Apostol Felicia

Berbecaru Miruna
Bulgaru Anca

Definitie: Boala infecto-contagioasa, virala,

specifica solipedelor, cu evolutie indelungata. Se

sfarseste prin moarte.
Istoric: Boala a fost recunoscuta ca entitate clinica
in anul 1843 de catre Lignee. Natura virala a
agentului cauzal a fost stabilita de catre Valle si
colab. in 1904. Acestia au descoperit ca anemia
infectioasa este produsa de un virus filtrabil,
totodata precizand si modalitatile de contaminare.
In 1950, boala a fost semnalata pentru prima oara
in Romania.

 Virus ARN, Fam. Retroviridae,

genul Lentivirus;
Virionii maturi prezinta proiectii
de suprafata si un miez de
forma conica sau tubulara.
= 90-140 nm, GM = 4,8x10 D.
Exista inrudiri antigenice intre
virusul HIV si virusul AIE.
Rezistenta mare la incalzire,
congelare, uscaciune.
In sol rezista 27 de saptamani,
in fecale si urina 2,5 luni, in
sange uscat la temperatura
camerei 7 luni, in ser la 10C 4
ani, pe pasuni 6 luni.

Inactivat la 58C in
30
Inactivat de solutii
2% fenol, 0,002%
clorura mercurica,
diferite dezinfectante
(soda caustica,
hipoclorit de sodiu).
Perioada de
incubatie: de la 2-4

 Izolatele de virus prelevate de la acelasi individ cu

ocazia perioadelor febrile succesive prezinta mari

diferente la nivelul proteinelor anvelopei.
Variantele virusului apar intr-o maniera intamplatoare,
cu perioade intre 2 variante succesive de 15 zile.
Aceasta dinamica a schimbarii antigenelor virale se
reflecta in specificitatea anticorpilor contra virusului
AIE la animalele infectate.
Anticorpii prelevati la un anumit moment sunt capabili
sa neutralizeze variantele anterioare, dar nu si pe cele
ulterioare.
Astfel se explica coexistenta aproape constanta in
sangele infectat, a virusului si a anticorpilor contra
acestuia.

Specii receptive: toate solipedele (cei mai

receptivi sunt caii, apoi catarul, magarul si

bardoul)

 Surse de infectie:
- Primare : Caii bolnavi, indiferent de forma evolutiva a

bolii; serurile hiperimune folosite dupa o stocare

ineficienta.
- Secundare: Furaje, apa, asternut si alte obiecte
contaminate.
Factori favorizanti: Intretinerea si exploatarea
nerationala, hranirea insuficienta si incompleta, clima si
sol (solurile mocirloase si sarace in substante minerale).
Dinamica epidemiologica: sub forma de cazuri sporadice
sau enzootii, cu difuzibilitate mare in focar. Uneori poate
evolua si epizootic.
Mortalitate: 80% in forma acuta, 70-80% in forma
subacuta.

 Cai de transmitere:
- Calea orizontala = transcutanata (cel mai

adesea) prin intermediul insectelor

hematofage, prin operatii cu instrumentar
infectat;
= conjunctivala;
= digestiva;
= respiratorie;
= genitala;
= la nou-nascuti prin colostru
ce contine virus.
- Calea verticala: iepele gestante pot transmite
infectia la manji in proportie de 1/7 1/9.

 Cel mai adesea transmiterea se realizeaza prin

intermediul artropodelor hematofage, exclusiv

mecanic (virusul nu se multiplica in corpul
acestora)
Cei mai frecventi vectori: a, b) Tabanus sp.,
c)Chrysops sp., d)Stomoxys calcitrans sp.

Odata patruns in organism, virusul persista,

replicarea lui in sange avand loc sub

influenta diferitilor factori endogeni sau
exogeni.
Cand titrul viral ajunge la maxim, apar
accesele febrile, dupa care nivelul virusului
scade la minimum.
Virusul se mentine in stare latenta in patul
vascular, maduva osoasa, splina, ficat,
urmand sa se reactiveze cand rezistenta
organismului scade datorita interventiei
factorilor de stres.

Anemia specifica bolii se instaleaza datorita

urmatoarelor mecanisme:
- Distrugerea de catre complement a
globulelor rosii pe care se fixeaza complexe
imune Ag-Ac
- Macrofagele fagociteaza eritrocitele pe care
sunt fixate antigenele (glicoproteine virale)
- La nivelul maduvei osoase se instaleaza
imunosupresie in perioadele febrile.
Se instaleaza hipergammaglobulinemie, prin
cresterea nivelului de IgG.

 Forma supraacuta rar intalnita, mai ales la

animale tinere; se manifesta prin febra (40-41C),

anorexie, pareze, tulburari generale grave si
moarte in 2-3 zile.
Forma acuta frecvent in efectivele nou infectate;
- Febra (40-42C), cu aspect continuu, remitent sau
intermitent.
- Animalele slabesc, sunt cifozate,
- Tulburari cardio-vasculare (puls accelerat, slab,
aritmie, soc cardiac puternic, edeme).
- Pe mucoase hemoragii (echimoze si petesii
hemoragii punctiforme pe fata inferioara a limbii).
- Evolutia = 7-30 de zile, mortalitate 70-80%.

 Forma subacuta accese febrile cu durata de 2-7

zile, intrerupte de perioade de remisie de la cateva

zile la cateva saptamani. In rest, aceleasi simptome
ca in evolutia acuta; durata evolutiei este de 2-3
luni, sfarseste prin moarte sau cronicizare.
Forma cronica cel mai des intalnita; accese febrile
de cateva zile sau ore, urmate de perioade de
remisie lungi (saptamani, luni). Evolutia este de
lunga durata, luni, chiar ani de zile si se finalizeaza
prin moartea animalelor in urma epuizarii, cahexiei,
anemiei, sau chiar in timpul acceselor febrile.
Forma latenta de lunga durata, accese termice de
slaba intensitate, scurte, distantate intre ele.

 Alte simptome:
- Hemoglobinurie sau mioglobinurie;
- Avorturi / nasterea de produsi putin
-

dezvoltati;
Agalaxie;
Edeme subcutanate si ale membrelor
Epistaxis;
Dispnee;
Colica;
Comportament anormal, agresivitate;
Pierdere in greutate, stare de
intretinere proasta.
Pareze / paralizii.

De suspiciune Pe baza semnelor clinice; greu de

precizat cand este vorba de cazuri izolate.

Examene hematologice: hemoleucograma, VSH,
determinarea hemoglobinemiei si siderocitemiei,
efectuarea medulogramei si leuco-concentratului.
Leziuni anatomo-patologice :
- in formele acute si subacute hemoragii extinse,
marimea splinei, ficatului, rinichilor si inimii
- in formele cronice: emacierea, infiltrarea
gelatinoasa a tesutului gras, aspect albicios al
membranelor mucoase.

Leziuni microscopice = necroza limfoida, urmata

de infiltrarea perivasculara cu limfocite in mai

multe organe; hiperplazie reticulo-endoteliala in
tesuturile limfoide; glomerulonefrite si hepatite.

 De certitudine:
- Reactia de seroprecipitare in gel de agar (testul

Coggins) cel mai specific si sensibil test de diagnostic

al AIE, prin care se pot depista peste 90% din
animalele infectate.
Izolarea virusului prin inocularea sangelui suspect pe
culturi de leucocite de cal cu efect citopatic sau pe
celule de derm ecvin fara efect citopatic, dar cu
producerea si eliminarea de virus in mediul de cultura.
ELISA
Imunofluorescenta.
Bioproba

 La ora actuala, boala nu beneficiaza de nici un tratament sau

vaccin preventiv.
Profilaxia bolii se realizeaz prin achiziionarea de cai numai din
efective indemne de boal,
respectarea carantinei profilactice de 30 de zile, timp n care caii
sunt observai clinic i, n caz de suspiciune, retestai serologic.
Operaiunile sanitar-veterinare se vor executa numai cu
instrumentar steril.
Anemia infecioas este o boal declarabil i carantinabil de
gradul III.
Caii gsii infectai sunt evaluai i sacrificai, iar cadavrele vor fi
distruse n conformitate cu normele sanitare veterinare.
Se interzice comercializarea ecvinelor anemopozitive, singura lor
destinaie fiind tierea n abatoare.

 Se interzice micarea ecvinelor pozitive, indiferent de scop,

din localitatea contaminat n localiti indemne.

Este restricionat scoaterea de armsari din staiunile
temporare de mont i din depozitul de armsari pentru a
efectua monta n localitile cu animale infectate.
Se interzice orice contact ntre animalele suspecte de boal
sau de contaminare i cele sntoase.
Se fac dezinfecii riguroase ale adposturilor i ale gunoiului
de grajd i dezinsecii. Msurile care vizeaz evitarea
insectelor transmitoare i dezinseciile au o importan
deosebit n prevenirea i combaterea bolii. Se monteaz
plase de srm la ferestrele i uile adposturilor.
Carantina se ridic dup 6 luni de la ultimul caz de moarte
sau sacrificare i dup ce s-a fcut dezinfecia final.

 Pna la eradicarea A.I.E. pe teritoriul Romniei, n

conformitate cu harta epidemiologica, sunt delimitate

urmatoarele zone:
a) cu risc epidemiologic nalt, judetele Salaj, Satu Mare,
Sibiu, Maramures, Mures, Bihor, Bistrita, Arad;
b) cu risc epidemiologic moderat, n judetele Alba,
Botosani, Brasov, Covasna, Timis, Tulcea;
c) cu risc epidemiologic slab, n judetele Bacau, Buzau,
Dmbovita, Dolj, Giurgiu, Gorj, Ilfov, Neamt, Olt, Prahova,
Teleorman, Vlcea, Vrancea;
d) zone indemne, judetele Braila, Calarasi, Constanta,
Galati, Ialomita, Mehedinti, Vaslui si Municipiul Bucuresti;

 Ioan Gugiu - Etiopatogenia, diagnosticul, prevenirea si controlul

bolilor virale la animale , editura Ceres, Bucuresti, 2003

Viorel Herman Anemia infectioasa ecvina http://www.revista-ferma.ro/articole-medicina-veterinara/anemiainfectioasa-ecvina.html
http://www.recolta.eu/anemia-infectioasa-ecvina-a-i-edespagubirea-proprietarilor-de-animale-infectate/
dr. vet. Ioan Radu Despre "sida"cailor sau
anemia infecioas ecvin
http://muvetmed.agr.iwate-.ac.jp/hyouhon_en_html/tenji/tenji2.ht
ml
http://www.uky.edu/Ag/VetScience/EIA/field_study.html
http://www.vetnext.com/search.php?
s=aandoening&id=73058836436%20401