Sunteți pe pagina 1din 1

Dinamica unei zone costiere este controlata in mare masura de doi factori: climatul

valurilor si morfologia plajei active. Pentru a investiga si cuantifica schimbarile


pozitiei liniei tarmului este necesara o buna cunoastere a climatului valurilor. De
asemenea, cunoasterea detaliata a distributiei spatiale si a caracteristicilor valurilor
extreme (ce apar o data la 10, 25 sau 100 de ani) este importanta pentru a preveni
consecintele negative (inundatii, distrugerea infrastructurii din zona costiera etc.)
Limite Marii Negre:
La nord, se dezvolta o serie de campii si podisuri dezvoltate pe Platforma Europei
Orientale si Platforma Scitica: Podisul Valhino-Pondolic, Podisul Donetului,
Podisul Privolgia, Campia Marii Negre si Campia Precaspica.
La sud, Muntii Pontici cu inaltimi de 1500 2000 m.
La est, Muntii Caucazul Mare, cu Varful Elbrus de 5642 m si Muntii Caucazul
Mic, despartiti de Depresiunea Calkida.
La vest, zona joasa a podisurilor dezvoltate pe Platforma Moesica si Scitica si
Orogenul Nord-Dobrogean. Datorita asezarii geografice a Marii Negre, rezulta o
serie de consecite de ordin climatic, biotic etc.
Astfel, datorita asezarii latitudinale (paralela de 43 latitudine nordica) aseaza
Marea Neagra in centrul zonei temperate, cu doua implicatii importante: prezenta
sezoanelor marcate de succesiunea solstitiilor si echinoctiilor, precum si receptia
unei radiatii solare de 130.000 150.000 cal/cm
2. Asezarea longitudinala plaseaza Marea Neagra in calea maselor de aer afectate
de centrii barici: Anticiclonul Tropical al Azorelor, Anticiclonul Continental
Eurasiatic si o serie de cicloni (Nord Atlantic si din bazinul Marii Mediterane).
Prezenta barierelor orografice (Muntii Carpati, Muntii Caucaz, Muntii Pontici)
modifica circulatia majora a atmosferei deasupra Marii Negre, impunand o serie de
diferentieri climatice.