http://www.psihic.

net/falsificabilitatea-criteriu-de-demarcatie-intre-stiinta-sipseudostiinta/
FALSIFICABILITATEA CRITERIU DE DEMARCATIE INTRE STIINTA SI
PSEUDOSTIINTA

http://www.scrigroup.com/diverse/Falsificationismul-lui-Karl-R-73738.php
Iin conceptia lui K. Popper, intreaga cunoastere stiintifica are un caracter ipotetic:
legile si teoriile stiintei nu ofera adevaruri stabilite in mod sigur pe date pozitive de
observatie, nu sunt certitudini; mai mult: ceea ce e considerat ca dat al experientei, fiind
surprins in limbajul observational, sunt ajustari afectate de caracterul ipotetic al teoriilor pe
care vor sa le confirme. Teoriile si enunturile stiintifice nu pot fi declarate ca adevarate, ci
doar presupuse a fi adevarate; scopul lor este cautarea adevarului, acesta fiind doar un ideal
care directioneaza cercetarea, descoperirea sa avand numai o valoare normativa.
Noi cautam adevarul, dar s-ar putea sa nu stim cand l-am descoperit; nu avem nici un
criteriu al adevarului, dar suntem totusi calauziti de ideea de adevar ca principiu normativ; si,
desi nu exista criterii generale pe baza carora am putea recunoaste adevarul poate cu
exceptia adevarului tautologic , exista ceva in genul unor criterii ale progresului spre
adevar.[10] Ca atare, toate legile, toate teoriile raman esentialmente experimentale, sau
presupuneri, sau ipoteze, chiar atunci cand nu ne mai simtim in stare sa ne indoim in privinta
lor[11].
Preocuparea este de a le gasi punctele vulnerabile, iar acestea nu pot fi depistate, de
regula, decat in cele mai indepartate consecinte logice, respectiv la nivelul enunturilor test
sau al enunturilor de observatie. Mentionam, insa, ca falsificarea nu este facuta de catre
enunturi de baza razlete. Aceasta o facem numai atunci cand a fost gasit un efect
reproductibil care falsifica teoria; cu alte cuvinte, daca a fost formulata si coroborata o ipoteza
empirica de un nivel mai scazut de generalitate, care descrie un asemenea efect.[12]

Falsificabilitate si falsificare. Popper incearca sa expliciteze diferentele dintre

falsificabil ce se refera la ceea ce poate fi respins in maniera empirica si
falsificabilitate care indica respingerea empirica. Termenul tehnic falsificabilitate este
un concept pur logic si se raporteaza numai la structura logica a enunturilor si claselor de
enunturi. Nu are, in schimb, nici un raport cu problema cunoasterii, daca se recunoaste ca
unul sau altul din rezultatele experimentale eventuale constituie respingeri. [13] Deci
anumite enunturi sau teorii sunt falsificabile daca exista cel putin un falsificator potential,
adica un enunt de baza posibil care sa fie in contradictie logica cu ele; este important de a nu
pretinde ca enuntul de baza sa fie adevarat, iar falsificarea efectiva sa fie de o asemenea
evidenta incat sa constranga pe oricine sa admita ca teoria vizata este efectiv respinsa si ca,
prin urmare, ea este falsa.
Falsificabil, ca termen logico-tehnic, este luat in sensul unui criteriu de demarcatie;
acest concept pur tehnic se refera la falsificabilitatea in principiu, se bazeaza pe o relatie
logica intre teoria in cauza si clasa enunturilor de baza (sau de falsificatori potentiali) pe care
ii descriu. Totodata, termenul falsificabil poate fi privit si in sensul ca teoria in discutie ar
putea sa fie falsificata in mod definitiv, in maniera concludenta si demonstrabila (in mod
demonstrabil falsificabila). Este evident ca o teorie falsificabila in primul sens nu este
numaidecat falsificabila in al doilea sens. Cand e vorba de falsificatorii potentiali, se
foloseste, de regula, termenul de falsificabilitate, iar cand se vizeaza o teorie in mod
demonstrabil falsificabila [14] este mai indicat termenul falsificare. Primul sens surprinde
posibilitatea logica a unei falsificari de principiu; al doilea sens o problema experimentala,
efectiva si concludenta a falsificarii unei ipoteze.
'Acordul intre teorie si observatie nu foloseste la nimica atata timp cat teoria nu este
testabila si atata timp cat acordul nu este stabilit ca rezultat al unor incercari serioase de a o
testa. Dar a testa o teorie inseamna a incerca sa-i gasim punctele slabe. Adica a incerca sa o
respingem. Iar o teorie este testabila numai daca poate fi (in principiu) respinsa.

Criteriul falsificabilitatii sau respingerii (criterion of refutability) separa teoriile

empirice de cele ne-empirice; ca principiu al testabilitatii, acest criteriu activeaza o
presupozitie:
'a testa o teorie, la fel ca si a testa o piesa a unei masinarii, inseamna a incerca sa o
strici. Astfel, o teorie despre care stim dinainte ca nu poate fi stricata sau respinsa nu este
testabila,' [15]