Sunteți pe pagina 1din 4

http://www.sfatulmedicului.

ro/dictionar-medical/rhesus-sistem_4812

Rhesus (sistem)
Sistem

de

Sistemul

grupuri sangvine compus

Rhesus

este,

impreuna

din

cu sistemul

diferite antigene.

abo principalul

sistem

al

grupurilor sangvine. antigenele apartinand sistemului rhesus, denumite uneori in mod gresit "factori
Rhesus", sunt numeroase dar, in practica doar 5 dintre ele sunt realmente importante (susceptibile sa
antreneze formarea de anticorpi atunci cand sunt transfuzate unui subiect care nu poseda antigenul in
cauza): antigenele D,
Subiectii

care

C,

poseda

antigenul

c,
D

se

numesc rhesus pozitivi,

si
cei

care

nu-l

e.
poseda

sunt

numiti rhesus negativi. Anumite persoane prezinta o forma atenuata a antigenului D, numita D slab. In
plus, globulele rosii sunt purtatoare ale antigenelor C, E, c, si e, asociate in mod diferit dupa legi
stabilite: orice globul rosu care nu este purtator alantigenului C este inevitabil purtator al antigenului c
si reciproc. La fel se intampla si cu antigenele E si e. In schimb, nu exista un antigen d: un individ care
nu este purtator al antigenului D nu poarta nimic in loc.
Formarea anticorpilor - In

anumite

imprejurari,

impotriva

antigenelor

corpul

omenesc

fabrica

anticorpi

sistemului

indreptati
Rhesus:

- in cursul unei transfuzii, anticorpii apar in doua cazuri. Fie cand un subiect cu sange Rh pozitiv
doneaza sange unui subiect cu Rh negativ, de exemplu in situatie de urgenta sau de penurie: in acest
caz, anticorpul in cauza este indreptat impotriva antigenului D. Fie, si acesta este cazul cel mai curent,
ca

urmare

unei transfuzii

de

sange nu

perfect

compatibil

cu

celelalte antigene ale

sistemului rhesus. anticorpii sunt atunci indreptati impotriva altor antigene: E, c, e sau C. Formarea
de anticorpi nu

antreneaza

nici

un simptom deosebit,

dar

doua transfuzie

de

sange de

acelasi tip poate provoca pacientului un accident transfuzional de gravitate variabila (febra, frisoane,
stare

de

soc,

icter

etc.).

- in cursul unei sarcini, fatul poate purta antigene ale sistemului rhesus diferite de cele ale mamei sale.
Se intampla atunci, in anumite imprejurari (traumatism, hemoragie etc.) ca aceasta sa produca
anticorpi (anticorpi anti-Rhesus) indreptati impotriva antigenelor (antigene rhesus) copilului pe care-l
poarta, care distrug globulele rosii ale acestuia. Acest fenomen sta la originea bolii hemolitice a nounascutului, care nu afecteaza primul copil (aceasta imunizare nu survine decat la sfarsitul perioadei
de sarcina), dar poate afecta copiii urmatori daca acestia sunt purtatori ai acelorasiantigene.

Prima pagina
Dictionar Medical
Antigen

Antigen
Substanta straina organismului, susceptibila sa declanseze o reactie imunitara provocand formarea de
anticorpi.
Virusurile, bacteriile, parazitii si celulele alterate ale organismului (infectate cu un germene sau
tumorale) sunt antigene. Poate sa fie vorba fie despre molecule izolate de o marime suficienta pentru
a comporta unul sau mai multe situsuri antigenice, fie despre structuri complexe sau de elemente
fixate la suprafata microorganismelor patogene. Unele antigene provoaca o reactie alergica stimuland
producerea de imunoglobuline, sau anticorpi de tip e (igE): acestea sunt alergene, care au origini
foarte

diferite

(venin

de

viespe,

polen, produse

chimice etc.).

Desi un antigen este, in general, o substanta straina organismului, in cazul bolilor autoimune, chiar un
element

al

organismului

nu

este

recunoscut

de

acesta

ca

fiind

al

sau.

Antigenele sunt, in majoritatea cazurilor, glicoproteine (proteine combinate cu glucide). Lipidele sunt
mult mai rar antigenice, in afara cazului ca sunt asociate altor structuri moleculare mai mari.

Grup sangvin ABO

Descriere
La om au fost identificate 26 sisteme de grup sanguin cu 228 antigene; un sistem de grup sanguin
consta din unul sau mai multe antigene guvernate de o singura gena sau de un complex de doua sau
mai multe gene strans legate intre ele. De asemenea au fost identificate si alte antigene care nu au
fost atribuite sistemelor stabilite. Antigenele eritrocitare pot fi proteine, glicoproteine sau glicolipide.
Majoritatea sunt sintetizate de eritrocit, totusi unele antigene, cum ar fi cele apartinand sistemului
Lewis, sunt adsorbite din plasma pe membrana eritrocitara. Unele antigene sunt specifice eritrocitelor,
in timp ce altele sunt intalnite si pe alte celule din organism. Cunoasterea grupelor sanguine este
esentiala pentru terapia transfuzionala. Astfel indivizii care nu prezinta anumite antigene eritrocitare
pot produce aloanticorpi atunci cand sunt expusi la sange care contine aceste antigene in transfuziile
cu produse de sange sau in timpul sarcinii. Anticorpii care interactioneaza cu antigenele eritrocitare
produc reactii transfuzionale hemolitice imediate sau intarziate si boala hemolitica a nou-nascutului.
Sistemul de grup sanguin ABO reprezinta cel mai important sistem de grup sanguin deoarece: cand
antigenele nu sunt exprimate pe suprafata eritrocitelor, anticorpii corespunzatori sunt intotdeauna
prezenti in plasma, stimulii pentru productia de anticorpi fiind reprezentati de o varietate de factori de
mediu, cum ar fi bacteriile (ex.: E. coli), care exprima pe suprafata structuri aproape identice
carbohidratilor ABO; anticorpii formati reprezinta un amestec de IgM (predominant) si IgG, activi la
37C si capabili sa activeze complementul, iar densitatea mare de situsuri antigenice de pe membrana
eritrocitara permite legarea unui numar mare de anticorpi ducand, in cazul transfuzarii de sange
incompatibil in sistemul ABO, la reactii transfuzionale hemolitice acute.
Exista trei gene alele in sistemul ABO (A, B si O) cu transmitere mendeliana; A si B sunt alele
codominante, iar O este o alela recesiva. Aceste trei gene determina patru fenotipuri: A, B, AB si O,
indivizii cu fenotip A sau B putand fi heterozigoti (AO, respectiv BO) sau homozigoti (AA, respectiv BB).
Antigenele sistemului ABO sunt localizate pe lanturi oligozaharidice care fac parte din glicosfingolipide.
Genele sistemului ABO nu codifica direct antigenele, ci enzime care adauga zaharuri specifice la un
substrat din membrana eritrocitara (substanta H): N-acetil-galactozamina pentru gena A si galactoza
pentru gena B; alela O codifica o transferaza nonfunctionala, astfel ca nici un zahar specific nu este
atasat membranei eritrocitare. Gena H codifica o fucozil-transferaza care adauga grupari de L-fucoza la
galactoza terminala a lanturilor oligozaharidice, rezultand substanta H. O alela rara mostenita uneori in
locusul H este h, care codifica o transferaza nonfunctionala. La homozigotii hh (fenotipul Bombay)
substanta H nu este prezenta pe suprafata eritrocitelor, iar transferazele A si B, chiar daca sunt
prezente, nu pot adauga zaharurile specifice care determina specificitatea antigenica A sau B.
Relevanta clinica a fenotipului Bombay este capacitatea acestor indivizi de a forma nu numai anti-A si
anti-B, dar si anti-H, ceea ce face dificila gasirea de sange compatibil pentru transfuzii, numai sangele
de la un individ cu fenotip Bombay fiind compatibil, iar acesta este extrem de rar. Mutatii ale genelor A
si B rezulta in substitutii de aminoacizi la nivelul transferazelor, care se traduc in expresia slaba a
antigenelor A si B, clasificate ca subgrupe, cele mai comune fiind asociate cu gena A, A 1 si A2.
Subgrupele A si B sunt relevante clinic la donatorii de sange, deoarece, datorita expresiei slabe a
antigenului, pot fi fenotipate ca apartinand grupului O si, transfuzate la un primitor cu grup O, pot
duce la hemoliza intravasculara.
Toti indivizii imunocompetenti produc anticorpi naturali (izoaglutinine sau izohemolizine) fata de
antigenele de grup ABO(H) lipsa. Anti-A si anti-B sunt de obicei detectabili la 3-6 luni dupa nastere, iar
la varsta de 5 ani titrul anticorpilor atinge maximul si se mentine in toata perioada adulta. Titrul
anticorpilor IgM poate scadea gradual cu varsta avansata. Anticorpii anti-A si anti-B sunt prezenti si la
cei cu variante A sau B slabe. Nou-nascutii nu au de obicei o cantitate semnificativa de anti-A si anti-B
in plasma, cu exceptia celor nascuti din mame aloimunizate, la care pot fi prezenti in circulatie
anticorpi IgG de la mama care au traversat placenta. Anticorpii ABO nu reprezinta o cauza majora de
boala hemolitica a nou-nascutului datorita inhibitiei anticorpilor de substantele A si/sau B solubile
prezente in sange precum si antigenelor A sau B prezente pe alte celule in afara eritrocitelor; de
asemenea afinitatea de legare a anticorpilor fata de molecule de zaharuri este mai slaba decat cea a
anticorpilor fata de molecule proteice, cum ar fi antigenul D. Hemoliza apare mai probabil daca mama
este grup O, cu copil grup A.

Recomandari
Recomandari pentru determinarea grupului sanguin:
- inaintea unei transfuzii;
- inaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potential asociate cu complicatii hemoragice care ar putea
necesita transfuzii;
- monitorizarea imunohematologica antepartum si postnatala a mamei si copilului;
- la donatorii de sange;
- pentru compatibilitatea de grup ABO in transplantul de rinichi si inima.

Pregatire pacient
Nu este necesara o pregatire prealabila; sunt utile informatii asupra unor tratamente perfuzabile cu solutii
macromoleculare efectuate premergator determinarii, transfuzii in ultimele 120 zile, boli infectioase cu germeni Gram
negativi cu/fara septicemie, boli maligne (carcinom, limfom, mielom).

Metoda
Se foloseste hemaglutinarea pe placa. Se utilizeaza doi martori: martor AB (hematiile pacientului cu ser AB) si martor
auto (hematiile si serul propriu). NOTA: in laboratoarele Synevo se efectueaza metoda directa/globulara (BethVincent) de determinare a grupului sanguin ABO utilizand seruri anti-A, anti-B si anti-AB.

Pentru cadre medicale


Specimen recoltat - a) sange capilar din pulpa egetului; b) sange venos.
Recipient de recoltare - b) vacutainer fara aditivi sau gel activator (capac rosu sau incolor).
Cantitate recoltata - cat permite vacuumul.
Cauze de respingere a probei - specimen puternic hemolizat.
Stabilitate proba - testul se efectueaza imediat, daca acest lucru nu este posibil, proba se pastreaza 48 ore la 2-8
C.

Limite si interferente
Rezultatul determinarii grupului de sange trebuie citit de doua persoane si trebuie eventual confirmat pe o a doua
proba de sange.
Erori de citire datorate greselilor de tehnica:
- sticlarie murdara;
- contaminare bacteriana;
- prezenta de microcheaguri (falsa aglutinare);
- nu se respecta: proportiile hematii/ser, ordinea de picurare a serurilor hemotest (aglutinari contradictorii), timpul de
citire citire tardiva: margini uscate (falsa aglutinare), citire precoce (lipsa aglutinarii sau aglutinare slaba).
Erori datorate hematiilor:
False aglutinari:
a) Prezenta rulourilor (pseudoaglutinarea): utilizarea de solutii macromoleculare (Dextran, HES), tulburari de
coagulare, probe de sange incomplet coagulate, hiperfibrinogenemia, produsi de degradare a fibrinei, agenti
fibrinolitici, disproteinemia, paraproteinemia, crioglobulinemia, cresterea reactantilor de faza acuta, medicamente
(doze mari de heparina, sulfat de protamina), factori reumatoizi, cresterea colesterolului, bilirubinei, leucocitoza,
enzime leucocitare. Martorul AB este pozitiv; spalarea hematiilor permite efectuarea corecta a probei globulare.
b) Autoaglutinarea
- Prezenta de aglutinine la rece (martorul auto este pozitiv). Proba de sange si reactivii se preincubeaza la 37C, iar
testarea se efectueaza la cald.
- Hematii acoperite de aloanticorpi: nou-nascut din sarcina incompatibila (in sistemul Rh, ABO), pacient transfuzat cu
sange incompatibil
- Determinarea grupului sanguin pe sange recoltat din cordonul ombilical: gelatina Wharton, substanta
macromoleculara care inconjoara eritrocitele, da aspect de pseudoaglutinate. Pentru indepartarea ei este necesara
spalarea hematiilor de cel putin 6 ori inaintea determinarii.
- Prezenta complexelor imune medicamentoase.

c) Poliaglutinarea
In septicemiile cu bacilli Gram negativi sunt expuse criptoantigene (T), prin actiunea enzimatica a agentilor
bacterieni, recunoscute de anticorpi (anti-T) prezenti in majoritatea serurilor umane. Martorul AB este pozitiv.
Aglutinari absente sau slabe sau aspect de dubla populatie: aglutinarea nu este totala, cu prezenta de hematii libere
(aglutinatele apar pe un fond roz):
- sange vechi;
- antigene slabe: nou-nascuti, prematuri;
- subgrupe A sau B slabe;
- atenuarea antigelor (in leucemii, limfoame, boala Hodgkin);
- pacient cu grup A sau B transfuzat cu sange grup O, hemoragie materno-fetala;
- prezenta in cantitate mare de substanta A sau B in plasma (cancer de stomac, pancreas) care neutralizeaza
anticorpii test (hematiile trebuie spalate pentru ndepartarea acestora);
- prezenta unei chimere sau mozaic (exceptional, ex.: post-alotransplant medular).

Donator universal
Subiect care poate sa-si doneze sangele unui individ apartinand oricarui grup sangvin al sistemului
ABO. Doar subiectii apartinand grupului O sunt denumiti donatori universali; In fapt, sangele lor nu
contine

nici

antigenul

A,

nici

antigenul

B;

globulele

lor

sunt

deci compatibile cu

toate

grupurile sangvine ABO.

Primitor universal
Subiect

care

poate

primi sange apartinand

oricarui

grup

sangvin.

Doar subiectii apartinand grupului AB, cel mari rar, sunt primitorii universali, deoarece ei nu prezinta
nici un anticorpnatural al sistemului ABD; serul lor este deci compatibil cu sangele din grupurile A, B,
AB sau D. De asemenea, pacientii apartinand grupului AB, atunci cand au nevoie de o transfuzie,
primesc de cele mai multe ori sange de grup A sau O, mai usor disponibil. Totusi, nu trebuie sa se
abuzeze de expresia "primitor universal"; primitorii "universali" nu sunt astfel de primitori decat in
cadrul sistemului ABO, iar regulile privind securitatea transfuzionala legate de sistemul Rhesus si de
aglutininele neregulate le sunt aplicabile acestor primitori.

Incompatibilitate transfuzionala
Imposibilitate

de

transfuziona sangele unui

individ

altui

individ

din

cauza

unui conflict intre antigenele donatorului sianticorpii primitorului. O incompatibilitate transfuzionala


apare de cele mai multe ori cand globulele rosii ale donatorului poarta antigenele recunoscute de
catre anticorpii prezenti la primitor, care distrug globulele rosii ale donatorului: asa se explica
incompatibilitatile intre indivizii apartinand unor grupuri sangvine diferite din interiorul sistemului
ABO.
Anticorpii in cauza pot fi fiziologici (sistemul abo) sau dobanditi: ei sunt denumiti in acest ultim caz
aglutinine

neregulate.

Aceste incompatibilitati sunt raspunzatoare de accidente de o gravitate variabila: ineficacitatea


transfuziei,

febra,

frisoane,

stare

de

rau,

icter, insuficienta

renala,

stare

de

soc.

Prevenire -Prevenirea accidentelor legate de incompatibilitatea transfuzionala se bazeaza pe


respectarea stricta a regulilor transfuzionale. Grupurile sangvine ABO si Rhesus sunt determinate
sistematic si, ca regula generala, grupul ABO al donatorului trebuie sa fie identic cu grupul ABO al
primitorului. Cautarea aglutininelor neregulate este obligatorie.