Grupul social, grupul formal si informal si metodele

de cunoastere a acestor
1. Teorii despre grup
1.1 Teoria lui Gustave Le Bon
Gustave Le Bon este cel care pune bazele teoriei despre comportamentul
colectiv prin aparitia in 1895 a lucrarii Psihologia multimilor. Teoria sa despre
comportamentul social se poate explica cel mai bine printr-un enunt de tip cauzal
stimul contagiune. Pentru a intelege mai bine trebuie sa pornim de la definitia data
de autor multimilor: Multimea este o reuniune de indivizi oarecare, indiferent de
nationalitate, profesie sau sex, indiferent de imprejurari care ii aduna impreuna. Inca
de la aceasta definitie se poate intui cu usurinta conceptia lui Gustave Le Bon despre
comportamentul multimilor pentru ca o astfel de reuniune cat se poate de eterogena
nu va fi foarte greu de stapanit si dirijat.
Intr-o astfel de comunitate, spune autorul, personalitatea constienta dispare
formandu-se un suflet colectiv cu prezinta trasaturi distincte. In aceste conditii se
poate pune problema caracteristicilor unei astfel de multime de vreme ce ea este
alcatuita din mai multi indivizi care isi pierd in mare masura constiinta de sine.
Membrii unei astfel de comunitati se supun Legii unitatii mentale a multimilor, care
spune ca toti indivizii din grup au tendinta de a-si ignora propriile sisteme de valori si
incep sa se ghideze exclusiv dupa normele gruplui respectiv.
O astfel de multime are cateva caracteristici care o definesc. In primul rand
intre mebrii care o alcatuiesc are loc o uniformizare a reactiilor (Legea uniformizarii
actiunilor). Membrii grupului au un sentiment de siguranta in interiorul maselor.
Masele dupa cum spune Gustave Le Bon sun impulsive versatile si iritabile. Cu alte
cuvinte masele pot trece intr-un moment de la o stare, o emotie la una total opusa fara
a avea vreo explicatie foarte pertinenta pentru aceasta, iar prin faptul ca sunt
impulsive se poate explica si atitudinea lor profund irascibila. De asemenea masele
sunt foarte credule datorita faptului ca anumite sentimente le pot fi foarte usor induse.
Aceasta caracteristica este valabila atat in cazul maselor mari de oameni cat si in cazul
celor alcatuite dintr-un numar mai mic de indivizi, deoarece nu este nevoie de un
numar mare de oameni intr-un grup pentru ca faptele reale sa fie inlocuite in
constiinta grupului respectiv de halucinatii, reprezentari care sa se potrivesca cu
sistemul grupului. Sentimentele multimilor sunt foarte simple si nu de multe ori
exagerate. Violenta unor astfel de sentimente este de cele mai multe ori foarte mare
din cauza lipsei de responsabilitate la nivelul individual. Astfel grupul este intolerant
autoritar si de cele mai multe ori conservator in convingerile sale; autoritarismul si
intoleranta avand grade diferite in functie de rasa, religie, sex etc. Nu in ultimul rand
moralitatea multimilor este in general redusa. Cu toate acestea multimile sunt capabile
sa faca si acte de sacrificiu, mai mari decat cele pe care le-ar putea face un individ
izolat dar in general aceste acte nu sunt rezultatul unui proces evaluativ personal, ci a
impulsivitatii si al sentimentului de siguranta pe care il da grupul.
Din cele pe care le-am mentionat in paragrafele anterioare putem trage
concluzia ca din punctul de vedere al lui Gustave le Bon maselele sunt o forma de
organizare sociala care suporta foarte multe critici, iar pe cea mai mare si cea mai
importanta le-o aduce el insusi. In momentul in care masele au puterea intervine
haosul din cauza dezorganizarii interioare pe care ele insele sunt cladite.
1

Cu toate ca nu putem critica punctul de vedere al acestui autor putem totusi sa

facem cateva observatii cu privire la cele pe care le afirma. Trebuie sa spunem in
primul definitita pe care o da Gustave Le Bon multimilor este mult prea generala si de
aici se pot ivi multe probleme, pentru ca o multime nu poate fi constituita doar din
indivizi care se aseama in principal prin scopul comun pe care il au si difera din punct
de vedere al convingerilor politice, sex, rasa, religie.
Putem oferi un exemplu in sprijinul afirmatiei ca definitia lui Le Bon este
incompleta. Sa luam drept caz de lucru o miscarea ecologista de lupta impotriva
poluarii cu deseuri radioactive rezultate din procesele de fusiune nucleara ce au loc la
centrala nucleara de la Cernavoda. Membrii acestei organizatii desi diferiti au un scop
comun: militeza pentru inchiderea centralei nucleare pentru ca ea polueaza mediul.
Exista insa un grup de cativa indivizi care desi sunt membrii activi in aceasa
organizatie ei au un scop ascuns si anume sa inchida centrala nu pentru ca polueaza ci
pentru ca exploatarea miniera din localitatea X de unde se extrage uraniul ii ameninta
ca s-a gasit un nou zacamant pe pasunile care le apartin, motiv pentru care ei vor fi
deposedati. Ei vor sa inchida centrala nucleara penru ca astfel nu vor mai fi
desproprietariti si nu din considerente ecologice. In concluzie criteriul scopului
comun este incomplet in definitia data pentu ca int-o masa de oameni unii pot avea
scopuri diferite insa cel mai important toti au motivatii diferite.
De asemenea, este discutabil punctul de vedere al autorului conform caruia un
lider carismatic poate determina masele sa actioneze hipnotic, ignorandu-si astfel
propriile convingeri. Este adevarat ca din varii motive intr-o masa de oameni fiecare
individ se comporta diferit decat ar face-o in mod izolat, dar ese greu de crezut ca un
om poate fi manipulat fara ca el sa mai fie raspunzator de actiunile sale. Actiunile
fiecaruia dintre oameni poarta in permanenta amprenta individualitatii si a propriului
sistem de reprezentare, a convingerilor si a credintelor personale.
Cu toate acestea nu trebuie sa trecem cu vederea importanta si valoarea
lucrararii Psihologia multimilor a lui Gustave Le Bon care pune piatra de temelie in
explicarea comportamentului social.
1.2 Teoria lui Herbert Blumer
O perspectiva diferita asupra copmprtamentului social ne este oferita de catre
Herbert Blumer (1900 1972) care transforma contagiunea mentala despre care
vorbea Le Bon in contagiune comportamentala. In acest sens el propune o noua teorie:
Teoria reactiilor circulare.
Aplicand modelul lui Blumer la realitatea inconjuratoare putem oferi un caz
pentru a exemplifica mai bine teoria autorului. Sa presupunem ca la un moment dat
intr-o rezerva de spital se gasesc mai multi pacienti internati, dintre acestia unul dintre
ei urmeaza a suporta o interventie chirurgicala peste un scurt timp. Acest pacient este
linistit in ceea ce priveste reusita operatiei pentru ca medicul in cauza ii inspira
incredere, cu toate acestea el discuta cu colegii de rezerva cu privire la practicile
medicale. Unul dintre ceilalti pacienti ii marturiseste ca este nelinistit de faptul ca
medicii nu mai sunt atenti asa cum obisnuiau sa fie, oferindu-i cateva exemple de
neatentie a cadrelor medicale. Din acest motiv pacientul care urmeaza sa fie operat se
impacienteaza si ii comunica interlocutorului sau nelinistea sa. Astfel ambii si-au
schimbat comportamentle unul in functie de celalalt.
Extrapoland, putem spune ca pe acelasi principiu intervin si schimbarile de
comportament in cadrul unor grupuri. Membrii grupurilor interactioneaza si astfel isi
schimba permanent reactiile unul in functie de celalalt, odata facuta o schimbare la
nivelul comportamentului individual ea este observata de catre ceilalti si pentru ca

ineractiunea nu inceteaza la nivelul grupului ceilalti isi vor adapta, la randul lor
comportamentele. Deci se poate trage concluzia ca acest fenomen de contagiune
comportamentala este un fenomen ciclic. In aceste conditii putem afirma ca intr-un
grup este aproape imposibil sa determinam cu exactitate comportamentele fiecarui
individ ca urmare a permanentelor schimbari la care se supune acesta.
In Comportamentul colectiv [1969] Herbert Blumer face o prima si
importanta dihotomie intre multime si miscari sociale, clasificandu-le pe fiecare.
Blumer gaseste ca exista cinci feluri de multimi in functie de alcatuirea lor ele putand
fi: intamplataore (spontane si cu grad de participare redus), conventionale (organizate
cu un scop precis), expresive (cu o puternica exprimare a emotiilor), active
(participare numeroasa cu caracte actv ridicat) si protestatare (caracte
conventionalizat si scop precis). La randul lor miscarile sociale sunt de mai multe
tipuri: regresive (intoarcerea la o forma anterioara a societatii), reforimiste (propun o
noua societate), revolutionare (schimbarea radicala a societatii) si utopice (schimbarea
radicala a societatii, dar fara un plan car). Aceasta a grupurilor intre multimi si miscari
sociale este importanta prin diferentele care au loc intre acestea doua. De pilda
multimile au in centrul lor individul si relatiile pe care acesta le are cu semenii sai din
multime, pe cand intr-o miscare sociala societatea este in centrul ecuatiei iar indivizii
sunt importanti prin prisma relatiei lor cu aceasta.
Ca si Le Bon, Blumer nu reuseste sa faca o descriere completa a
comportamentului colectiv, lasand cateva aspecte ale problemei nelamurite. In primul
rand autorul nu explica in mod clar ce ii determina pe indivizi sa se atature unii altora
in comunitati (fie ele multimi sau miscari sociale). De asemenea nu se acorda
importanta necesara liderului de grup si calitatilor sale care il propulseza in aceasta
pozitie.
1.3 Teoria lui Ralph Turner
O alta perspectiva, total diferita, asupra comportamentului social este oferita
de catre Ralph Turner in lucrarea cu numele Comportamentul colectiv [1957].
Exista dupa parerea sa o continuitate intre comportamentul de grup si cel colectiv.
Aceasta continuitate este data de norma, interesand numai modalitatea in care ia
nastere aceasta norma. De aceea aceasta teorie poarta in cadrul psihosociologiei
numele de Teoria emergentei normei. Astfel se renunta definitiv la cele enuntate de
Gustave Le Bon prin Teoria contagiunii mintale.
Cu alte cuvinte intregul comportament social este explicat exclusiv prin
intermediul normelor; oamenii creaza in permanenta norme noi si se ghideaza dupa
ele. Normele, la randul lor, pot fi schibate pentru ca ele izvorasc din reprezentarile pe
care le are grupul respectiv despre realitate.
Se poate observa faptul ca Turner nu opereaza nici un fel de diferentiere intre
comportamentul de grup si cel colectiv, sigura diferenta fiind constituita de emergenta
acestor norme. Se poate spune ca intr-un grup normele preexista fiecarui individ in
parte, ele fiid cerate anterior, iar intr-o masa mai mare de oameni (colectiv) ele fiind
constituite ad hoc. Cu toate acestea multimile au dupa parerea autorului o improtanta
sporita in determinarea comportamentului social.
Un rol important se acorda liderului care in cazul grupului are un
comportament carismatic, dupa un model administrativ, iar in cazul malelor mari, a
colectivitatilor el are un comprtament partizan. Nu este lipsit de importanta sa
precizam faptul ca intr-un colectiv marit exista un subgrup de unde emerg acete
norme care mai apoi sunt insusite de restul membrilor, astfel actiunile lor fiind
justificate prin incadrarea in normele respectiva.

Aplicand teoria normei emergente dupa modelul propus de Turner unor cazuri
practice comportamentul social se poate explica in felul urmator. In cazul unui grup
de indivizi exista norme prestabilite pe care toti le cunosc si le respecta desi nu se
poate stabili cu precizie cand au fost stabilite aceste norme. Doua persoane merg sa
cineze la un restaurant select. Barbatul va intra primul in restaurant, va oferi un loc la
masa doamnei va cere meniurile, amandoi respectand toate regulile pe care le
presupune acest grup (cei care iau masa in locuri publice). Amandoi respecta normele
grupului respectiv, pentru ca le cunosc, desi nu pot sa precizeze clar cine sau cand a
inventat aceste norme. Astfel comportamentul lor social s-a schibat in functie de
normele unui grup.
Aceeasi explicatie poate fi data si in cazul unui coportament colectiv al
indivizilor in grupuri mai mari. Toata lumea scandeaza lozinci la un miting de protest
cu un scop, cu toate acestea unui singur individ ii va fi greu sa explice de ce a ales sa
foloseasca o anumita lozinca si nu alta. Teoria normei emergente aplicata
comportamentului colectiv ne poate lamuri astfel. Exista in cadrul acelui miting un
grup de agitatori care are un lider, acesta va sti in fiecare moment in functie de starea
multimii ce sloganuri sa lanseze impreuna cu apropiatii sai. Aceste sloganuri vor fi
adoptate imediat si de catre ceilalti participanti la miting.
Deci constatam ca, comportamentul social s-a schimbat in functie de unele norme
care au fost elaborate instantaneu in cadrul masei, si adoptate de catre fiecare.
Toate aceste teorii pe care le-am prezentat mai sus incearca sa explice
comportamentul social porninid de la multimile de indivizi. Astfel multimile capata
un statut de entitate independenta de vointa maselor.
1.4 Teoria lui James Devies
In 1962 James Devies lanseaza o noua abordare a comportamentului social
prin care autorul doreste sa destrame falsul mit al multimilor si sa explice exact rolul
acestora. In acest scop el concepe o noua teorie Teoria curbei in J sau Teoria
convergentei.
In toate societatile poate aparea o deprivare absoluta, ceea ce este o urmare
clara a inegalitatii indivizilor, insa se poate observa si o deprivare relativa atunci cand
individul constata ca exista o disonanta intre cele meritate si cele obtinute. Aceasta
diferentea este cauzatoare de tensiuni motiv pentru care pot aparea conflicte. Davis
porneste de la ideea ca indivizii isi stabilesc asteptari legate de satisfacerea
trebuintelor personale. In cazul in care intre satistacerea trebuintelor si posibilitatile de
realizare a acestora este o diferenta apare o tensiune care genereaza frustrare, care la
randul sau poate genera agresivitate. Legatura intre frustrare si agresivitate este clara
ele sunt intr-o relatie de directproportionalitate: cu cat frustrarea este mai mare cu atat
agrasivitatea (sau riscul aparitiei ei) este mai mare.
In functie de aceasta aceasta relatie frustrare agresivitate indivizii se pot gasi
in trei situatii: cand nu-si pot realiza trebuintele personale (situatie caracteristica
societatilor arhaice), cand trebuintele se pot realiza dar lipsesc posibilitatile de
infaptuire a acestor lucruri (situatie caracteristica societatilor moderne) si cand cresc
atat nevoile cat si modalitatile de realizare a lor. In toate aceste cazuri frustrarea este
prezenta iar indivizii isi canalizeaza energiile si eforturile pentru a elemina tensiunile
acumulate. De cele mai multe ori ei se asociaza in miscari sociale si astfel ei adopta
un comportament social care este rezultatul canalizarii fortelor tuturor de lupta
impotriva cauzei producatoare de frustrari.
Trebuie sa precizam ca exista anumite variabile care pot potenta aceasta
legatura intre frustrare si violenta cum ar fi: mediul de de viata (familia se

impotriveste satisfacerii trebuintelor), traditia culturala (anumite norme culturale sunt

impotriva indeplinirii nevoilor), sistemul politic (o anumita doctrina politica poate
indeplini individul de la realizarea dezideratelor sale).
Dupa cum am obisnuit vom aplica modelul lui Davies de explicare a
comportamentului socialal unui exemplu pentru a putea analiza aceasta teorie.
Conform acestui model de teorie explicatia comportamentului social al celor implicati
in Revolutia romana din decembrie 1989 poste fi explicata in felul urmator. Mai multi
oameni care erau impiedicati in principal de catre sistemul politic si apoi de catre
conditii particulare si-au canalizat eforturile pentru a inlatura factorul care gera
tensiunea (sistemul politic comunist).
Din toate cele descrise anterior putem sa observam faptul ca in toate teoriile
care explica intr-un fel sau altul comportamentul social exista cel putin o parte
comuna si anume faptul ca in general grupurile de indivizi, multimea, societatea
urmarese in comportamentul sau un anumit tip de actiuni pe care le intalneste la un
conducator al ei. Un bun lider este mai mereu urmat de catre mase datorita imaginii
sale care inspira siguranta si putere. Este deci important sa stabilim care sunt acele
calitati care il face pe un simplu membru al unei comunitati un lider convingator
pentru ca de el depinde in mare masura comportamentul social al celorlalti.
Revenim la teoria de tipul stimul contagiune mintala a lui Gustave Le Bon
care vorbeste despre un bun lider. Trebuie deci sa punctam cateva din caracteristicile
pe care le da autorul unui bun conducator al multimilor. Acest conducator trebuie sa
aibe puterea de a hipnotiza masele astfel incat acestea sa-l urmeze orbeste, el trebuie
sa se bucure de un prestigiu larg, sa respecte normele pe care oamenii le pretuiesc cel
mai mult, sa fie violent in limbaj, sa aibe un mesaj simplu, clar si mai ales constant si
nu in ultimul rand sa fie defaimator dar sa nu foloseasca violenta fizica.
1.5 Teoria lui Serge Moscovici
Serge Moscovici introduce in tema liderului si a relatiei sale cu
comportamentul social un nou termen: autoritate carismatica. In lucrarea Psihologia
sociala sau masina de fabricat zei [1994], da explicatia autoritatii carismatice ca fiind
o dominatie mai putin prin intermediul unei trasaturi fizice si mai mult printr-o forta
care izvoraste din interior. Este interesant faptul ca in sens traditional cuvantul
carisma se refera la un personaj sacru, iar in zilele noastre conducatorii cu carisma
devin obiectul adoratiei maselor. Totusi carisma se bazeaza mai mult pe credinta
maselor si mai putin pe talentele personale ale unui individ anume. Relatiile pe care
masele le intretin cu conducatorul lor sunt foarte personale, sunt relatii subiective
bazate pe o iluzie de reciprocitate.
Este interesat de aflat cum ia nastere un astfel de conducator. Circumstantele
sunt foarte dramatice, atunci cand are loc o ruptura sociala majora, cand oamenii sunt
descumpaniti si considera ca totul in jurul lor se naruie ei cauta in mod inconstient un
astfel de reprezentant care sa le dea siguranta ca situatia se va remedia.
Liderul carismatic opereaza la nivelul societatii cu notiuni antagonice. El
seduce masele prin nostalgia trecutului dulce, dar aminteste mereu de tragismul
situatiei prezente; el este in aceleasi timp superior tuturor celorlalti dar si asemenea
lor. Curios este faptul ca daca o persoana obisnuita ar emite acelasi tip de mesaj,
masele s-ar comporta total diferit, reusind sa sesizeze falsitatea lui, cu toate aceste ele
nu reusesc sa priveasca in profunzima sa atunci cand mesajul le ese prezentat de catre
o persoana cu carisma. Asadar rolul carismei liderului este decisiv in influentarea
comportamentului maselor.

2.Grupurile sociale
2.1 Delimitari conceptuale
Omul nu poate tri izolat de ceilali. De la nceputurile umanitii i pn la
societatea post industrial, mediul social n care individul s-a afirmat l-a constituit
grupul. pentru oameni, nevoia de a comunica cu ceilali, de a intra n relaii cu ei, este
la fel de important ca i satisfacerea nevoilor fiziologice sau a nevoilor de securitate
i protecie.
Grupul a constituit cadrul de afirmare i de securitate, a exprimat nevoia
omului de a se asocia, de a se socializa. Pe de alt parte, grupul ofer individului
satisfacii sociale i ajutor contra frustraiilor profesionale. Datorit acestor ,,avantaje
omul nu concepe existena n afara grupurilor. Necesitile umane: supravieuirea,
conservarea i adaptarea se realizeaz la un nivel mai nalt prin intermediul grupului.
Grupul creeaz la indivizi sentimentul solidaritii, care se exprim prin sprijinul
mutual pe care l ateapt membrii de la grup, atunci cnd se simt ameninai.
Tannenbaumn arat faptul c oameni au tendine s se grupeze n faa
primejdiilor, este o reacie pur psihologic pentru c de multe ori afilierea nu aduce
individului nici un avantaj, n afar de confort psihologic.
Viaa n organizaii are aceeai logic. Cnd am spus c organizaia este: ,,o
invenie social destinat realizrii unor scopuri comune prin efort de grup (G. Johns,
1996), am spus, indirect, c organizaia este un grup de munc specific datorit
sintagmei ,,efort de grup.
Un grup devine o organizaie n msura n care oamenii doresc s contribuie la
realizarea unui scop comun. recunoaterea necesitii efortului comun, deosebete
organizaia de grupurile de prieteni, de cele de vecintate sau de cele de rudenie.
n toate organizaiile, oamenii ajung la un moment dat s lucreze n grupuri
sau echipe comitete, echipe de proiect etc.
Activitatea de echip poate spori satisfacia i motivaia n munc, n special
pentru cei care preuiesc interaciunile sociale. Obinerea unor avantaje ct mai mari
din activitatea de echip face parte, n mod esenial, din rolul managerului, iar
performana echipei reflect performana acestuia.
Dup cum am artat grupurile sunt o component fireasc i inevitabil a vieii
profesionale. Managerii le creeaz pentru a le asigura ndeplinirea unor sarcini. Ei
formeaz astfel, echipe de intervenie, echipe de proiect, formaiuni de patrulare,
consilii, comitete. O bun parte din activitatea managerial se petrece interacionnd
cu oameni care fac parte din grupuri, fie n calitate de membru, fie n calitate de
conductor.
Un grup este un ansamblu de 3 sau mai muli oameni care se asociaz i
interacioneaz ntre ei n scopul atingerii unor obiective comune. Rezultatul acestor
asocieri const ntr-o fuziunea a individualitilor ntr-un ntreg, se nate sentimentul
de ,,noi, o atmosfer de grup n care fiecare individ se identific cu grupul. Individul
este interesat de prerea celui de lng el despre propria sa persoan, chiar dac nu
recunoate acest lucru, despre, modul n care acesta l gndete sau l apreciaz.
Rezumnd, putem spune c un grup este format din oameni care
interacioneaz, au un scop comun i se cunosc unul pe cellalt.
Dei comportamentul individual poate prea ciudat, mai ales cnd ne este
explicat n termeni raionali, comportamentul celor care fac parte dintr-un grup este i
mai ciudat.

S-a ntreprins un mare numr de studii care urmresc s analizeze intensitatea

cu care reuesc grupurile s influeneze comportamentul individului. n calitate de
manager, pentru a reui s ajui grupul s lucreze cu eficacitate este nevoie s nelegi
ct mai bine acest fenomen.
n cadrul unui experiment clasic n 1936, Sheriff a demonstrat efectul pe care
l are un grup asupra percepiei individului, la nivel subcontient. Experimentul s-a
desfurat n trei faze. n prima faz, un numr de persoane li s-a cerut prerea despre
o anumit problem. Punctele de vedere au fost destul de diferite. n faza a doua,
indivizii au fost adunai la un loc, reuind s emit un punct de vedere comun,
considerat ,,corect.
n a treia faz subiecii au fost rugai, separat, s-i prezinte un nou punct de
vedere asupra problemei. Sheriff a observat c n aceast a treia faz, punctele de
vedere individuale se apropiau sensibil de punctul de vedere comun.
Munca n grup poate afecta, deci, modul n care se comport oamenii. Nevoia
de a face parte dintr-un grup tinde s conduc la o anumit conformitate n ceea ce
privete elurile i ateptrile colective, fapt care duce, cu timpul, la o schimbare n
comportamentele indivizilor fr ca acetia s depun efort n acest sens. de exemplu,
cei care au obiceiul s ntrzie la lucru, ajung s-i corecteze considerabil acest
neajuns, dac se lucreaz ntr-un grup n care se respect punctualitatea.
Grupul ncearc s exercite presiuni directe i indirecte asupra individului, iar
acesta trebuie s se conformeze valorilor respective. n cele din urm, grupul l poate
exclude pe cel care nu se poate adapta.
Observm c grupurile par frecvent a fi diferite unele fa de altele.
Diferenele cele mai evidente ar putea cuprinde modul n care membrii
interacioneaz unii cu alii, ceea ce simt fa de grup i cum funcioneaz efectiv
grupul. Este posibil adeseori s gsim cauzele acestor diferene n ceea ce privete
interaciunea, sentimentele i activitatea n maniera n care grupul a fost structurat
nc de la nceput.
Mai trebuie precizat ca in virtutea studiilor si definitiilor date de diversi autori
despre grupuri, numarul membrilor difera intre12 si 16 membri, dar in prezent se
accepta si un numarmai mare mergand pana la 25-30 de persoane( familia, clasa de
elevi, colectivul de munca). Caracteristicile psihosociale ale acestui grup isi pun
puternic amprenta asupra naturii comunicarii, imprimandu-i trasaturi specifice foarte
importante pentru climatul socio-afectivsi intra/interrelatiile grupale:
-o buna perceptie si cunoastere reciproca a membrilor respectivului grup;
-posibilitatea comunicarii directe cu ceilalti;
-urmarirea unor scopuri comune; grupul social: el este o uniune de persoane
suficient de puternica si rezistenta la influentele din afara.
W. J. H. Sprott arata ca un grup in sens phisosocial consta dintr-o pluralitate
De persoane care sunt in interactiune reciproca intr-un cadru dat, mai mult decat in
interactiune in afara acestuia. Dupa, Smith, grupul are o perceptie colectiva a
membrilor si actioneaza intr-o maniera unitara fata de mediul inconjurator, avand
constiinta de noi.
Pornind de la toate aceste delimitari, daca luam in discutie termenul de grup
observam caci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul inseamna
reguli, reputatie, tel, munca in echipa, etc . Sensuri determinate de interactiune deci de
comunicare. Atata timp cat exista o buna comunicare exista si un randament maxim,
insa daca aceasta lipseste se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai rau.
Functionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care conecteaza
diferite parti ale sale si-i asigura coerenta. Nuanta pe care o introduce Blumer ar putea

chiar surprinde: "O retea sau o institutie nu functioneaza in mod automat datorita unei
dinamici interioare sau unui sistem de cerinte: ea functioneaza pentru ca persoanele
aflate in diferite puncte fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc
situatia in care sunt chemate sa actioneze".
Oamenii traiesc organizati in grupuri deoarece sunt fiinte sociale. Un grup
social reprezinta un ansamblu de indivizi intre care exista relatii bine definite si in
care fiecare individ are constiinta apartenentei la grup.
Membrii unui grup au o anumita structura , functioneaza dupa unele reguli
prestabilite, au interese comune si urmaresc realizarea unor scopuri specifice, bine
delimitate.
In grup, indiferent de marimea sa exista aspecte si relatii oficiale, formale,
reglementate prin legi, ordine, decizii adica prin documente oficiale. Exista apoi
apecte si relatii informale sau non-formale, care nu sunt reglementate prin documente
oficiale, ci se nasc in mod spontan gratie proceselor de interactiune. Structura formala
reprezinta organizarea ierarhica si functionala a grupului reflectata in organigrama
in timp ce structura informala traiesti in umbra celei dintai.
Totodata structura formala este relativa la obiectivele grupului-arata
R.Mucchielli(1970)-si defineste functiile in raport cu aceste obiective.O functie este
prin definitie functie de obiective generale.Nu se poate defini o functie prin simpla
reeferinta la individ,decat ca aberatie(ca fenomen de nepotism.
Emergenta unei structuri informale-observa acelasi autor este de ordinul
afectivitatii si reprezinnta modul de distributie a simpatiei si antipatiei in grup,caile
prin care se manifesta influenta,pozitia membrilorpopularisi a celorrespinsi,polii
de atractie si de conflict dincolo de structura oficiala. Aceeasi structura cuprinde si
elemente cognitive, in particular reprezentarile membrilor despre grup si despre
ceilalti, ca si perceptia asupra pozitiilor proprii. Aceste reprezentari se definesc in
raport cu orizonturile reale si cu nevoile grupului.
Distinctia intre relatiile formale si cele informale a fost introdusa de Elton
Mayo si colaboratorii sai in urma unor cercetari efectuate in intreprinderi. In grupurile
umane exista o rezistenta fata de analiza externa, fata de analiza externa, fata de
presiunile unui control. Structura informala apare gratie unor mecanisme de aparare.
Astfel grupa de munca adopta dupa cum arata autorii citati, norme informale
de productie care oscileaza in jurul normei in mod oficial, echipa de lucru,
prezentandu-se in afara ca un front unit in care cronometrul si seful nu vor gasi priza.
Se acopera in felul acesta colegii de munca mai putin rapizi, se protejeaza fiecare
pentru zilele de oboseala, se asigura o marja de libertate, aceea a unei clipe de repaus
sau destindere. Acest mecanism de aparare nu priveste numai volumul productiei, ci si
controlul excesiv, regulamentele tracasante etc.
S-a reprosat lucrarilor publicate de E. Mayo si colaboratorii sai ca au
intreprins studiul grupului informal ca un fenomen de anomie, de negatie, de
abatere de la legi, regulamente oficiale. Evident, solidaritate grupului primar poate
actiona si in sens pozitiv, pentru a intari motivatia pentru rezultate
Ne propunem in cele ce urmeaza sa idetificam cateva caracteristici ale
grupului formal si a celui informal.
2.2 Grupul formal
Structura grupului este generata de interrelatiile existente ntre membri sai.
Aceste interrelatii se pot structura n functie de interdependenta rolurilor si
statusurilor, astfel nct putem distinge doua structuri fundamentale: o structura
formala si o structura informala.

Prima, structura formala apare ca rezultat al investirii oficiale a membrilor

grupului n diferite roluri (sef de grupa, comandant de pluton/ sef de clasa, nlocuitor
la comanda companiei, cancelar, planton, G. S. S. etc.). n urma acestor investiri cu
roluri facute de manager, sef de departament comandantul de companie, comandantul
de pluton/ diriginte, vor aparea n mod firesc diversi lideri oficiali /formali,
permanenti/temporari. Acestia formeaza un organism de conducere nsarcinat cu
urmarirea, ndeplinirea, atingerea unor obiective comune. Structura formala este un
rezultat al unificarii acestor relatii formale ntr-un tot unitar. Forma si continut ei sunt
determinate de autoritatea si modul n care se iau deciziile si se ndeplinesc sarcinile.
Prezenta dirigintelui, a comandantului de pluton/ a comandantului de companie, ca
lider formal adult, imprima un anumit specific retelei relationale a structurii formale,
att pe orizontala ct si verticala. Liderul formal si cel informal manifesta mai multe
functii printre care asigurarea conditiilor n vederea atingerii scopurilor sau actiuni
ndreptate n vederea mentinerii coeziunii grupului.
Grupul formal este un grup format de o organizaie cu un anumit scop.
Grupul de comand sau funcional este un grup alctuit dintr-un manager i
toi subordonaii si. Fiecare echip de lucru este considerat un grup funcional.
Exemplu cadrele dintr-un compartiment sau birou formeaz o echip, un grup.
Fiecare ef de birou se subordoneaz efului de serviciu (secie) de pe nivelul ierarhic
superior i, mpreun, fac parte dintr-un alt grup de comand. n acest fel fiecare ef
de birou constituie punctul de legtur ntre birou i serviciu (secie).
Deci, organizaiile sunt alctuite din grupuri de comand sau funcionale
dispuse n form piramidal, cu puncte de legtur care asigur coordonarea lor.
Grupul operativ este un grup formal creat ntr-un scop anume care suplinete
sau nlocuiete munca depus n mod obinuit de grupurile de comand. Acest grup
poate fi att temporar ct i permanent.
Un grup operativ temporar este creat pentru a rezolva o anumit problem ntro perioad de timp determinat. Exemplu grupa de comand operativ care se
constituie cu ocazia asigurrii ordinii la manifestaiile publice autorizate sau
neautorizate, grupa de comand operativ care nu s-a constituit la Costeti i care s-a
constituit la Stoeneti.
Direcia de organizare-mobilizare din M.I. este un grup permanent care are
misiunea s rezolve problemele de organizare, de mobilizare i elaborare a
documentelor de stat major.
2.3. Grupul informal
Structura informala se caracterizeaza prin aceea ca interactiunea dintre
membri grupului, nu este impusa sau reglementata din exterior, ea este rezultatul
firesc, natural si spontan al relatiilor intersubiective, psihologice ce se stabilesc ntre
membri grupului. Acestea sunt relatii interpersonale ntre personalitati diferite, care se
influenteaza reciproc, prin care membri se percep, comunica, actioneaza si
reactioneaza unii n raport cu altii, se cunosc, se apropie, se asociaza, se ndragesc, se
ajuta, se mprietenesc sau dimpotriva, se suspecteaza, devin gelosi, se resping etc.
Structura informala are un caracter afectiv, simpatetic, bazat pe legaturi
sociometrice de simpatie, antipatie si indiferenta ntre membri sai. Putem spune ca
este vorba de "expansiunea afectiva" (atitudinea unui membru fata de ceilalti colegi),
dar n acelasi timp si de "incluziunea afectiva" (atitudinea grupului fata de membru).
Cele doua laturi constituie un tot indisolubil, una neputnd exista fara cealalta.
Conexiunea complexa dintre ele conduce la o interinfluentare reciproca,

expansiunea fiind predominat individuala iar incluziunea predominat sociala, ambele

au un caracter psihosocial. n functie de aceste relatii informale apar asa zisii lideri
informali/persoane preferate. Daca liderii formali se impun mai ales n virtutea rolului
si functiei pe care le detin, liderii informali se impun n virtutea unor calitati personale
apreciate de colegii lor. Cele doua tipuri de structuri, formala si informala specifice
colectivului de elevi se afla ntr-o strnsa interdependenta. Structura informala se
cristalizeaza dupa un anumit timp dar are o dinamica si dezvoltare proprie, continua.
ntr-o organizatie, relatiile informale sunt definite ca relatii interpersoanle
care nu sunt mandatete n virtutea regulilor organizatiei formale, dar care emerg
spontan n maniera de a satisface nevoile indivizilor .n timp ce organizarea formal
rspunde unei anumite logici privind costurile si eficacitatea, organizarea informal
rspunde logicii sentimentelor si nevoilor individuale.
Prin termenul de informal se poate ntelege relativa independent fat de
structurile formale ale organizatiei sau relativa absent a structurilor interne
formale . Ceea ce este interesant pentru o organizatie sunt grupurile informale n
interiorul crora exist legturi caracterizate printr-o absent a structurilor formale.
Trebuie cunoscute natura acestor grupuri informale, conditiile n care ele se formeaz,
modalittile lor de functionare si interactiunea cu organizatia din care ele fac parte.
Studiile privind relatiile informale sunt numeroase. Concluziile studiilor sunt
c aceste grupuri informale apar n organizatii ca ca urmare a unor relatii formale de
obicei strnse. Grupurile si formeaz o serie de norme de conduit la care membrii
consimt liber, fr constrngeri. Apartenenta la aceste grupuri le confer membrilor un
statut particular pe care organizatia mare nu li-l ofer . Sistemul informal exercit o
functie de protectie a membrilor si chiar de rezistent la schimbrile formale.
Grupurile informale ca realitate organizational au fost asimilate de diferitele
teorii ale organizatiei .Asa de exemplu, scoala birocratiei clasice atribuie o influent
periculoas grupurilor informale datorit scurtcircuitrii nivelelor ierarhice si
posibilittii de a ocoli regulile. n organizatia ideal a lui Weber, informalul era
refuzat fiind asimilat arbitrariului si irationalului. Pentru Taylor grupurile informale de
lucrtori semnific o surs de rezistent mpotriva rationalizrii productiei. Chiar dac
el recunoaste functia social a acestor grupuri informale, el propune eliminarea lor si
pstrarea relatiilor strict formale si bine prevzute. La polul opus se afl scoala
relatiilor umane care consider grupurile informale ca fiind importante prin influenta
normelor autoimpuse de grup asupra nivelului productivittii. Este deci important de a
folosi aceste grupuri informale la realizarea politicii si a obiectivelor ntregii
organizatii si de a considera riscurile necontrolabile referitor la rezistent n cazul n
care actiunea grupurilor este contrar. Likert propunea nc din 1967 n modelul su
de linking pin o structur a organizatiei care foloseasc includerea sistematic si
ierarhic a grupurilor de lucru pentru a profita de ntreaga energie a grupurilor
Caracteristicile grupurilor informale sunt urmtoarele:
- Scopul comun al membrilor, care uneori este clar definit si recunoscut ca
atare de ctre membrii, alteori nu este preceput constient de grup.Scopul, uneori,
poate consta doar n satisfacerea nevoilor individuale care si gsesc n cadrul
grupului mijloc de descrcare a frustratiilor si de receptare a unei atentii din partea
colegilor. Cercetri mai recente au scos la iveal si importanta n crearea grupurilor a
valorilor dobndite, valori corespondente unei forme de exortatie si de incitare dea
reactiona la diversele probleme puse n fata membrilor, a unei preferinte de judecat.
Aceste valori emerg din istoria comun a grupului n fata succeselor si a
esecurilor si de felul de a reactiona n fata tensiunilor interne si externe. Valorile
dobndite sunt transmise noilor veniti n grup. Din aceast cauz, este de presupus c

10

grupurile informale pot fi folosite drept canale de transmisie n cadrul culturii

organizationale, putnd avea rolul unui creuzet social.
- Normele echivalente credintelor mprtsite de membrii grupului n ceea
ce priveste comportamentul n situatii specifice. Sunt descrise 4 tipuri de norme care
domin relatiile grupului informal:
a) mprtirea costurilor si a beneficiilor parteneriatului,
b)prevenirea conflictelor ntre membrii,
c)reglarea contactelor cu exteriorul,
d)exprimarea valorilor centrale ale grupului.
- Forta interactiunilor, deriv din faptul c un grup format din indivizi care
sunt n relatie unul cu cellalt, presupune un anumite schimb: de prietenie, de servicii,
de informatii, de influente, etc. Din perspectiva interactiunii, grupurile informale se
caracterizeaz prin cantitatea si usurinta relatiilor interpersonale care au loc n cadrul
grupului. Autorii afirm c n interiorul grupului, comunicarea este mai simpl, mai
putin ncordat si are loc mai repede dect cu actori din exteriorul grupului.
- Grupurile informale permit dezvoltarea legturilor afective si rspund
nevoii de stabilire, de mentinere sau de restabilire al unei relatii afective pozitive cu
alte persoane. Legturile au tendinta de a fi reciproce.
- Temele comune, sarcinile grupului sunt definite ca activitti comune pe care
le desfsoar grupul n vederea atingerii obiectivelor. Gurvitch (14) abordeaz ideea
c fiecare grup are o oper de finalizat. S-a observat c unele grupuri si dezvolt
traditii si obiceiuri care n final le ntresc forta.
- Forta grupului este o dimensiune care a fost studiat de multi autori si este
definit ca fiind forta de atractie a grupului asupra membrilor. Ea este centrat pe
angajamentul membrilor fat de sarcinile grupului. Coeziunea este un fenomen central
al grupurilor informale si un indicator al fortei interne a grupului.
Analiza functiilor interne ale grupului informal arat aportul grupului la
satisfacerea nevoilor membrilor. Aceste functii sunt:
- protectia membrilor contra fortelor n fata crora membrii singuri nu ar
putea rezista; Aceste forte pot fi interne organizatiei din care face parte grupul, sau
externe.
- schimburile n ceea ce priveste resursele, care includ si informatiile.
Aceast functie este foarte important pentru grupurile din organizatiile profesionale,
care au nevoie de un schimb permanent de informatii n cadrul procesului de
interformare profesional.
- consolidarea identittii sociale si a stimei fat de sine. Teoriile privind
identitatea social afirm c apartenenta la un grup social poate deveni o component
important a identittii personale. n aceast optic, indivizii caut s-si dezvolte o
identitate personal pozitiv prin comparare cu identitatea grupului, acesta fiind
perceput ca superior altora. Contactul cu membrii grupului ajut la delimitarea
propriului statut, a propriului potential si punerea lui n valoare.
- testarea si definirea realittii sociale. Apartenenta la grup permite o
mprtsire a perceptiei realittii sociale ntre membrii grupului. Acest lucru permite,
printre altele, o reducere a anxiettii n activitatea curent. Grupul informal poate
deveni un grup de referint, n care fiecare membru si poate expune opiniile, valorile.
Relatiile grupurilor informale cu organizatia sunt de asemenea importante.
Grupurile informale constituie un mijloc important de a declansa sau de a bloca
schimbarea. Nelson consider totusi c actiunea acestor grupuri contribuie mai
frecvent de manier pozitiv, dect negativ la procesele de schimbare. Se pare c ele
pot contribui decisiv la schimbare, n special, n situatiile unor coalitii. Coalizarea

11

permite membrilor de a-si altura resursele si de a deveni mai independenti n raport

cu organizatia.
Grupurile informale pot crea o retea de comunicatie paralel celei a
organizatiei. Acest lucru poate avea efecte pozitive sau negative n functie restrictiile
sau de difuzarea informatiei. Caracteristica acestei retele de informatii este faptul de a
fi mai putin formale, transmisia fcndu-se mai rapid.
O alt caracteristic a relatiilor grupurilor informale cu organizatia deriv din
faptul c s-a constatat o mai bun adaptare la exigentele organizatiei, o crestere a
satisfactiei muncii si o scdere a tensiunilor; absenteismul este mai sczut.
Pentru o mai buna evidentiere a caracteristicilor grupului formal si a celui
informal , anexam la sfarsitul materialului tabelul sintetic pe care il propune
Prof.Univ.Dr. Mielu State.

3. Metode si tehnici de cunoastere a grupului social.

Cunoasterea grupului nu presupune doar cunoasterea personalitatii membrilor
lui, ci mult mai mult: surprinderea acelor caracteristici prin care se defineste ca un tot,
ca o unitate de sine statatoare, ca un grup social.
Exista multe situatii in viata sociala in care este foarte utila aplicarea
metodelor de cunoastere a grupurilor, ca de exemplu:
1.
Inceperea activitatii cu un grup necesita detinerea unor informatii despre
el. Intr-o astfel de situatie, daca un profesor cere detalii elevilor referitoare la
performantele sau la aspiratiile lor, el va obtine caracteristici psihoindividuale, nu
unele psihosociale. De aceea este foarte necesara utilizarea metodelor autobiografiei
si profilului psihologic al grupului.
2.
Aprecierea gradului de participare al fiecarui elev individual sau a intregului
grup la activitatea de seminar necesita utilizarea metodei observatiei sistemice pe
baza categoriilor interactionale elaborate de Bales.
Astfel se poate aprecia continutul si calitatea celor discutate, numarul
participantilor la discutii si felul in care s-au implicat ei in rezolvarea problemelor
ridicate.
3.
Aprecierea eficientei grupului in functie de relatiile dintre membrii acestuia,
de atmosfera creata in grup , se poate face utilizand tehnica sociometrica. Aceasta
metoda analizeaza relatiile afectiv-simpatice, deci relatiile de simpatie sau antipatie
manifestate de membrii grupului.
4.
In situatiile de selectie sau promovare a oamenilor si in cele de formare sau
reconstituire a grupurilor sociale, este necesara luarea in considerare a criteriilor de
ordin psihologic si psihosocial , a trasaturilor de personalitate, relatiilor din cadrul
grupurilor si atmosfera de grup. Stabilirea tipului de personalitate interpersonala al
grupului poate fi de mare folos in atingerea acestor obiective.
Rolul aplicarii metodelor de cunoastere a grupurilor sociale este acela de a-l
ajuta pe cercetatorul, organizatorul sau conducatorul unui astfel de grup de a culege
12

cat mai multe informatii referitoare la grupul in cauza, de a intelege functionarea sa si

a comportamentelor de grup. Daca acesta reuseste sa atinga scopurile prezentate, va fi
capabil sa anticipeze cu usurinta evolutia viitoare a grupului.
Putem spune ca identificarea unor trasaturi personale ne ofera posibilitatea sa
ntelegem mai bine semnificatia rolurilor pe care le joaca membri, iar prin intermediul
acestora sa patrundem n mecanismul procesului de interactiune, mecanism care
declanseaza si determina caracteristicile grupului ca un tot unitar. Cunoasterea poate
parcurge si drumul invers, de la trasaturile definitorii grupului, prin intermediul
comportamentelor ce rezulta din exercitarea rolurilor, la conditiile interne si
particularitatile psihologice ale membrilor sai. n acest al doilea sens putem spune ca
tehnicile sociometrice asigura o cunoastere amanuntita mai ales a structurii
informale/afective dar si n mod indirect a caracteristicilor de personalitate a
membrilor grupului. Fiecare grup are, structura sa proprie, care se manifesta diferit.
Cunoasterea sintalitatii grupului si a personalitatii fiecarui membru nu
constituie doua actiuni paralele sau independente una de alta. Dimpotriva, ele se
completeaza reciproc nu numai din punct de vedere gnoseologic, al informatiilor pe
care ni le ofera ci si din punct de vedere metodologic. Cunoscnd sintalitatea vom
putea face diverse aprecieri cu privire la unele componente ale personalitatii, si invers,
cunoscnd personalitatea indivizilor din care este format grupul, vom putea interpreta
unele manifestari ale sintalitatii.
Cunoasterea dinamicii grupului reclama un studiu longitudinal si folosirea
unor metode corespunzatoare. Un astfel de studiu ne indica nu numai tendinta
generala de evolutie a grupului, ci si principalele momente nodale ale acestei evolutii.
n circumscrierea metodelor de cunoastere a grupului social important este nu
numai cum sunt alese ci si modul n care sunt folosite si combinate. tinnd seama de
interdependenta care exista ntre sintalitatea grupului si personalitatea membrilor sai
va trebui sa apelam la metode specifice ambelor domenii, cu conditia ca ele sa fie
astfel aplicate si folosite nct sa ne ofere ct mai multe date despre grup ca unitate
sociala, ca ntreg.
Vom enumera mai jos metodele si tehnicile de cunoastere a grupului social cu
obiectia ca ne vom opri n descriere cu predilectie asupra tehnicilor sociometrice si
metodei aprecierii obiective a personalitatii, pe considerentul ca acestea doua se
completeaza foarte bine si chiar pot fi incluse una n cercetarea celeilalte.
1. Observatia psihosociala este considerata una dintre metodele
fundamentale deoarece presupune un contact nemijlocit cu realitatea si asigura
obtinerea unor date reale, care ulterior vor fi supuse obligatoriu prelucrarii si
interpretarii. Aceasta observatie este recomandabil a fi facuta de diriginte/
comandantul de pluton, deoarece acestia sunt persoane pregatite psihopedagogic, sunt
coparticipanti la viata colectivului, prezenta lor nedenaturnd fenomenele si
manifestarile supuse observarii.
Situatiile si fenomenele asupra carora se concentreaza observatia pot fi:
a) manifestari ale sintalitatii (modul n care se exprima opinia grupului n diverse
situatii, conduita grupului, conduita subgrupurilor din cadrul grupului mare,

13

participarea membrilor la discutarea anumitor probleme, modul n care se iau diverse

decizii, constatari n legatura cu coeziunea grupului, etc.).
b) manifestari psihosociale (autoritatea si influenta liderilor formali, comportamentul
liderilor informali, modul n care elevii si exercita influenta ntre ceilalti, etc.).
2. Metoda chestionarului este una din cele mai raspndite metode n
cercetarea sociala si psihologica. Specificul sau consta n faptul ca se bazeaza pe
formularea unor ntrebari la care subiectii anchetati urmeaza sa raspunda verbal sau n
scris.
3. Metoda experimentului este expresia concludenta a interdependentei
dintre cunoastere si actiune. Aceasta metoda presupune stabilirea unei relatii cauzale
ntre variabila independenta si cea dependenta. Se impune un control riguros din
partea cercetatorului asupra tuturor componentelor situatiei experimentale, astfel nct
relatia dintre variabile si modificarea fenomenelor sa fie foarte bine cunoscuta si
manipulata.
4. Metoda scarilor de opinii si atitudini (scari de apreciere) se
caracterizeaza prin aceea ca introduce anumite diferentieri n raspunsurile subiectilor,
dupa intensitatea cu care-si exprima opiniile n legatura cu diferite fenomene.
Raspunsurile sunt precodificate si ordonate asemanator unei game, sub forma
ascendenta/descendenta, n functie de intensitatea/fermitatea care ar corespunde
opiniei celui ce raspunde.
5. Tehnica sociometrica
5. 1. Obiectul si metoda sociometriei.
Initiatorul sociometriei este sociologul american J. L. Moreno, originar din
Romnia. El afirma ca sociometria se ocupa doar de o parte a realitatii sociale, si
anume de relatiile interpersonale, acordnd o importanta deosebita aspectelor
cantitative si calitative ale acestora. "Sociometria are ca obiect studiul matematic al
proprietatilor psihologice ale populatiilor "n cazul nostru tehnica sociometrica se
ocupa cu studiul relatiilor interpersonale, ndeosebi acelor relatii simpatetice care se
bazeaza pe atractii si respingeri ntre membrii colectivului. Se realizeaza cu ajutorul
unor formule si calcule matematice surprinderea unor calitati/caracteristici relationale
ale grupului de elevi.
Tehnicile sau metodele sociometrice reprezinta un ansamblu de instrumente si
procedee destinate sa nregistreze si sa masoare configuratia si intensitatea relatiilor
interpersonale din interiorul grupului social. Sub aceasta denumire sunt incluse att
instrumentele de culegere a materialului faptic, ct si cele de prelucrare, interpretare
sau prezentare a materialului respectiv. De aceea ele sunt indispensabile pentru
cunoasterea concreta a interactiunilor ce se stabilesc n cadrul grupului. Studiul
sociometric are o tripla orientare: n primul rnd cunoasterea de catre manager a
afinitatilor exprimate de membri grupului si implicit a relatiilor din cadrul grupului; n
al doilea rnd o cunoastere mai buna de catre fiecare membru a propriilor sale pozitii
n grup; si n al treilea rnd, dar nu cel din urma, mbunatatirea relatiilor si a
climatului psihosocial a grupului social prin actiuni psihologice specifice.
Prin testul sociometric ca instrument al metodei sociometrice se pot determina:

14

- amplasamentul, statutul unui membru n cmpul relatiilor interpersonale (lider,

popular, izolat, ignorat, respins, etc.),
- structura psihologica globala a grupului si a subgrupurilor din cadrul sau,
- diversele centre de influenta,
- perceptia grupului fata de un anumit membru,
- coeziunea de grup, etc.
Usor de administrat si prelucrat oferind foarte multe date asupra microgrupului
cercetat testul sociometric poate crea usor iluzia instrumentului "ideal". Totusi trebuie
atrasa atentia asupra unor limite privind utilizarea testului sociometric: acesta nu
epuizeaza totalitatea relatiilor interpersonale, ceea ce implica n mod obligatoriu
corelarea lui cu alte metode si tehnici de cercetare; criteriile testului sociometric
trebuie corelate cu orientarea valorica si cu motivatiile preferintelor exprimate; pentru
asigurarea succesului cercetarii trebuie creata o atitudine de ntelegere, dispozitii si
atitudini favorabile ale subiectilor fata de test; cercetatorul trebuie sa dea dovada de
delicatete si competenta psihosociala, el este recomandabil a fi un observator
participant care sa creeze la fiecare membru sentimentul utilitatii participarii lor la
test, sa-i implice personal.
Modalitatea de alcatuire, administrare, prelucrare, interpretare a testului
sociometric precum si prezentarea rezultatelor va fi redata sub forma unui algoritm,
particularizat la colectivitatea urmarita. Putem sa le definim ca metode sau etape ale
tehnicii sociometrice:
- testul sociometric;
- matricea sociometrica;
- indicii sociometrici;
- sociograma (reprezentarea grafica a relatiilor);
- cadranele sociometrice;
- prezentarea n fata clasei/individual a rezultatelor.
5. 2. Testul sociometric este considerat instrumentul principal si punct de
plecare n cunoasterea diferitelor aspecte a procesului de interactiune ce se manifesta
n grup. El ofera doar materialul brut n legatura cu aspectele relationale ale fiecarui
membru si ale grupului n totalitatea sa. Ulterior acest material se va prelucra si numai
pe baza celor rezultate vom putea cunoaste aceste aspecte.
Toate aprecierile, interpretarile si rezultatele obtinute n urma prelucrarii sunt
dependente de fidelitatea datelor oferite de test. Fidelitatea depinde de sinceritatea
raspunsurilor la ntrebarile testului, sinceritate care la rndul ei este determinata de
felul n care a fost ntocmit testul si de modul n care a fost aplicat.
Testul sociometric consta n formularea unor ntrebari prin intermediul carora
se solicita fiecarui membru sa-si exprime simpatiile si antipatiile fata de ceilalti colegi
ai sai. Foarte important este ca ntrebarile sa aiba la baza criterii atent alese, care sa fie
n concordanta cu interesele, preocuparile si aspiratiile tuturor membrilor, dar si cu
interesele cercetarii. Este necesar sa li se ofere membrilor suficiente motive pentru a
raspunde ct mai sincer. Intrebarile formulate in cadrul testului sociometric pot avea
ca referinta diverse aspecte sau domenii de interes: petrecerea timpului liber,
participarea la sarcini profesionale, cooperarea n cadrul echipei de lucru, etc.

15

Etapele aplicarii testului sociometric sunt foarte importante si de aceea

consideram ca fiind necesara expunerea lor in continuare:
a) membri grupului primesc motivari, li se explica scopul cercetarii:
- fiecare si va cunoaste mai bine locul n grup,
- n repartizarea anumitor sarcini se va tine cont si de preferintele interpersonale,
- se va tine cont de relatiile sociopreferentiale si n structura formala a grupului;
b) se obtine ncrederea subiectilor n caracterul confidential al raspunsurilor la
ntrebari;
c) se distribuie membrilor grupului formularele cu ntrebari ce urmeaza a fi
completate si se explica clar modul de completare;
d) se precizeaza caracteristicile situatiei:
- grupul n cadrul caruia se fac alegerile si respingerile;
- sensul fiecarei ntrebari;
- limitarea la un anumit numar de raspunsuri, se recomanda 3
sau 5 raspunsuri n functie de marimea grupului;
- se explica faptul ca poate raspunde att ct corespunde
preferintelor sale dar sa nu depaseasca numarul maxim
indicat;
- se precizeaza faptul ca ordinea preferintelor este o ordine
valorica, cel de pe locul nti sa fie cel mai preferat, iar
urmatorii n ordine descrescatoare;
- nu se impune o limita de timp pentru completare.
e) se recolteaza raspunsurile.
Testul sociometric se poate folosi ntr-o cercetare transversala pentru a
surprinde evolutia relatiilor grupului. Astfel testul urmeaza a fi administrat periodic,
iar rezultatele obtinute sa fie comparate ntre ele. Trebuie specificat faptul ca reluarea
testului la intervale prea scurte i diminueaza eficacitatea, subiectii orientndu-se mai
mult dupa raspunsurile anterioare, care sunt nca vii n memorie, dect dupa ceea ce
simt n momentul respectiv. De asemenea n cazul n care intervalele sunt prea mari
riscam sa pierdem din vedere dependenta stricta dintre fenomene. Putem recomanda
pe baza experientei reluarea testarii sociometrice anual.
5. 3. Matricea sociometrica
Datele testului sociometric sunt nregistrate ntr-un tabel cu doua intrari, unde
att pe verticala ct si pe orizontala sunt trecuti membri din colectivul respectiv. Pe
verticala se trec punctele atribuite din alegerile/respingerile colegilor nominalizati, iar
pe orizontala perceptiile pozitive si negative atribuite de asemenea colegilor.
Matricea sociometrica este mai mult un instrument tehnic dect unul de
cunoastere. Ea faciliteaza descoperirea si ordonarea datelor brute pe care ni le ofera
testul si asigura conditiile necesare pentru manipularea si prelucrarea lor.
Pe verticala se trec n ordine, corespunzator fiecarui membru, cu culoare rosie
+3, +2, +1 puncte n dreptul colegilor alesi, preferati, iar cu culoare albastra - 3, - 2, 1 puncte n dreptul colegilor respinsi, nominalizati la ntrebarea a doua. Pe orizontala
se trec perceptiile pozitive reprezentate prin cercuri rosii si perceptiile negative
reprezentate prin cercuri albastre. Mai apoi n capetele de tabel ale matricii
sociometrice se calculeaza suma punctelor obtinute din alegeri si respingeri si suma
perceptiilor pozitive/negative.

16

Primul coleg ales la prima ntrebare primeste +3 puncte, al doilea +2 puncte,

iar al treilea +1 punct. Primul coleg nominalizat la ntrebarea a doua primeste - 3
puncte, al doilea - 2 puncte, iar al treilea - 1 punct. Toti cei trei nominalizati la
ntrebarea a treia primesc nediferentiat un cerc rosu, iar cei trei nominalizati la
ntrebarea a patra primesc de asemenea nediferentiat un cerc albastru .
( Conventiile propuse acici sunt doar orientative, astefel incat cel care elaboreaza
testul sociometric poate utiliza alte simboluri care sa puna in valoare relatiile si
afinitatile existente in cadrul grupului vizat ).
5. 4. Indici sociometrici.
Pe baza datelor brute rezultate din testul sociometric si trecute n matrice se
pot calcula o multime de indici sociometrici. Prezentam mai jos ctiva din cei mai
importanti indici sociometrici:
a) indicele statusului sociometric arata pozitia ocupata de o persoana n cadrul
grupului si se calculeaza dupa formula:
I=n / (N- 1), unde n = numarul alegerilor primite de respectiva persoana,
N = numarul membrilor grupului
L. D. Zeleny propune o alta formula de calcul mai adecvata lundu-se n
considerare att pozitia individului n grup, ct si stabilitatea acestei pozitii:
I = I D = i / (N- 1) (i- i) / (N- 1) unde I determina pozitia persoanei n grup,
D arata stabilitatea pozitiei, i reprezinta intensitatea alegerilor
b) indicele expansivitatii sociometrice permite determinarea cantitativa a
orientarii individului spre membrii grupului prin luarea n calcul att a expansivitatii
pozitive ct si a expansivitatii negative:
I = (E+) + (E-) = [(n+) / (N- 1)] + [(n-) / (N- 1)]
unde (n+) = numar de alegeri emise
(n-) = numar de respingeri emise
N = numarul membrilor grupului
* acest indice masoara si gradul de integrare a individului n grup, cu ct valoarea e
mai mare cu att individul e mai bine integrat n grup.
c) indicele sensibilitatii rationale exprima capacitatea individului de a-si
evalua propria sa pozitie n grup; exprima acuratetea perceptiei relatiilor sociometrice
cu privire la propria persoana.
I = Aa / Ap unde Aa = numarul asteptarilor de a fi ales
Ap = numarul alegerilor primite
d) indicele asocierii persoanelor n cadrul grupului se calculeaza dupa formula:
I = n / [ k(N- 1)/2 ]
unde n = numarul relatiilor simetrice
N = numarul membrilor grupului
k = numarul alegerilor permise
* cu ct valoarea indicelui asocierii e mai mare cu att relatiile n grup sunt mai bune.
e) indicele coerentei grupului exprima, de asemenea, calitatea relatiilor
sociometrice la nivelul grupului; cu ct valoarea indicelui este mai mare, cu att
grupul este mai coeziv.
I = Rq / Up unde R = numarul alegerilor reciproce,
U = numarul alegerilor unilaterale
p = k / (N- 1), q = 1 - p
k = numarul alegerilor permise
N = numarul membrilor grupului

17

5. 5. Sociograma
Pe baza datelor cuprinse n matricea sociometrica putem ntocmi sociograma
care ne prezinta sub forma grafica relatiile interpersonale din interiorul colectivului.
Ea scoate n evidenta printr-un mod grafic nu numai locul fiecarui elev ci si diverse
tipuri de retele interpersonale. Aceste retele se cuantifica n sociograma prin diferite
simboluri grafice.
Exista doua categorii de sociograme, individuale si colective. Primele nu sunt
altceva dect un extras din sociograma colectiva si prezinta situatia unui membru asa
cum rezulta ea din totalitatea relatiilor cu ceilalti colegi.
O sociograma se poate prezenta sub forma moleculara (asemeni legaturilor
dintre molecule) sau sub forma "tinta" (relatiile sunt prezentate n cadrul unui numar
de cercuri concentrice). Numarul cercurilor din care e formata "tinta" poate fi mai mic
sau mai mare n functie de numarul membrilor din clasa sau n functie de distanta
sociometrica dintre membri. Este recomandat un numar de cercuri impar astfel nct
cercul de nivel mediu (de ex. cercul 4 din 7) este nivelul corespunzator statutului
sociometric nul. Cercurile din interior corespund nivelului de integrare, n care se afla
elevii cu punctajul total pozitiv, iar cercurile din exterior corespund nivelului de
"neintegrare", n care se afla elevii cu punctaj total negativ.
Liderul informal al grupului (cu punctajul cel mai mare) este asezat n centrul
cercului numarul 1(cerc numerotat astfel de la interior spre exterior). Cu ct un
membru are un punctaj mai mic cu att se departeaza mai mult de centrul cercului 1
sau chiar de grup .
Sociograma colectiva ne ofera posibilitatea cunoasterii structurii preferentiale
ce se stabileste n interiorul colectivului, indicndu-se n mod grafic cine cu cine
relationeaza din punctul de vedere al afinitatilor. Pe grafic alegerile sunt reprezentate
printr-o sageata rosie (A l alege pe B, adica A B), iar respingerile printr-o sageata
albastra (A l respinge pe B, adica A B). Relatiile reciproce ne apar ca o linie
continua dubla cu vrful spre ambele sensuri, n culoarea corespunzatoare. Se pot
realiza analize multiple si foarte complexe, ct si aprecieri calitative diverse n functie
de: numarul alegerilor/respingerilor, subgrupurile care se formeaza, statutul
sociometric al membrilor ce fac parte dintr-un subgrup sau altul, distanta dintre ei, etc.
Daca un membru trimite alegeri spre colegi cu statut sociometric mare are alta
semnificatie dect un altul care trimite alegeri spre un coleg cu un statut sociometric
mai mic. Putem sa atribuim unui lider o semnificatie pozitiva sau una negativa n
raport cu pozitia subgrupului din care face parte n cadrul grupului social din care face
parte.
5. 6. Cadranele sociometrice ne ofera posibilitatea de a prelucra si interpreta
relatiile interpersonale sub aspectul dinamicii lor n timp. Comparnd datele ce
figureaza n cadrane se pot desprinde o serie larga de trasaturi ale colectivului ca
ntreg. Observnd ponderea distributiei membrilor n cadrane se pot cunoaste
influentele si "constrngerile" pe care colectivul le poate exercita asupra lor.
Procedeul cadranelor surprinde fenomenele sociale n intimitatea lor.
5. 7. Prezentarea sociogramei se poate face n fata grupului (punctnd pe
aspectele generale) dar si individual (punctnd pe aspectele particulare ale fiecarui

18

membru). Trebuie sa subliniem ca este recomandat a se scoate n evidenta partea

pozitiva a concluziilor astfel nct sa mbunatatim climatul psihosocial, sa ncalzim
relatiile dintre membri grupului. Se impune constientizarea fiecarui membru asupra
rolului, statutusului si pozitiei sale n grup n mod realist si consilierea acestora pentru
a diminua conflictele sau atitudinile negative.
6. Metoda aprecierii obiective a personalitatii
Metoda, dupa cum se poate constata din nsusi enuntul ei, urmareste
cunoasterea unor trasaturi de personalitate. Acest lucru se realizeaza cu concursul
celor ale caror trasaturi vrem sa le cunoastem. Datele necesare sunt obtinute de la
elevi prin aprecierile pe care sunt solicitati sa le faca asupra propriilor colegi n
motivarea alegerii sau respingerii lor. Ipoteza ce sta la baza metodei este aceea ca
aprecierile pe care le fac elevii asupra colegilor lor includ informatii reale despre
personalitatea acestora. Cu ct membri convietuiesc mai mult mpreuna, cu att se
cunosc mai bine si ca atare aprecierile vor fi mai obiective. Membri grupului au
posibilitatea sa se observe reciproc n situatii concrete de activitate si comportare,
aprecierile avnd un suport real.
7. Profilul psihosocial al grupului
Este o metoda de reprezentare grafica a rezultatelor unor masuratori facute
prin utilizarea diferitelor probe, fie pe un individ in parte, fie pe un esantion de
subiecti.
Cu ajutorul unor teste sau a altor modalitati, se determina nivelul de dezvoltate
al diferirelor capacitati psihice globale ale individului si a elementelor componente ale
acestora, ca de exemplu:

Gandirea rapiditatea, ritmul, flexibilitatea, creativitatea,

Atentia stabilitatea, concentrarea, volumul, distributia, mobilitatea,

Memoria rapiditatea intiparirii, trainicia pastrarii, exactitatea, promptitudinea

si completitudinea reactualizarii datelor memorate,

Alte capacitati precum: imaginatia, afectivitatea, aptitudinile, motricitatea,

temperamentul, caracterul.

Fiecare caracteristica are in final o anumita valoare. Daca se aseaza toate

aceste valori pe verticala, iar apoi sunt unite printr-o linie, se obtine o figura
asemanatoare siluetei umane. Din acest motiv metoda este numita profil psihologic.
Aceasta metoda are menirea de a vizualiza performantele obtinute de un
individ, sau a unui grup la o serie de probe, avand si posibilitatea compararii
rezultatelor obtinute de o persoana in diferite perioade de timp, sau a rezultatelor
obtinute de diferiti indivizi la acelasi moment.
Se pot remarca doua puncte in profilul unui individ:

19

a) Puncte slabe care necesita interventii educative, remedieri sau

ameliorari.
b) )Puncte forte elementele de sprijin in vederea desfasurarii unor
comportamente eficiente.
Pentru ca aceste trasaturi ale indivizilor sa fie convertibile la trasaturi psihice
ale unui grup, trebuie sa se tina cont de cateva aspecte ale grupului:
1. Stabilirea unor particularitati ale grupului care urmeaza sa fie masurate iar
apoi vizualizate sub forma profilului. Alegerea acestor particularitati se face in
functie de scopul urmarit (daca se doreste aflarea multor informatii, se vor
utiliza majoritatea proprietatilor grupurilor mici; daca se doreste caracterizarea
grupului dupa proprietatile esentiale, se face apel doar la o parte a lor).
Cele mai utilizate proprietati sunt:

Consensul (existenta atitudinilor asemanatoare in grup),

Conformismul ( respectarea normelor de grup),

Autoorganizarea (capacitatea grupului de a se organiza singur),

Coeziunea (unitatea grupului),

Eficienta (indeplinirea obiectivelor),

Autonomia (independenta),

Controlul (grupul ca mijloc de control a actiunii membrilor sai),

Stratificarea (ierarhizarea statutelor),

Permeabilitatea (acceptarea altor membri),

Flexibilitatea (de manifestare a comportamentelor variate),

Omogenitatea (similaritate psihologica si sociala a membrilor),

Tonul hedonic (placerea apartenentei la grup),

Intimitatea (apropierea psihologica intre oameni),

Forta (taria grupului),

Participarea (actionarea pentru grup),

Stabilitatea (persistenta in timp a grupului).

1.
Alcatuirea unui chestionar care sa se adreseze grupului si care sa
contina proprietatile anterioare, dar transformate in intrebari. Se recomanda ca aceste

20

intrebari sa fie clare, concise, sa contina cuvinte uzuale, pe intelesul tuturor, astfel
incat sa permita elaborarea unor raspunsuri care sa concorde cu realitatea. Cea mai
des intalnita formulare a intrebarilor este: In ce masura?
2.
Este foarte necesara stabilirea unitatilor de masura a proprietatilor
respective. Cea mai utilizata este scara de atitudini de tip Lickert (cu cinci intervale),
care da posibilitatea evaluarii gradului in care o anumita proprietate caracterizeaza
grupul. Valorile scarii se pot interpreta astfel:

un punct caracteristica apare intr-o masura foarte mica,

doua puncte caracteristica e prezenta in mica masura,

trei puncte caracteristica exista intr-o oarecare masura,

patru puncte caracteristica e prezenta in mare masura,

cinci puncte caracteristica apare intr-o masura foarte mare .

In realizarea profilului psihologic de grup este necesara urmarea etapelor:
a) Pregatirea grupului in vederea aplicarii chestionarului, care poate fi:

- o pregatire de continut in care se explica termenii dificili.

- o pregatire tehnica (organizatorica) in care se repartizeaza foile de raspuns fiecarui
individ chestionat si instruirea grupului subiectilor de a raspunde la fiecare intrebare,
notand in dreptul fiecareia numarul de puncte acprdat.
b) Aplicarea chestionarului - poate fi lucru individual sau dictarea fiecarei
intrebari de catre cercetator si notarea raspunsului de catre subiecti.
c) Construirea profilului psihosocial al grupului pe verticala sunt notate
proprietatile, iar pe orizontala cele cinci unitati. In dreptul fiecarei proprietati se trec
mediile rezultate de la toti membrii grupului. Unind punctele, vom obtine profilul
psihosocial al grupului.
Realizarea acestui profil poate oferi informatii despre grup, precum:
- indica orientarea generala (pozitiva su negativa) a proprietatilor grupului social.
Daca proprietatile sunt prezente in mare si foarte mare masura, grupul este
bine organizat si structurat; daca proprietatile apar intr-o mica sau foarte mica masura,
grupul este dezorganizat si conflictual.
- arata masura si gradul in care fiecare proprietate este dezvoltata in grup, indicand ce
caracteristica trebuie imbunatatita.
- arata cauzele probabile ale unei situatii de grup si unele efecte ce s-ar putea obtine.

21

Profilul psihosocial al grupului este modalitatea prin care se poate realiza o

buna cunoastere a grupului, a caracteristicilor lui generale si particulare. Cu ajutorul
lui se pot lua decizii de ameliorare a unor probleme aparute intre membrii grupului,
rezolvarea acestora ducand la o crestere a eficientei si o mai usoara atingere a
obiectivelor comune. Este inlesnita de asemenea si anticiparea functionalitatii viitoare
a grupului.
Se impune necesitatea mbinarii metodelor mai sus prezentate pentru a obtine
n cele din urma o cunoastere ct mai exacta a colectivului de elevi. Cunoasterea
grupului nu poate fi o actiune de campanie ce se desfasoara n anumite momente, ci
una continua.

4. Concluzii
Ca o concluzie a intregii dezbateri de pana acum, trebuie sa afirmam faptul ca
un comportament social ia nastere ca urmare a structurii interne a omului, a nevoii
sale de a se relationa in permanenta cu ceilalti si ca, comportamentul social este o
contopire a unora dintre caracteristicile indivizilor ce alcatuiesc un grup.
Individul triete n grupuri. A tri n grup nseamn a interaciona, a forma
relaii sociale. Prin interaciune social nelegem felul n care oamenii i rspund
reciproc n aciunile zilnice. Totodat, prin noiunea de relaie social desemnm
calitatea aciunilor derulate de o pluralitate de actori sociali de a fi orientate n funcie
de opiunile celuilalt, ale celorlali.
n acest fel, prin grup nelegem un numr oarecare de indivizi care
interacioneaz regulat i contient pe baza unor norme i valori comune.
Grupul de apartenen este grupul n care ne natem. El este desemnat, n
limbajul uzual, prin noi, iar prin cel de specialitate, prin grupul nostratic.
Grupul primar este format din relaii fa-n-fa, de sprijin reciproc, afectiv,
emoional.
Spre deosebire de acesta, grupul secundar este o structur social ntemeiat n
special pe relaii formale, impersonale.
Din perspectiva intensitii i a caracterului relaiei dintre indivizi, grupurile
pot fi formale i informale. Grupurile formale sunt ntemeiate n special pe reguli
scrise i pe proceduri de relaionare standardizate. Scopul acestor forme de organizare
social este n special eficiena economic. Grupurile informale se bazeaz pe relaii
sociale directe, fa-n-fa, pe recunoaterea reciproc i pe apropierea psihologicemoional ntre indivizi.
Ordinea i coeziunea social sunt asigurate prin prevederi scrise i nescrise
numite norme. Normele sunt standarde de comportament privitoare la ceea ce este
dezirabil sau permis-nepermis ntr-o societate.

5. Bibliografie
1.
2.

www.e-scoala.ro/psihologie/testul_sociometric.html
psihodiagnostic.ro/article.php?story=testul_sociometric_metoda_cunoastere -

75k

3.
4.
5.

www.medfam.ro/mm/premize/caract_inform.htm - 13k
www.e-referate.ro/referate/Comportamentul_social2005-03-18.html - 33k

www.referatele.com/.../Comunicarea-in-cadrul-grupului--PROFILULPSIHOSOCIAL-AL-GRUPULUI-referatele-com.php - 52k

22

6.
7.
8.

www.universulenergiei.educatia.ro/intrebari/problema/ - 27k
www.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=406&idb= - 12k

De Visscher, P.Neculau, A.( coord.)-Dinamica grupurilor-Texte de baza, Iasi,

Editura Polirom, 2001 ;

9.
10.
11.

Boncu, S. Psihologia influentei sociale, Iasi, Editura Polirom, 2002;

Mielu Zlate, Proiectare, formarea si reconstructia grupurilor de munca;
Andrei, P., Sociologie generala, Editura Polirom, Iasi, 1997

ANEXA1
Testul sociometric
1. Daca s-ar reorganiza echipa de lucru cu cine ati dori sa fiti din nou coleg? De ce?
1. 1.............
1. 2.............
1. 3.............
2. Daca s-ar reorganiza echipa de lucru cu cine nu ati dori sa fiti din nou coleg? De
ce?
2. 1.............
2. 2.............
2. 3.............
3. Cine crezi ca te-a ales, ca te-a nominalizat la prima ntrebare? De ce?
3. 1.............
3. 2.............
3. 3.............
4. Cine crezi ca te-a respins, ca te-a nominalizat la a doua ntrebare? De ce?
4. 1.............
4. 2.............
4. 3.............

23

ANEXA 2
GRUPUL FORMAL
A.Structura
a) Originea
b) Modalitatea de a fi
c) Caracteristici
B.Terminologia
pozitiei
C.Scopurile
D.Influenta
a) Baza
b) Tip
c) Curgere
E.)Mecanisme de
control
F)Comunicare
a) Canale
b) Retele

GRUPUL
INFORMAL

spontana
emotionala
dinamica
rol

planificata
rationala
stabila
post

Satisfactia membrilor

Profitabilitate sau
servicii catre populatie

personalitate
putere
de jos in sus
Sanctiune fizica sau
sociala( norme)

pozitie
autoritate
de sus in jos
Amenintarea de afi
concediat sau
retrogradat

Tip ciorchine
Slab definite,
intersecteaza canalele

Canale formale
Bine definite, urmeza
liniile formale
24

G)Cartare

obisnuite
Sociograma

Organigrama( harta
organizationala)

H)Diverse
a) indivizi inclusi

Numai cei
Acceptabili
b) relatii interpersonale Apar spontan
c) rolul liderului
d) baza de interactiune
e) baza atasamentului

Toti indivizii din

grupul de munca
Prescrise prin fisa
postului
Atribuit de organizatie

Rezulta din
relationarea dintre
membri
Statutul
caracteristicilor
personale
Coeziune

Pozitie sau atribuitii

functionale
Loialitate

UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS GALAI

DEPARTAMENTUL DE STUDII EUROPENE
MASTER ANUL II
SPECIALIZAREA POLITICI EUROPENE
RESURSELOR UMANE
DISCIPLINA : DINAMICA GRUPURILOR

PRIVIND

MANAGEMENTUL

Grupul social, grupul formal si informal si metodele

de cunoastere a acestor

25

Profesor indrumator: Prof . STEFAN DAJIU

Propunator:
Carp Valentina

-2006GALATI
PLANUL REFERATULUI
1. Teorii despre grup
1.1 Teoria lui Gustave Le Bon
1.2 Teoria lui Herbert Blumer
1.3 Teoria lui Ralph Turner
1.4 Teoria lui James Devies
1.5 Teoria lui Serge Moscovici
2. Grupurile sociale
2.1 Delimitari conceptuale
2.2 Grupul formal
2.3 Grupul informal
3. Metode si tehnici de cunoastere a grupuil social
4. Concluzii
5. Bibliografie
6. Anexe

26