Coroziune generalizata

Coroziunea generalizata sau uniforma este forma cea mai des intalnita de coroziune, care
este caracterizata printr-un atac chimic sau electrochimic care afecteaza intreaga suprafata
expusa in mediu. In timp, metalul supus acestui tip de coroziune se subtiaza si eventual se
rupe. Principala ei caracteristica este faptul ca reactia sau procesul de coroziune implicat
decurge cu o viteza aproximativ constanta pe intreaga suprafata a materialului metalic
expus intr-un mediu dat. Acest tip de coroziune apare fie cand pe suprafata metalului exista
un strat superficial protector care s-a format in mod natural, fie cand metalul se dizolva
complet in urma expunerii intr-un mediu coroziv. In general, coroziunea generalizata se
produce pe suprafete metalice omogene din punct de vedere al compozitiei chimice si
microstructurii, astfel incat accesul ionilor din mediu la metalul de baza sa fie uniform si
nerestrictionat. Principala caracteristica a coroziunii generalizate sau uniforme este faptul ca
procesul de dizolvare al metalului (reactia anodica) ca si alte reactii de reducere asociate (de
exemplu a ionilor de oxigen sau hidrogen) au loc in locuri aleatoare de pe suprafata
metalica, imprastiate la intamplare pe intreaga suprafata expusa

Coroziune localizata piting

Coroziunea n puncte (pittingul) este definit ca fiind rezultatul coroziunii suprafeeiunui
material metalic, limitat la un punct de arie mic, care ia forma unei caviti i areraportul
lrgime/adncime = 2/3.Coroziunea n puncte este una dintre cele mai distructive i intense
forme de coroziune.Este considerat mai periculoas dect coroziunea generalizat
deoarece este mai greu dedetectat. Poate aprea n orice metal, dar este cel mai des
ntlnit la metalele care formeazstraturi oxidice protectoare, cum ar fi aliajele de aluminiu
i magneziu. Mai nti esteobservat ca o depunere de pudr alb sau gri, asemntoare
prafului, care pteaz
suprafaametalului. Cnd aceast depunere este ndeprtat, pe suprafa se pot observa m
icistrpungeri sau puncte de coroziune (pituri) dup cum se observ i n figura I.1(a i b).
Acestemici deschideri n suprafa pot ptrunde adnc n interiorul materialului metalic i
dunafoarte mult suprafeei exterioare. Atacul localizat in puncte in adancimea suprafetei
(pitting) are loc numai pe metalele pasivate de tipul: Fe, aliaje Fe-Cr, oteluri inoxidabile, Ni,
Al, Mg, Zr, care sunt atacate local pe zonele foarte mici unde exista imperfectiuni, defecte
sau impuritati in filmul pasiv protector.
Pentru detectarea susceptibilitatii la coroziune pitting pot fi folosite doua tipuri de teste:
teste chimice si
teste electrochimice.
Avantajul utilizarii testelor electrochimice consta in faptul ca investigarea fenomenului de
coroziune se poate face atat in solutiile de interes, cat si in medii cu diverse agresivitati,
investigatiile durand o perioada de timp mult mai scurta decat in cazul testelor chimice
clasice.
Cand se doreste accelerarea unui test, in mod uzual se aplica urmatoarele doua metode:
cresterea temperaturii si/sau marirea concentratiei de specii agresive (Cl-, H+, etc).

Una dintre metodele cele mai eficiente de prevenire a coroziunii este protecia catodic.
Aceast metod poate fi folosit pentru toate formele de coroziune i poate n anumite
situaii s opreasc complet coroziunea.
Protecia catodic implic furnizarea de electroni metalului care trebuie protejat, de la o
surs exterioar, fcndu-l pe acesta catod reacia 7.21 fiind forat s aib loc n sens
invers (n sensul reducerii).
Cea mai obinuit i mai uoar metod de prevenire a coroziunii este realizat nc din faza
de proiectare a utilajelor, att n ceea ce privete alegerea justificat a materialului, ct i a
msurilor constructive sau a metodelor suplimentare de protecie, odat ce mediul de
coroziune a fost caracterizat. Costul este un factor semnificativ.

Coroziunea intercristalin (intergranular)

Coroziunea intercristalin reprezint una dintre cele mai periculoase forme dedistrugere.
Atacul se desfoar intern, la limita cristalitelor i are ca efect o pronunatnrutire a
proprietilor mecanice i anticorozive ale aliajului.Adesea, fr s aib loc o modificare a
aspectului exterior se produce nrutirea proprietilor mecanice ale aliajului, ca urmare a
coroziunii intercristaline fapt care poate provoca distrugerea pe neateptate a piesei
respective.
Apariia coroziunii intercristaline este determinat de existena unui gradient deconcentrai
e, ca rezultat al separrii componentului de aliere la marginea cristalitelor, n urmaunui
tratament termic la care este supus aliajul, absolut necesar pentru obinerea
unor calitisuperioare de
exploatare.Mediile agresive capabile s provoace coroziunea intercristalin sunt foartenumer
oase: soluii de azotai, amestecuri sulfonitrice, acizii sulfuric i fosforic, apa de mareetc. De
asemenea temperatura influeneaz n mare msur sensibilitatea oelurilor la acest tipde
coroziune.
Metodele de protectie anticoroziva se impart in :
I.
Metode de prevenire a coroziunii.
II.
Utilizarea metalelor si aliajelor rezistente la coroziune.
III.
Metoda de actionare asupra mediului coroziv
IV.
Metode de acoperire a suprafetelor metalice.

Coroziunea sub tensiune

Fisurarea prin coroziunea sub tensiune se refera la influenta combinata a efortului de
tractiune (aplicat sau intern) si a mediului coroziv. Materialul se poate fisura fara nicio
deformare semnificativa sau deteriorare evidenta a materialului. Adesea, coroziunea este
asociata cu fenomenele de fisurare prin coroziunea sub tensiune.
Cauzele tensiunii
Tensiunile pot fi rezultatul sarcinilor corozive din cauza concentrarii de tensiune sau pot fi

provocate de tipul de montaj sau tensiunile reziduale din fabricatie (de exemplu, prelucrarea
la rece); tensiunile reziduale pot fi eliberate prin recoacere.
Exemple de materiale care fac obiectul fisurarii:
Otel inoxidabil in cloruri;
Alama in amoniac;
Cauciuc natural in fisurarea ca urmare a ozonului.