Sunteți pe pagina 1din 11

Paul Volcker, fostul preedinte al Sistemului Federal de Rezerve al Statelor Unite: O

explicaie util a unei stabiliti adecvate a preurilor reprezint situa ia n care anticipa iile ce
privesc ridicarea sau scderea nivelului general al preurilor pentru o perioad considerabil nu
influeneaz notabil comportamentului economic i financiar1. Alan Greenspan are o viziune
similar cu cea a lui Paul Volcker i susine c stabilitatea preurilor reprezint situa ia n care
schimbarea nivelului mediu al preurilor prevzut de public este nesemnificativ i gradual,
astfel nct s nu fie luat n considerare pentru deciziile n cadrul firmelor i a gospodriilor,
neavnd influene asupra comportamentului economic.
ntr-un sens mai restns, stabilitatea financiar este privit ca situa ia n care nu au loc crize
bancare i care este caracterizat printr-o stabilitate a preurilor i o stabilitate a ratei dobnzii.
teoria economic demostreaz faptul c stabilitatea preurilor reprezint o condi ie necesar
pentru asigurarea unei stabiliti financiare. Sunt dou obiective care trebuie urmrite, stabilitatea
preurilor i stabilitatea financiar, dar acestea pot fi influenate de un singur instrument- rata
dobnzii.
Funciile pe care le ndeplinete banca de emisiune sunt:2

funcia de emisiune;
funcia de creditare;
funcia de centru valutar;
funcia de banc a bncilor;
funcia de banc a statului.
Banca central avnd funcia de emisiune. Emisiunea monetar se manifest prin crearea de
moned central, care reprezint unicul mijloc de plat, acceptat n unanimitate. Prin intermediul
creaiei monetare banca influeneaz lichiditatea din cadrul economiei i asigur continuitatea
circulaiei monetare.
Banca central coordoneaz emisiunea monetar, n scopul asigurrii numerarului necesar n
conformitate cu necesitile reale specifice circulaiei bneti.
Funcia de creditare se manifest in principal prin intermediul scontului i rescontului. Banca
de emisiune ndeplinete rolul de ultim creditor, prin operaiunea de recreditare a economiei.
1 prelucrare dup :Isrescu,M.C., Contribuii teoretice i practice n domeniul politicilor monetare i
bancare, vol. I, Ed. Academiei Romne, Bucureti, 2009, p. 29.
2Cocri,V., Chirlean, D., Managementul bancar i analiza de risc n activitatea de creditare, Editura
Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai, 2013, p. 36.

Recreditarea permite obinerea de noi resurse pentru desfurarea procesului de creditare, n


urma unui transfer de creane. Operaiunile de creditare se manifest att prin intermediul
scontrii i rescontarii, ct i prin operaiuni de lombardare, de creditare printr-o conven ie de
rscumprare, de achiziie a obligaiunilor statului.
Funcia de centru valutar se manifest prin intermediul unor restricii sau facilitai valutare,
precum: supravegherea i limitarea plilor n devize, transferul n contul statului a unor sume
aferente ncasrilor valutare, realizarea i supravegherea schimburilor valutare.
Banca de emisiune este responsabil pentru crearea i gestionarea rezervei valutare, care
reprezint fundamentul implicaiei bncii de emisiune pe piaa valutar, n scopul susinerii
stabilitii cursurilor valutare. Banca central are sarcina de a apra cursul valutar aferent
monedei naionale, influennd relaiile comerciale externe.
Funcia de banc a bncilor presupune att poziia central pe care o ocup banca central n
cadrul sistemului bancar, ct i sarcina acesteia de a pstra depozitele celorlaltor bnci(Rezerve
minime obligatorii). Depozitele respective sunt constituite de ctre bncile comerciale pentru a-i
asigura lichiditatea i a putea face fa cererilor de credite.
Prin funcia pe care o deine, banca central particip n cadrul procesului de compensare
final a soldurilor bncilor comerciale. Aceast compensare poate fi efectuat prin transferul
unor sume dintr-un anumit cont n altul, datorit faptului c bncile comerciale i au deschise
conturi la banca de emisiune. Banca central supravegheaz activitatea bancar, influennd
modul de funcionare i orientare al bncilor din sistem.
Funcia de banc a statului este atribuit bncii centrale din trei motive principale:

forma de proprietate a bncii, statul fiind singurul acionar;


statul reprezint principalul beneficiar al creditelor acordate de banca de emisiune;
banca central este instrumentul prin care statul exercit politica monetar i cea de
credit.

Mecanisme
Rata dobanzii
Canalul ratei dobnzii prezint impactul realizat de politica monetar cu ajutorul
modificrii ratei dobnzii, asupra economiei reale.

ir

I Y sau M

ir

IY

Pa

ir

I Y

Prin intermediul canalului ratei dobnzii, deciziile privind politica monetar determin
manifestarea n economie a trei categorii de efecte:
Efectul de substituire
Efectul de avere
Efectul de venit

Rezerve minime obligatorii


Sistemul privind rezervele obligatorii a fost constituit n scopul de a asigura n permanen o
lichiditate minimal i reprezint obligaia bncilor de a constitui depozite, cu o sum stabilit n
cote procentuale. Prin intermediul sistemului respectiv se manifest un transfer al resurselor de la
bnci comerciale la banca central.
Constituirea rezervelor obligatorii determin o reducere a posibilit ilor de acordare a
creditelor i respectiv, diminuarea beneficiilor obinute din dobnzi, dar totodat
faciliteaz efectuarea plilor solicitate de depuntori, n baza depunerilor de la banca
central. n acest mod, lichiditatea minim a bncii va fi asigurat. Prin creterea sau diminuarea
nivelului rezervelor minime, banca central intervine n mod direct asupra lichidit ii bancare,
facilitnd corelarea optim ntre resursele mobilizate pe o perioad scurt sau lung i plasarea
lor. Acordarea unui volum de credite ce depete cantitatea disponibil de resurse pune n
pericol lichiditatea bncii, prin punerea n circulaie a unei cantiti sporite de mas monetar,
astfel iniiind un proces inflaionist. n scopul diminuri capacitii de creditare, banca central
va reduce cantititatea de moned disponibil prin creterea nivelului rezervei obligatorii.
Aceast msur va conduce la o scumpirea a creditului i la o cretere a nivelului dobnzilor la
mprumuturi.
Obiectivele ce au stat la baza introducerii rezervelor obligatorii sunt:

susinerea solvabilitii bncilor comerciale;


impunerea unei limitgge capacitii de multiplicare a creditului de ctre bncile din sistem.
Politica rezervelor obligatorii influeneaz ntr-un mod evident att gradul de lichiditate al
bncilor comerciale, ct i capacitatea acestora de a acorda credite.
Avantajele folosirii politicii privind rezervele minime obligatorii sunt:

determin diminuarea multiplicrii creditului, odat ce nivelul de multiplicare se modific n

sens invers n funcie de rata rezervei obligatorii


influeneaz n manier egal toate instituiile bancare;
accentueaz dependena bncilor din sistem fa de banca central, facilitnd exercitarea

controlului asupra expansiunii monetare.


Dezavantajele politicii analizate sunt:
politica respectiv nu poate fi folosit pentru o perioad scurt, din cauza flexibilitii sczute n

comparaie cu alte instrumente;


apariia unor dificulti privind folosirea acesteia n reglajul fin aferent ofertei monetare deoarece

impactul realizat de rezervele minime obligatorii este unul puternic;


determin majorarea cheltuielilor aferente bncilor din cauza insuficienei remunerrilor.

DEFINITION OF 'QUANTITATIVE EASING'


An unconventional monetary policy in which a central bank purchases government
securities or other securities from the market in order to lower interest rates and increase
the money supply. Quantitative easing increases the money supply by flooding financial
institutions with capital in an effort to promote increased lending and liquidity. Quantitative
easing is considered when short-term interest rates are at or approaching zero, and does
not involve the printing of new banknotes.

INVESTOPEDIA EXPLAINS 'QUANTITATIVE EASING'


Typically, central banks target the supply of money by buying or selling government bonds.
When the bank seeks to promote economic growth, it buys government bonds, which lowers
short-term interest rates and increases the money supply. This strategy loses effectiveness
when interest rates approach zero, forcing banks to try other strategies in order to stimulate
the economy. QE targets commercial bank and private sector assets instead, and attempts
to spur economic growth by encouraging banks to lend money. However, if the money
supply increases too quickly, quantitative easing can lead to higher rates of inflation. This is
due to the fact that there is still a fixed amount of goods for sale when more money is now
available in the economy. Additionally, banks may decide to keep funds generated by
quantitative easing in reserve rather than lending those funds to individuals and
businesses.

Central banks normally set the price of money using official interest rates to regulate the economy.
These interest rates radiate out to the rest of the economy. They affect the cost of loans paid by
companies, the cost of mortgages for households and the return on saving money. Higher interest
rates make borrowing less attractive because taking out a loan becomes more expensive. They also
make saving more attractive, demand and spending reduces. Lower interest rates have the reverse
effect.
But interest rates cannot be cut below zero and when official rates get close to zero the effect they
have on regulating the economy becomes muted. Banks still need to make a profit and in troubled
times the gap between the official interest rate and the rates faced by companies and households
can rise, because lenders want a greater return for the additional risk of granting a loan when times
are tough.
When interest rates are close to zero there is another way of affecting the price of money:
Quantitative Easing (QE). The aim is still to bring down interest rates faced by companies and
households and the most important step in QE is that the central bank creates new money for use in
an economy.
Only a central bank can do this because its money is accepted as payment by everybody.
Sometimes dubbed incorrectly "printing money" a central bank simply creates new money at the
stroke of a computer key, in effect increasing the credit in its own bank account.
It can then use this new money to buy whatever assets it likes: government bonds, equities, houses,
corporate bonds or other assets from banks. With the central bank weighing in, the price of the
assets it buys should rise and the yield, or interest rate, on that asset will fall. Companies for
example with a willing central bank seeking to buy its bond, will be able to pay a lower interest rate
when new bonds are issued or existing bonds come to the end of their life and need to be replaced.
With cheaper borrowing the hope is that the central bank will again encourage greater spending,
putting additional demand into the economy and pulling it out of recession. As the money ends up in
bank deposits, banks should also find their funding position improved and make them more willing to
lend.
A side effect will be that this new money is expected to raise consumer prices giving people another
incentive to buy now rather than later.
Of course there are risks. First, a central bank can lose money on its purchases, money that will
ultimately have to be underwritten by taxpayers either with higher future taxation or by the central
bank creating more money and risking higher future inflation. Second, go too far with creating and
spending money and you will destroy the value of the currency. Inflation or even hyperinflation is the
result. Third, if a descent into QE destroys confidence in an economy rather than gives reassurance
that the authorities are on the case it can be counter-productive.
That is why central banks cannot use QE willy-nilly, but if you are not aggressive enough QE simply
will not work to change other interest rates in the economy and stimulate demand. The trouble is,
because the policy is unorthodox and the situation is dramatic no one knows how much QE is too
much and how much is not enough. Who would be a central banker at the moment? [1]

INFLATIA

Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate


economiile nationale. Analiza sa, desi a inregistrat importante succese atat
in teorie cat si in practica, nu a ajuns la explicatii pe deplin edificatoare cu
privire la interconditionarea cauzelor care o genereaza si daca ele sunt
rezultatul unui dezechilibru fundamental sau nu. Succesele obtinute in
combaterea fenomenului inflationist la inceputul anilor '80 atesta ca inflatia
nu trebuie considerata o stare de necontrolat fata de care, o data aparuta,
nu se mai poate face nimic.
1. Definirea inflatiei

Inflatia se defineste ca un dezechilibru de ansamblu al economiei cu


doua tendinte : (1) cresterea generalizata a preturilor si (2) scaderea puterii
de cumparare a banilor.
Inflatia - continut si modalitati de manifestare

Masurarea tendintei inflatiei privind cresterea generalizata a


preturilor, se face cu ajutorul indicelui general al preturilor.

Indicele pretului unui bun sau serviciu se determina ca un raport


procentual intre pretul sau actual (p 1) si pretul sau de la un moment trecut
(p0) dupa formula :
i = (p1 / p0) 100

, (de exemplu: 1800/800 x 100 = 225 %)

Cealalta tendinta, respectiv scaderea puterii de cumparare a banilor,


se determina ca raport intre masa monetara si nivelul preturilor, prin relatia:
masa monetara / nivelul preturilor.
In conditiile inflatiei masa monetara depaseste nevoile pietei iar
oferta de bunuri economiceeste mai mica decat masa monetara.
2. Mecanismele inflatiei

Inflatia are cauze multiple, cum sunt : cresterea excesiva a creditului,


acoperirea deficitelor bugetare si ale balantei de plati externe, cresterea
costurilor, cresterea salariilor etc. - fenomene si procese care conduc la
cresterea masei monetare; o alta cauza a inflatiei o constituie si scaderea
productiei de bunuri si servicii.
Mecanismul inflatiei interne are ca punct de plecare dezechilibrul
dintre masa monetara excedentara in comparatie cu volumul de bunuri si
servicii produse. Acest dezechilibru poate proveni fie dintr-o masa
monetara excedentara, fie dintr-un volum al bunurilor si serviciilor scazut,
fie din amandoua fenomenele respective.
Dezechilibrul dintre excedentul de masa monetara fata de volumul
de bunuri si servicii reprezinta de fapt, o cerere nesatisfacuta,
ceea ce duce la cresterea preturilor.
Dar, in afara acestui mecanism al inflatiei interne, generata de
procese ale economiei unei tari, exista si mecanisme ale inflatiei importate
(aduse din exteriorul tarii), care amplifica inflatia interna. Astfel, importul
unor bunuri la preturi mai mari ca in trecut si, care sunt folosite la
producerea altor bunuri in tara, conduce la cresterea costurilor si preturilor,
sporind astfel inflatia. Cu cat ponderea bunurilor importate este mai mare,
cu atat se va amplifica inflatia interna. Si invers, cu cat ponderea
importurilor va fi mai mica, cu atat influenta asupra inflatiei va fi mai redusa.
Avand in vedere ca relatiile economice externe sunt tot mai ample,
mecanismul inflatiei importate capata o importanta sporita.

3. Masuri antiinflationiste

Inflatia are consecinte economice negative asupra societatii, precum


si in relatiile dintre tari. Astfel, agentii economici trebuie sa plateasca la
cumparare preturi mai mari. Cei mai loviti de inflatie sunt agentii economici
cu venituri mai mici si fixe precum si salariatii, pensionarii etc. Deoarece
puterea de cumparare a banilor scade, economiile sunt si ele erodate
(depreciate) de catre inflatie.
Inflatia poate avea si unele consecinte pozitive pentru acei agenti
economici, care trebuie sarestituie unele credite luate anterior cu bani care
la restituire au putere de cumparare mai mica. De asemenea, au avantaje
agentii economici care si-au schimbat banii in monede (valute) mai stabile
si apoi dupa un timp ii transforma in moneda nationala.
Pentru combaterea inflatiei se folosesc o serie de masuri (politici)
antiinflationiste, care se impart in doua mari grupe :
- Masuri de aparare sau protectie impotriva cresterii preturilor si
scaderii puterii de cumparare a banilor cum sunt : indexarea veniturilor,
(indeosebi a salariilor si pensiilor, adica o crestere a acestora lunara sau
trimestriala, astfel incat sa acopere partial sau total cresterea preturilor si
scaderea puterii de cumparare a banilor); cresterea dobanzilor la
economiile pastrate la banci; acordarea unor compensatii, subventionarea
preturilor la unele produse, etc.
- A doua grupa de masuri antiinflationiste se refera la diminuarea
si controlul inflatiei.Aceste masuri contribuie la refacerea echilibrului
economic, deteriorat de inflatie, dintre masa monetara si volumul bunurilor
si
serviciilor. Asupra
diminuarii
masei
monetare
se
actioneaa prin :cresterea dobanzii la credite; cresterea rezervelor monetare
ale bancilor; limitarea creditului; inghetarea preturilor si salariilor;
echilibrarea bugetului de stat si a balantei de plati externe, etc.
Masurile
care
vizeaza
sporirea
volumului
de
bunuri
economice sunt : dezvoltarea activitatii productive pentru a mari oferta de
bunuri; introducerea in productia de noi bunuri si servicii; schimbarea
structurii productiei pentru a o apropia de structura cererii.
In vederea rezolvarii problemelor concrete ce pot apare in activitatea
curenta privind inflatia este necesara cunoasterea modului de calcul a ratei

inflatiei. Astfel, se iau in considerare dinamica preturilor bunurilor respective


(p0 si p1) si ponderea fiecaruia dintre acestea in structura cheltuielilor de
consum. Rata inflatiei se determina prin raportul p1/p0 la fiecare dintre
bunuri, care se inmulteste cu ponderea bunului respectiv in consum; se
aduna rezultatele, obtinandu-se nivelul general al preturilor (in %); din
acestea se scade 100 si ramane cresterea preturilor. Astfel, in cazul in care
:

Bunuri

Pretul unitar in t0

Pretul unitar in t1

Ponderea bunurilor respective in


consumul total

10

15

0,25

15

20

0,20

40

50

0,15

80

84

0,10

120

120

0,30

Ip = (15/10) 0,25 + (20/15) 0,20 + (50/40) 0,15 + (84/80) 0,10 +


(120/120) 0,30 = 123,3 %
Deci, in cazul prezentat se constata o crestere a preturilor cu 23,3 %.

Indicatori macroeconomici
Inflatia
- dezechilibru de ansamblu al economiei cu doua tendinte : cesterea
generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.

Cauze ale inflatiei:


cresterea excesiva a creditului,
acoperirea deficitelor bugetare si ale balantei de plati externe,
scaderea productiei de bunuri si servicii.
Consecinte ale inflatiei:
Negative (Agentii economici cu venituri mici si fixe)
Positive(Agentii economici indatorati)

Masuri antiinflationiste inflatiei:


cresterea dobanzii la credite;
cresterea rezervelor monetare ale bancilor;
limitarea creditului;
echilibrarea bugetului de stat si a balantei de plati externe, etc.

Cursul de schimb
- preul unei monede exprimat n raport cu moneda altei ri,
stabilit in urma confruntrii continue a cererii i ofertei de valute de
pe pia
- Evoluia cursului de schimb se reflect n aprecierea/deprecierea unei
monede fa de alt moned cu care se compar. Acest fenomen
caracteristic regimurilor valutare bazate pe cursuri de schimb flotante.
- n funcie de puterea de cumprare, starea de convertibilitate a
monedelor naionale i de reglementrile existente pe fiecare pia,
exist mai multe tipuri de cursuri:
- cursul oficial (central) este stabilit de autoritatea monetar fiind mai
apropiat sau mai ndeprtat de raportul valoric real dintre monedele
care se compar.

- Astfel, cursul oficial poate fi determinat de autoritatea monetar ca o


medie ponderat a cursurilor de revenire pentru principalele grupe de
bunuri i servicii ce fac obiectul schimburilor ntre rile ale cror
monede se compar sau poate fi determinat ca un curs mediu
interbancar calculat de banca central i utilizat n diverse operaiuni
de decontare intern, la evaluri, raportri statistice.
- cursul de pia (curs economic) reflect condiiile pieei fiind
determinat ca punct de echilibru ntre cererea i oferta de valut de
pe pia la un moment dat. Este un curs liber, variabil i care se poate
modifica de mai multe ori pe parcursul unei zile n principiu fr nici o
limit a variaiei de curs.
- cursul internaional se stabilete ca o medie a cursurilor practicate
la un moment dat pe principalele piee valutare avnd scop de
informare i nu de utilizare efectiv.
- cursul bursei negre este stabilit n afara reglementrilor legale.
-