Emotiile

Emotiile elementare nu sunt intotdeauna prezente,iar cele mai multe,

daca nu toate emotiile cognitive mai elevate,sunt si ele stari destul de
trecatoare. In marea parte a timpului nu suntem cuprinsi de frica si nici nu
suntem indragostiti nebuneste. In aceasta dispozitie neutra,pute, de regula
sa gandim destul de slabe. Lucrurile stau insa destul de diferit atunci cand ne
copleseste o emotie puternica sau cand pune stapanire pe noi o stare de
spirit acuta. In astfel de momente mintea devine scavul inimii.
Aristotel a observat ca sentimentele sunt conditii care ne fac sa ne
schimbam si care ne alterneaza judecatile . in anii ce au urmat, din ce in ce
mai multe studii experimentale au contribuit la clarificarea naturii acestor
afecte.
Atentia este capacitatea oamenilor de a se concentra asupra unei
anumite idei sau activitati. Atentia este influentata si de starile de spirit.
Starile de spirit sunt diferite de emotii. Ele dureaza mai mult decat emotiile
elementare,actionand in fundal prin accentuarea sau diminuarea sensibilitatii
noastre la stimulii emotionali.
Oamenii aflati intr-o stare de anxietate tind sa fie preocupati de ideea
propriei sigurante ,insa, spre deosebire de cineva cuprins de frica,ei sunt
capabili sa se mai gandeasca si la alte lucruri.
La fel ca emotiile,starile de spirit au tendinta sa ne faca sa ne
concentram asupra unor ganduri referitoare la lucrurile care au provocat
starile respective. Atunci cand oamenii se afla intr-o stare de iritare,
mediteaza poate asupra lucrurilor care i-au enervat de curand. Alteori, insa,
ii poate surprinde o stare de spirit fara ca atentia sa fie concentrata asupra
unei anumite idei in particular. Oamenii pot deveni anxiosi fara sa fie
constienti de cauza anxietatii lor.
Psihologii au investigat efectele anxietatii asupra atentiei prin
intermediul unui experiment cunoscut sub denumirea de test emotional
Stroop. Testul Stroop initial nu avea nici o legatura cu emotia. Testul implica
prezentarea unor cuvinte tiparite cu cerneluri de diverse culori in fata unor
subiecti,iar apoi chestionarea acestora cu privire la culoarea cernelii. Timpul
care se scurge din momentul in care subiectul da raspunsul corect este
masurat cu atentie. Trucul consta in aceea ca unele cuvinte coincid cu
denumirile culorilor,iar uneori culoarea cernelii cu care sunt tiparite cuvintele

este diferita de culoarea desemnata de cuvantul respectiv. Atunci cand se

intampla acest lucru, apare o usoara confuzie, asa ca timpul de reactie e mai
lent.
Versiunea emotionala a testului Stroop foloseste cuvinte cu conotatii
emotionale puternice in locul denumirilor de culori,insa la fel ca in testul
original Stroop cuvintele sunt tiparite in cerneluri de diverse culori,iar
oamenii sunt intrebati care este culoarea cernelii. Atunci cand oamenilor li se
prezinta un cuvant cu conotatii emotionale puternice,ei au nevoie de regula
de mai mult timp ca sa aprecieze ce culoare are cerneala, decat atunci cand
cuvantul este neutru din punct de vedere emotional.

Emotia si memoria
Pe langa faptul ca influenteaza atentia,emotiile si starile de spirit joaca
de asemenea un rol important si in cazul memoriei. La fel ca si
atentia,memoria este extrem de selectiva. Ne amintim numai o mica parte
din lucrurile prin care trecem.
Emotiile contribuie la intiparirea mai profunda a evenimentelor in
memorie. Orice eveniment care ne provoaca o emotie puternica,fie ca este
negativa sau pozitiva,este reamintit cu mai multa usurinta si acuratete decat
un eveniment neutru din punct de vedere emotional.
Usurinta si acuratetea rememorarii sunt influentate de asemenea si de
starea de spirit in care ne gasim atunci cand ne amintim ceva. Psihologul
Gordon Bower prin intermediul unor experimente, arata ca atunci cand
suntem intr-o stare de spirit optimista, avem tendinta sa ne amintim cu mai
multa usurinta si acuratete evenimentele placute decat cele neplacute.
Contrariul este valabil atunci cand suntem intr-o dispozitie pesimista.
Fenomenul este cunoscut sub denumirea de reamintire compatibila cu
starea de spirit. O explicatie posibila pentru fenomenul reamintirii
compatibile cu starea de spirit este aceea ca, atunci cand evenimentele sunt
stocate in memorie,ele sunt marcate cu o emblema emotionala, indicand ce
emotie,in cazul in care exista vreuna,era prezenta atunci cand a fost trait
evenimentul.
Pe langa efectele lor asupra atentiei si memoriei, emotiile si starile de
spirit exercita de asemenea o influenta puternica asupra luarii deciziilor si
asupra judecatilor.

Afectele in vis

Intr-un complex psihic,care a suferit influenta cenzurii

rezistente,afectele sunt partea rezistenta,singura ce ne poate sugera
completarea corecta. Inca si mai limpede decat la vise se dezvaluie aceasta
situatie la psihonevroze. Afectul are mereu dreptate,cel putin conform
calitatii sale; intensitatea sa poate creste,datorita deplasarilor atentiei
nevrotice.
Intr-un numar de vise afectul ramane cel putin in relatie cu acel
continut de reprezentare care l-a inlocuit pe cel care i se potrivea. In alte
vise,atenuarea complexului merge mai departe. Afectul apare complet
desprins de reprezentarea care ii apartine si este transferat altundeva in
vis,unde se integreaza noii ordonari a elementelor onirice. Este deci
asemanator celor aflate despre actele de judecata in vis. Daca in gandurile
visului se afla o concluzie importanta,atunci si in vise se afla o astfel de
concluzie;dar concluzia poate fi deplasata in vis asupra unui cu totul alt
material.
Desprinderea afectelor de masele de idei care au produs declansarea
lor este lucrul cel mai remarcabil care li se intampla in formarea visului,dar
nu este nici singura si nici cea mai insemnata transformare pe care ele o
sufera pe drumul de la gandurile la visul manifest. Comparand afectele din
gandurile visului cu cele din vis,un lucru este clar imediat: acolo unde in vis
se afla un afect,el se afla si in gandurile visului,dar nu invers. In general visul
este mai sarac in afecte decat materialul psihic din elaborarea caruia a
rezultat.

Travaliul visului poate proceda cu afectele gandurilor visului si altfel

decat sa le admita sau sa le reprime pana la anulare. El le poate inversa in
contrariul lor.
Reprimarea afectelor,ca si inversarea afectelor servesc si in viata
sociala,care ne-a furnizat analogia curenta cu cenzura onirica,mai ales in
scop de disimulare.
In psihicul celui care doarme,o tendinta afectiva poate fi continuta ca
elementul dominant,ceea se numeste dispozitie.ea va determina visul.
Aceasta dispozitie poate sa decurga din intamplarile si gandurile zilei,poate
avea surse somatice;in ambele cazuri ea va fi insotita de gandurile
respective. Pentru formarea visului este indiferent daca acest continut de idei
al gandurilor visului determina tendinta afectiva o data in mod primar,iar alta
data o determina secundar, prin dispozitia afectiva care se explica somatic.
Formarea visului sta de fiecare data sub constrangerea ca e anu poate
reprezenta decat ceea ce este implinire de dorinta si ca ea nu isi poate
imprumuta forta de propulsie psihica decat din dorinta.dispozitia actuala va
suferi acelasi tratament ca si senzatia care apare pe moment,in timpul
visului,care fie neglijata,fie este interpretata in sensul unei impliniri de
dorinta. Dispozitiile dureroase din timpul visului devin forte de propulsie
pentru vise prin aceea ca trezesc dorinte energice pe care visul trebuie sa le
implineasca. Materialul de care ele se leaga este elaborat pana ce se poate
folosi la exprimarea implinirii dorintei. Cu cat un element din dispozitia
dureroasa din gandurile visului este mai intens si mai dominant,cu atat mai
sigur vor folosi imboldurile de dorinta cele mai reprimate prilejul sa acceada
la reprezentare,caci ele sunt deja scutite de partea mai grea a
travaliului,anume aceea de a-si croi drum catre reprezentare, datorita
existentei actuale a neplacerii, pe care altfel ar fi trebuit sa o creeze din
surse proprii. Cu aceste explicatii apare problema viselor de angoasa,care se
prezinta ca un caz limita pentru performanta onirica.