Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. CONSOLIDAREASISTEMATIZAREACOMPLETAREA
II. PROGRAMELE
DE
OBSERVARE
VIZUALA
ACTIVITATI
PENTRU
EDUCAREA
V. Submodul inspirat din programul lui Jacques Dubosson, format din exercitii perceptive si
senzorio-motorii ce determina FORMAREA SI DEZVOLTAREA PROCESELOR PSIHICE:
-atentia;
-reprezentarea;
-imaginatia;
-memoria;
-gandirea.
In aplicarea Programelor de Terapie Educationala
Complexa si Integrata se impune elaborarea unor principii, dupa cum urmeaza:
a) programarea activitatilor in functie de caracterul terapeutic al educatiei;
b) evaluarea- privita din doua perspective:
1. componenta esentiala a rezultatelor si proceselor ce au loc in derularea actului
educational-terapeutic;
2. mecanism de reglare a intregului process educational-terapeutic.
c) elaborarea de programe de interventie educational-terapeutica personalizate;
b) Terapia educationala este complexa si integrata si se realizeaza:
-prin activitatile integrative bazate pe principiul interdisciplinara, interrelational dintre cele 5
module educational-terapeutice;
-prin activitati integrative ce decurg din valorificarea posibilitatilor si resurselor de
invatare oferite elevilor de scoala, familie si mediul comunitar.
1. CUNOASTEREA DE SINE; EXPERIENTA INTERPERSONALA SI CUNOASTERE SENZORIALA
INTERPERSONALAASEMANAREAINTELIGENTA
COGNITIVACUNOASTEREA
DE
SINE/AUTOCUNOASTEREAABILITATEA
COMPLEXITATEA
DE
ADAPTARE
c) Inteligenta
din cercetarile efectuate pe baza testelor de maturizare intelectuala, s-a constatat faptul
ca majoritatea deficientilor sunt disfunctionali intelectivi.
d) Complexitatea cognitiva:
e) Cunoasterea de Sine/Autocunoasterea
-din perspectiva psihosociala, cunoasterea de sine se defineste ca: ,,o stapanire directa a
unor informatii cat mai complete si reale despre propria persoana.
-in psihologia sociala autocunoasterea implica: ,,constientizarea propriilor statusuri,
perceptia sociala adecvata a propriei persoane, a relatiilor sale cu semenii, o cat mai reala
imagine de sine.
f) Abilitatea de adaptare sociala
g) Detasarea:
-implica o atitudine de ,,plasare mai la distanta, fiind contra implicarii nereflexive;
-constituie o conditie a cunoasterii obiective;
-comportamentul deficientului este de slaba rezistenta la provocare si implicarea acestuia este
un act impulsiv, fara o reflectare prealabila.
h) Atitudinea estetica:
-implica sentimentele de frumos pe care le determina relatiile cu ceilalti precum si satisfactia
armoniei, generata de cunoastere si interrelationare;
-deficientul are o senzatie de dizarmonie, iar modalitatile relatiilor sale sunt inestetice.
i)
NIVEL I caracteristici:
se adreseaza copiilor aflati intr-un stadiu de percepere global, sincretic;
decentrari;
transferari;
comparatii;
transpuneri;
NIVEL III
A. CARACTERISTICI:
a) forma exercitiului senzorial:
-individuala;
- se desfasoara in grupuri mici, cu toata grupa.
b) materialul prezentat trebuie sa fie distinct fata de fundal;
c) suprafata de expunere trebuie sa fie mica;
d) materialul destinat controlului insusirii exercitiului senzorial trebuie sa fie divers, prezentat in
modalitati diferite;
e) exercitiul senzorial se va desfasura zilnic intre 10-30 minute;
f) exercitiile senzoriale se vor realiza dupa un anumit program, ce poate include FISE
INDIVIDUALE / FISE PENTRU O GRUPA MICA DE COPII.
A. OBIECTIVE DE CUNOASTERE SENZORIALA
Nr.crt.
OBIECTIVE
CARACTERISTICI
A clasifica
obiectele
II
A completa serii
a recunoaste;
a
desprinde
elemente
asemanatoare;
a asocia, a potrivi;
III
A reconstitui
ansambluri
lui;
a incerca succesiv.
-Sa rationalizeze conflictele (scop: antrenarea subiectului intr-un sistem normalizat de logica a
cunoasterii si evaluarii conflictelor)
-Constientizarea datelor cunoasterii pe baza conceptelor clare (la deficientii mintali s-a constatat
ca nivelul de formare si mai ales abstractizare, generalizare si stabilizare al conceptelor este diminuat si
perturbat)
-Sa normalizeze constructele (o parte din constructele cu care deficientul evalueaza lumea sunt
modificate, nu coincid cu ale subiectilor de aceeasi varsta)
-Sa-si schimbe sistemul de evaluare si comportamentul valorizat fata de: - imaginea de sine;
-reprezentare a celorlalti.
Motto:,,Intelepciunea si iubirea
copilului este jocul (L. Blaga)
Mecanismele intime ale jocului sunt mecanisme de invatare. Jocul promoveaza invatarea si
ajunge sa fie o forma de relatie obiectuala cu motivatia lucida.
Ed. Seguin precizeaza ca; ,,idiotul care se joaca nu mai este idiot; ,,idiotul care se
joaca merita un alt nume.
O. Decroly considera ca jocul educativocupa un loc central in ortopedia mintala.
Jocurile educative au o forta predictiva: H. Wallon le considera ,,Veritabile teste de
dezvoltare
au o forta propulsatoare pe planul dezvoltarii psihice a
deficientului mintal- jocul este un instrument de masurare a procesului de maturizare si
dezvoltare mintala si afectiva.
1. Ana Freud elaboreaza tehnica orientata in cadrul careia profesorul- terapeut asi organizeaza
interventia terapeutica in cadrul desfasurarii jocului;
2. Tehnica neorientala- considera jocul drept un mijloc natural de autoexprimare in care
copilul se joaca cu ce si cum doreste in camera speciala de joc, iar terapeutul nu ofera indicatii directe;
J. Piaget jocul reprezinta un ,,schimb simptotetic cu obiectul, persoana sau situatia, chiar
din primele luni de existenta, actiunea ludica fiind considerata ca o actiune primara.
Jocul cu reguli
Jocul-Simbolic
Jocul-Exercitiu
2) Jocul reprezentativ:
este structurat in trei etape:
a) apare imediat ce obiectele de joc ale copiilor-tin locul a ceea ce nu sunt; determinand o
realitate concreta;
b) se formeaza la copil un spatiu mintal- ce poate contine si imagini reprezentate dupa
tipul de organizationala;
c)
-asemanare;
-deosebire;
-asimilare;
-succesiune;
-situare in spatiu.
cunostintelor predate
-verificarea
exista o serie de organizatii speciale, ce pun accent pe faptul ca jocul este o actiune de
organizare a cunoasterii; printre acestea amintim:
Consiliul International pentru Jocurile copiilor (in S.U.A.), care are mai multe filiale,
ca de exemplu:
-,,Asociatia franceza pentru educatia prin joc (1970);
a) de echilibrare: homeostazie-cognitiv-afectiva;
b) de optimizare;
c) de dezvoltare-progres.
J. Piaget considera ca imitatia amanata, desenul, limbajul si jocul are in comun functia semiotica.
La nivelul acestor functii apar o serie de tulburari, ce confirma atat intelectul, cat si
personalitatea deficientului mintal.
Jocul este si o actiune de comunicare intra si intra si extrasistemica, constituind astfel- spirala pe
care se dezvolta personalitatea umana.
Functia semiotica, despre care am amintit mai sus, implica forma de relatie obiectuala si de
comunicare, astfel incat jocul, devine o ,,forta predictiva in structura dezvoltarii psdihologice a
copilului.
Chateau preciza ca: ,,prin intermediul jocului copilul dobandeste mai intai acea autonomie, acea
personalitate si chiar acele scheme practice pe acea personalitate si chiar acele scheme practice
pe care le va manifesta activitatea lui de adult.
Pe ,,schemele exercitate in joc se bazeaza atat structurile, cat si functiile personalitatii.
Dupa prezentarea succinta a functiilor jocului (care sunt insesi functiile de reglare ale sistemului
psihic) se impune precizarea ,,functionalitatii actiunii ludice in contextul dezvoltarii
multidimensionale ale personalitatii copilului.
Asadar, ne intereseaza, in mod special, gradul de ,,organizare al personalitatii pe care jocul se
determina incepand cu organizarea Eu-lui Actional si terminand cu organizarea
CATEGORIILOR LOGICE SI CU STRUCTURILE PERSONALITATII.
In concluzie, precizam ca, actiunea ludica isi gaseste functionalitate in cadrul a cinci sectoare ale
organizarii personalitatii:
ACTIUNEALUDICA SI
ORGANIZAREA MINTALA
II
ACTIUNEALUDICA SI ORGANIZAREA
PROCESELOR AFECTIV-MOTIVATIONALE
III
ACTIUNEALUDICA SI ORGANIZAREA STRUCTURILOR
RELATIONALE ALE PERSONALITATII
IV
COMPORTAMENTULLUDIC
V
3. LUDOTERAPIA IN CADRUL ACTIUNII DE TERAPIE COMPLEXA RECUPERATORIE
INTEGRATA
Jocul-invatare si terapie ocupa, deja, un loc bine definit atat in cadrul metodelor de predareinvatare- care urmaresc transformarea rolului profesorului-terapeut, acordand noi posibilitati
deficientului mintal, cat si in cadrul metodelor si tehnicilor ce dezvolta capacitatea de observare,
analiza si operare cu operatori logici.
Rolul jocului in contextul terapeutic este semnificativ si se structureaza in functie de anumite
modele.
Vom prezenta, in cele ce urmeaza, un model ce urmareste psihoterapia prin joc longitudinalincepand de la contextul social-moderator (scoala si terminand cu cel social-integrator). Acest model are
ca scop principal-COMPENSAREA PERSONALITATII DEFICIENTULUI MINTAL IN VEDEREA INSERTIEI
SOCIALE.
Modelul respectiv este divizat in trei compartimente, si anume:
ACTIUNEALUDICA SI
ORGANIZAREA MINTALA
II
DOMENIILEDE APLICARE
III
Creatorii amintiti considera ca jocul solicita aceste obiective, datorita faptului ca diversele
categorii de jocuri implica:
b) ACTIVITATI SENZORIOMOTRICE:alergatul,
prehensiunea, aruncarea
e) DOMENIILE
INTELECTUALE:
observatia,descrierea,
compararea, clasificarea etc.
Contextul
socialmodelator
SCOALA
JOC
I. PSIHOTERAPIA
COMPORTAMENTALA
A. Conditionarea
pozitiva
B.Contraconditionarea
Jocuri
pentru
inhibarea
voluntara si a autocontrolului
asupra reactiilor motrice
C.Conditionarea
operanta
D.Modelarea sau
invatarea prin
observare
II. TERAPIA
PSIHOMOTRICITATII
A. Terapia debilitatii
motrice
B.Terapia instabilitatii
psihomotrice
C.Terapia tulburarilor
de realizare motrica
P e r so n
a l Iit a t e
decom
pensat
a
III. PSIHOTERAPIA
COGNITIVA
A. De preinvatare
1.Jocuri senzoro-motrice:
a)preliminare, de invatare a
gesturilor
elementare
de
formare a comportamentului
motor, de imitare a gesturilor
adultilor
b)de invatare a unor notiuni
primare privind proprietatile
diverselor obiecte
c)de manipulare a materialelor
educative
B. De invatare
C.De postanvatare
D.De dezvoltare
C O M
P E N S
ARE I
NTEG
RATO
ARE
B.Ergoterapia terapia
prin munca
C.Psihoterapia de
expresie: artterapia,
muzicoterapia de
expresie corporala,
verbala
3.Jocuri
pentru
formarea
operatorilor prelogici, logici la
nivelul operatiilor concrete
(comparare,
asociere,
clasificare, scriere), la nivelul
operatiilor
propozitionale
(operatori logici, simboluri,
succesiune logica si cronologica,
inventivitate,
improvizatie,
mecanisme combinatorii).
A.Psihodrama
B.Psihodrama
didactica
C. SOCIOTERAPIA
SPATIO-TEMPORALA.
2.Jocuri
cu
roluri
psihodramatice
3.Jocuri cu roluri sociale
1.Jocuri
de
roluri
tematice:fonetice,
lexicale,
gramaticale, semantice
2.Marionetele
3.Jocuri simbolice
4.Jocuri cu rasturnarea rolurilor
5.Jocul in oglinda
1.Jocuri bazate pe sociodrama
Personalitate integrata
Contextul social-integrator
Pentru exemplificare, prezentam, pe scurt, modul in care se pot valorifica jocurile sub aspectul
obiectivelor operationale, in functie de cinci tipuri de joc: functionale, simbolice, cu reguli de
constructie, de expresie.
Jocuri
functionale
1.Perceptive:
Jocuri
simbolice
1. Afective
Jocuri cu reguli
Jocuri de
constructie
1. Fara model:
-vizual simple
Jocuri de
expresie
1. Plastice
-Creatie
-scrieri
-auditiv stabilirea
diferentelor
si
asemanarilor
-incluziuni
cauzalitate
structuri spatiotemporale
2.Senzoro-motorii:
2.Identificarea
cu un model:
-pipait
-familie
-statistice
-profesie
-conservare
2.Cognitive
(pe
date
2.Cu model:
verbale):
-inregistrare
-fara
mecanisme de
functionare;
2. Verbale
dinamice:kinestezice,
ritmice, precizie
deductie
-cu reducerea
operationala a
mecanismelor
de functionare;
-implicatie
-cu
reproducere
mai mult sau
mai
putin
fidela
a
mecanismelor
de functionare;
-cu stimularea
neoperationala
a
mecanismelor
de functionare.
3.Verbale:
-repetitii
3.
De 3.Sociale:
socializare
de
(reprezentarea -priza
(alternanta)
unei situatii):
3.Muzicale
rol
-fredonari
-familiale
-verbo-motor:
a
executa
comenzi
date,
a
descrie
actiuni
-scolare
-sociale
-comunicarea:
informatii, dirijarea
altuia;
-influenta
altuia;
asupra
-clasificare:
-simpla;
-dubla;
-cu
multiple
atribute
4. Imitatie:
-vebale
cooperare/competitie
-neverbale: imitarea
actiunii unui model
Sistemul operational al psihoterapiei prin joc valorifica anumite coordonate semnificative pentru
cunoastere prin conduita cognitiv-ludica.
Vom prezenta, in continuare, patru categorii ludice si de organizare a cunoasterii cu mecanismele
corespunzatoare, dupa cum urmeaza:
1. DEZVOLTAREA SENZORO-MOTORIE
Mecanisme:
-manipulare -jocuri fara forme a structurilor si
-imitatie
-constructie
-asamblare
-jocuri de asamblare
2. OPERATII CONCRETE
Mecanisme:
-comparare
-asociere - jocuri de triere, selectie-grupare:
-jocuri cu asociatii de idei
-jocuri lingvistice:
-cuvinte incrucisate
-jocuri cu imagini
pentru operator logici
-jocuri pentru succesiunea logica si cronologica
4. CUNOASTEREA SPECIALIZATA:
-Limba materna jocuri de formare a structurilor si
conduitelor perceptiv- motrice
-Matematica
Esenta jocului invatare-terapie consta in faptul ca normele sunt intelese, descoperite si aplicate
de copil, pe baza observatiei dirijate, spre deosebire de invatarea scolara unde normele sunt date de
altii,
3. TERAPIA MOTRICITATII
3.1. Psihomotricitatea- premise teoretice si metodologice
Jocul si importanta psihomotricitatii in cadrul procesului de educare si recuperare a debililor
mintal, precum si premisele teoretice si metodologice privind motricitatea/psihomotricitatea au fost
detaliate mai sus, in cadrul capitolului Terapia ocupationala aplicata (subcapitolele 7-8).
Preocuparile specialistilor in domeniul psihomotricitatii sunt structurate astfel:
I.
b) apasarea;
c) gestul scripto-plastic;
c) efortul;
d) gestul polimorf;
d) viteza;
e) gestul de oscilatie;
e) amplitudinea;
f)
agilitatea;
coordonarea;
j)
capacitatea de manipulare;
k)
capacitatea de comunicare
gestuala;
1. Tulburari de lateralitate
Lateralitatea se refera la inegalitatea functionala a partii drepte sau stangi a corpului- drept
consecinta a repartitiei in emisferele cerebrale.
Tulburarile lateralitatii sunt determinate de:
-contrarierea lateralitatii;
-incercarea de a reeduca stangacia;
-lateralizarea fortata in cazul unei lateralitati nedefinite.
Din punct de vedere motric, consecinte contrarierii lateralitatii implica:
-instabilitate motrica;
-hiperexcitabilitate la nivel manual;
-nedibacie;
-ticuri.
2. Tulburari de orientare, organizare si structurare spatio-temporala
Aceasta categorie de tulburari se manifesta prin:
-copilul ignora termeni spatiali si temporali;
-copilul percepe gresit pozitiile, duratele, succesiunile;
-copilul percepe corect spatiul si timpul dar se orienteaza gresit;
-copilul se orienteaza corect dar nu are memoria spatiului si timpului;
-copilul nu este capabil de reversibilitate.
3. Instabilitatea psihomotorie
-se printr-un dezechilibru al personalitatii datorat unor dificultati de inhibitie, determinand perturbari semnificative in adaptarea scolara si
sociala;
se caracterizeaza prin:
-gesturi necontrolate;
-frangerea degetelor;
-frecarea palmelor;
-miscarea de pe un picior pe altul etc.
a) viteza;
b) forta;
c) indemanare;
d) rezistenta-pe coordonatele:
C.D.M. coordonare dinamica a mainilor
C.D.G. coordonare dinamica generala;
E echilibru;
R rapiditate;
Or. sp. orientare spatiala;
datele obtinute vor preciza:
cuprinde un inventar de abilitati de care trebuie sa dispuna copiii intre 0-6 ani si
sugestii educativ-terapeutice pentru achizitionarea lor;
b) socializare;
c) limbaj;
d) autoservire;
e) cognitiv;
f)
motor.
Obiective generale
I. Organizarea si a)
formarea
si
dezvoltarea
miscarilor
conducerea
motorie generala.
polimorf;
Abilitatea motrica
generala.
b)
forta,
efort,
viteza,
precizie,
coordonare etc.
c)
formarea
si
dezvoltarea
miscarilor
de
manipulare
comportamentului
de
si
comunicare
nonverbala;
e)
miscarile
organelor
fonatorii;
coordonare sunet-gest;
f)
II.
Organizarea a)
conduitelor
si
organizarea
schemei
corporale
si
lateralitatea;
structurilor
perceptiv-motrice
b)
c)
d)
e)
III.
actiunilor
b) dezvoltarea deprinderilor de lucru.
In functie de anumite obiective terapeutice ale psihomotricitatii au fost elaborate anumite
programe de terapie, printre care amintim:
1. Programul Suzanne Naville cuprinde capitolele:
motricitatea globala;
schema corporala,
organizarea spatio-temporala;
educatia prin miscare.
2. Programul Psihocinetic Boulch structurat pe 3 niveluri:
nivelul functiilor instrumentale: perceptia corpului propriu si a lumii exterioare;
nivelul structurii schemei corporale;
nivelul emotional si afectiv.
3. Programa de terapie educationala complexa si integrata
este un document oficial ce orienteaza activitatea educatorilor din scolile speciale ;
sfera a
ca proces de - adaptare;
- socializare;
- acomodare.
rezultate din interactiunea si interdependenta cu celelalte parti componente iar integrarea sociala
(familie, grup, societate)-prin adaptare la conditiile sociale.
Constantin Paunescu precizeaza ca: procesul integrarii constituie o actiune complexa care pe
baza anumitor functii si strategii, genereaza o fuziune esentiala intre elementele sistemului personalitatii
si elementele sistemului social, determinand o dinamica de dezvoltare si de proces simultan si reciproc.
In viziunea acestei integrari a stabilit anumite functii, care au rolul de a facilita desfasurarea in
conditii normale a acestui proces de integrare bipolara. Acestea sunt urmatoarele:
a) functia de receptare persoana umana recepteaza informatiile din mediu, din societate si
transmite societatii manifestari, directii de activitate;
b) functia de compunere, diferentiere si de selectare de care dispun atat personalitatea cat
si societatea;
c) functia reprezentarii valoarea se constituie integrata atunci cand are posibilitatea sa fie
reprezentata sub forma unor idei, concepte, actiuni;
d)
una din problemele majore ale vietii sociale, ce conditioneaza functionarea normala
a tuturor mecanismelor necesare unei vieti colective.
OBIECTIV
PROCES
REZULTAT
a)
ca obiectiv vizeaza
Tabel I
OBIECTIVE GENERALE
A. Autoservire:
B. Autonomia personala in
mediul ambiant:
1.Obiective specifice,
1.Obiective specifice,
2. Corpul omenesc,
2.Familia,
3. Igiena personala-sanatatea,
3.Pregatirea pentru viata de
4. Imbracamintea,
5. Incaltamintea,
familie
prin
activitati
gospodaresti,
6. Hrana,
7. Bucataria,
8.Vesela-tacamurile,
9. Locuinta
Tabel II
AUTONOMIA SOCIALA. INTEGRAREA SOCIALA-SOCIALIZAREA
Obiective specifice
Obiective generale
A. Autonomia sociala:
1. Cunoasterea mediului social;
2. Autonomia scolara,
3.Autonomia in afara clasei si a
1.
Formarea
si
dezvoltarea
abilitatilor
sociale
conduca
la
care
sa
maturitatea
psihosociala;
2.
Formarea
competentelor
si
dezvoltarea
de
ordin
scolii;
autonomia
4.Mijloace de transport;
personala;
5.Autonomia in manipularea
3. Stabilirea echilibrului si a
financiara.
B. Comportamentul social:
adaptari
inter
si
intrapersonale;
1.
Norme
de
comportare
4. Perceperea corecta, obiectiva
civilizata;
a propriei persoane;
2.
Relatii
integrare
de
in
adaptare
micro/
macro
grupurile sociale;
3.Relatii intre sexe; educatie
sexuala;
si
5. Acceptarea de sine si a altora;
6.Educarea sensibilitatii si a
echilibrului afectiv, pentru a
garanta siguranta de sine in
manifestarile
anumitor
4. Viata de familie;
impulsuri emotionale;
5. Activitati de socializare.
8.Manifestarea de receptivitate
si respect pentru alte persoane
in contexte sociale diferite;
9.Organizarea si programarea
de activitati care sa permita
autocontrolul, autoconducerea
(conduita independenta);
mediului fizico-geografic si a
celui socio-uman, cu relatiile
sociale specifice.
Tabel III
FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE: AUTOSERVIRE
Obiective specifice:
Aria de continut:
a)
Corpul omenesc;
b)
Igiena personala-sanatate-
si formarea capacitatii de
autonomie;
autoingrijire;
2. Folosirea corecta a unor
obiecte de uz personal, obiecte
de toaleta etc.
c)
Imbracaminte;
d)
Incaltamintea;
e)
Hrana;
f)
Bucataria;
g)
Vesela si tacamuri;
h)
Locuinta.
sanatatii;
6. Formarea comportamentelor
motrice, a gusturilor social-utile
de autoingrijire,
autogospodarire;
7. Formarea comportamentelor
motrice la gospodarirea spatiului
ambiant (locuinta, curte,
gradina).
Tabel IV
Aria de continut
a) Cunoasterea si identificarea
copilului in familie;
convietuire si
comportament: respect,
3. Cunoasterea principalelor
institutii publice;
4. Cunoasterea si folosirea
corecta a mijloacelor de
transport;
5. Respectarea regulilor rutiere,
exteriorul locuintei.
de circulatie;
6. Formarea si exersarea
deprinderilor de a se orienta si
deplasa corect in mediul
ambiant;
7. Stabilirea unor relatii
interpersonale, de orientare in
diferite situatii si unitati sociale.
Tabel V
AUTONOMIA SOCIALA:
Obiecte specifice:
Aria de continut:
1. Formarea si exersarea
capacitatilor de autonomie
personala in vederea adaptarii la
1. Cunoasterea mediului
viata cotidiana;
social;
3. Cunoasterea si exersarea
2. Autonomia scolara;
adaptarea socio-umana in
diferite situatii;
4.Mijloace de transport;
2. Formarea deprinderilor de
Tabel VI
Aria tematica:
1.Formarea deprinderilor de
1. Norme de comportare
relationare sociala;
civilizata;
2. Reactii de adoptare si
interpersonale corecte,
integrare in
micro/macrogrupurile sociale:
3.Formarea si exersarea
interumane;
deprinderilor de comprotare in
familie, gradinita, scoala etc.;
4. Cunoasterea si respectarea
normelor de buna convietuire, a
4. Viata de familie;