O problem

a de olimpiad
a si . . . cteva norme
polinomiale
Gabriel DOSPINESCU 1
O interesant
a problem
a dat
a la faza final
a a olimpiadei japoneze n anul 1994
cerea
Sa se demonstreze ca exista o constanta absoluta c > 0 cu proprietatea ca pentru
orice numere reale a1 , a2 , . . . , an si orice numar n are loc
max

x[0,2]

n
Y

i=1

|x ai | cn max

x[0,1]

n
Y

i=1

|x ai | .

Se poate ar
ata f
ar
a foarte mare dificultate, cu ajutorul interpol
arii, c
a c = 12 este

o valoare admisibil
a. Alexandru Lupas a demonstrat c
a 5 + 2 6 este de asemenea o valoare admisibil
a. Astfel c
a problema determin
arii celei mai mici constante
admisibile se impune.

a constant
a si vom
n cele ce urmeaz
a vom demonstra c
a 3 + 2 2 este cea mai bun
generaliza problema pentru un polinom arbitrar cu coeficienti complecsi. n afar
a
de rezultatul lui Alexandru Lupas nu mai cunoastem nimic n leg
atur
a cu aceast
a
problem
a, asa c
a ne cerem scuze dac
a doar repet
am demonstratia altcuiva.
ti complecsi, de grad n. S
a definim
Fie Pn multimea polinoamelor cu coeficien
S
Pn (din motive lesne de nteles, nu ne vor
pentru a b norma polinomului f
n1

interesa polinoamele constante) ca fiind kf k[a,b] = max |f (x)|. Fie Tn polinomul

x[a,b]

Cebsev de ordin n. S
a demonstr
am urm
atoarea
Propozitie. Pentru orice polinom f Pn are loc inegalitatea
n i
n
1 h
3+2 2 + 32 2
kf k[0,2]
kf k[0,1] .
2
Estimarea este optimala, pentru polinomul Tn (2x 1) obtinndu-se egalitate.

(1)

Partea simpl
a a trecut, este timpul s
a facem niste mici calcule. Instrumentul
de lucru pe care l vom folosi este interpolarea. nainte de a trece la demonstratia
propriu-zis
a, s
a dovedim mai nti
n
Q
k
(x tk )
pentru k = 0, n, atunci polinomul Pn (x) =
Lema 1. Daca tk = cos
n
k=0
are expresia

n
n i
p
p
x2 1 h
Pn (x) =
x + x2 1 x x2 1
.
(2)
n
2
Demonstratia nu este deloc dificil
a. Este suficient s
a demonstr
am c
a

h
i
p
p
n
n
x2 1
x + x2 1 x x2 1
f (x) =
n
2
1

Student, cole Normale Suprieure, Paris

96

k
este un polinom monic de grad n+1 ce se anuleaz
a n tk = cos . Faptul c
a este un po
n

1
n n1 2
linom monic de grad n+1 rezult
a din scrierea f (x) = n1
x 1 + ...
x
1
2
f (x)
(ce arat
a de fapt doar c
a f este polinom) si din faptul c
a lim n+1 = 1 (ceea ce
x x
k
este evident). C
a acest polinom se anuleaz
a n tk = cos
rezult
a din formula lui
n
Moivre.
Din Lema 1 vom deduce cteva rezultate care se vor dovedi esentiale n demersul
nostru.
Lema 2. Au loc identitatile:
Q
(1)k n
(tk tj ) =
pentru k 6= 0, n,
2n1
j6=k
(3)
n
n1
Q
Q
n
(1)n n
(t0 tj ) = n2 ,
(tn tj ) =
.
2
2n2
j=1
j=0
Demonstratie. S
a deriv
am relatia (2). Dup
a calcule, ce le l
as
am n seama
cititorului, obtinem
n
n i
p
p
n h
+
Pn0 (x) = n x + x2 1 + x x2 1
2
h

n i
p
p
n
x
+
x + x2 1 x x2 1
.
(4)
2n x2 1
Din (4) si formula lui Moivre obtinem imediat c
a
Y
(1)k n
(tk tj ) = Pn0 (tk ) =
.
2n1
j6=k

Tot din (4), dar de aceast

a dat
a calculnd lim Pn0 (x) cu ajutorul regulii lui
x1

lHospital, obtinem si celelalte dou

a relatii din enunt.
Demonstratia Propozitiei. nainte de toate observ
am c
a putem presupune
f
ar
a a restrnge generalitatea ca kf k[0,1] = 1. Dac
a ar
at
am c
a pentru orice x [1, 2]
n
n

3+2 2 + 32 2
, va rezulta c
a pentru orice x [0, 2]
are loc |f (x)|
n
n 2

3+2 2 + 32 2
avem |f (x)|
si de aici obtinem relatia (1). S
a fix
am,
2

k
1
1 + cos
, pentru k = 0, n.
deci, x [1, 2] si s
a consider
am numerele xk =
2
n
Folosind formula de interpolare Lagrange putem scrie
n
Y x xj
X
f (x) =
f (xk )
,
xk xj
k=0

j6=k

de unde

n Y
n
n Y
n Y
X
X
X

x xj X Y x xj
2 xj
3 tj

|f (x)|

=
=

x
|x

x
|
|x

x
|
|t
k
j
k
j
k
j
k tj |
k=0 j6=k
k=0 j6=k
k=0 j6=k
k=0 j6=k
97

(s
a nu uit
am c
a |f (xj )| 1, xj [0, 1], x [1, 2]).
S
a observ
am c
a, din Lema 2, ultima sum
a se poate rescrie

n
n1 n1
n2 n1
X
Y
Y
Y
2
2

(3 tj ) +
(3 tj ) +
(3 tj ) .
n
n
j=0
j=1

(5)

k=1 j6=k

Folosind Lema 1 si (4) avem

h
n i
n i
n
n
n h
3

2
+
3

2
2
2

2
2
3
+
2
3
+
2
+
=
2n
2n+1 2
n1
n1
n
XY
Y
Y
0
= Pn (3) =
(3 tj ) +
(3 tj ) +
(3 tj ) .
j=0

k=1 j6=k

R
amne s
a constat
am c
a

n1
Q
j=0

ne n (2), observ
am c
a
n1
Y
j=1

de unde

(x tj ) =
n1
Y
j=1

(3 tj )+

n
Q

j=1

(3 tj ) = 6

j=1

n1
Q
j=1

(3 tj ). ns
a, ntorcndu-

h
n
n i
p
p
1

x + x2 1 x x2 1
,
2n x2 1

(3 tj ) =

2n+1 2

h
n i
n
3+2 2 32 2
.

(6)

Un mic calcul bazat pe relatiile (5) si (6) arat

a c
a de fapt
n
n

n
X Y 3 tj
3+2 2 + 32 2
=
.
|tk tj |
2
k=0 j6=k

Desigur, ca s
a termin
am demonstratia propozitiei r
amne s
a ar
at
am c
a pentru
a a
polinomul Tn (2x 1) chiar avem egalitate. Aceasta este o consecinta imediat
faptului c
a

n
n

x + x2 1 + x x2 1
.
Tn (x) =
2
ntr-adev
ar, ultima reprezentare arat
a tocmai faptul c
a pentru x [1, 3] are loc
n
n

3+2 2 + 32 2
,
|Tn (x)|
2
de unde

n
n

3+2 2 + 32 2
=
2
n
n

3+2 2 + 32 2
kTn (2x 1)k[0,1] .
=
2

kTn (2x 1)k[0,2] =

Initial, ne gndeam s
a punem punct notei aici, dar ulterior am descoperit c
a lemele
demonstrate mai au cteva aplicatii deloc de neglijat. ntr-adev
ar, s
a vedem pentru
98

nceput cum decurge teorema de deviatie minimala a lui Cebsev, din rezultatele de
pn
a acum.
Teorem
a (Cebsev). Pentru orice polinom monic f Pn are loc kf k[1,1]
Tn
, estimarea fiind optimala, n sensul ca pentru polinomul n1 are loc egalitate.
n1
2
2
Demonstratie. S
a presupunem c
a exist
a f Pn astfel nct afirmatia kf k[1,1]
1
k
este fals
a. Folosind interpolarea Lagrange cu nodurile tk = cos
, k = 0, n,
2n1
n
obtinem
n
Y x tj
X
f (x) =
f (tk )
.
(7)
tk tj
1

k=0

j6=k

mp
artind cu x si f
acnd x n (7) (folosind desigur ipoteza c
a polinomul f este
monic) rezult
a identitatea
n
Y
X
1
f (tk )
,
(8)
1=
tk tj
k=0

j6=k

din care, prin utilizarea inegalit

atii modulului, rezult
a estimarea
n Y
X
1
1
.
1 < n1
2
|tk tj |

(9)

k=0 j6=k

Nu avem dect s
a observ
am acum c
a din Lema 2 rezult
a identitatea
n Y
X
1
1
= 1,
2n1
|tk tj |
k=0 j6=k

Tn
care contrazice relatia (9). Cititorul poate verifica imediat c
a polinomul n1 este
2
1
monic, de grad n si c
a are norma n1 .
2
Observatie. Mention
am c
a se poate determina cea mai mic
a valoare a normei
unui polinom monic de grad n pe orice interval, aplicnd Teorema lui Cebsev transformatei polinomului prin intermediul unui homeomorfism liniar ce aplic
a intervalul
respectiv n [1, 1].
Desigur, este binecunoscut
a urm
atoarea problem
a, ce apare n fiecare an m
acar
la una din olimpiadele locale sau interjudetene:

Daca ax2 + bx + c 1 pentru x [1, 1], atunci cx2 + bx + a 2 pentru

x [1, 1].
Dac
a aceast
a problem
a este ct se poate de simpl
a, despre cazul general:

1
pe [1, 1],
Determinati o margine optimala pentru norma polinomului xn f
x
daca f Pn este un polinom de norma 1 pe [1, 1],

nu putem spune dect contrariul. Acum doi - trei ani figura n Crux Mathematicorum
ca problema deschis
a lansat
a de Walther Janous. Din p
acate, nemaiavnd acces la
numerele noi ale revistei, nu stim dac
a a fost rezolvat
a sau nu. Cert este c
a aceast
a
99

problem
a decurge destul de repede din urm
atoarea afirmatie mult mai general
a (a
c
arei originalitate o l
as
am n seama cititorului avizat):
Propozitia 2. Pentru orice polinom f Pn are loc |f (x)| |Tn (x)| kf k[1,1]
pentru orice x (, 1) (1, ).
Demonstratie. S
a fix
am u [1, 1] nenul si s
a scriem iar
asi formula de interk
, adic
a relatia (7). Cum (7) este valabil
a
polare Lagrange cu nodurile tk = cos
n
pentru orice valoare real
a a variabilei, obtinem cu ajutorul inegalit
atii modulului c
a

n Y
X

1 utj
f 1 1 kf k
.
(10)
[1,1]

u |un |
|tk tj |
k=0 j6=k

Dac
a scriem acum formula de interpolare pentru polinomul Tn obtinem, tinnd
a
cont c
a Tn (tk ) = (1)k si de rezultatele din Lema 2, c

n Y
Y 1 utj
X

1 utj
k
Tn 1 = 1
= 1
(1)
.
(11)

n
n
u
|u |
tk tj |u |
|tk tj |
k=0
j6=k
k=0 j6=k

1
1

Din (10) si (11) rezult

a desigur c
a f
kf k[1,1] Tn
pentru orice

u
u
u [1, 1] nenul, ceea ce nu este dect o reformulare a inegalit
atii de demonstrat.
S
i acum, dou
a consecinte interesante ale Propozitiei 2.
Consecinta 1. Teorema lui Cebsev.

ar, nu avem dect s

a scriem inegalitatea din Propozitie sub forma
ntr-adev

f (x)
Tn (x)

a facem x . Tinnd

cont c
a Tn are coeficientul
xn kf k[1,1] xn si s
1
a c
a, dac
a f Pn este monic, atunci kf k[1,1] n1 , adic
a
dominant 2n1 , rezult
2
tocmai teorema de care am vorbit adineauri.
Consecinta 2. Problema lui Walther Janous.
ntr-adev
ar, dac
a presupunem c
a f
Pn
are norma
1
pe intervalul
[1, 1], atunci

1
1
n1
x Tn
2
pentru orice x [1, 1] vom avea x f
, c
aci pentru

x
x

n
n i
1 1 h
2n1 (inex [1, 1] avem xn Tn
=
1 + 1 x2 + 1 1 x2

x
2
galitatea (1 + a)n + (1 a)n 2n fiind u
sorde demonstrat pentru 0 a 1).
1
Rezult
a, deci, c
a norma polinomului xn f
a
este majorat
a de 2n1 , iar aceast
x
constant
a este optimal
a, c
aci pentru polinomul Cebsev de ordinul n marginea este
atins
a.
S
i aici se termin
a vizita n lumea problemelor de olimpiad
a si nu numai. . .

100