Sunteți pe pagina 1din 22

Liceul Tehnologic de Servicii Sfntul Apostol

Andrei

Plante medicinale recomandate sub


forma de solutii extractive apoase,
tincturi si extracte.
Forme farmaceutice cu extracte din
plante

ELEV:
INDRUMATOR:

FORMELE FARMACEUTICE - PLANTE


MEDICINALE
Printre formele farmaceutice des folosite in medicina populara se
numara preparatele farmaceutice obtinute prin extractie si indeosebi
solutiile extractive apoase. Dupa natura materiei prime utilizate ,
preparatele se grupeaza in:

biologice, cand provin din produse de natura animala;

infuzii, decocturi, macerate, tincturi si extracte, obtinute prin


extractia produselor vegetale.

Solutiile extractive apoase au o durata de valabilitate foarte redusa,


motiv pentru care ele se prepara si se folosesc imediat. Solutiile
extractive alcoolice se pot pastra 1-2 ani, in timp ce extractele uscate
sunt stabile.

In ultimii ani, studiul medicamentelor de extractie a capatat un nou


avant, datorita rezultatelor favorabile obtinute cu unele solutii extractive,
a caror actiune complexa nu poate fi realizata cu substantele active in
stare pura.

Eficacitatea unui produs vegetal, respectiv a solutiei extractive, nu se


rezuma numai la activitatea principiului activ principal, ci actioneaza prin
totalitatea principiilor active si uneori prin insesi substantele balast, care
2

influenteaza activitatea principiilor active, putand sa o mareasca sau sa


o prelungeasca. Aceste constatari determina folosirea unor extracte din
plante, chiar daca farmaciile dispun de principiul activ principal sub
forma de substanta pura.

Cele mai multe produse vegetale sufera prin uscare si conservare o


serie de modificari care pot duce uneori la scaderea principiilor active si
deci a valorii lor terapeutice.

In multe cazuri exista o diferenta neta intre compozitia produsului


vegetal proaspat si a celui uscat. Imediat dupa recoltare, in unele
produse vegetale au loc reactii care micsoreaza cantitatea unor
componente sau duc la alte componente care nu se aflau in produsul
vegetal proaspat. In aceste reactii intervine in mod obisnuit umiditatea,
care favorizeaza fenomenele de hidroliza, in timp ce produsul vegetal se
vestejeste si nu este complet uscat, fiind accelerate de actiunea
enzimelor. Ca urmare a acestor reactii au loc degradari, in prea putine
cazuri survine o crestere a cantitatii de principii active sau modificari
favorabile activitatii lor terapeutice.

Multe produse vegetale sufera prin uscare modificari profunde.

In produsele sau partile de produs folosite scurt timp dupa recoltare


inceteaza functiile vitale normale, adica ele devin produse moarte, in
sensul ca activitatea biologica este la inceput dezorganizata, apoi
inceteaza, in produs avand loc procese fizice, chimice si enzimatice noi.
Procesele enzimatice incep dupa ce produsul vegetal a pierdut un
anumit procent din umiditatea sa si planta s-a vestejit. Pe masura ce
pierderea de umiditate avanseaza, activitatea enzimatica scade, pentru
ca in produsul vegetal uscat ea sa inceteze.

Cu cat produsul vegetal se usuca mai repede, cu atat efectele reactiilor


3

enzimatice sunt mai reduse, iar daca uscarea se face repede, la o


temperatura mai inalta, reactiile enzimatice pot fi evitate in mare masura,
produsul vegetal fiind astfel stabilizat prin inactivitatea enzimelor cu
ajutorul caldurii.

Alaturi de reactiile enzimatice, intervin insa si alte procese fizice, chimice


sau fotochimice, care de asemenea antreneaza modificari, incat chiar un
produs uscat si bine conservat nu trebuie considerat ca se pastreaza
neschimbat in timp. Astfel, produsele vegetale care contin uleiuri eterice
pierd partial din principiile active prin volatilizare, oxidare si polimerizare.
Acest fenomen este mai pronuntat la frunze si flori si destul de redus la
semintele si fructele intacte. Din acest motiv nu este indicat ca
produsele vegetale care contin uleiuri volatile sa fie pastrate sub forma
de pulbere. Produsele vegetale care contin vitamine, in special acid
ascorbic (vit. C), pierd aproape in intregime vitamina la pastrare
indelungata. De asemenea, produsele vegetale cu taninuri se pot
modifica prin oxidarea taninurilor la flobafene.

Un factor important in realizarea de solutii extractive il constituie gradul


de maruntire a produsului vegetal. Ca principiu general, produsele
vegetale supuse extractiei ar trebui sa fie maruntite cat mai mult, pentru
a se asigura o extractie completa, totusi, in multe cazuri, acest proces de
pulverizare avansat este nefavorabil fie prin faptul ca ingreuiaza filtrarea,
fie ca se extrag multe substante balast, care ulterior pot sedimenta. Din
acest motiv gradul de pulverizare va fi ales in functie de natura
produselor vegetale. Cele care au tesuturi tari, cum sunt scoartele,
radacinile , semintele, se pulverizeaza mai fin decat cele cu tesuturi
friabile, cum sunt florile, frunzele si ierburile.

La pastrare, produsele vegetale pulverizate sufera mai puternic actiunea


factorilor externi decat cele intregi sau divizate in fragmente mari. De
aceea, produsele vegetale sunt pastrate ca atare, iar pulverizarea se
face numai inaintea extractiei.

Dintre solventi, in cazul de fata, apa se foloseste cel mai mult, fiind un
solvent polar foarte activ, indeosebi fata de majoritatea substantelor
anorganice si o serie de compusi organici ca: zaharuri, acizi alcooli,
fenoli, esteri, aldehide, amine, glicozide si saruri de alcaloizi.
Disperseaza coloidal gume, taninuri, mucilagii si albumine. Nu dizolva
amidonuri, celuloze, grasimi, uleiuri volatile (partial), rasini, hidrocarburi,
vitamine liposolubile, alcaloizi liberi (cu exceptia colchicinei). Ca
dizolvant apa prezinta si avantajul ca poate fi asociata cu acizi, baze,
alcool, glicerina sau alte substante, marindu-i-se capacitatea de
solubilizare fata de unele substante active mai greu solubile. Din acest
motiv, procedeul de extractie a produselor vegetale cu apa difera, in
functie de natura substantelor extrase. Spre exemplu, la produsele care
contin alcaloizi se recurge la o extractie in mediu acid, in prezenta
acidului clorhidric, tartric, citric. La produsele vegetale cu saponine,
extractia se efectueaza in mediu de bicarbonat de sodiu. Extractia
apoasa se face prin infuzie, decoct, macerare

PENTRU UZ INTERN
Solutiile extractive apoase sunt cele mai uzitate preparate; apa
reprezinta solventul pentru principiile active (solubile in apa) din materia
prima vegetala. Ele sunt: infuzia, decoctul si maceratul. Se pot indulci
cu zahar (de preferat cu miere, ea insasi fiind un factor terapeutic),
exceptandu-se persoanele cu diabet, obezitate, gastrite hiperacide,
colite de fermentatie, ulcer. Din toate acestea se prepara, de regula,
numai necesarul pentru 24 de ore, deoarece se pot produce degradari
(procese fermentative, dezvoltare de microorganisme sau chiar
pierderea substantelor active).

Infuzia. Peste 1-2 lingurite planta maruntita, pusa intr-un vas smaltuit,
se toarna 250 ml apa clocotita; se acopera si se lasa la infuzat circa 15
minute, dupa care se filtreaza prin presare pe o strecuratoare sau printrun tifon. Daca este posibil, pentru a obtine o infuzie cat mai completa,
se recomanda, in mod deosebit, ca in prealabil recipientul sa fie incalzit
cu apa clocotita, dupa care se evacueaza apa. Se pune planta in
recipient si se infuzeaza dupa procedeul descris mai inainte.

O extractie mai completa, dar mai complicata, se face punandu-se peste


materia prima vegetala 3 parti apa rece, tinandu-se la umectat 5 minute,
dupa care se toarna deasupra apa in clocot; infuzia se mai tine apoi inca
5 minute pe baia de apa in clocot; se mai lasa inca 20-30 de minute la
infuzat, apoi se filtreaza.

Infuzarea se recomanda, de regula, pentru organele de plante la care


6

peretii celulari sunt mai subtiri, ingrosarile secundare ale peretilor


celulozici fiind inexistente sau slabe; flori, frunze, partea aeriana a
plantei, chiar unele fructe.

Decoctul (sau fiertura) sunt soluii extractive apoase obinute la cald din
materia prim fragmentat i umectat n prealabil la fel ca i la infuzii cu
3 pri ap.
Dup adugarea cantitii de ap prescris se men ine timp de 30
minute n fierbere la foc domol sau mai bine pe o baie de ap n fierbere.
Soluia extractiv obinut se filtreaz fierbinte prin tifon dublu i se
completeaz la cantitatea de lichid prescris prin presarea materiei
prime i splarea cu puin ap fierbinte a acesteia.
Se prepar la nevoie. Se poate pstra la rece fr de adugare de
conservant maximum 24 ore de la preparare. Prin decoc ie se ob in
principiile active n special din rdcini, rizomi, scoar , fructe i
semine..
Planta maruntita se introduce de la inceput in apa rece care se pune la
fiert, lasandu-se, dupa ce lichidul da in clocot, inca 20-30 de minute sa
fiarba la foc domol. Concentratiile sunt de regula aceleasi (1/2 lingurite
la 250 ml apa); decoctul se filtreaza fierbinte si se completeaza pana la
volumul initial de apa, cu apa fiarta si racita pusa peste planta din
strecuratoare.
Decoctul se recomanda, in general, pentru radacini sau coji, respectiv
acele organe ale caror celule au membrane prin care difuziunea se face
mai greu, care au ingrosari secundare etc. mai rar se recomanda sa se
faca decoct si din flori, frunze, fructe, indeosebi cand se urmareste
extractia unor substante a caror difuziune este mai lenta.

Maceratul la rece. Unele principii active se extrag printr-un contact mai


indelungat al plantelor cu solventul. In aceste cazuri, dupa o spalare
prealabila, plantele maruntite se lasa in apa la temperatura camerei (1525C), timp de 6-8 ore (fara sa se depaseasca aceasta durata, deoarece
se pot dezvolta microorganisme). Practic, seara, inainte de culcare, se
7

pun plantele la macerat, iar a doua zi dimineata vor fi filtrate prin tifon
sau vata. Maceratul va fi pastrat la rece in sticle inchise. Macerarea la
rece se recomanda pentru unele plante cu continut in mucilagii (radacina
de nalba, seminte de in), precum si pentru frunzele de vasc.

Siropurile. Reprezinta solutii extractive apoase (infuzie, decoct,


macerat) la care se adauga o cantitate ridicata de zahar, astfel incat
concentratia acestuia sa depaseasca 640 g la 1 kg lichid. Adaosul
ridicat de zahar indeparteaza gusturile neplacute (astringente, amare,
etc) si reprezinta, totodata, un factor de conservare a produsului, care se
administreaza in cantitati mici (fiind concentrat) o perioada mai
indelungata. Avand in vedere aportul energetic al zaharului, se
recomanda convalescentilor si persoanelor cu o stare de extrema
slabiciune.

Tincturile. Sunt solutii extractive alcoolice, hidro-alcoolice sau eteroalcoolice obtinute din produse vegetale sau animale.
Sunt soluii extractive hidroalcoolice obinute prin diferite procedee
(macerare, percolare, vibroextracie, dizolvarea extractelor sau a
rezinelor etc.) din materii prime vegetale i amestec de ap i alcool n
diferite proporii.
Raportul ap alcool etilic i materie prim, precum i procedeul de
obinere este prevzut pentru obinerea unei tincturi n farmacopee sau
tratate de specialitate i trebuie respectat ntru totul.
n general se utilizeaz alcool de 40-70, iar raportul materie primalcool diluat este de 2:10 n cazul plantelor cu ac iune farmacodinamic
obinuit i de 1:10 pentru plantele care con in principii active cu ac iune
puternic. La acestea din urm se va lua n considerare i con inutul n
principii active a materiei deoarece, dup cum se tie, acesta variaz de
la lot la lot.
Pentru tincturi este recomandabil ca ele s fie procurate din farmacii.
Denumirea de tinctura vine de la cuvantul tingere = a colora si este
8

cunoscuta din evul mediu, dupa descoperirea alcoolului.

Tincturile au fost introduse in terapeutica de catre Paracelsus. Acest


cercetator socotea ca tincturile sunt quintesenta drogurilor. Tot el
introduce alcoolul ca mijloc de extractie.

Tincturile apar in Dispensatorium Valerii Gordi (1666) si prima tinctura


preparata a fost cea de coji de portocale. In farmacopee apare in
secolul XVIII-lea.

Dupa natura lor, tincturile pot fi:


alcoolice,
eterice,
vinoase.
Dupa compozitie pot fi simple sau compuse, cu una sau mai multe
substante active.

Tincturile pot fi obtinute prin: dizolvare, macerare, macerare repetata sau


percolare.

La Conferinta Internationala de la Bruxelles din 1902 s-a hotarat ca


tincturile de aconit, beladona, coca, colchic, digitala, hiosciam, ipeca,
lobelia, nuca-vomica, strofant si produse vegetale care contin principii
toxice sau puternic active, sa se prepare prin extractia produselor
vegetale cu o cantitate de 10 ori mai mare de solvent (10 parti de produs
vegetal pentru 100 parti de tinctura) prin percolare cu alcool de 70. In
aceste tincturi, mai inainte de a fi completate la volum sau greutate, se
dozeaza chimic sau biologic cantitatea de principii active si apoi, pe
baza rezultatelor dozarii, se dilueaza la concentratia determinata. Atat
tincturile medicinale cat si extractele folosesc ca solvent: alcool, alcool +
apa, eter, alcool + eter.
9

Tincturile cu celelalte produse vegetale se prepara prin extractia


acestora cu o cantitate de 5 ori mai mare de solvent (20 de parti de
produs vegetal pentru 100 parti de tinctura) si prin maceratie. Solventul
folosit obisnuit pentru obtinerea tincturilor este amestecul de alcool si
apa in diferite proportii, de obicei alcool diluat, in majoritatea cazurilor de
70 ce se prepara cu aproximatie din 700 g alcool si 300 g apa pentru un
litru de alcool de 70. Uneori la acest amestec se adauga cantitati mici
de acizi sau de glicerina care favorizeaza dizolvarea principiilor active.

Cele mai uzitate forme de tincturi sunt cele obtinute prin macerare
simpla sau macerare repetata.

Macerarea simpla.
Produsul vegetal maruntit, la gradul de maruntire indicat, si lichidul
extractiv mentionat se introduc intr-un vas care se inchide bine si se lasa
8-10 zile la temperatura camerei, agitandu-l de 3-4 ori pe zi. Solutia
extractiva se decanteaza si reziduul se preseaza.
Pe o proba filtrata se determina principiile active si daca este necesar
tinctura obtinuta se aduce cu lichid extractiv la concentratia prescrisa.
Tincturile obtinute prin macerare se lasa in repaus, la rece, timp de 4-6
zile, dupa care se filtreaza.
Daca filtrarea se va face imediat dupa preparare, atunci, la conservare
(mai ales la loc racoros) la fundul vasului se vor forma depozite.

Macerarea repetata.
Produsul vegetal maruntit se trateaza succesiv cu cantitati din volumul
total de lichid extractiv, mentinandu-se in vas inchis timpul prevazut.
Solutia se separa, produsul se preseaza si se trateaza cu portiunea
urmatoare de lichid.
Portiunile de solutie extractiva se amesteca. Pe o proba filtrata se
10

determina concentratia in principii active si daca este necesar, solutia se


aduce cu lichid extractiv la concentratia prescrisa.
Tinctura se pastreaza la rece 4-6 zile, apoi se filtreaza.

Cu putine exceptii, tincturile in general sunt produse stabile, cand sunt


pastrate in conditii corespunzatoare in sticle bine astupate, ferite de
caldura, pentru a preveni evaporarea alcoolului sau a altor compusi
volatili si pentru a evita actiunea agentilor atmosferici. Se pastreaza, de
preferinta, in sticle brune, ferite de actiunea luminii, spre a se impiedica
procesele fotochimice.

Alte forme farmaceutice de uz intern

Consumul ca atare. Se recomanda la unele seminte care au continut de


mucilagii si care se pot lua ca atare (ex. seminte de in).

Sucul plantei proaspete. Se obtine prin zdrobirea plantei proaspete.

Pudra. Se prepara prin maruntirea foarte fina a produsului bine uscat.


Se recomanda spre exemplu, in cazul frunzelor de vasc Folium Visci
sau al celor de patlagina Folium Plantaginis.

Extractele
Sunt tincturi aduse la un grad mai naintat de concentra ie prin
ndeprtarea solventului avnd o consisten fluid, vscoas,moale sau
chiar solid.
Extractele se obin prin procedee industrial-farmaceutice care folosesc i
ali solveni dect soluiile hidroalcoolice.

11

Ele intr n compoziia a numeroase prescripii medicale de uz intern sau


extern i n produse farmaceutice.
Uleiurile medicinale reprezinta o forma de macerare a plantelor in ulei de
floarea-soarelui, arahide sau masline. Durata macerarii este de 4-6
saptamani. Exista si un procedeu mai rapid in care plantele se
umecteaza in prealabil cu alcool concentrat si se tin intr-un vas inchis
10-12 ore. Se adauga uleiul comestibil, fierbandu-se apoi pe baia de apa
timp de 2-3 ore. Se lasa in repaus 2- 3 zile, dupa care se filtreaza. Se
pastreaza in sticle bine inchise, la intuneric si la loc racoros.
Cataplasmele se obtin fie din frunzele proaspete de plante, fie din
seminte macinate, care se amesteca cu apa calduta, pana ce se obtine
o pasta care sepune in tifon dublu sau intr-o panza curata. Cataplasmele
se aplica pe zona in care se manifesta afectiunea si au rol emolient,
antiinflamator sau activeaza circulatia periferica.
Gelul medicinal se prepara din incorporarea sucului vegetal, pulpei
vegetale sau extractului de principii active din plante intr-o masa
gelatinoasa. Sucul vegetal se obtine prin maruntirea si presarea
materialului vegetal proaspat recoltat.
Sucul este format din lichidul celular in care se gasesc incorporate
principiile active, saruri minerale, vitamine.
Multe sucuri au o actiune bacteriostatica.
Emulsia vegetala este constituita din suspensia unei substante active
(rezina, ulei, grasime) intr-un lichid in care este insolubila. Suspensia se
realizeaza prin emulsionare cu albus de oua, guma arabica etc.
Baile cu plante se bazeaza in principal pe actiunea directa la nivelul
tegumentelor sau al mucoaselor a diferitelor substante active din plante
(obtinute prin extractie apoasa).
Baile cu plante sunt utile in boli de piele sau chiar in unele afectiuni
interne. Substantele active se pregatesc in infuzii sau decocturi
concentrate, care se introduc in apa de baie, dupa filtrare.
Un alt procedeu recomanda ca plantele maruntite sa fie introduse intr-un
saculet de tifon care se infuzeaza sau se fierbe in apa. Infuzia, decoctul
sau saculetul de tifon cu plante se rastoarna in apa din cada de baie.
12

Baile medicinale se pot face si cu uleiuri esentiale in proportie de 5-10 %


ulei, dizolvate in alcool concentrat.

Oteturile aromatice sunt o forma farmaceutica veche, obtinuta prin


macerarea plantelor aromatice in otet de vin.
Macerarea dureaza 7-8 zile, dupa care continutul se filtreaza prin
presare.
Solutia extractiva hidroacetica se foloseste pentru frictiuni locale sau
generale.
Inhalatiile reprezinta forma de administrare a uleiurilor esentiale din
plante prin tractul respirator.
Se prepara fie din plante medicinale prin infuzare, fie din uleiurile
volatile, puse direct in apa clocotita. In prezent exista vaporizatoare de
ceramica sau electrice cu care se obtin aerosolii utilizati.

13

PENTRU UZ EXTERN

Cataplasme (prisnite).
Sunt preparate care se obtin din planta macinata in amestec cu
apa calda pana se formeaza o pasta care se pune intre doua
bucati de panza curata si se aplica in zona in care se manifesta
afectiunea.

Lotiuni. Frictii. Preparate obtinute prin extractie apoasa


(infuzii, decocturi), alcoolica (tincturi) sau prin diluarea unor
uleiuri volatile cu care se frictioneaza parti ale corpului.

Bai de plante. Se bazeaza in principal pe actiunea directa, la


nivelul tegumentului, a diverselor principii active cu actiune
antiseptica, antiinflamatoare, cicatrizanta, fiind utile in boli de
piele; totodata tegumentul fiind destul de permeabil pentru
unele substante active, acestea pot ajunge in zone subiacente
(explicandu-se astfel utilitatea in guta, reumatism) si chiar
transportate de catre curentul sanguin in intreg organismul,
fapt ce le recomanda si intr-o serie de boli interne.

Ca mod de extractie a principiilor active, se fac infuzii ori


decocturi concentrate care se introduc in apa de baie sau se
introduc plante maruntite intr-un saculet de tifon care se tine in
apa calda din baie.
14

Baile medicinale se recomanda numai dupa un prealabil control


medical. Aceste bai se fac sub forma de cura, intr-un numar
stabilit, care se repeta la anumite intervale de timp si se reiau
la nevoie. De regula, se fac cure de cel putin 5-7 bai, durata
fiecareia fiind de 20-30 de minute. Baile pot fi generale (tot
corpul) sau partiale (picioare, maini); sunt efectuate in cazi de
baie unde corpul este acoperit total de apa sau in vase de
marimi diferite, lighene, cazi mici, cazanele metalice in care se
scufunda mana sau piciorul afectat.

Baile locale intereseaza numai o anumita zona a corpului si se


recomanda in cazul unor plagi purulente, a unor afectiuni
articulare, hemoroizi, bai de ochi. Cantitatea de planta
calculata la litrul de apa va fi mult mai mare decat la baile
generale, mergand pana la 20-50 g la litrul de apa.

Incaperile in care se face baia generala trebuie sa fie incalzite,


temperatura fiind cuprinsa intre 21-23C, ferite de curenti de
aer rece (in timpul baii).

Apa din baia medicinala trebuie sa atinga temperatura indicata


in reteta, adica 37C si se verifica cu ajutorul termometrului.

Baile medicinale se efectueaza, de obicei, seara, inainte de


culcare, pentru a evita o schimbare brusca de temperatura si o
eventuala transpiratie a corpului, prin care s-ar elimina o parte
din principiile active absorbite. Inainte de a efectua baia
medicinala, se spala corpul printr-o baie calda sau dus, pentru
indepartarea de pe piele a substantelor grase sau a
transpiratiei acumulate in timpul zilei.

15

La iesirea din baie, se sta minimum 10 minute inainte de a


sterge corpul cu un prosop moale, prin tamponare usoara.

Dupa baie este bine sa se stea intins cel putin o ora.

Daca apar mancarimi de piele, stare alergica, in urma unei bai,


baia se intrerupe imediat si nu se mai repeta, intrucat
organismul poate prezenta intoleranta la unul din principiile
active din planta. Daca este posibil, se incearca prin tatonare
sa se descopere planta care nu este tolerata, pentru a nu mai fi
folosita.

Perioadele in care se fac baile sunt, de preferat, vara, toamna


(la inceput) si primavara (la sfarsit).

Bai de sezut. Cand apa baii este adusa la temperatura de


37C, se face baia de sezut, stand in apa 10-15 minute, dupa o
toaleta a regiunii anale. Se fac 2 bai pe zi, din care una inainte
de culcare. Tratamentul de bai continua pana la
descongestionarea totala a hemoroizilor, uneori chiar pana la
disparitia lor si vindecarea fistulelor anale.

Clisma. Se incalzeste o cantitate de ceai (infuzie sau decoct),


egala cu capacitatea unei pompite de cauciuc pentru copii.
Dupa scaun, se face o toaleta a regiunii anale, apoi se
introduce in anus cantitatea de ceai din pompita, aceasta fiind
unsa in prealabil la exterior, cu unguent Hemorzon, procurat de
la farmacie. Continutul se resoarbe in aproximativ 45 de
minute. Dupa aceasta se introduce in anus un supozitor
Hemorzon. Este bine ca temperatura ceaiului sa fie putin mai
mare decat a corpului.
16

Inhalatia. Este forma de administrare care se bazeaza pe


inspirarea unor vapori de apa cu esente (uleiuri volatile) ce se
evapora in timpul fierberii din anumite plante (ex. frunze de
eucalipt, flori de tei) sau de preparate medicale care le
introducem in apa ce se fierbe (inhalant); actioneaza asupra
cailor respiratorii, usurand expectoratia si calmand mucoasele
cailor respiratorii; se face cu inhalatoare speciale sau prin
aplicarea unui cornet de hartie (din jurnal) deasupra vasului in
care fierbe apa si se pune planta sau medicamentul respectiv;
se foloseste in bronsite, laringite, traheite, astm, emfizem, etc.

Gargarisme. Modalitatea de dezinfectare a gurii si faringelui,


prin tinerea in gura a unor infuzii sau decocturi; prin miscari ale
limbii si tinand capul pe spate, lichidul ajunge si in regiunea
amigdalelor. Se recomanda, ca dezinfectante generale, in
stomatite, afte, amigdalite, abcese si dureri dentar e

CANTITATI APROXIMATIVE DE MATERIE


PRIMA VEGETALA USCATA SI MARUNTITA
intr-o lingura rasa:
- flori
3-4 g;
- frunze
2-3 g;
- partea aeriana
4-5 g;
- radacini, rizomi
5-7 g;
- fructe
5-6 g;
- scoarte
6-7 g;
intr-o lingurita: jumatate din cat se ia intr-o lingura.
Pentru lichide: cana obisnuita de ceai se considera a avea aproximativ
200-250 ml. Toate aceste cifre sunt estimative; nu se recomanda a fi
utilizate in cazul plantelor medicinale cu principii active puternice care
trebuie sa fie precis cantarite.

17

Solutiile extractive apoase


Se prepara din diferite parti de planta sau
amestecuri de plante medicinale, utilizand ca solvent apa, preferabil
distilata
sau dedurizata. In apa se dizolva doar substante active hidrosolubile la
un pH
apropiat de cel neutru; de aceea se recomanda, in unele cazuri,
alcalinizarea
apei cu bicarbonat de sodiu sau acidifierea cu acid citric.
Apa dizolva molecular acizi, alcooli, fenoli, esteri, aldehide, amine,
glicozide
si saruri de alcaloizi, dizolva coloidal gume, mucilagii,enzime, taninuri.
Apa potabila nu se foloseste, deoarece sarurile existente in ea
micsoreaza
puterea de dizolvare si de extractie. Mai ales sarurile de calciu si
magneziu
pot forma combinatii insolubile cu acizi organici, taninuri, alcaloizi etc.
Compusii insolubili adera la suprafata membranei celulare, stanjenind
difuziunea solventului si a solutiei extractive din celule. Bicarbonatii de
calciu si magneziu din apa potabila sub influenta caldurii se transforma
in
carbonatii respectivi insolubili care se depun pe membrana celulara.
Apa distilata insa este un mediu eficace de extractie pentru sisteme
complexe
18

care necesita adaugarea in mediul de reactie a unor cofactori. Solutiile


saline
izoionice de NaCl, KCl sunt mediile de extractie cel mai des utilizate
deoarece ele realizeaza conditii similare celor prezente in vivo.
Pentru obtinerea extractelor apoase parametrii de lucru sunt:
Material vegetal ....conditii de calitate impuse pentru fiecare planta
Solvent de extractieapa distilata
Metoda de extractiemacerare
Concentrat extract .8-10% (g planta /mL apa)
Temperatura de extractie...temp. camerei
Timp de extractie..24 ore.
Solutiile extractive alcoolice si hidroalcoolice se prepara utilizand ca
solvent alcoolul etilic de diferite concentratii. Acesta este un solvent mai
selectiv decat apa si de aceea se utilizeaza pe o scara larga la obtinerea
solutiilor extractive (tincturi).
Curs de Procesare avansata a plantelor medicinale
_________________________________________________________
_________________
24
Alcoolul amestecat cu apa, in diferite proportii, capata o putere de
dizolvare
mai mare. Favorabil extractiei este alcoolul cu concentratia de 30-50%.
Aceasta solutie alcoolica/ hidroalcoolica are vascozitate maxima, putere
extractiva si capacitate selectiva mai mare. Alcoolul in concentratii mai
mici
extrage unele componente care cu timpul separa sub forma de
sedimente. De
exemplu, materiile coloidale extrase, in timpul conservarii sedimenteaza,
datorita coagularii lor de catre alcool sau imbatranirii acestor coloizi.
Etanolul extrage din produsele vegetale degresate importante grupuri de
compusi naturali (principii active): polifenoli, compusi reducatori,
alcaloizi,
saruri, aminoacizi, glicozide polifenolice (antracenozide, cumarine,
flavonoide), glicozide sterolice (cardiotonice, saponozide), glicozide
triterpenice.
Alcoolul concentrat (70%-95%) este folosit la obtinerea unor solutii
extractive, de exemplu cu alcaloizi, glicozizi, care s-ar descompune in
mediu
apos. Alcoolul concentrat asigura obtinerea unui randament bun si
conservarea, nu imbiba tesutul vegetal si drept urmare difuziunea
principiilor
active se va produce mai lent, in timp mai indelungat. Alcoolul asigura
conservarea si stabilitatea solutiilor extractive.
19

Alcoolul acidulat se foloseste la extractia alcaloizilor, de exemplu,


atropina,
chinina etc., obtinandu-se astfel randamente ridicate. Acidularea se face
atat
cu acizi anorganici cat si cu acizi organici.
Alcoolul prezinta si unele dezavantaje, de exemplu imprima miros si gust
caracteristic, are actiune farmacodinamica proprie si este inflamabil.
Parametrii de lucru pentru obtinerea extractelor hidroalcoolice sunt:
Material vegetalconditii de calitate impuse pentru fiecare
planta
Solvent de extractiealcool etilic 30-70%
Metoda de extractiemacerare
Concentratie extract . 8-10% (g planta /mL alcool)
Temperatura de extractie.. temp. camerei
Timp de extractie8-10 zile.
Fiecare din aceste metode de extractie conduce la un anumit tip de
solutie extractiva apoasa, respectiv macerat, infuzie sau decoct.
Un tip aparte de extract il reprezinta siropul.
Acesta este un extract (sucuri naturale obtinute prin stoarcere, infuzii,
decocturi, macerate) la care se adauga zahar (raport masic zahar:solutie
extractiva de cca.2:1).
Rolul zaharului din sirop este acela de a corecta gustul si mai ales de a
conserva produsul, deoarece la concentratia enuntata mai sus,
microorganismele nu pot supravietui.
Siropurile naturale prezinta valoare alimentara sau terapeutica.
Filtrarea solutiei extractive se realizeaza in scopul indepartarii
substantelor aflate in suspensie (impuritati mecanice grosiere, compusi
care se gasesc sub forma de precipitat).
Filtrarea este adeseori usurata prin utilizare adjuvantilor de filtrare, care
formeaza in cursul operatiei paturi microporoase, micsorand diametrul
aparent al porilor (marind eficienta de colectare prin retinerea unor
particule de diametru mai scazut) si modificand caracteristicile
hidrodinamice ale materialului solid (cu care se amesteca) in
principal prin imbunatatirea porozitatii.
La prelucrarea extractelor cu continut ridicat de solide se executa intai o
prefiltrare grosiera urmata de o filtrarea sterilizanta care se realizeaza
prin montarea in filtru a unor placi (din acetat de celuloza, azbest sau
polimeri sintetici) cu diametru redus al porilor.

20

Procesarea avansata a speciilor CYNARA


SCOLYMUS (anghinare) si CALENDULA
OFFICINALIS L. (galbenele)

Cynara scolymus (anghinare) este una dintre cele mai bune plante
medicinale, foarte des folosita in tratamentul bolilor de ficat, datorita
continutului in cinarina, saruri de potasiu si magneziu si inulina. La fel de
eficienta e si in tratarea afectiunilor splinei, al calculilor biliari, in diverse
inflamari ale cailor biliare, colecistita, hemoroizi, varice, obezitate. Bolile
mentionate se tratau cu anghinare inca de pe vremea dacilor. In
cardiologie, preparatele de Cynara se administreaza ca adjuvant in
profilaxia si tratamentul aterosclerozei (datorita impiedicarii oxidarii LDL
si efectului hipocolesterolemiant). Cercetarile realizate au demonstrat ca
extractele alcoolice din aceasta specie au inhibat cresterea bacteriilor
[53, 54]. In fitoterapie se utilizeaza radacinile si frunzele de anghinare
sub forma de infuzia si tinctura. Pentru a extrage intreg fitocomplexul
este necesara insa o prelucrare industriala, obtinandu-se extracte
standardizate. Calendula officinalis (galbenele) - specie de planta de
cultura utilizata in tratamentul multor afectiuni si boli. Preparatele
fitoterapeutice din florile de galbenele au actiune emenagoga,
antispastica, coleretica, antiseptica, cicatrizanta, antiinflamatoare si de
activare a circulatiei periferice. Uleiul extras din galbenele, alaturi de alte
substante cu efecte similare, are proprietati antiparazitare. Galbenelele
se utilizeaza sub forma de: - pulbere - tinctura. - uleiul de galbenele 21

unguent de galbenele - infuzia combinata. La nivel industrial se prepara


extracte hidroalcoolice si tincturi din anghinare si galbenele, iar din
galbenele se extrage si ulei volatil. Conditiile tehnice de receptie sunt:
Anghinare: max. 5% impuritati (frunze brunificate sau patate), corpuri
straine organice max. 0,5% si minerale max. 1%, umiditate
max. 13%. Galbenele: produsul Flores Calendulae sine receptaculis este
format numai din flori ligulate, fara corpuri straine si organice; ca
impuritati se admit max. 2% flori brunificate sau decolorate, max. 10%
flori tubuloase si max. 1% resturi de bractee, umiditate - max. 11.

Bibliografie
http://sanatate.bzi.ro/recomandari-privind-prepararea-unor-formefarmaceutice-simple-din-plante-medicinale-320

http://www.creeaza.com/familie/medicina/FORMELEFARMACEUTICE-PLANTE-ME881.php

22