Sunteți pe pagina 1din 16

Boli ale sistemului

circulator la om

Referat la biologie
Elev: Trandafir
Mdlina
Clasa: a X-a F
Profesor coordonator:
Roescu Marinela

Anomalia Ebstein
Anomalia Ebstein este un defect cardiac congenital n care cuspa septal a
valvei tricuspide este ndreptat anormal spre apexul ventriculului drept al
inimii. Inelul valvei este n poziia normal. Cuspele valvei ns sunt ntr-un
anumit grad ataate la pereii i septul ventriculului drept. Wilhelm Ebstein a
descris prima dat un pacient cu defecte cardiace tipice anomaliei Ebstein n
1866. n 1927 a fost sugerat numele de anomalia Ebstein pentru aceste defecte
cardiace.

Mecanism fiziopatologic

Dezvoltarea embriologic a cuspelor valvei tricuspide i a cordajelor


implic participarea la formarea peretelui liber ventricular drept. Acest proces
continu la nivelul jonciunii atrioventriculare. n anomalia Ebstein procesul de
formare a peretelui liber al ventriculului drept este incomplet i ntrerupt nainte
de a ajunge la jonciunea atrioventricular. n plus, poriunile apicale ale
esutului valvular, care sufer resorbie n mod normal, sunt resorbite incomplet.
Aceste defecte determin forma i poziia anormale ale valvei tricuspide, iar un
segment din ventriculul drept devine atrializat.

Cauze

Anomalia Ebstein este o condiie congenital de cauz incert.


Factorii de mediu implicai n etiologie cuprind urmtorii:
ingestia matern de litiu n primul trimestru de sarcin;
consumul matern de compusi benzodiazepinici;
expunerea matern la detergeni;
istoric matern de avorturi idiopatice.
Riscul este mai mare la albi fat de alte

rase.

Semne
simptome

Anomalia
Ebstein
poate
deveni
manifest la vrste diferite i poate f
asimptomatic la muli pacieni pn la vrsta
de 30-40 ani. n timpul vieii fetale anomalia
este diagnosticat accidental la ecocardiografe. n perioada neonatala i prima
copilrie pacientul prezint cianoz i insufcient cardiac sever. Tipic
simptomele dezvoltate n copilrie se amelioreaz pe msur ce rezistenta
pulmonar vascular scade. La aduli anomalia debuteaz cu: fatigabilitate,
dispnee de efort, cianoz, regurgitare tricuspidiana i/sau insufcient cardiac
dreapt, palpitaii, aritmii.

Pacienii pot prezenta diferite simptome asociate cu anomaliile anatomice


din anomalia Ebstein i efectele lor hemodinamice.

Evoluia bolii

Cursul natural al condiiei variaz n


funcie de severitatea malpoziiei valvei
tricuspide. Pcienii care sunt descoperii n
copilria timpurie sunt adesea severi i au
prognostic nefavorabil. Vrsta medie de
prezentare la medic este la adolescent.
Aproximativ 5% dintre aceti pacieni
supravieuiesc peste vrsta de 50 de ani.
Initial apar dispneea i oboseala la efort.

Diagnostic

Radiografile toracice pot evidenia:


cardiomegalie, rdcin aortic mic, vascularizaie pulmonar diminuat i atriu
drept mrit. Ecocardiografa este criteriul standard pentru diagnostic. Studiul
Doppler arat diferite grade de regurgitare tricuspidiana i exclude unturile
asociate. Zona ventricular dreapt funcional sub 35% din total sau un raport
ntre ventriculul atrializat i cel funcional peste 0. 5 sunt asociate cu prognostic
nefavorabil.
Electrocardiografa arat un ritm sinusal normal cu tahicardie
supraventriculara intermitent, paroxistic, flutter atrial, fbrilaie atriala,
tahicardie ventricular i unde P anormale sugernd mrirea atriului drept.
Intervalul PR cel mai adesea este prelungit dar poate f normal sau scurt la
pacienii cu sindrom Wolff-Parkinson-White.

Tratament

Tratamentul
farmacologic
cuprinde
proflaxia
antibiotic
pentru
endocardita infecioas, tratarea insufcientei cardiace (inhibitori ai enzimei de
conversie, diuretice i digoxin), tratarea aritmiei (antiaritmice sau ablaia prin
radiofrecven a cilor accesorii). n tahicardia supraventriculara se prefer
tratamentul curativ prin ablaie prin radiofrecven. Rata de succes a terapiei
este mai mic dect la pacienii fr anomalii structurale cardiace. Factorii de
risc asociai cu un prognostic nefavorabil cuprind: calea accesorie localizat de-a
lungul ventriculului drept atrializat, ci accesorii multiple, geometrie complex a
cilor i morfologie anormal a potenialelor de aciune endocardiale n aceast
regiune.

Hemofilia
Boala ereditara legata de cromozomul X, caracterizata printr-o tulburare a
coagularii sangelui. Hemoflia este transmisa in mod recesiv si legat de sex:

gena in cauza se gaseste pe unul dintre cei doi cromozomi X ai mamei si doar
baietii dezvolta boala. Fetele nu o prezinta (cu exccptia, uneori, a unor tulburari
minore). O femeie purtatoare a genei acestei boli va avea jumatate din fii sai
hemoflici, iar jumatate dintre ficele sale purtatoare ale genei, ceilalti copii, fete
sau baieti find indemni (neafectati). In schimb, bolnavul hemoflic de sex
masculin transmite gena anormala tuturor ficelor sale, care devin purtatoare
ale genei, dar fii lui scapa neafectati.
Exista doua feluri de hemoflie, A si B, prima find de zece ori mai
frecventa decat cea de a doua. Coagularea normala a sangelui depinde de
actiunea a treisprezece factori sangvini numerotati de la I la XIII. Hemoflia A
este legata de un defcit al factorului VIII, iar hemoflia B, de un defcit al
factorului IX.

Simptome si semne

Hemoflia antreneaza hemoragii a caror


repetare si gravitate sunt proportionale cu
importanta defcitului in factorul sangvin VIII
sau IX.
o In formele usoare, in care nivelul
sangvin al factorului VIII este mai mare
de 5%, nu exista temerea de hemoragii
decat
cu
ocazia
interventiilor
chirurgicale sau a extractiilor dentare.
o In formele moderate, in care nivelul
sangvin al factorului VIII variaza intre 2
si 5%, hemoragiile sunt provocate prin
traumatisme, prin caderi
o In formele severe, in care nivelul
factorului sangvin VIII este mai mic de
1%, sangerarile se produc spontan
aproape in tot organismul, cauzand efuziuni in muschi, sub piele
(hematoame)
si
in
articulatii
(hemartroze). Hemoragiile interne
pot antrena prezenta sangelui in
urina (hematurie).

Diagnostic

Diagnosticul este confrmat prin


masurarea nivelului factorilor sangvini
VIII si IX. El poate, de asemenea, sa fe
stabilit inainte de nastere: de la a 10-a
saptamana de sarcina, o prelevare a
vilozitatilor coriale permite analiza
genetica a fatului. La 18 sau la 20
saptamani de sarcina, analiza unui prelevat de sange fetal din cordonul
ombilical permite aceeasi cercetare.

Tratament si prevenire

Hemoragiile sunt oprite cu substantele coagulante si, daca este necesar,


pierderea de sange este compensata printr-o transfuzie. Este practicata o
injectare de concentrat de factor VIII lioflizat si incalzit, sau de factor IX incalzit.
Hemoflicii iau, preventiv, doze regulate de concentrat de factor VIII sau IX.
Riscul de transmisie prin sange al mai multor virusuri a modifcat modurile de
tratament cu utilizarea adjuvantilor ca desmopresina, sau DDAVP, si
antifbrinoliticele. Astazi, riscul de transmisie a virusului cauzator al SIDA este in
mare parte eliminat prin incalzirea produselor injectate. Riscul transmisiei
hepatitei C persista, dar el este foarte moderat, evaluat intre 1-3 pentru 1000
transfuzii de sange sau de plasma; cel al transmisiei virusului hepatitei b este
evaluat la 1 pentru 50000, dar el poate f prevenit prin vaccinare. De acum

inainte, producerea de factor VIII prin inginerie genetica protejeaza total


transmiterea virala pe aceasta cale. Alterarile articulare provocate prin
hemartroze necesita uneori o reeducare ortopedica.

Sindromul Adams
Stokes
Accident neurologic cauzat de o diminuare brusca a irigarii cerebrale.
Sindromul lui Adam-Stokes atinge mai ales barbatii trecuti de varsta de 50 ani.
La originea lui se afla o incetinire extrema a ritmului cardiac, prin bradicardie
sau bloc auriculoventricular, raspunzatoare de o oprire cardiocirculatorie.

Simptome si semne

Caracteristica sindromului este sincopa spontana, nelegata de efort.


Subiectul isi pierde brusc constienta:
el este palid, inert, dar respira in
permanenta in pofda incetinirii sau
disparitiei
pulsului.
El
redevine
constient dupa cateva zeci de
secunde.

Diagnostic
tratament

si

Confrmarea acestei dereglari de


conducere
este
obtinuta
prin
inregistrarea
Holter
(inregistrare
electrocardiografca timp de 24 ore) si
prin inregistrarea fasciculului lui His
(care asigura conductia influxului
nervos pana in ventricule), prin sonda
intracardiaca. Cu scopul de a evita sincopele, ale caror consecinte pot f grave,
bolnavii benefciaza de implantarea unui stimulator cardiac (pacemaker), care
declanseaza contractiile cardiace in cazul opririi acestora.
Tratamentul initial poate f medicamentos si implica utilizarea de
medicamente precum isoproterenol si epinefrina (adrenalina). Isoproterenolul si
epinefrina sunt catecolamine care stimuleaza inima si cresc usor tensiunea
arteriala sistolica.
Tratamentul defnitiv este cel chirurgical, care implica inserarea unui
stimulator cardiac (pace-maker). Stimulatorul cardiac este alcatuit dintr-un
generator de impulsuri electrice conectat la unul sau doi electrozi conductori
introdusi pe cale venoasa in cavitatile cardiace sau pe suprafata exterioara a
inimii. Atunci cand generatorul ramane in afara corpului pacientului, se
realizeaza o cardiostimulare temporara. Aceasta este indicata in acele situatii in
care se presupune ca tahicardia simptomatica tratata prin electrostimulare va
inceta spontan. In situatia unei cardiostimulari permanente, generatorul de
impulsuri este pozitionat intr-un buzunar subcutanat (sub piele). Impulsurile
electrice emise de acesta sunt conduse la inima fe prin intermediul unor

catetere introduse pe cale endovenoasa pana in cavitatile drepte ale inimii, fe


prin electrozi epicardici implantati in miocard. Un pacemaker este capabil sa-si
intrerupa activitatea in prezenta unui ritm cardiac spontan, evitind astfel
competetia intre activitatea cardiaca spontana si activitatea cardiaca initiata de
catre generatorul de impulsuri.

Tahicardia
Tahicardia este denumirea medical dat accelerrii frecvenei btilor
inimii peste 90 de pulsaii pe minut. Etimologic, se compune din tahi, care
nseamn rapid, iar cardie, care nseamn inim. Inima unui adult sntos bate
de 60-90 de ori pe minut, atunci cnd persoana respectiv se afl n stare de
repaus. n cazul persoanelor care sufer de tahicardie, rata btilor inimii
depete cu mult aceast medie. Frecvena cardiac mai mic de 60 de bti
pe minut este numit bradicardie. La adult vorbim de tahicardie sinuzal, cnd
ritmul regulat al inimii capt o frecven ntre 100 i 160 de bti pe minut.
Apariia ei este fziologic dac survine dup un efort fzic, digestiv sau dup
emoii. Tahicardia paroxistic este un ritm cardiac rapid, de peste 180 de bti
pe minut.

Clasificare
Tahicardia poate f de dou tipuri:
ventricular
(cnd
implic
numai
ventriculele) sau supraventricular (att
atriile ct i ventriculele sunt implicate).
a. Tahicardia
ventricular,
manifestat prin ritm accelerat n
ventricule, poate pune viaa n
pericol. Cea mai grav tulburare
de ritm cardiac este fbrilaia ventricular, cnd camerele inferioare
tremur n loc s pompeze snge. Dac pacientul nu primete ngrijiri
medicale de urgen, exist riscul de stop cardiac sau moarte subit.
b. Tahicardia supraventricular (denumit i "tahicardia supraventricular
paroxistic" sau "tahicardia atrial paroxistic") const ntr-un ritm
accelerat al btilor inimii ce provine de la atrii. Cea mai frecvent form
de tahicardie supraventricular este fbrilaia atrial. n tahicardia
supraventricular, btile inimii accelerate sunt declanate de tulburri ale
iniierii sau transmiterii impulsurilor electrice ce determin contraciile
inimii. n mod uzual, frecvena cardiac n timpul episoadelor de tahicardie
supraventricular se situeaz ntre 150 i 200 de bti pe minut, ocazional
chiar peste 300 pe minut.

Simptome
"

Tahicardia poate prezenta urmtoarele simptome:


palpitaii;

"

bti accelerate ale inimii;

"

stri de ameeal;

"

slbiciune;

"

lein.

supradozarea
unor
medicamente,
precum
digoxinul
sau
bronhodilatatoarele ca teoflina;
alte boli sau afeciuni, precum boala pulmonar cronic obstructiv,
insufciena cardiac, pneumonia sau tulburrile metabolice.

Cauze

Tratament
Tahicardia se poate auto-corecta n unele cazuri, fr a f nevoie de tratament
medicamentos. Cu toate acestea exist situaii n care btile rapide ale inimii
trebuie controlate medicamentos.

Se pot utiliza injeciile cu medicamente anti-aritmice pentru restabilirea


btilor normale ale inimii. Medicul poate prescrie aceste medicamente i sub
form de pastile, care trebuie administrate atunci cnd un episod de tahicardie
apare.

Tratamentul tahicardiei mai poate f realizat i prin administrarea unei


unde de oc ctre inim prin intermediul unor plasturi ataai de piept. Curentul
afecteaz impulsurile electrice de la nivelul inimii i restabilete ritmul cardiac
normal.
Tahicardia metode de prevenire a dereglrii ritmului cardiac

Medicamentele anti-aritmice pot preveni apariia tahicardiei atunci cnd


sunt luate cu regularitate. Alte medicamente care pot f luate mpreun cu antiaritmicele sunt medicamentele de blocare a canalelor de calciu diltiazem sau
verapamil, sau beta blocanii propranolol i esmolol.

Chirurgia pe cord deschis poate f folosit n unele cazuri, pentru


distrugerea unei ci electrice suplimentare. Chirurgia este de regul folosit
atunci cnd toate celelalte terapii disponibile nu sunt efciente n tratarea
tahicardiei.

n cazul persoanelor care sufer de tahicardie sever, care poate afecta


viaa individului, medicul poate recomanda implantarea unui defbrilator cardiac.
Dispozitivul de dimensiuni mici este implantat la nivelul pieptului. Acesta
monitorizeaz ritmul cardiac, detecteaz i crete btile inimii i ofer ocuri
electrice pentru restabilirea ritmului cardiac normal.

Hiperlipidemia
ereditar

Hiperlipidemia ereditara este prezenta de la nastere, dar de obicei este


descoperita de abia in prima copilarie. Se datoreaza unei gene anormale
mostenite de pacient de la unul sau de la ambii parinti. O dieta bogata in
grasimi si lipsa exercitiului fzic agraveaza afectiunea. Nivelul crescut de
trigliceride si in special, de colesterol, maresc riscul de a face ateroscleroza si
boala arterei coronare.

Simptome

In afara de simptomele aterosclerozei, nivelul crescut de colesterol asociat cu


hiperlipidemia ereditara poate produce unul dintre urmatoarele simptome, care
apar treptat, de-a lungul anilor:
pete sau noduli galbeni sub piele( xantoame), pe dosul mainilor;
umflaturi ale tendoanelor din jurul gleznelor si ale incheieturilor mainilor;
umflaturi galbene pe pleoape (xantelasme);
un uinel galben pal in jurul irisului (membrana circulara colorata a
ochiului).
Barbatii care sufera de aceasta boala pot prezenta simptome ale bolii
arterei coronariene, cum ar f de pilda angina pectorala, inca de la varsta de 2030 de ani. Femeile sunt de obicei protejate de estrogen, de aceea simptomele
nu vor aparea decat odata ci instalarea menopauzei.

Cauze
Creterea cantitii de lipide sau acolesterolului n snge. Boala este
ereditar sau contractat ca urmare a unor cauze precum hipotiroidismul,
ciroza, obezitatea, diabetul, afeciuni renale i tulburri hepatice, alimentaia
preabogat n grsimi, unele medicamente, consumul excesiv de alcool, pilula
contraceptiv.

Tratament
Pacientul trebuie s fe supravegheat medical din cauza gravelor
complicaii arteriale care apar adesea (aterom, arterio-ateroscleroz).
Tratamentul este cel al bolii cauzale, pe de-o parte, i al reducerii procentului
lipidic, pe de alt parte, printr-un regim alimentar adaptat la caz, o scdere n
greutate n caz de obezitate i, n fne, medicamente specifce.

Sindromul
Brugada

Sindromul Brugada este o aritmie cardiaca potential amenintatoare de


viata. Se caracterizeaza printr-un ritm cardiac anormal particular, detectat cu
ajutorul electrocardiogramei, ritm ce poarta denumirea de semnul Brugada.
Sindromul Brugada este de cele mai multe ori o afectiune transmisa genetic.
Multe persoane care au acest sindrom nu prezinta simptome, astfel incat
nu sunt avizate de faptul ca ar avea o boala. In unele cazuri insa sindromul
Brugada poate cauza aritmii cardiace care pot conduce la lesin sau stop cardiac,
producand moartea persoanei afectate. Sindromul Brugada se poate trata cu
ajutorul defbrilatoarelor - cardiovertere implantate. Deoarece sindromul
Brugada a fost recent descoperit, cercetatorii sunt inca in curs de a stabili un
tratament exact al afectiunii.

Simptome

Multe dintre persoanele care prezinta sindromul Brugada sunt


nediagnosticate intrucat afectiunea nu cauzeaza simptome importante care sa
alerteze pacientul si sa il trimita la medic. Cel mai important semn al
sindromului Brugada este ritmul cardiac anormal numit semnul Brugada. Acest
semn este un model repetitiv decelabil electrocardiografc (EKG electrocardiograma); semnul Brugada nu poate f simtit sau decelat clinic, ci
doar cu ajutorul aparatelor.
Cele mai frecvente acuze ale persoanelor care sufera de sindromul
Brugada sunt:
Lesinul (sincopa);
Aritmiile cardiace si palpitatiile;
Oprirea batailor inimii (stopul cardiac);
Sindromul Brugada are manifestari similare cu alte probleme cardiace, motiv
pentru care doar medicul cardiolog poate face deosebirea intre sindromul
Brugada si celelalte afectiuni ale inimii.

Cauze

Sindromul Brugada este o aritmie


cardiaca. Fiecare bataie a inimii este
declansata de un impuls electric
generat de niste celule speciale situate
in atriul drept. Mici pori ce poarta
denumirea de canale ionice sunt situati
in membrana acestor celule si au rolul
de a directiona activitatea electrica a
inimii astfel incat bataile acesteia sa
survina intr-o ordine normala. In cazul
sindromului
Brugada
un
defect
structural al acestor canale determina
o tulburare a activitatii electrice a inimii
cauzand aparitia de batai cardiace
anormale.
In timpul acestor episoade inima
nu mai pompeaza sangele intr-un mod
efcient si ca urmare apar lesinul,
sincopa, alte aritmii sau chiar stopul cardio-respirator. Sindromul Brugada este
transmis genetic, dar poate aparea si in cazul administarii anumitor
medicamente sau a drogurilor ilicite de tipul cocainei. Sindromul Brugada este
diagnosticat de obicei in adolescenta sau, rareori, in copilarie.

Diagnostic

In afara examenului clinic si a auscultatiei cardiace efectuate cu ajutorul


stetoscopului testele care pot certifca diagnosticul de sindrom Brugada sunt:
1. Electrocardiograma (EKG) sub medicatie. In cadrul acestui test non-invaziv
niste electrozi plasati pe piept inregistreaza activitatea electrica a inimii; aceste
impulsuri se inregistreaza grafc sub forma electrocardiogramei, permitand
medicului sa le analizele in detaliu pentru a aprecia eventualele anomalii ale
ritmului si structurii cardiace. Ca urmare a faptului ca ritmul cardiac nu este
intotdeauna acelasi, o simpla electrocardiograma poate sa nu detecteze
sindromul Brugada. Astfel, medicul poate administra intravenos agenti
farmacologici care induc un ritm cardiac anormal doar in cazul persoanelor care
sufera de sindromul Brugada, stabilind astfel diagnosticul.
2. Studiul electrofziologic (EPS). Daca EKG-ul sugereaza posibilitatea existentei
sindromului Brugada medicul poate recomanda un studiu electrofziologic
pentru a stabili cu o mai mare exactitate locul din inima unde apare ritmul
cardiac anormal. In cadrul acestei investigatii, medicul plaseaza un cateter
venos in interiorul inimii, prin intermediul vaselor de sange; acest cateter
contine mai multi electrozi, acestia urmand a f plasati in diferite puncte-cheie
ale inimii. Electrozii vor oferi informatii despre activitatea electrica a inimii,
informatii ce vor permite alcatuirea unei harti electrice a inimii pe care se poate
detecta locul in care apar ritmurile cardiace anormale.
3. Testarea genetica. In timp ce aceasta nu este necesara pentru diagnosticarea
sindromului Brugada in sine, poate f deosebit de utila in screening-ul celorlalti
membri ai familei.

Tratament

Tratamentul sindromului Brugada depinde de probabilitatea de aparitie a


aritmiilor cardiace.
Persoanele la risc pentru a face aritmii sunt:
Cei cu istoric familial de moarte subita de cauza cardiaca;
Cei cu istoric personal de afectiuni cardiace;
Cei cu istoric personal de lesin sau sincopa;
Avand in vedere particularitatile ritmului cardiac din sindromul Brugada
medicamentele nu pot f de folos; singura alternativa este implantarea unui
defbrilator-cardioverter; aceasta manevra se realizeaza in cazul pacientilor care
sunt la risc de moarte cardiaca subita sau alte complicatii ale sindromului
Brugada.
Defbrilatorul-cardiovertor implantabil (DCI)
Pentru persoanele cu risc tratamentul poate include implantarea unui
dispozitiv numit defbrilator-cardioverter. Acest dispozitiv de mici dimensiuni
monitorizeaza in mod continuu ritmul cardiac si transmite impulsuri electrice
atunci cand este necesar pentru a controla bataile anormale ale inimii.
Procedura de implantare a unui defbrilator-cardiovertor implantabil (DCI)
necesita spitalizare de 1-2 zile.
Exista un risc de complicatii in cazul existentei unui DCI. Persoanele care
au un DCI implantat pentru tratarea sindromului Brugada s-au plans ca
defbrilatorul transmite unde de soc si atunci cand inima bate in ritm normal;
acest lucru se intampla mai ales la persoanele tinere a caror inima bate mai
repede in conditii de stres sau efort fzic. In acest caz medicul poate programa
dispozitivul astfel incat sa se reduca posibilitatea de aparitie a acestor neplaceri.
In cazul in care aveti implantat un dispozitiv defbrilator-cardiovertor este indicat
sa intrebati medicul cardiolog cum anume puteti evita declansarea unor socuri
de defbrilare la momente inadecvate.

Sindromul Raynaud
Sindromul Raynaud este o tulburare a circulaiei sanguine la nivelul
degetelor de la picioare i mini iar boala se agraveaz din cauza expunerii la
frig. Astfel, expunerea la frig reduce circulaia sngelui, ceea ce face ca pielea
din zona afectat s devin alb sau violet. n cazul pacienilor cu boala
Raynaud arterele care furnizeaz snge ctre piele se ngusteaz, limitnd
circulaia sngelui n zonele afectate.
Femeile sunt mult mai susceptibile de a avea boala Raynaud, acesta find
mai frecvent la persoanele care locuiesc n climatele mai reci. Tratamentul

bolii Raynaud depinde de severitatea acesteia dar i dac pacientul sufer de


alte afeciuni.

Cauze

Cauze care duc la dezvoltarea sindromului Raynaud nu sunt cunsocute iar


specialitii afrm c nu este cunoscut motivul pentru care vasele de snge la
nivelul minilor i al picioarelor reacioneaz la temperaturi sczute sau la stres.
La pacienii care sufer de acest boala, arterele de la nivelul degetelor se
ngusteaz limitnd temporar furnizarea de snge ctre aceste zone. Pielea
afectat capt o culoare palid sau viinie. O dat ce spasmele s-au ncheiat,
esutul revene la culoarea normal. Expunerea la frig, la ap rece, sau luarea
unor alimente din congelator sunt aciuni care pot declana un episod al bolii.
De asemenea, stresul emoional poate provoca apariia unei crize cauzate de
sindromul Raynaud. Mai mult, specialitii susin c afeciunea poate f i o
tulburare motenit.

Diagnostic

Pentru a diagnostica sindromul Raynaud, medicul va analiza istoricul


medical al pacientului i va efectua un examen fzic. Pentru a distinge ntre
sindromul Raynaud primar i secundar, medicul poate efectua un test denumit
capilaroscopia unghiilor. n timpul testului, medicul examineaz pielea de la
baza unghiei cu ajutorul unui microscop. Vasele mici de snge din apropierea
unghiei, mrite sau deformate pot indica acest boala. Dac medicul
suspecteaz c la baza sindromului Raynaud st o boala autoimun acesta
poate recomanda realizarea:
Testului de dozare a anticorpilor antinucleari. Un test pozitiv pentru prezena
acestor anticorpi indic un sistem imunitar stimulat, iar disgnosticul pozitiv
apare la persoanele care au diferite boli ale esutului conjunctiv sau alte
tulburri autoimune.
Rata de sedimentare a hematiilor. Acest test de snge determin rata la
care celulele roii din snge se stabilizeaz ntr-o or. O rat mai rapid dect
cea normal poate semnala prezena unei boli inflamatorii sau autoimune.

Tratament
n funcie de cauza simptomelor, medicul poate recomanda terapia
medicamentoas pentru pacienii care sufer de sindromul Raynaud. Acesta
paoate prescrie:
Blocante ale canalelor de calciu. Reduc frecvena i severitatea atacurilor la
persoanele cu sindromul Raynaud.
Alfa-blocantele. Aceste medicamente pot atenua simtomatologia n cazul
unor pacieni. Medicul poate recomanda prazosin sau doxazosin.
Vasodilatatoare. Aceste medicamente relaxeaz vasele de snge, iar acestea
pot diminua severitatea atacurilor n caz de sindromul Raynaud.
Unele medicamente pot agrava sindromul Raynaud iar medicul v va
recomnada s evitai aceste pastile:
Medicamentele ce conin pseudoefedrin
Beta-blocantele - utilizate n tratamentul hipertensiunii arteriale i n
tratamentul bolilor de inim.

Anticoncepionale medicul va recomanda trecerea la o alt metod de


contracepie, deoarece aceste medicamente afecteaz circulaia sngelui i
poate predispune pacientul la atacuri.