Sunteți pe pagina 1din 2

arta poetica

neomodernism
Catre Galateea
Nichita Stanescu

Poezia face parte din volumul Dreptul la timp (1965), care marcheaz trecerea spre un lirism interiorizat,
reflexiv, specific celei de-a doua etape de creaie.
Neomodernismul este un curent literar care s-a manifestat in literatura romana a anilor 1960. Cei mai de
seama reprezentanti ai neomodernismului au fost Nichita Stanescu si Marin Sorescu. Se pune din nou accent pe:
subiectivism,
un limbaj poetic puternic metaforizat,
cultivarea ambiguitatii,
plasarea eului creator si a experientelor acestuia in centrul creatiei.
Poezia Ctre Galateea de Nichita Stnescu este o art poetic aparinnd neomodernismului.
Este o art poetic deoarece, prin mijloace artistice, este redat concepia autorului despre poezie i
despre rolul
poetului
(raportul
acestuia
cu lumea
i creaia).
Este o art
poetic
aparinnd neomodernismului, n care se realizeaz rsturnarea relaiei creator-oper, inversarea rolurilor:
artistul este cel nscut" de oper.
Poezia prezint relaia inversata dintre artist i oper, dar i relaia timp-oper, n cadrul unui cuplu
inedit: Creatorul / Timpul i femeia, Galateea / Opera.
Tema - In ceea ce priveste ideea ei centrala, aceasta admite doua perspective de interpretare:
arta poetica, in care este prezentata relatia creatorului cu opera sa (cunoaterea-natere relevat n
procesul de creaie)
poezia de dragoste, un imn adresat persoanei iubite.
Titlul este sugestiv pentru o art poetic, n care se nfieaz relaia dintre artist i oper, prin aluzia la
vechiul mit al lui Pygmalion. Sculptorul din Cipru, ndrgostit de una dintre statuile sale de filde, se roag
zeiei Afrodita s-o nsufleeasc pentru el. Din cstoria cu Galateea, opera-femeie plsmuit de artist, se
nate un fiu numit Pathos (n greac, suferin, patim). Sensul mitului este acela c patosul artis tului
nsufleete opera.
Nichita Stnescu reinterpreteaz mitul lui Pygmalion n sensul unei rsturnri de roluri. Atribuind eului
liric ipostaza creatorului nenscut", poezia se constituie ca o fierbinte rug adresat operei de a-l crea ca
fiina vie. Prezena prepoziiei ctre n titlu este pus n relaie cu caracterul adresat al discursului liric, care
se realizeaz ca o invocaie ctre Galateea, simbol al fiinei iubite i al misterului vieii.
Lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetic transmis n mod direct iar, la nivelul expresiei, prin
mrcile subiectivitii: alternarea formelor de persoana I i a II-a, singular, ale adjectivului posesiv meu-tu i
ale verbului la prezent.
Compoziional, poezia are trei secvene poetice marcate prin organizarea strofic. Cele trei strofe:
ncep cu verbul tiu" (marca a prezentei eului liric in text,care subiectiveaza discursul)
se ncheie cu imperativul nate-m" (laitmotivul),
ceea ce confer simetria compoziional.
Treptele cunoaterii poetice sunt ierarhizate n cele trei strofe:
I - i tiu toate timpurile, toate micrile, toate parfumurile /.../;
II - tiu tot ce e mai departe de tine";
III - tiu tot ceea ce tu nu tii niciodat, din tine...".
Imperativul verbului "naste-ma" constituie laitmotivul poeziei, cu care se finalizeaza fiecare strofa si
care se repeta in ultimul vers al poeziei, creand o tensiune emotionanta a implorarii propriei creatii, singura
care-l poate aseza definitiv intr-un timp al artei, la care poetul considera ca are dreptul sa spere. Ruga
fierbinte care contine nucleul poeziei este generata de o situatie paradoxala: Demiurgul, cel care a creat,
implora creatia sa sa-i dea viata (ateapt cu nerbdare naterea ca artist, aa cum i el i druise via).
Simbolul rugciunii,genunchiul, constituie un element de recuren, iar gestul adoraiei se repet gradat
n fiecare strof. Motivul pietrei, reluat n fiecare strof, poate semnifica suferina creatorului ori sacrificiul
sinelui fcut pentru mplinirea creaiei ideale.

Prima secven debuteaza cu o adresare directa catre creatie (persoana iubita) i o afirmaie atottiutoare
a sinelui poetic, i tiu, urmate de adjectivul nehotrt toate, element convingtor pentru omnisciena
eului liric, toate timpurile, toate micrile, toate parfumurile, versul constituind incipitul poeziei. Dupa ce
creatorul se declara atotcunoscator in ceea ce priveste universul creatiei sale, adreseaza ruga propriu-zisa: " si
ma rog de tine/naste-ma". Ea cea invocata, este implorata sa dea un nou sens vietii celui care, anterior, i-a dat
viata. Gestul ingenuncherii pe pietre exprima un sacrificiu care intregeste ruga i genunchiul mi-l pun n pietre
/ i m rog de tine, / nate-m.
A doua secven debuteaz cu acelai vers al omniscienei eului liric, tiu;, prin care poetul ilustreaz,
de data aceasta, o cuprindere total a orizontului cunoaterii tot ce e mai departe de tine, / att de departe,
nct nu mai exist aproape. Se remarc prezena adjectivului nehotrt tot, care ntregete perspectiva
cunoaterii. Iubita-creatie este identificata intregului univers, prin generalizare.
Revine ruga cu genunchiul pe "genunchiul pietrelor", simbolizand sacrificiul, suferinta, dar si tendinta de
ancorare in materialitate. Pietrele sunt astfel personificate, imprumuta atributele umane, datorita comuniunii
cu cel care se roaga ndoi genunchiul i-l pun / pe genunchiul pietrelor, care-l ngn. / i m rog de tine /
nate-m.
n ultima secven, eul liric este omniscient i omnipotent, sugernd anticiparea cunoaterii, deoarece
tiu tot ceea ce tu nu tii niciodat, din tine. Superioritatea eului liric const n faptul c el poate cunoate
creaia n esena ei, dincolo de aparen, ntruct el poate sesiza btaia inimii care urmeaz btii ce-o auzi
i poate intui sfritul cuvntului a crui prim silab tocmai o spui. Creaia ia natere, capt via sub
privirea plin de umilin a eului poetic, care observ fascinat cum copacii devin umbre de lemn ale vinelor
tale, iar rurile curg prin sngele ei.

Din punctul meu de vedere, poezia Ctre Galateea de Nichita Stnescu este o art poetic neomodernista
deosebita de artele poetice din perioada interbelica.
In primul rand este surprinzatoare rasturnarea relatiei traditionale creator creatie, creatorul fiind
cel care cere operei sa-l nasca. Aceasta nastere poate fi interpretata ca un acces la celebritate
prin intermediul creatiei valoroase.
In al doilea rand, limbajul poetic impresioneaza prin metaforele si asocierile insolite
(surprinzatoare, neobisnuite) genunchiul pietrelor.

S-ar putea să vă placă și