Ion - recenzie

Liviu Rebreanu este unul din putini scriitori care se apuca sa scrie dup
ace stapaneste toate informatiile universului pe care are de gand sa le
construiasca. Nu este un scriitor spontan care se bazeaza pe inspiratie,
este un scriitor cerebral care gandeste in amanunt si regleaza relatia
dintre ansamblu si carte. Face in asa fel incat romanul sa dea impresia
impulsului vietii, sa para nu corp sferoid (se poate observa simetria
dintre inceput si sfarsit).
Toti specialistii recunosc ca Ion, publicat in 1920, este o capodopera a
prozei romanesti, fiind considerat de anumiti crtici primul roman modern,
si adevarul este ca romanul Ion prezinta doua problematici majore (sociala
si nationala) prin care se surprinde psihologia personajelor printr-o viziune
obiectiva, metoda nemaivazuta la acea vreme.
Este unul din putinele romane citite pana acum care, pe langa o
poveste, ilustreaza foarte bine psihologia si evolutia personajelor. M-a
surprins intr-un mod placut modul in care Ion, personajul principal, a fost
contruit de catre autor. Consider ca principala deviza pe care personajele o
au este: viata inseamna egoism. Ion reprezinta cel mai bun exemplu in
aceasta situatie, dispus sa faca orice pentru a pune mana pe bogatiile lui
Vasile Baciu.
Sunt multe de spus despre acest roman, insa ma voi rezuma la
psihologia personajelor care m-au impresionat cel mai mult de-a lungul
operei. Pentru ca am fost foarte sensibilizata si socata de situatia jalnica in
care Ana se afla, voi incepe cu ea.
Ana reprezinta un pion in jocurile lui Ion, fiind batjocura lui si a
propriului tata. Aceasta este pacalita inca de la inceput de fiul
Glanetasului, facand-o sa creada ca o iubeste, motiv pentru care Ana
insista sa se marite cu Ion. Reactia Anei la iubire si nevoia de a iubi
neconditionat reprezinta rezultatul unor traume din copilarie. Ana a dus
lipsa de mama, deci de iubirea mamei, lucru care a afectat-o mai tarziu in
deciziile pe care le-a luat. Ana tanjea dupa iubirea lui Ion motiv pentru
care a suportat bataile tatalui sau. Desi da impresia de slabiciune si
fragilitate in astfel de momente, este o persoana puternica, reusind sa
faca fata pe parcurs multor batai si batjocuri. Ceea ce m-a surprins cu
adevarat este faptul ca Ana, singurul personaj pur, care nu face rau
nimanui, ajunge batjocura tuturor si duce o viata umila. Exista momente in
care nu gandeste rational, sau rationalul ei nu coincide cu realitate, fiind
un rezultat al comportamentul tuturor oamenilor din jurul sau. Una din
reactiile care m-a suprins cel mai mult este atunci cand, desi Ion o batea,
ea inca considera ca acesta o iubeste. Singurul lucru care ii dadea putere
era dragostea care credea ca Ion o simte pentru aceasta. Cand si-a dat
seama ca Ion nu o iubeste, singura farama de motivatie care ii ramasese i
se distruse in fata ochilor. In final a ajuns sa isi dispretuiasca si propriul
copil, motivul fiind faptul ca seamana cu Ion.
Ana este un personaj unic, cu o psihologie si gandire greu de explicat si
inteles, care m-a impresionat foarte mult prin puterea pe care a avut-o dea lungul intamplarilor, chiar daca a avut un final premeditat.

Cel de-al doilea personaj, care probabil nu m-a impresionat doar pe

mine,este Ion. Daca Ana m-a socat prin soarta pe care o are si mi-a starnit
sentimental de mila, Ion, la prima vedere, mi-a starnit sentimentul de
dispret. Este un personaj pe care il respect pentru inteligenta si ambitia de
care da dovada, insa il dispretuiesc pentru comportamentul brutal pe care
il are in anumite momente. Principala lui problema o reprezenta
imbogatirea, dorind cu orice pret sa aiba pamant. Aceasta iubire de
pamant cu timpul a devenit obsesiva si exagerata, motiv pentru care
savarseste anumite gesture fara sa isi idea seama pe moment. Obsesia
aceasta il orbeste, si il transforma intr-o fiinta egoista, fara scrupule. Chiar
si atunci cand pune mana pe pamanturi, continua cu aceeasi atitudine,
devenind chiar paranoic. Are o psihologie care merita studiata, fiind un
rezultat putin hiperbolizat al omului iubitor de avere, tip de oameni pe
care il intalnim si in ziua de azi. Este adevarat ca aceasta sete de avere
este alimentata de perioada in care traieste si societatea care pune mult
accent pe acest lucru. Reprezenta o vreme in care oamenii bogati aveau
privilegii si erau tratati altfel. Desi ii apreciez inteligenta cu care reuseste
sa manipuleze oamenii astfel incat sa primeasca ceea ce doreste, este un
om fara scrupule si obserdat de pamant.
In opinia mea, romanul merita citit fara nicio ezitare, deoarece este o
capodopera a literaturii romane, ilustrand personaje incomparabile care
dispun de psihologii diferite si profund construite si dezvaluite prin
numeroasele conflincte interioare .Asa cum spune insusi Liviu Rebreanu
a crea oameni nu inseamna a copia dupa natura indivizi existenti.. .