ION (Roman)

de Liviu Rebreanu

Romanul este o specie a genului epic de dimensiuni ample cu

personaje numeroase si o actiune complicata care evolueaza pe mai multe
planuri.
Ca specie putem vorbi de roman in literature romana din secolul al
XIX-lea:Sarmanul Dionis de Mihai Eminescu,Tainele inimei de
Mihail Kogalniceanu,Manoil si Elena de DimitriBolintineanu,
Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon,dar romanul lui Rebrenu este
prima creatie obiectiva si s-a bucurat,la aparitie, de aprecierea lui Eugen
Lovinescu ,promotorul modernismulu la noi.Ion este cea mai puternica
creatie obiectiva a literaturii noastre.
Ion este deci un roman realistobiectiv,naratorul omniscient,
extradiegetic,naratiune la persoana atreia..
Trei scene reale,mentionate de Rebreanu in Marturisiri,stau la baza
romanului:un taran saruta pamantul,o fata din sat este aspru pedepsita de
tata pentru ca pacatuise cu un flacau netrebnic,un flacau i se confeseaza
despre necazurile lui,a caror unica pricina era lipsa pamantului.Uite un
schelet de roman ,mi-am zis`atunci
Existenta acestor surse nu transforma romanul intr-o copie a realitatii.
Romanul ramane o fictiune si scriitorul insusi atrage atentia asupra acestui
aspect:Scriitorul nu copiaza realitatea niciodata.Un personaj al meu,chiar
cel mai neinsemnat are trasaturi din cine stie cate personae vazute sau
auzite de mine,plus altele pe care a trebuit sa i le adaug pentru a motiva
anumite gesturi.
Romanul are o structura simetrica ,incepe si sfarseste cu prezentarea
drumului; la inceput- vesel,tanar ,iar in final -o panglica cenusie sugerand
tristetea.Drumul devine o metafora care leaga lumea reala a cititorului de
lumea fictive a romanului.Simetria romanului este sustinuta si de cele doua
parti:Glasul pamantului si Glasul iubirii si de atitudinea lui personajului
principal ,Ion ,in fata pamantului in doua scene in ipostaze diferite:sarac si
bogat.
Actiunea debuteaza intr-o zi de duminica cand intreg satul e strans la hora.

Hora este pentru narator prilej de a prezenta lumea satului in straturile sale
sociale:bogatii sunt reprezentati de primar si cheaburul Stefan Hotnog,iar
saracii de Alexandru Glanetasu,tatal lui Ion care sta ca un caine la usa
bucatariei dornic sa se amestece in vorba ,sfiindu-se totusi sa se vare intre
bogatasi.Problema pamantului apare ca o problema de demnitate,deci.
Ulterior ,la hora isi face aparitia intelectualitatea satului reprezentata de
familia invatatorului Herdelea si preotul Belciug.
Romanul urmareste destinul personajului Ion,flacau harnic,frumos,iute
,dar sarac ,care ,intelegand ca prin munca cinstita nu se poate imbogati,nu
poate recupera pamanturile pierdute de tatal sau,pune ochii pe Ana lui
Vasile Baciu ,unul din bogatanii satului.Drumul spre Ana e dificil pentru ca
tatal fetei isi doreste un ginere bogat .Ca sa-si atinga scopul ,Ion o seduce si
apoi nu o cere de sotie pana cand Baciu nu ii da pamanturile.La nunta
,flacaul intelege ca impreuna cu pamanturile trebuie sa o primeasca si pe
Anacare i se parea o straina.Cand Ana ,intelegand ca n-a reprezentat
pentru Ion decat un mijloc de imbogatire, se sinucide ,Ion ajunge la un alt
adevar:ce folos de pamanturi daca cine ti-e pe lume drag nu-i al tau?
Bogat ,dar singur,Ion se lasa chemat de glasul iubirii,Florica,devenita insa
sotia lui George.Ipocrizia si minciuna il vor costa viata;Ion moare ucis de
George.
Destinul lui Ion se imleteste cu alte destine si cu viata satului transilvanean sub ocupatie maghiara.Caci romanul nu prezinta doar un aspect al
vietii satului ,ci viata in toate aspectele ei.Nunta,nasterea,moartea
,conflictele interpersonale,dar si interetnice ,lupta pentru putere ,toate
acestea sunt prezente in roman.
Ca sa-si salveze postul,de exemplu,invatatorul Herdelea il voteaza pe
deputatul ungur Beck,starnind nemultumirea concetatenilor ,dar mai ales a
fiului sau, Titu.Acest compromis nu-i este de folos;pentru ca nu vorbea
ungureste cu elevii este indepartat de la catedra.Cel care ii ia locul ii va
deveni ginere,iar el va fi ajutat de avocatul Grofsoru sa aiba un timp un
loc de munca.
Personajul principal al romanului ,Ion s-a bucurat de atentia criticii .Eugen
Lovinescu spune despre el ,chiar la aparitia romanului ca esteexpresia
instictului de stapanire a pamantului,George Calinescu o bruta careia
siretenia ii tine loc de desteptaciune,Eugen Todoran il scuza apreciind ca

El are o fire normala in care privatiunile sociale au determinat o degradare

morala.
Personajul e conturat prin toate mijloacele:biografie,caracterizare directa si
indirecta.Dintre scenele romanului in care e prezent ,semnificative mi se par
cele doua care subliniaza saltul personajului de la flacaul sarac la omul
bogat.Sarac ,in fata pamantului ,Ion se simte ca un vierme sau ca o frunza pe
care vantul o valtoreste,ajuns bogat acelasi Ion se simte ca un urias care a
biruit in lupte o ceata de balauri si pamantul se inchina in fata lui.
Bogatia si saracia sunt aspecte ale vietii trecatoare la fel bucuria si
tristetea,viata si moartea si acest aspect este subliniat in finalul romanului de
rotile trasurii care se invart monoton monoton ca insusi mersul vremii.