Dublul

Capitolul I
Dupa ce se barbieri cu multa grija si se spala la fel de meticulos, inghiti dintr-o
sorbitura ceaiul si se apuca apoi de partea cea mai importanta imbracatul cu
tot dichisul cuvenit: isi puse o pereche de pantaloni aproape noi; apoi un plaston
cu nasturasi de bronz, o vesta cu floricele in culori vii, foarte placute, isi lega la
gat o cravata pestrita de matase si, la urma, imbraca redingota de uniforma, de
asemenea nou-nouta si periata cu grija. In timp ce se imbraca, isi privi de cateva
ori, cu admiratie, cizmele, saltand mereu ba un picior, ba celalalt, incantat de
model; murmura mereu ceva sub nas, clipind siret la un gand al sau tainuit.
-

Gliadkin pleaca cu trasura si in timpul plimbarii se intalneste cu 2

functionari de la departamentul sau , 2 tineri colegi de birou. Deoarece
acestia par surprinsi si il arata cu degetul, chiar il striga pe nume, Eroul
nostru se trase in fundul cupeului si nu raspunse.
Apoi se intalneste cu Andrei Filippovici, seful serviciului la care lucra
domnul Goliadkin, dar deoarece acesta il recunoaste si nu mai este cale sa
se ascunda, Sa-l salut ori ba ? Sa-i dau un semn de viata, sau nu ? Sa ma
dau pe fata, sau nu ? Se framanta eroul nostru. Ori sa ma prefac ca eu nu
sunt eu, ci altcineva- unul care, sa zicem, seamana cu mine, si sa raman,
deci, indiferent ? Adica, nu sunt eu, si pace !
De fapt, nu sunt eu, Andrei Filippovici; nici pe departe nu sunt eu, sa
stiti!
Krestian Ivanovici un doctor, se spune, e ca si un confesor, si ar fi deci o
prostie sa se ascunda lui, in timp ce, pentru doctor, este o datorie sa-si
cunoasca pacientul.

Capitolul II
Krestian Ivanovici Rutenspitz, doctor in medicina si chirurgie, un barbat
corpolent, desi destul de inaintat in varsta, inzestrat cu niste sprancene stufoase
si favoriti grosi, cu un inceput de carunteala in par si cu niste ochi sclipitori, ageri
si expresivi, a caror privire patrunzatoare era suficienta, probabil, ea singura, ca
sa alunge toate bolile, impodobit si cu o decoratie impunatoarea
Doctorul ii prescrie : distractii cat mai variate, ntalniri cu prietenii si cunoscutii,
chiar si la un pahar de vin, sa caute compania unor oameni de viata, avea nevoie
de o schimbare radicala a felului de viata de pana acum; ar trebui intrucatva sa-ti
fortezi caracterul, il sfatuieste acesta, de asemenea sa nu se fereasca de
petreceri; sa se duca la cate un spectacol, la club si in orice caz sa se
imprieteneasca si cu bauturica. NU e deloc bine sa stai singur cuc, inchis in
casa... Pentru dumneata nu e de loc bine.
Dar dl Goliadkin : Mie imi place linistea, baigui domnul Goliadkin.
EU, Krestian Ivanovici, desi sunt un om modest, dupa cum am avut mi se pare
onoarea sa va explic, dar am un drum al meu, aparte, Krestian Ivanovici. Drumul
vietii e larg..
Eu, Krestian Ivanovici, nu sunt ca altii, adauga el surazand cam ciudat, si nu ma
pricep sa vorbesc mult; n-am invatat sa ticluiesc cuvantari mestesugite. In
schimb eu, Krestian Ivanovici, actionez!

 Eu, Krestian Ivanovici, n-am ce sa va asund; dupa cum stiti, sunt un om modest,
mic; spre fericirea mea, insa, nu-mi pare de loc rau ca sunt un om mic;
dimportriva, Krestian Ivanovici; si, ca sa stiti totul, ma si mandresc de faptul ca
nu sunt un om mare, ci mic. Nu sunt un intrigant, ma mandresc si cu asta. Nu
umblu cu ascunzisuri, ci actionez deschis, fara ocolisuri; si cu toate ca as putea,
la randu-mi, sa fac rau altora- si inca cum as mai putea foarte mult rau, stiu si
cui si cum sa fac acest rau, Krestian Ivanovici, dar nu vreau sa ma murdaresc si,
in acest sens, ma spal pe maini. In acest sens, zic ma spal pe maine, Krestian
Ivanovici!
Ticalosia fatarnicilor ma dezgusta; urasc calomnia si barfa. Port masca numai la
mascarada, nu-mi pun masca in fiecare zi, fata de oameni. Dar vreau sa va intreb
un lucru, Krestian Ivanovici, cum v-ati razbuna pe dusmanul dumneavoastra, pe
cel mai aprig dusman pe unul pe care l-ati considera astfel ?
Am dusmani, Krestian Ivanovici, am dusmani; niste dusmani primejdiosi, care au
jurat sa ma distruga..
Capitolul III
Vanatul alearga singur spre vanator. Este adevarat si sunt gata s-o recunosc.
Dar cine-i vanatorul, domnilor? Si cine-i vanatul ? Ramane de vazul, domnilor !
Se duce la Olsufi Ivanovici, pleaca, iar se intoarce
Capitolul IV
Ziua onomastica a Klarei Olsufievna, fiica legitima a consilierului de stat
Berendeiev- binefacatorul de odinioara al domnului Goliadkin
Consilierul de stat Olsufi Ivanovici, un batran venerabilm anchilozat la picioare
in serviciul indelungat al statului si recompensat de soarta pentru atata ravna
printr-o avere frumusica ceva capital, o cascioara, cateva mosioare si o fiica
frumoasa.
Andrei Filippovici consilier de colegiu si sef de sectie departamentala
Anton Antonovici Setoskin sef de birou la un alt departament, fost coleg cu
Andrei Filippovici si intr-o vreme si cu Olsufi Ivanovici, totodata si prieten vechi al
casei si nasul Klarei Olsufievna
Asteapta 3 ore in vestibul, dupa care se hotaraste sa intre, dar este dat afara
deoarece are imprundenta de a se apropia prea mult de Klara
Capitolul V
Prietenul sau nocturn nu era altul decat el insusi domnul Goliadkin, un alt
Goliadkin, dar absolut identic cu el intr-un cuvant, ceea ce s-ar chema dublul sau
sub toate aspectele...
Capitolul VI
Omul care se asezase in fata domnului Goliadkin era spaima domnului
Goliadkin, era rusinea domnului Goliadkin- era cosmarul de aseara al domnului
Goliadkin, intr-un cuvant, era insusi domnul Goliadkin, dar nu acel domn
Goliadkin care sedea acum pe scaun cu gura cascata si cu condeiul intepenit in
mana; nu acela care indeplinea functia de ajutor al sefului sau de birou; nu acela

care avea obiceiul sa se strecoare discret si sa se piarda in multime; in sfarsit, nu

cel ce avea un mers ce parea a spune nu va atingeti de mine, ca nici eu nu va
voi atinge., sau nu ma atingeti, nici eu nu va ating nu, omul acesta era un alt
domn Goliadkin, absolut aaltul, dar si intru totul asemanator celui dintai: avea
aceeasi statura, aceeasi conformatie, aceeasi imbracaminte, aceeasi chelie intrun cuvant, nu-i lipsea nimic, dar absolut nimic, pentru o asemanare perfecta,
incat, daca-i puneai alaturi, nimeni, dar absolut nimeni n-ar fi avut curajul sa
hotarasca care anume dintre ei este adevaratul Goliadkin si care este Goliadkin
cel fals, care este cel vechi si care este cel nou, care este originalul si care
copia.
-

Un functionar nou cu numele la fel ca al dumitale, Goliadkin, nici el nu este

din partile astea, o fi din aceleasi meleaguri cu dumneata.
exista unele asemanari, arul de familie, ca sa zic asa.

Capitolul VII
Toate gesturile sale tradat o stare extrema de umilinta, deprimare si
supunere, incat, daca este peermisa comparatia, el amintea in clipa aceea un
om care, neavand haine proprii, s-ar fi imbract cu hainele altuia: manecile ii
erau prea scurte, talia ii ajungea pana aproape de subsuori si bietul om ba
tragea de vestuta scurta, ba se ferea din drumul celorlalti, ba incerca sa se
ascunda undevaa, ba cauta ochii celor din jur si tragea cu urechea daca nu se
face cumva vreo aluzie la starea lui jalnica, daca nu-si bate cineva joc de el,
daca nu se simt jenati ceilalti din cauza lui si mereu rosea sarmanul, isi
pierdea cumpatul si suferea din cauza orgoliului ranit..
Musafirul domnului Goliadkin se comporta ca un cersetor plin de demnitate,
in frac peticit si cu hrisovul de noblete in buzunar, dar nedeprins inca sa
intinda mana cum trebuie.
Povestea domnului Goliadkin- junior tinu cam 3-4 ore. Domnul Goliadkin era
miscat, ra profund induioasat.
E drept ca undeva, in adancul sufletului, ii mai staruie parca simtamantul
vag ca nu este totusi pe deplin fericit in aceasta clipa, ca ii mai roade inima un
virmisor mic de tot.
Dl Goliadkin il invita pe dublul sau sa ramana la el
Capitolul VIII
A 2a zi dublul ii fura dosarul si il prezinta sefilor, pentru care primeste laude.
Capitolul IX
De altfel, s-a si vazut ce pramatie de omulet se ascunde sub infatisarea asta
a lui inselatoare: are un caracter mizerabil, e un ticalos, o lichea, un lingau, un
netrebnic, un fluiera-vant, un Goliadkin pacatos! Cine stie ce-ar mai fi in stare
sa faca ! Te pomenesti ca derbedeul asta, prin purtarile lui rusinoase, ma
compromite pe mine!
Il trimite pe Petrusca cu o scrisoare la Vahrameiev sa afle adresa celuilalt
domn Goliatkin si sa ii dea o scrisoare din partea lui. Locuia in strada
Sestilavosnaia, pe dreapta, urci scapa la etajul 3 : Pai asta sunt eu; tu-mi
spui depsre mine.

Petruska: Oamenii cumsecade traiesc cinstit, oamenii cumsecade traiesc

fara minciuni si nu umbla cu doua fete, niciunul din ei nu este in doi.. Asa
sa stiti, continua Petruska, niciunul din ei nu este dublu, nu-l insala pe
Dumnezeu ssi pe oamenii cinstiti...
Dl Vahrameiev ii trimite o scrisoare prin care rupe orice legaturi cu el, la
randul sau acesta ii scrie o scrisoare in care isi apara onoarea. II spune ca
dublul sau locuieste cu ei in casa Karolinei Ivanovna, in camera unde candva
locuise si el.
Apoi vede o scrisoare: De teama sa nu fie o inchipuire, o halucinatie, intinse
mana spre obiectul care ii retinuse atentia, cu nemarginita speranta, cu sfiala
si curiozitate.
Totul se petrece ca in visul domnului Goliadkin.
Capitolul XI
Citeste scrisoarea de la Klara : Inocenta este tare prin insusi faptul ca este
inocenta.
Capitolul XII
Se duce la casa excelentei sale dar nu este bagat in seama.
Capitolul XIII
NU mai gaseste scrisoarea in buzunar si este convins ca de vina este dublul
sau.
Acasa la Olsufi Ivanovici, sta afara, dar inautru toata lumea este constienta de
prezenta lui, in final dublul sau apare si il ia inauntru
Exact ca intr-o familie, cand pleaca cineva la drum lung; ramane doar sa ne
sculam cu totii in picioare si sa spunem rugaciunea.
Apare Krestian Ivanovici Rutenspitz, care il scoate afara pe Goliadkin, unde
era un cupeu cu 4 cai:
IN cazul acesta, eu sunt gata.. Ma las pe deplin in voia.. Si imi incredintez
soarta in mainile lui Krestian Ivanovici.
Pica in nestire si cand isi revine observa ca ochii care il priveau erau altii decat
cei cunoscuti:
Krestian Ivanovici, dar nu acela pe care il cunostea, e un alt Krestian
Ivanovici! Un krestian Ivanovici inspaimantator ! care il anunta ca in ciuda
faptului ca nu merita, a primi un apartament gratis de la stat, cu mult lemn de
foc, cu lumina, si cu servitor, rasunand ca un verdict.
Eroul nostru scoase un tipat si-si lua capul in maini. O. Presimtise el asta de
multa vreme !