Viorel Vasilescu

A fost copil predestinat durerii,

Pe-a crui frunte se putea citi,
Scrisul acelor viitoare chinuri,
Pe care nimeni nu i le-ar dori.
Ultimul, mare poet romantic,
Pstrnd conturul dramei n opera sa,
Necontenit el nzuind spre etic,
Este-n conflict cu cei din vremea sa.
Iubind nemrginit ale vieii valori,
n ele cutnd al absolutului granit,
Cuprins a fost de amrciune i dureri,
De a fiinei mrginire, a fost mistuit.
Cu nelegerea-i cuprinztoare,
Spre acele omeneti elanuri
i a universului scrutare,
St aplecat i nu vrea lauri.