Romanul este o specie a genului epic de dimensiuni ample cu
personaje numeroase si o actiune complicata care evolueaza pe mai multe planuri. Ca specie putem vorbi de roman in literature romana din secolul al XIX-lea:Sarmanul Dionis de Mihai Eminescu,Tainele inimei de Mihail Kogalniceanu,Manoil si Elena de DimitriBolintineanu, Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon,dar romanul lui Rebrenu este prima creatie obiectiva si s-a bucurat,la aparitie, de aprecierea lui Eugen Lovinescu ,promotorul modernismulu la noi.Ion este cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii noastre. Ion este deci un roman realistobiectiv,naratorul omniscient, extradiegetic,naratiune la persoana atreia.. Trei scene reale,mentionate de Rebreanu in Marturisiri,stau la baza romanului:un taran saruta pamantul,o fata din sat este aspru pedepsita de tata pentru ca pacatuise cu un flacau netrebnic,un flacau i se confeseaza despre necazurile lui,a caror unica pricina era lipsa pamantului.Uite un schelet de roman ,mi-am zis`atunci Existenta acestor surse nu transforma romanul intr-o copie a realitatii. Romanul ramane o fictiune si scriitorul insusi atrage atentia asupra acestui aspect:Scriitorul nu copiaza realitatea niciodata.Un personaj al meu,chiar cel mai neinsemnat are trasaturi din cine stie cate personae vazute sau auzite de mine,plus altele pe care a trebuit sa i le adaug pentru a motiva anumite gesturi. Romanul are o structura simetrica ,incepe si sfarseste cu prezentarea drumului; la inceput- vesel,tanar ,iar in final -o panglica cenusie sugerand tristetea.Drumul devine o metafora care leaga lumea reala a cititorului de lumea fictive a romanului.Simetria romanului este sustinuta si de cele doua parti:Glasul pamantului si Glasul iubirii si de atitudinea lui personajului principal ,Ion ,in fata pamantului in doua scene in ipostaze diferite:sarac si bogat. Actiunea debuteaza intr-o zi de duminica cand intreg satul e strans la hora.
Hora este pentru narator prilej de a prezenta lumea satului in straturile sale sociale:bogatii sunt reprezentati de primar si cheaburul Stefan Hotnog,iar saracii de Alexandru Glanetasu,tatal lui Ion care sta ca un caine la usa bucatariei dornic sa se amestece in vorba ,sfiindu-se totusi sa se vare intre bogatasi.Problema pamantului apare ca o problema de demnitate,deci. Ulterior ,la hora isi face aparitia intelectualitatea satului reprezentata de familia invatatorului Herdelea si preotul Belciug. Romanul urmareste destinul personajului Ion,flacau harnic,frumos,iute ,dar sarac ,care ,intelegand ca prin munca cinstita nu se poate imbogati,nu poate recupera pamanturile pierdute de tatal sau,pune ochii pe Ana lui Vasile Baciu ,unul din bogatanii satului.Drumul spre Ana e dificil pentru ca tatal fetei isi doreste un ginere bogat .Ca sa-si atinga scopul ,Ion o seduce si apoi nu o cere de sotie pana cand Baciu nu ii da pamanturile.La nunta ,flacaul intelege ca impreuna cu pamanturile trebuie sa o primeasca si pe Anacare i se parea o straina.Cand Ana ,intelegand ca n-a reprezentat pentru Ion decat un mijloc de imbogatire, se sinucide ,Ion ajunge la un alt adevar:ce folos de pamanturi daca cine ti-e pe lume drag nu-i al tau? Bogat ,dar singur,Ion se lasa chemat de glasul iubirii,Florica,devenita insa sotia lui George.Ipocrizia si minciuna il vor costa viata;Ion moare ucis de George. Destinul lui Ion se imleteste cu alte destine si cu viata satului transilvanean sub ocupatie maghiara.Caci romanul nu prezinta doar un aspect al vietii satului ,ci viata in toate aspectele ei.Nunta,nasterea,moartea ,conflictele interpersonale,dar si interetnice ,lupta pentru putere ,toate acestea sunt prezente in roman. Ca sa-si salveze postul,de exemplu,invatatorul Herdelea il voteaza pe deputatul ungur Beck,starnind nemultumirea concetatenilor ,dar mai ales a fiului sau, Titu.Acest compromis nu-i este de folos;pentru ca nu vorbea ungureste cu elevii este indepartat de la catedra.Cel care ii ia locul ii va deveni ginere,iar el va fi ajutat de avocatul Grofsoru sa aiba un timp un loc de munca. Personajul principal al romanului ,Ion s-a bucurat de atentia criticii .Eugen Lovinescu spune despre el ,chiar la aparitia romanului ca esteexpresia instictului de stapanire a pamantului,George Calinescu o bruta careia siretenia ii tine loc de desteptaciune,Eugen Todoran il scuza apreciind ca
El are o fire normala in care privatiunile sociale au determinat o degradare
morala. Personajul e conturat prin toate mijloacele:biografie,caracterizare directa si indirecta.Dintre scenele romanului in care e prezent ,semnificative mi se par cele doua care subliniaza saltul personajului de la flacaul sarac la omul bogat.Sarac ,in fata pamantului ,Ion se simte ca un vierme sau ca o frunza pe care vantul o valtoreste,ajuns bogat acelasi Ion se simte ca un urias care a biruit in lupte o ceata de balauri si pamantul se inchina in fata lui. Bogatia si saracia sunt aspecte ale vietii trecatoare la fel bucuria si tristetea,viata si moartea si acest aspect este subliniat in finalul romanului de rotile trasurii care se invart monoton monoton ca insusi mersul vremii.
