Sunteți pe pagina 1din 5

SECOLUL XX - INTRE DEMOCRAIE I TOTALITARISM.

IDEOLOGII I PRACTICI POLITICE IN ROMNIA I IN EUROPA


a. IDEOLOGII DEMOCRATICE I TOTALITARE N EUROPA
In secolul al XX-lea are loc o confruntare intre regimurile democratice si cele totalitare. In timpul
primului razboi mondial principiile democratiei liberale au avut de suferit datorita interventiei puternice a
statului pentru obtinerea victoriei. Mai mult, dupa incheierea acestuia statul cauta s mentina controlul
pentru solutionarea maarilor probleme cu caracter economic sau social.
In cele mai importante state democratice - Marea Britanie, Frana, S.U.A. - pentru rezolvarea
gravelor probleme cu care se confruntau dup rzboi, electoratul a adus la putere partidele de dreapta:
Partidul Conservator in Anglia, Blocul Naional in Frana, Partidul Republican in S.U.A. Acestea au
promovat o politica economica de redresare dar cu efecte antisociale, ceea ce a dus la nmulirea
aciunilor revendicative. Mai mult, in S.U.A. republicanii promoveaz o politica izolaionist in
plan extern, protecionist (pe plan economic) si puritan cu accente xenofobe pe plan intern). Aceste partide
au dominat scena politic pn la marea criz economic din 1929-1933.
In Europa central si rasariteana prabusirea marilor imperii: german, austro-ungar si rus a fost
urmata de aparitia unor state cu regimuri politice liberal democratice. Consolidarea sistemului democratic
depindea in aceste state de rezolvarea a dou probleme cheie: cea agrara si cea constitutional. Noile
state introduc, intre 1919-1921, legi care, cu mici diferente, prevd desfiintarea marii proprieti in
schimbul despagubirilor si redistribuirea pmantului catre trani. In acelasi timp guvernele elaboreaz
constitutii democratice. Gravitatea problemelor ce le aveau de rezolvat, rivalitatea dintre partide, ambitiile
conductorilor si lipsa de experienta a electoratului, au dus la deterioarea mecanismelor constitutionale i la
concentrarea puterii in mainile executivului. In aceste conditii viitorul democratiei este tot mai mult legat de
personalitatea sefului statului: daca acesta respect regulile constitutionale, regimul respectiv evolueaz in
sens democratic, cum a fost in Cehoslovacia. In schimb in alte state, ca de exemplu Polonia, solutia a fost
spre autoritarism.
Marea criz din 1929-1933 pune in dificultate democratiile liberale, care se confrunt cu grave
probleme economice si sociale. In timp ce in state precum Marea Britanie, Franta, Olanda, Belgia,
Elvetia, Danemarca, Norvegia, Suedia sau in Cehoslovacia, unde regimurile democratice supravietuiesc, n
altele- Germania, Italia, Spania, Portugalia, Grecia - se instaleaz regimuri autoritare.
Idei si regimuri totalitare. Scderea nivelului de trai, instabilitatea din primii ani ai perioadei
interbelice, reaciile fa de modul cum s-au pus bazele pcii au condus la apariia unor micri extremiste i la
instaurarea, n multe state europene a unor regimuri dictatoriale. In context i fac apariia ideologiile
extremiste: fascist, nazist i comunist.
Fascismul a aprut n Italia i a mbrcat forma corporatist. Acesta preconiza o societate organizat n
grupuri profesionale, numite corporaii. Pe plan politic corporatismul urmrea nlocuirea Parlamentului cu o
Adunare a delegaiilor corporaiilor, noua organizare urmnd, n concepia iniiatorilor ei, s asigure
prosperitatea tuturor categoriilor sociale. Fascitii au pus mare accent pe naionalism si pe
promisiunile de restaurare a "onoarei naionale". Ei considerau ca statul naiune avea viaa sa
proprie, diferit de vieile fiinelor umane care-1 compuneau. Regimul fascist a fost instaurat n
Italia de Benito Mussolini. Deceptionat n privina ambiiilor sale teritoriale, zguduit de ample
micri sociale, provocate si susinute de stnga socialist, care amenina cu instaurarea dictaturii
proletariatului, democraia liberal italian a devenit incapabil s rezolve problemele rii. In faa
acestor primejdii fascismul a aprut ca singurul capabil s apare ordinea n stat.
Fascitii organizeaz marul asupra Romei, determinndu-l pe regele Victor Emanuel al
III-lea, care se temea de tulburri sociale, s demit guvernul si sa accepte numirea lui Mussolini ca
prim-ministru la 29 octombrie 1922. O lun mai trziu Parlamentul i acord puteri depline, iar n urma
alegerilor din 6 aprilie 1924 Camera Deputailor devine majoritar fascist, asigurndu-i lui
7

Mussolini toate prghiile puterii.


Mussolini a organizat statul dup principiile corporatismului. Activitatea sindicatelor a
fost redusa la tcere, libertarea presei a fost suprimat, activitatea partidelor politice a fost interzis.
Adversarii politici ai regimului au avut de nfruntat represiunea miliiilor fasciste "Ovra" si rigorile
Tribunalului special nfiinat n 1925, care stabilea ani grei de nchisoare mpotriva adversarilor
politici.
Propaganda fascist susinea c a luat natere "statul corporatist" care asigura
prosperitatea tuturor categoriilor sociale. Pentru atragerea maselor Il Duce a impus adoptarea unor
masuri si programe care s-au bucurat de susinere popular: a ncercat sa controleze marele capital, sa
stvileasc abuzurile si corupia, a luat masuri mpotriva Mafiei. Printr-o propagand abila fascitii au
urmrit s redetepte n sufletul italienilor mndria de a fi demni urmai ai Romei.
Antrenarea Italiei in agresiuni externe si in al doilea razboi mondial a determinat
scaderea popularitii lui Mussolini si retragerea sprijinului popular. A fost nlaturat de la putere in
iulie 1943.
Nazismul ca ideologie a fost fundament de Adolf Hitler in lucrarea Mein Kampf. La
baza acestei ideologii au stat naionalismul exacerbat, rasismul si antisemitismul.
Nazismul a aparut intr-o perioada dificila pentru natiunea germana. Germania care fusese
nvins in primul razboi mondial s-a considerat umilit prin prevederile Tratatului de Pace de la Versailles.
Germanii considerau ca li s-a impus un "dictat". Nazistii au pus un mare accent pe nationalism si pe
promisiunile de restaurare a onoarei naionale. Hitler considera vinovat pentru problemele
economice si sociale ale Germaniei, sistemul democraiei parlamentare. Singura soluie pe care o
sustinea Hitler era dictatura unui singur partid condus de un lider providential care s supun naiunea
n numele binelui general. El urmrea crearea unui imperiu (reich) care sa-i cuprinda pe toi germanii.
Justifica expansiunea germana prin nevoia de "spaiu vital" pentru rasa arian, considerat
superioar. Spre deosebire de Mussolini, Hitler a fcut din rasism si in special din antisemitism, o
component esenial a programului su. Evreii erau gsii vinovai de toate relele societii germane
si de aceea nazitii susineau eliminarea lor prin exterminare.
Preluarea puterii de ctre naziti are loc in ianuarie 1933 cnd, pe baza rezultatelor alegerilor
din 1932, preedintele Hindenburg 1-a numit cancelar al Germaniei pe Adolf Hitler, conductorul
Partidului Naional Socialist al Muncitorilor din Germania. Avnd majoritatea in Parlament, Hitler a
obinut puteri dictatoriale, in martie 1933. Acest fapt semnifica sfritul republicii de la Weimar si
instaurarea dictaturii naziste in Germania. Primele msuri luate de Hitler i-a vizat pe adversarii politici:
toate partidele au fost scoase in afara legii cu excepia Partidului Naional Socialist, micarea
sindical a fost distrus, au fost eliminai adversarii din propriul partid. In anul 1934, dup moartea
preedintelui Hindenburg, a preluat si atribuiile acestuia proclamndu-se "Fuhrer ".
De la nceput evreii au fost inta predilect a persecuiilor naziste. Pn la sfritul anului 1934
cei mai muli avocai, medici, profesori si funcionari evrei si-au pierdut slujbele sau dreptul de a-si
practica meseriile. Prin Legile de la Nurenberg, din 1935 evreilor le-au fost retrase toate drepturile civile
in cadrul statului german.
Cultura a fost subordonata scopurilor regimului. Tineretul era educat in spiritul unui
devotament fanatic fa de regim si nregimentat n organizaii precum "tineretul hitlerist".
Controlul regimului a fost instituit si asupra bisericii. Aceasta a fost supus persecuiilor din
cauza valorilor promovate de cretinism - iubire i respect fa de aproapele tau - care constituiau
contrariul valorilor promovate de naional-socialiti.
Comunismul i are originea n operele lui Marx care a fundamental teoria "luptei de clas". El
susinea c societatea comunist se va edifica mai nti n rile dezvoltate n care proletariatul va
prelua pe cale revoluionar puterea de la burghezie. Lenin a dezvoltat teoria marxist, susinnd c
revoluia proletar poate s ias victorioas i tr-un stat mai puin dezvoltat cum era Rusia.
In concepia lui Lenin comunitii reprezentau "avangarda" proletariatului. Ideologia comunista
promitea oamenilor o schimbare totala a modului de viata prin realizarea unei societati fara clase, in care
8

sa fie instaurate egalitatea si dreptatea. Teoria marxista sustinea ca in prima etapa, cea a construirii
socialismului, era necesara mentinerea statului, ca instrument al dictaturi proletariatului,
necesar reprimarii oricarei forme de rezistenta a dusmanilor clasei muncitoare.
Primul regim comunist s-a instalat in Rusia, in octombrie 1917, sub conducerea lui Lenin.
Reformele adoptate de bolevici au fost: naionalizarea fabricilor si bncilor, naionalizarea pmntului,
proclamarea dreptului la autodeterminare a naiunilor. Intre anii 1918-1921 s-a desfurat un
rzboi civil ntre partizanii vechiului regim (albii) si susintorii bolevicilor (roii). Mai multe state
europene au intervenit militar mpotriva Rusiei Sovietice. Bolevicii au dezlnuit teroarea: au nfiinat
poliia secret (CEKA) cu misiunea de a-i lichida pe toi cei care se opuneau noului regim, a fost
suprimata libertatea presei, ranilor le-a fost rechiziionat recolta, a fost decretat munca obligatorie, a
fost nfiinat Armata Roie. Cu ajutorul acesteia s-a asigurat ordinea interna si a fost respinsa
intervenia strin. In 1922 s-a format Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).
Totalitarismul si teroarea s-au consolidat in timpul conducerii lui Stalin. Economia URSS a
inregistrat unele progrese mai ales in domeniile: energetic, metalurgic, constructiilor de masini. S-a lichidat
analfabetismul, au fost adoptate unele masuri de protectie sociala. Activitatea culturala a fost insa treptat
subordonata slvirii lui Stalin, intr-un cult al personalitii de proporii nemaintlnite.
Dup al doilea rzboi mondial, comunismul s-a aflat in ascensiune devenind mondial, dar in
ultimul deceniu al secolului al XX-lea el s-a prbuit, iar statele respective au optat pentru democraie.
b. IDEOLOGII I PRACTICI POLITICE N ROMNIA
Dup 1918 viaa politic romneasc a cunoscut o accentuat dezvoltare democratic
fundamentat pe introducerea votului universal n 1918 si pe adoptarea n 1923 a noii Constituii. In
articolul 5 erau prevazute drepturile si libertile ceteneti specifice unui stat democratic.
Constituia din 1923 la articolul 33 prevedea: "Toate puterile statului eman de la naiune,
care nu le poate exercita dect numai prin delegaiune si dup principiile si regulile aezate de
Constituiunea de fa". Ea avea la baza principiul separrii puterilor in stat: puterea legislativa,
puterea executiva si puterea judecatoreasca.
Prevederile Constituiei din 1923 au constituit baza democraiei romneti interbelice, dar
funcionarea mecanismului democratic stabilit prin aceasta s-a dovedit a fi dificil. Lipsa de experienta a
electoratului, rivalitatea dintre partide, ambitia conducatorilor, gravitatea problemelor ce urmau a fi
rezolvate au dus la o deteriorare a mecanismelor constitutionale si la concentrarea puterilor in mainile
executivului si ale sefului statului.
In sistemul politic din Romania interbelica partidele politice aveau un rol esential, dar Constitutia
din 1923 nu continea nici un cuvant despre acestea. Totusi legea fundamental prevedea anumite drepturi si
libertati care pentru a putea fi exercitate, presupunea existenta partidelor politice.
Se nregistreaz, intre anii 1918-1921, o maxima proliferare a partidelor politice "unele intitulnduse agrariene" sau "rniste " cu scopul de a atrage electoratul din mediul rural, majoritar, altele naionaliste
care urmarea atragerea celor sensibili la ideea de patriotism.
Scena politica interbelica a fost dominata de doua partide: Partidul National Liberal si Partidul
National Taranesc care au guvernat tara in cea mai mare parte a perioadei interbelice.
Liberalismul punea in centru societatii individul, teorie care a fost sustinuta pana la primul
razboi mondial. Dupa razboi au loc modificari in ideologia liberala, aparand neoliberalismul care pune
accentul pe interventia statului, apreciind ca interesul general prima asupra celui individual. Aceasta
conceptie a fost dezvoltata de personalitati de marca, precum: tefan Zeletin, Mihail Manolescu, Vintil
Brtianu, Victor Slvescu .a. Ei au adus importante contributii la teoria si practica industrializarii,
punctul esential al doctrinei neoliberale. Viitorul era, in conceptia lui St. Zeletin - cel mai de seama
teoretician al neoliberalismului - in industrializare si urbanizare. Ei au accentual rolul industriei si au
ntrevzut o strns legatura intre industrializare, modernizare si consolidarea independentei politice.
Reprezentanii neoliberalismului au dezvoltat teoria privind ,,protecionismul, concretizat
9

in formula "prin noi nine" prin care se putea asigura o valorificare superioara a resurselor naionale, in
primul rnd prin fore proprii. Deviza "prin noi nine" nu trebuie interpretat ca o atitudine exclusivist,
de nlturare a capitalului strin, ci ca o colaborare cu acesta in condiii mai avantajoase ca pn atunci.
Pentru tefan Zeletin, Constituia din martie 1923 reprezenta documentul oficial de nastere
a neoliberalismului romnesc. Regimul politic avea un caracter democratic si se ntemeia pe separaia
puterilor in stat. El aprecia: Pentru ntia oar acest act istoric pleac de la urmtoarele puncte de
vedere, care alctuiesc esena noului liberalism: a) intervenia puterii de stat i b) concepia libertilor
individuale ca "funcii sociale.
Democraia, idee de baza a gndirii liberate de pretutindeni s-a bucurat si ea, pe plan teoretic,
de atenia ideologilor liberali, cu deosebire n perioada interbelic, in care aceasta era virulent
combtut de gruprile extremiste de dreapta.
rnismul a fost cea de-a doua concepie cu un impact deosebit in societatea
romneasc. Aceasta concepie a fost promovata de Constantin Stere, Virgil Madgearu, Ion
Mihalache, Gh. Zane .a. Ei susin c Romnia - ca si celelalte state agrare - evolua pe o cale
necapitalist, ntemeindu-se pe mica proprietate rneasc. Spre deosebire de poziia proindustrial, puternic susinut n plan politic de Partidul Naional Liberal - care considera
problema agrar rezolvat, n linii generale, prin aplicarea reformei agrare dup primul rzboi
mondial - Partidul rnesc si, apoi Partidul Naional rnesc, au acordat o atenie sporit
gospodriei rneti i agriculturii.
rnismul susinea primatul rnimii, ca o clas omogena si independent, cu un rol
deosebit in evolutia ulterioara a societatii romanesti. Se afirma ca prin aplicarea doctrinei taraniste si
apoi a "statului rnesc - ca cea mai autentica expresie a democratiei - se putea realiza gospodaria
taraneasca trainica, bazata pe "proprietatea de munca". Taranistii sustineau cresterea rolului
statului in economie, considerand-o chiar o necesitate. Pornind de la conceptia ca Romania trebuie
sa ramana un stat preponderent agrar, reprezentantii taranismului n-au negat necesitatea dezvoltarii unor
ramuri industriale, in mod special a celor care valorificau produsele agricole si bogatiile subsolului.
In schimb ei se impotriveau protectionismului vamal ridicat, sustinut de liberali.
Reprezentanii rnismului apreciau ca Romnia nu dispunea de suficient capital pentru
susinerea dezvoltrii economiei si se pronunau pentru politica "porilor deschise" fa de capitalul
strin.
Din punct de vedere politic, C. Stere aprecia in 1920 ca statul romn nu poate fi dect un
stat rnesc, pentru ca poporul romn este un popor de rani si pentru ca munca rneasc condiiona
toat viaa economic i social. La nceput (1919-1924) rnitii au susinut "lupta de clas" a rnimii
si muncitorimii mpotriva "burgheziei oligarhice", apoi (dup 1924), au preconizat "aprarea de
clas" mpotriva agresiunii la care rnimea era supus din partea burgheziei. In moiunea adoptat in
1935 la Congresul Partidului Naional rnesc se insista pe o colaborare a tuturor forelor sociale
in cadrul statului naional-rnesc pe baza unei reale democraii.
Mecanismul democratic stabilit de Constitutia din 1923, s-a dovedit a fi extrem de dificil de pus
in aplicare. Dificultatea a fost data in primul rand de faptul ca si dupa 1918 s-a mentinut vechea
practica, instituita de Carol I, ca regele sa numeasca guvernul dupa care urma dizolvarea corpurilor
leguitoare si organizarea de alegeri. Astfel ca nu legislativul desemna executivul ci invers. In perioada
interbelica s-a inregistrat o mare instabilitate guvernamentala; in cei 20 de ani ai perioadei interbelice
s-au perindat la crma rii 30 de guverne si au avut loc 10 alegeri generale.
Primul deceniu interbelic a fost dominat de liberali. Guvernele liberale, punnd in aplicare
politica "prin noi nine" au urmrit, prin msurile luate, valorificarea bogiilor rii si emanciparea
economiei rii de sub dependena capitalului strin. A fost adoptat noua Constituie n 1923; au fost
adoptate legi privind comercializarea si controlul ntreprinderilor statului (1924), legea minelor, legea
energiei (1924) legea pentru organizarea si exploatarea cilor ferate (1925) etc.
Cel de-al doilea deceniu interbelic are ca trstur alternana la guvernare a naional-rnitilor si
liberalilor. Taranistii au guvernat in intervalele 1928-1931 si 1932-1933 punnd in practic politica
economica a "portilor deschise". Reveniti la guveraare, in 1933, liberalii au promovat msuri de
10

incurajare a industriei nationale si de cretere a rolului statului in economie. Datorit unui complex
de factori interni, dar i pe un fond internaional caracterizat prin ofensiva forelor de extrem dreapt,
regimul democratic stabilit prin Constitutia din 1923 a nceput sa funcioneze tot mai defectuos i a
euat in urma alegerilor parlamentare din 1937.
Extremismul. Alturi de cele dou concepii - liberalismul si rnismul - in perioada interbelica
au aprut si curente extremiste de dreapta si de stnga. Cea mai importanta grupare extremist de
dreapta a fost cea a lui Corneliu Zelea Codreanu care, in 1927, se desprinde din Liga Aprrii
Naionale Cretine i ntemeiaz Legiunea Arhanghelul Mihail, iar in 1930 i constituie o secie
politic numit Garda de Fier.
Doctrina legionar se proclam, nainte de toate, cretin, element menit sa sublinieze att
orientarea antisemit, ct si condamnarea moral a oamenilor politici din partidele democratice
acuzai de materialism, de lips de credin n Dumnezeu. Legionarii au lansat teoria purificrii prin
moarte, exacerbnd misticismul, promovnd ura, intolerana si apologia morii. In viziunea lor
democraia parlamentara era condamnata la pieire, fiind socotita vinovata de scindarea natiunii prin
lupta dintre partide, de slabirea autoritatii statului, saracirea populatiei, lipsa de moralitate, facilitarea
acapararii avutiei tarii de catre politicieni si evrei si subordonarea Romaniei marii finane internationale
evreieti. In locul sistemului democratic de alegere a conductorilor rii, legionarii sustineau teoria
elitelor. In planul politicii externe micarea legionara a acionat pentru aliana Romniei cu Germania
si Italia afirmnd c eful lor, Corneliu Zelea Codreanu va face din Romnia o ar mndr ca soarele
de pe cer". Legionarii au ajuns la putere in septembrie 1940. Ei au instaurat un regim dictatorial,
au promovat o politica profund antidemocratica, de teroare.
Extrema stng din Romnia este reprezentat de Partidul Comunist, nfiinat in 1921 care a
aderat la Internaionala a III-a comunist. Concepia comunista (marxist-leninist) aprecia c
ornduirea capitalist e perimat din punct de vedere istoric si trebuia lichidat pe calea revoluiei.
Esena doctrinei comuniste se afla in documentele Partidului Comunist, care apreciau ca Romnia era
o "veriga slab a lanului imperialist" i c de aceea trebuia pregtit revoluia in vederea nlturrii de la
putere a burgheziei si moierimii, instaurrii puterii proletariatului, naionalizrii principalelor mijloace
de producie in scopul edificrii societii socialiste.
In anul 1923 comunitii romni au adoptat si susinut teza cominternist privind dreptul popoarelor
la autodeterminare, mergnd pn la desprirea de stat. Astfel Romnia era considerat "stat
multinaional", creaie a "imperialismului apusean" si trebuia dezmembrat. Orientarea antinaional a
P.C.R. a dus la scoaterea lui n afara legii, in anul 1924. In august 1944, n condiiile nlturrii
regimului antonescian, PCR participa la guvernare i treptat reueete s preia ntreaga putere.

11