Depresia

Consideratii generale
Depresia a devenit cea mai frecventa suferinta mintala la nivel de comunitate.
Un studiu desfasurat de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii a atestat faptul ca depresia
afecteaza circa 121 de milioane de persoane de pe intregul mapamond. Se estimeaza ca anual,
3 - 15 % din populatia generala prezinta un episod depresiv, dintre care 0,4 - 5 % sunt
episoade depresive severe. In Europa, din 1000 de adulti, 58 prezinta tulburare depresiva
majora (adica 33,4 milioane de persoane). Toate aceste cifre ingrijoratoare au facut ca
depresia sa devina in acest moment una dintre cele mai studiate afectiuni psihice.
Cauze
Cauzele depresiei nu au putut fi elucidate pe deplin, in ciuda eforturilor depuse.
Viziunea unanima actuala a cercetarilor si clinicilor impune un model bio-psiho-social in care,
la instalarea depresiei, contribuie atat perturbari biochimice la nivelul creierului cat si cauze
psihologice (personalitati fragile) sau sociale (stresul cotidian, evenimente de viata negative,
ostilitatea mediului, etc.). In aproape un sfert din cazuri, primul episod depresiv se produce ca
o reactie la un eveniment de viata negativ. Ulterior insa, episoadele se pot repeta fara nicio
cauza aparenta.
Unele medicamente pot si ele sa induca fenomene depresive : antihipertensive,
contraceptive orale si hormonii, stimulante sau supresoare ale apetitului alimentar,
analgezicele si antiinflamatoarele, antibacterienele si antimicoticele.
Dintre afectiunile medicale generale care pot sa favorizeze aparitia unor stari de depresie, cele
mai frecvente sunt cele neurologice (boli cerebrovasculare, epilepsia), endocrinologice
(tulburarile tiroidiene si ale altor glande endocrine), cele infectioase (infectia HIV,
mononucleoza, pneumonia virala si bacteriana, tuberculoza) si inflamatorii.
In cazul femeilor, menopauza, sindromul premenstrual si nasterea recenta reprezinta
cauze posibile suplimentare pentru depresie.
Riscul este mai mare in cazul persoanelor care au antecedente de tulburari afective sau
un istoric de afectiuni psihice in familie, de consum de alcool sau substante psihoactive.
Aproape un sfert din adultii tineri prezinta un episod depresiv major pana la varsta de
24 de ani, acest grup populational fiind mai expus decat oricare altul riscului de declansare a

depresiei. Depresia instalata in aceasta perioada critica a vietii poate avea consecinte nefaste
de mare amploare pe termen scurt - cuprinzand aici deteriorarea relatiilor interpersonale,
functionarea deficitara socioprofesionale si riscul de adictie sau consum de substante
psihoactive dar si pe termen lung afectand intreaga dezvoltare neuropsihica.

Manifestari
Cele mai obisnuite manifestari ale episodului depresiv - denumit in mod curent
depresie - sunt dispozitia depresiva, reducerea interesului si a bucuriilor traite inaintea
instalarii afectiunii. Energia scade semnificativ si pacientul resimte o oboseala permanenta cu
diminuarea consecutiva a activitatiilor. Nu de putine ori, astenia marcata este problema care il
determina pe acesta sa caute ajutorul medicului dar de cele mai multe ori nu a unui psihiatru.
Odata declansata depresia, capacitatea de concentrare scade, increderea in sine dispare si se
instaleaza o viziune negativa, pesimista asupra viitorului. Apar insomnii, pofta de mancare
diminuata ajungandu-se uneori la o scaderea semnificativa in greutate. In cele mai severe
cazuri apar idei sau acte de autovatamare sau suicid.
Nu de putine ori, depresia se manifesta prin acuze somatice nespecifice - cefalee,
ameteli, disconfort general, dureri si manifestari gastrointestinale. Avem atunci de a face cu o
depresie "mascata" in care pacientul ajunge sa consulte inutil tot felul de medici si se supune
unei serii de investigatii care sunt costisitoare, nefolositoare si chiar chinuitoare, fara a
descoperi o cauza concreta a suferintei sale.
In mod particular, tinerii pot sa prezinte iritabilitate, nervozitate si irascibilitate in locul unei
dispozitii triste sau abatute, manifestari care induc in eroare familia(e) si anturajul.
Deoarece nu exista pana in acest moment nicio explorare imagistica specifica si nicio
analiza de sange care sa certifice existenta depresiei, diagnosticul se bazeaza pe un interviu
clinic, o discutie din care un specialist exersat poate sa extraga elementele cheie ale acestei
tulburari.
Unii clinicieni se folosesc de scale diagnostice - chestionare scurte care cuantifica sub
forma unui scor amploarea acuzelor pacientului. Organizatia Mondiala a Sanatatii si Asociatia
Americana de Psihiatrie stipuleaza necesitatea un numar de simptome care sa se manifeste
neintrerupt pe o perioada de cel putin doua saptamani. Nu trebuie uitat faptul ca pe langa
episodul depresiv major exista si alte tulburari de spectru depresiv (depresia minora, distimia,
tulburarea de adaptare cu elemente depresive) in care simptomele sunt fie mai putin exprimate

fie dureaza o perioada mai mica de timp dar care necesita de asemenea instituirea
tratamentului.
De aceea, in cazul depistarii unor manifestari depresive de tipul celor mentionate anterior este
necesar sa consultati un medic psihiatru.

Prevenire
Un regim de viata echilibrat care include exercitiile fizice sau sportive de orice fel,
evitarea stresului si a situatiilor conflictuale, a consumului excesiv de alcool sau alte substante
psihoactive precum si un program de somn ordonat, poate reduce riscul unor afectiuni psihice
printre care si depresia.
Suferintele si acuzele aparent apartinand unor organe interne diverse (palpitatii,
dispepsie si alte manifestari din sfera digestiva) care nu raspund la tratamente de specialitate
sau doar se amelioreaza trecator, trebuie sa duca si la un consult psihiatric. In cazul depresiei
"mascate", un diagnostic precoce poate sa previna cronicizarea ei. Cronicizarea depresiei este
un eveniment nedorit si care presupune un tratament mai indelungat si cu mai putine sanse de
reusita.
Unele semne minore (anxietatea, reducerea interesului pentru activitati alta data
placute, insomniile) la persoane expuse stresului (recent sau cronic) indeamna la o discutie cu
un specialist. Altfel, depresia se instaleaza tot mai adanc in personalitatea celor vulnerabili,
cuprinde pana la urma intreaga viata psihica si poate pregati patul unor suferinte organice
importante (cardiovasculare, tumorale).

Tratament
Tratamentul depresiei este unul complex cuprinzand atat abordarea medicamentoasa
cat si cea psihoterapeutica. Cele doua modalitati de interventie nu numai ca nu se exclud ci se
completeaza reciproc.
Pe de o parte, psihoterapia accelereaza procesul de vindecare si actioneaza acolo unde
si cand medicamentele nu reusesc sa ajunga. Este bine stiut faptul ca orice antidepresiv are
nevoie de un timp de actiune - intre 2 si 4 saptamani pentru a-si atinge eficacitatea maxima,
de aceea sedintele de psihoterapie au valoare deosebita la inceputul tratamentului.

Pe de alta parte, s-a constatat faptul ca aproape jumatate din pacientii cu depresie
abandoneaza tratamentul (sau il efectueaza inconstant) odata ce starea lor psihica se
amelioreaza. Psihoterapia are darul de a crea o alianta terapeutica, de a diminua sentimentul
de izolare si senzatia pacientului ca suferinta lui nu poate fi inteleasa de ceilalti si de a spori
comunicarea acestuia cu restul lumii. Implicit de aici decurge si o mai buna complianta la
tratament iar pacientul devine constient de faptul ca abandonarea precoce a medicatiei se
insoteste de recidive ale bolii.
Astazi clinicienii beneficiaza de o gama larga de optiuni atunci cand vine vorba de
antidepresive. Dezvoltate incepand cu anii '50, antidepresivele au trecut prin mai multe
generatii, au fost elaborate medicamente din ce in ce mai eficiente si mai bine tolerate de catre
pacienti.
Atunci cand alege un antidepresiv, psihiatrul ia in considerare tipul depresiei si
simptomatologia particulara a subiectului dar si varsta modul de viata, existenta altor afectiuni
asociate sau cure medicamentoase.
Totusi nici un medicament nu este lipsit de efecte adverse iar pacientul trebuie sa stie ca este
nevoie uneori de perseverenta pentru a surmonta perioada initiala mai dificila a tratamentului
si ca intodeauna trebuie sa puna in balanta beneficiile tratamentului si efectele neplacute (de
cele mai multe ori nesemnficative si pasagere).
Si mai important, pacientul trebuie sa stie ca antidepresivul :

nu este un tranchilizant care diminueaza angoasa sau nelinistea dar nu produce efecte
durabile si in nici un caz nu rezolva depresia

nu este un somnifer sau alt medicament care sedeaza si impiedica desfasurarea

activitatilor obisnuite

nu provoaca dependenta indiferent de cat timp este administrat

Tratamentul depresiei necesita insa o anumita rigoare si disciplina din partea
pacientului, el trebuie urmat fara intrerupere, zilnic, mai multe luni de zile in functie de
recomandarea medicului prescriptor. Dupa faza initiala "de atac" in urma careia se obtine
disparitia acuzele si starilor neplacute, tratamentul trebuie continuat pentru consolidarea
efectelor si prevenirea recaderilor. La tratamentul cu antidepresive, se pot adauga anxiolitce
sau somnifere pentru perioade scurte timp atunci cand este cazul.
In tratamentul depresiei, interventiile psihoterapeutice se axeaza asupra psihismului in
general, a raportului pe care subiectul depresiv il are cu ceilalti oameni dar si cu el insusi.
Anumiti specialisti considera ca tratarea episodului depresiv nu cere o psihoterapie specifica
ci doar o simpla terapie de sustinere. Acest demers este intotdeauna necesar si de foarte multe
ori si suficient. Totusi, de-a lungul timpului au fost elaborate mai multe tipuri de psihoterapie.
Terapiile scurte (cognitiv comportamentale si familiale) isi focalizeaza atentia asupra
prezentului si situatiei actuale, incercand sa-l faca pe pacient sa ia cele mai bune decizii si sa
faca fata dificultatilor curente.

In schimb, terapiile psihodinamice se centreaza mai ales pe trecut iar pacientul este
solicitat sa retraiasca si sa-si inteleaga elemente ale istoriei sale lasate in urma.
Uneori, psihiatrul este nevoit sa recurga la masura de a interna pacientul sau macar de
a-l indruma catre un spital unde poate efectua tratamentul in conditii de siguranta. La fel
exista situatii cand concediul medical si repausul in ambulatoriu se impun.
In tratamentul depresiei, familia joaca un rol cheie.
Nu in ultimul rand, trebuie spus ca familia si prietenii pacientului cu depresie joaca un
rol important in vindecarea acestuia.
Daca doriti sa fiti de ajutor unui astfel de bolnav trebuie sa aveti in minte urmatoarele aspecte:

depresia nu este o slabiciune de caracter, nici nu se datoreaza lipsei de vointa depresia este o maladie

este nevoie sa aratati ingrijorare dar nu una excesiva care poate incapacita si mai mult
subiectul sau il poate face sa se inchida in sine

subiectul cu depresie doreste afectiune dar nu mila

activitatea fizica are un rol benefic in imbunatatirea starii generale, nu ezitati sa-l
incurajati sa o faca

micile schimbari pozitive pe care le observati si i le comunicati pacientului cu depresie

au un efect benefic si accelereaza schimbarea

pacientul cu depresie trebuie incurajat in permanenta ca starea lui este reversibila si

boala se poate vindeca
Precum se poate observa, iesirea din depresie este un proces complex la care participa
in egala masura psihiatrul, psihoterapeutul, pacientul si familia acestuia iar reusita depinde de
cele mai multe ori de o buna comunicare intre aceste parti.