VASILE ALECSANDRI BALTA-ALBA PROZA LITERARA Editura VALERIU CraiovaISTORIA UNUI GALBAN (fragmente) - In noaptea -trecuti, pe la un ceas dup& doudspre- zdce, am fost trezit din somnul dulce ce gustam, prin un zinghet metalic care m-au mirat foarte mult; ne- fiind obicinuit a auzi asemine armonie la ceasuri atat de’ tarzii. Acest sunet mi se p&rea c& venea din fundul od&iei si c& iesa dintr-o cutioar& de fildig s&-— pat’, ce se z&érea pe mas& in razele lupei care r&z- b&tea prin fereastr’a. M-am sculat iute din pat pen- tru ca s& cunosc pricina guruitului pomenit, am luat in man& acea cutie unde pusesem. dimineata un gal- ban olandez si o para mare turceasc%, am deschis-o cu luare-aminte, si adamc& au fost mirarea care m-au cuprins, auzind deodaté doud glasuri strdime iesind din cutie, doud glasuri de alt& lume, care zbarnaia, tiuia si se sfadea de moarte. . S& m&rturisesc c& m-au apucat fiori rSci in fata acelei minuni nu socot c& a fi vreo rusine din parte-mi, pentru ca nu sunt deprins a trai printre spi- Tite. Spun drept c& atunci m-am crezut incungiurat de vedgnii, fantasme, stahii, strigoi, moroi si de toate fiintele fantastice cate gioac& parola si hora cu me- zul nopfii in lumina lunei. Peste putin ins& .’inis-. tindu-m& ceva, nu stiu cum s-au facut cd am gandit la A. Donici fabulistul, si aducandu-mi aminte de fabula lui Ferul si argintul, in care aceste doud me- 3taluri fin un dialog ataét de infalept, deodat& zic, o lumina cereascé imi trecu prin minte, si am intéles urm&torul adevaér: cd si metalurile au suflet, mai ales aurul si argintul, de vreme ce ele insuflefeazd si de mai multe ori desuflejeazi oamenii; in urmare trebuie sa aibd $i grai. Sprijinit de aceasta frumoasd descoperire, m-am samtit indaté cuprins de o femeiascé curiozitate si, fara dar a perde vreme, m-am lungit Intr-un jalt elas- tic, am -asezat cutioara lang’ mine pe masa si,. cu fi- gareta aprinsé, m-am pus pe ascultat. Razele lunei, precum am zis, se giuca pe covorul din odaie, zugrd- vind feliurimi de figuri, si unele, lunecdnd pe crista- lul c&iamarilor, tremura chiar deasupra galbanului. si a paralei, la care m& uitam cu ochii fantifi. Aceste doud monete se afla atunci in focul cel mai infl&cd- rat al convorbirei, amandoud sa<amd din vreme in vreme cu manie si b&tandu-se, zuruind, de marginele cutioarei. Tata ce zicea : Galbanul: Dar, m& mir de st&paénul meu cum de au uitat cine sunt eu, si m-au pus Ja un loc cuo biat{ para ca tine, ce nu faci acum nici. trii bani, atat esti de stearsd si de tic&loasa ! Paraua (plesnind de ciudd): Rade dracul de po- tumbrele negre!... Dar. nu te vezi ciuntitule, cat. esti de..ros de chila! zarafilor?... nu te vezi cd ai agiuns in trii.colfuri, c& ai scdzut gi ai slibit cat un irmilic de cei noi?.., Ji-ai pierdut toti dintii, sirmane, si vrei s& mai musti pe altii ? : ‘GalbAnul (cu fudulie, ridicandu-se in picioare) : Leul desi imb&traneste tot leu r&mane, asemine si galbanul tot t galban 4 Pila.Paraua (sdltand des si iute de ras): Galban, tu?....Cu adevarat, sarmane, esti galban, dar de gal- b&narea mortii. Galbanul: Jan ascult’, cadand batrand, nu te giuca ‘cu cuvintele, ci desi sunt acum in -trii coltuti, pe loc infig unul in tine. Paraua (cu dispref si cu:un aer de mérire) : Eu am trecut: prin. degitele ienicerilor si nu mi-au fost fricd |. Tocmai tu vrei s& m& sparii ? Ambele mele monete’ st&tur& putin intr-o pozitie teatrali, ca. doi dusmani viteji care se m&soar& ‘cu ochii p&n-a nu s& inclesta la lupt&. Eu ma uitam la:ele far& nici a m& r&sufla, at&t eram de.curios a videa un. duel bimesc; dar asteptarea mea fu si acum ins%- lat&, precum au mai fost’de multe ori In acest soi de intamplari. Provocatorul, adic ‘galbaénul, vazand maiestatea $i curajul protivnicei lui, se. d&moli, se. trase inapoi, si prin aceast& migcare aduse o noud do- vad observarei ce am facut demult, c&: fala mare isprav& n-are. “ Galb Anul (dupd o scurid tdcere) Nu te bucura, proasto, c&eu m&-voi ingiosi a te onora cu ioviturile mele, si dacd te-am si ameninfat dinioarea, nu spera caé-mi voi uita rangul intr-atéta incat s& m& ating de tine. Stiu, slavi domnului! cat& dep&rtare este intre noi. Familia mea-i de aur si néamul tiu de-abia de " argint. Cum indr&znesti dar a socoti c&%, eu, care am fost slivit de cei mari si legnat tn sdnul lor, eu, care sunt fruntea banilor, eu si. m& m&sor cu tine? S&r-" man&! gandeste cat ai rimas-de neinsimnat&-n lume si vezi mai inainte de toate ci esti de o mie patru sute doudzeci de ori mai putin decdt mine. Paraua: Fricosule aristocrat! se vede c& ai locuit mult& vreme in sénul domnului M. si c& de la dansul 5ai castigat samfirile dobitocesti sub care ifi ascunzi lipsa. curajului. Tu, olandez, tu s& rostesti cuvinte de familie $i de noblefé! Rusine, rusine. s&-fi ‘fie! Am cunoscut multi compatrioti de-ai t&i in deosebite ran- duri si in deosebite -:pungi, si marturisesc c& i-am aflat curafi de fire si de caracter; dar tu, negresit esti min- ciunos, calp, bastard, cSci iti arafi arama fara cat de pufina sfiala. (Suspindnd :) Unde-i, unde-i frumosul gi nobilul olandez cu care m-am iubit atat de fierbinte Ja anul 1820 in buzunarul cdpitanului Costifd, pe cand acest vestit corébier cal&torea pe Marea Neagr&|... Unde-i acum s& te fac’ una cu cutia in care ne g&- sim si sé-m& r&ézbune de obr&zniciile tale. Galbanul (uimit de turburare): La anul 182072... C&pitanul Costifd?... Marea Neagr&?... Ce spui?.. Tu erai atunci.cu mine ? Paraua (intr-o nespusd mirare): Cu tine! Ce fel? Galbanul (rdpide, adundndu-si suvenirele) ; Dar... imi aduc aminte... intr-o noapte intunecoas& marea era intartata de furtund.. corabia era s& se inece la Su- lina... Tofi se ruga lui Dumnezeu ca s&-i scape... Paraua: Asa este, bine zici. Eu. tremuram de fric& si, deodat&, zuruind cu desperare, m-am aruncat si m-am lipit... | Gatbanul (dandu-se de-a dura cdtrd para): Si te-ai lipit de peptul meu, care de mult ardea pentru tine In focul unei dragoste nemAarginite. : Paraua (lunecdnd cdtrd galbadn): Ah! Galb&anul si Paraua (lipindu-se intr-o amo- roasd imbrdfisare): Soarele meu! Luna mea! Zinghetui pricinuit prin infocata atingere a monete- lor se schimb& imcet-incet intr-o zuruire slab’ sau, mai bine zicand, intr-o suspinare metalicd care se perdu tn deserturile lumel si a cutiei..O tacere dragilas& urma 6dupa aceasta, ticere ce dovedea 0 mare catime. de samfire in sénul monetelor, ticere scumpa si mult mai glasuitoare dec&t ins&si vorba ; tdcere care mi-au -atins panda si mie, un strain, coardele inimei si mi-au adus, doud lacrimi de comp&timire pe marginea genelor: : : Peste cateva secunde ‘ambii atnorezi se traser& pu- fin inapoi, se uitara lung‘ unul Ja altul, . Facandu-si amandoij o dureroas& revizie, si: ziser&' urm&toarele, cu glas patruns : " Galbanul (oftand din. greu): Cat est de: schim- bata, iubita mea ! . Paraua (suspindnd cu durere): Cat ne-am schim- bat, dragul meu ! “Galbanul (cu amérdciune) : Ce crudl § si nemilos- tiva4 vremea! Coasa ei nu se_osteneste niciodata |... Plicere, frumusete, tinerete, toate. sunt s&cerate de dansa |... Astazi ele stralucesc cu tot farmecul lor si mani se perd. Trist§ soart{! Lume desarta ! Vials ticd- loasa ! Ah! ah! . Paraua (cu bldndejd Angereascd) : Nu te mahnt, luceaférul meu, ci nu suntem numai noi supusi acelor crude pravili ale soartei. Ferul c&-i fer si-inc&d rugi- neste, dar apoi moicaresuntem menifi: prin. ins&si_ fi- Tea noastré a fi jartfa licomiei: oamenilor | Galb4nut: ffi aduct aminte, scumpa mea, de-acea epoha fericité cand ne-am intalnit in buzunarul capi- tanului Costifaé?.. Sufletele noastre era ficute unul pentru altul, ‘c&éci-indat’ ce ne-~am zérit ne-am si saém- fit cuprinsi de dragoste, Cat de frumoasé erai. tu atunci cu fata ta rotund& ‘si alb& ce steclia si stralucea ca'o tabla de dulcefi. Cu cat& gratie se indoia talia ta gin-” gas si subtire! Ce glas dulce si armonios aveal tu atunci | : : aParaua: Atunci?.. Dar atunci si tu erai tandr, frumos, voinic; atunci erai luciu si plin de farmec; atunci aveai pe-mpregiur o coroané. cu zimf{i din care iega scantei amoroase ce-mi p&trundea inima. Atunci ‘eram amandoi in varsta dragostei, ne iubeam si ne dizmerdam toat& ziua si toata noaptea, imcét mi s-au . ros gium&tate de fat& atunci... dar acum... Galbanui (intr-o deplind desperare): Dar acum? Paraua (rdzdnd): Acum suntem ca doi YAciuni - care fac numai fum far-a da para. Galbanuil: Eu, t&ciune, eu care... Paraua: Las& monologul pe alt& dat& si-mi spune ce te-ai mai facut din ceasul acel crud cénd am fost despartiti 2... Prin care valuri, prin care pungi, prin cate soiuri de degite ai mai trecut ? Galbanul: Ah! iubita mea, céte intampléri am avut de la 1820 incoaci!... De cate. ori am trecut de la treptele cele mai nalte ale sofietatii la cele mai de jos, din manile cele mai curate in labele cele mai m&rsave, de la sanurile cele mai nobile la pepturile cele mai des&rte de oricare samfire! Nu este soarté in lume mai curioas& $i mai vagabond decat a fiintei nenoro- cite-ce se numeste monetd. In veci si peste tot locul slaviti si dorifi, noi suntem pricina celor mai multor fericiri si nenorociri pre p&mant si, cu toate aceste, rareori intélnim suflete de acele inchinate noua si vrednice de toat% lauda, care, cunoscand pretul nos- tru, ne p&streazi ca moaste sfinte in fundul unei 1&zi de fer, ne p&streazi, zic, ani intregi si ne scapd de acea frec&tura necontenit&’ a degitelor omenesti care roade podoabele noastre. Paraua (cu ceva nerdbdare) : Le stiu aceste toate ; spune-mi mai bine istoria ta.Nu am trebuint’ si mai adaug cat de mult se afa- fase curiozitatea mea. Istoria unui galban, povestita in intunericul si in t&cerea noptii, era pentru mine o pe- trecere nesperat’. Mi-am aprins iute o a doua tiga- ret&, si galbanul incepu aga : Galbanul: Istoria mea este legat’ cu deosebite anecdote ce s-au intamplat subt ochii mei persoanelor la care m-am aflat, anecdote triste sau vesele, unde eu am giucat totdeauna rolul cel mai de c&pitenie si in care mi s-a infStosat prile] a face multe ins’mnari si descoperiri .asupra oamenilor. M-am folosit mult. de privilegiul.ce avem noi,. banii de aur, a -fi stransi cu scump&tate la peptul lor, pentru ca s& le cercetez si " §% le cunosc inimile de aproape; si tu, iubita mea, tii ca si mine cat& margavie plin& de dezgust este ascunsd {nlfuntrul umor bipede care se zic cregtini cu frica Jui. Dumnez&u. Asculté dar, si nu te supara daci fara voie ideile mele fi-or parea céteodati cam posomd- rate. : Dup& ce ne-au despartit cpitanul Costifa la Galati, daéndu-m& pe mine unui boierinas ce-i vanduse grau, am suspinat multi vreme géndind la tine, la fericitile perdute ale dragostei noastre si crede-m& c& dac&é mi-ar fi fost cu putint’ mi-as fi rapit viafa de desperare; dar firea nedreaptS n-au vroit si ne deie si noua, gal- binilor, dritul scump de a ne sinucide; fn urmare am fost salit s%-mi mistuiesc durerea-n suflet si s& urmez pe noul meu st&pan la mosia ‘lui. Dar poti tu sa ga- cesti in ce chip l-am urmat?... Ascums, soro drag&, in ciubota lui si c&lcat In picioare ca un ban de nimica, pentru c& boierul se temea de t&lhari. Stiu c& aceast& rusine se-ntampl& ades banilor care au nenorocire a pica tn pungile boierinasilor de la fara, dar eu inci 9nu pafisem o asemine ingiosire si m& inddugeam de ciudd. Ah! ziceam atunci, de ce nu am putere s&-i fac © provocare, precum se cuvine intre persoane bine crescute, si si-I strdpung cu spaga’ rigdi de Olanda |... Ce folos insi! Eu ziceam, eu auzeam. In sfarsit, acel drum plin de chinuri se s&varsi dupé cum dori st&pa- nul meu: el agiunse acas& cu tofi -banii in ciubotd faré. s& fi intMinit nici m&car un potlogar pe drumul - mare. ’ -.Vai mie! pu putea sti C& procest-n & lui stare sta gata-n naivali. Paraua: Nu-mi spui c& te-ai facut literat? Galbanul: M-am g&sit odat& din intamplare giu- matate de ceas in buzunariul unui poet, Paraua: Urmeazi-ti. povestirea. Galb4nui: O tmpresurare de mosie 1 sali pe bietul boier a alerga la lasi spre a s& lupta cu tagma giudecd&toreasc3, ins’ din nenorocire in capitala asia el nu putu s& intrebuinteze mijlocul ciubotelor spre . Scéparea galbinitor lui, precum o f&cuse in. drumul cel mare, c&ci aici oarecare director de tribunal i-au luat pan& si ciubotele din picioare. fi- de prisos s& mai adaug c& eu impreun& cu toti cejalalti ai mei tovardsi trecurém In punga acestuia’si c& sdrmanul boierinas se intoarse acas& cu p&rul alb, cu giubeaua rupt& si cu buzunarele sparte. Nenorocirea lui_ m-au cuprins de putind jale, dar pe de alt& parte mi-au adus o muitia- mire ascunsd, c&ci rizbunarea este. una. din cele mai vii. mulf&miri a.oamenilor si a-galbinilor olandezi. Paraua (oferindu-se): M& ingrozesti cu vorbele aceste. : Poo ~Galbanul (cu fantaronadd): Da cum socofi? 10Paraua: Nu mi-er pdrea curios dacd ai fi ua ducat venetian, pentru c& acestia cred numai in ven- dettat lor, dar tu, olandez... Gailbanul: Nu te atinge de nationalitate, soro dragd, c&é ma supar. Paraua: Pardon, scumpul meu; n-am vroit s& te mahnesc. : Gaibanul: Te cred, iubita mea. Unde m& gé-- samp ?... La directorul de tribunal. Nu. fi-oi descri fi- gura. lui, pentru. cd era foarte neins&mnata, dar {i-oi -vorbi de buzumarul siu. Stii cd noi, banii, giudecim mai totdeauna oamenii dup& pungile si dup& buzu- narele ‘lor, si eu m&rturisesc c& acest fel de giude- cati mi se pare cea mai nimerith intr-o epoh’ unde domneste interesul. D. Buffon, naturalistul francez, au zis c&: stilul aratd omul; eu zic c&: buzunariul aratd . omul. El este cea mai sigura caracteristicd a firel, a patimilor si a moralului sdu. De pid’, buzunariul unui ‘cheltuitor este spart; punga unui zgarcit e f&- ‘cut& de materie groas& si trainici si e legata cu noudzeci si nou& de noduri g.cl.; iar buzunariul di- rectorului putea foarte bine s& deie o limuritd idee de haos, c&ci nu avea nici margini, nici fund. Inchipuieste-ti dar, scumpa mea, ce groazi m-au cuprins cand m-am r&t&it in acel sac lung si adanc! M& credeam perdut fntocmai ca un cl&tor in . pus- tiurile Africei, dar m& ingélam, pentru ca buzunariul suspomenitului director de tribunal nu s&muna_nici- decum cu un pustiiu; acesta dimpotrivi era locuit de feliuri de neamuri strdine si pribegite acolo din ‘aite pungi. ! R&zbunare (ital). _ 11Cand am agiuns la marginele acelui sat om gasit © poporatie foarte amestecat’ de galbini olandedi : si nemfesti, de irmilici vechi si noi, de carboave, pana si de sfantigi, pana si firfirici, care cu -totii trdiau intr-o armonie ce m-au adus in mare mirare, cunos- cand dihoniile care despart astizi natiile., ' Paraua: Cum, frate, carboavele si irmilicii era prietini ? Gailb4nul: Nu numai prietini, dar ag putea zice frati de cruce, dac& n-as sti c& irmilicii sunt dus- manii sfintei cruci. Si aceast& unire eterogen’. stii tu de unde se trigea?... Din crudul obicei care salise pe fiestecare monetd a-si lep%da nationalitatea cand au intrat in acel buzunar directoresc. Acolo galbinii, ir- milicii s.c.. nu se mai numea nici galbini, nici irmi- lici, nici carboave. . Paraua: Dar cum, cum? Galbanul: Marturi!... Int&legi acum? De pild& galbinii se chema marturi de triizici_si cinci de ani; irmilicii. marturi de patrusprezice sau de. sesespre- z&ce ani, dup& varst&; carboavele marturi. de doispre- zace ani; si tofi la un loc alc&tuia un popor nou, cunoscut subt nume de: nafia dovezilor sundtoare... MA pricepi acum ? Paraua (oftdnd): Te pricep.. (Dupd o micd tdcere) Si mult ai sezut tu acolo? Galbaénul: Asteaptd. Voi, turcilor, avefi un pro- verb pe care nu mi-l aduc aminte, Gar care se Ancepe cu-haram... Paraua: Haram gheldi,-haram ghiti. Galbanul:. Tocmai; acest proverb, precat. in- faleg, vrea s& zici ci de banii luati nedrept nu s-alege nimicé. Paraua: Bre! Nu te stiam poliglot. 12 5Galbanul: Cum s& nw. fiu ‘poliglot, soro draga, dac& am -slujit oarecand drept plata unei subscrieri la un. Tetragloson, care era s& iasd...dar s& venim la proverbul pomenit, pentru ca s& vezi cum se ade- veri inf&lesul lui. . A doua sar’, dup& intrarea mea in colonia dovezi- lor gundtoare, stam Ja vorb& cu cativa marturi de deo- sebite varste si povesteam pe rand chipurile insala- W&toare ce intrebuinfase st&p4nul nostru pentru. ca sa ne trag& in sanul lui; de la raz&sii, de la viduvelle si- race si de la tofi nenorocifii impricinafi, la care. ne aflasem mai inainte, cand deodat’ o mén& lacom& ne cuprinse gramad& in palm& si ne tranti ca vai de noi! pe o masa de c&rfi unde. se giuca stos. Cateva pirechi de ochi se fantira cu dragoste asupra noastr’, si dup& cateva talii, o alti man& stréind se intinse spre noi $i ne trase intr-un alt colt a mesei. Directorul nu mai era stpanul nostru... El ne perduse pentru totdeauna. Pare cé-l aud si acum cat de tare se bldstaéma, cum se oc&ra pe sine cu cuvintele. cele mai proaste pen- tru c&i giucase, in vreme ce noul meu st&pan fi zicea din vreme in vreme cu sange rice: haram gheldi, ha- ram ghiti! De-atunci m-am p&truns de adev&rul aces- - tui proverb si am luat o mare opinie de infélepciunea musulmanéa. : . : . Paraua (se inchind): Imi pare foarte bine, GalbAnul (urmdnd cu foc): Inf&lepciunea si pa- ralele turcesti sunt. dou& lucruri care. mi-au_ castigat inima. . : Paraua (cu ceva cochetdrie) : Berbantule... Galbanul (dupd un zambet): Tan&rul ce m& céstigase in c&rti, una din acele fiinfi a c&rora nume se sfarseste in escu, cand: se:afli in Moldova,:si in 13eanu cand merg la Valahia; fiinti problematice, care trdiesc fdr-a avea nici un chip de vietuire, care pict n&paste in casele si la mesele oamenilor si care as- t&zi se primbl& in droste de Brandmaier, imbr&cafi in straie noud, incéltati cu botine de glant, si méni fi vezi plam&dind glodul ulitilor cu ciubote rupte, cu surtucul descusut si cu p&larie roasi pe cap; trantori, paraziti, ce s-au introdus de o bucat&é de vreme in sofietatea romanilor, speculand nevinoviétia si incre- derea lor, si care au fost crescufi la scoala vestitului Robert-Macarie, de cotcdreasci pomenire. Ace] interesant copil al. civilizatiei, acel nobil ca- vaier... de industrie petrecea a mare parte a zilei inchis in odaia lui cu o p&reche de c&rfi in mAni, pe care le amesteca necontenit, le aseza in deosebite chipuri, le sucea, le t&ia,deprinzand si iscodind fel de fei de tesmecherii ce intrebuinja sara spre a pungi pe pon- tatori. Si trebuie s& marturisesc c& el agiunsese la o ghibacie atat de maiastré in mA&sluirea c&rfilor, incat ar fi meritat cu toata dreptatea o odd escamotofild in sojul acelei adresate d-lui Rodolfo de d. Eliad, ma- rele ammiratore della prestidigitazione . Paraua (boldind ochii): Ce cuvinte sunt aceste ? Galbanul: Aceste sunt cateva cuvinte dintr-o noua limb& romaneasc&é ce se descopere acum la Bucuresti. Parawua: Dar escamototil ce bazaconie este ? GalbAnul: Escamotofil e var primar cu bratalba, cu lungumbra si frate de cruce cu Broascdicaletautie * si cu impercaicoitagi a d-lui Aristia. -Paraua: Nu te intileg. ‘ Adimiretor al scamatoriei (ital.). 4GalbAnuil: Te cred; dar fan tntreab&. pe croi- torii lor dac& intéleg cuvintele tesmecherii si haram, © si s& vezi c& fi-or rispunde: nu te.capisc sau: nu te cumprind}, Pataua (clatinand capul) : _Mari_ sunt minunile tale, Doamne! -- Galbanul: Zi- mal bine : mari sunt minciunéle * oaminilor I... : (Ténarul,’ jucind cbrti si ficimd datorii, este nevoit si dea galbenut unui zaraf. Avesta este prins intr-o pdure de cétre bni- duci, care impart punga zarafului. Galbenul revine cépitanulat de haiduci.] Avest roman era cu adevrat voinic, si dac& se fa- cuse téhariu de drumul mare, nu c& doar fi era sete de bani, dar pentru c& samfea ceva in inima lui care fl indemna s& caute prilejuri de vitejie; primejdiile avea pentru dansul un farmec magnetic care il tragea f&r& voie, si sunt incredintat c& dac& ar fi avut noro- cire s& se nasc& cu trii sute de ani mai inainte, pe cand romanii era 1n* lupte, el ‘si-ar fi dobandit un nume de’ viteaz mare. Singura sl&biciune ce avea era - cé iubea prea mult nevestele miaritate, si fiindc’ acestea au avut de cand lumea o ferbinte aplecare pentru voinici, s-au intamplat ci multi barbati tnsu- rati era maniosi foc asupra c&pitanului si giurasera si-si r§zbune asupra lui. Mai ales unul, un grec care’ fusese arniut in vre- mea domnului Ionit&i Sturza, {i pastra o dusmanie de cele ‘ascutite, pentru c& sAmtea pe frunte, de o bucat& de vreme, oarecare manci&rimi ce-i infierbanta crierii si-l fScea si viseze noaptea tot soiul de vite corno- rate. El se agsezase’ de vro doi ani in targul Hertii, si 1 Infeleg (ftal.-: capésco ; fr. comprend). - 15de -vro opt luni se tnsurase cu o fata tamara, . care era vestita de frumoasd pe toataé linia hotarului. Cum si ce fel se cunoscusera si-se dasera in -dra- goste c&pitanul cu femeia arndutului, nu fi-oi putea spune... dar stiu. cd in toate serile, pe la asfinfitul soarelui, stépanul meu fsi incdleca murgul si se ducea de se intalnea cu .dansa la o cumatr& a ei ce sedea in marginea targului. Arndutul, se vede cd infelesese in sfarsit pricina vizitelor dese ce f&cea nevasta lui in Casa cum&trii sale, cdci se pregdti de vanat, luandu-si hiitasi,. arme si cat. Hiaitasii. ims& ii alesese printre cajiva b&rbati, care ca si dansul avea ceva picd asu- pra c&pitanului, _ Intr-o sara, cum r&s&ri cea intai stea pe cer, sta panul meu, dupa. ce isi imp&rti tovartisii pe la deose- bite potice, incélec& murgul si se porni pe o cdrare imgust& ce ducea la margina codrului. Era o lund cum © doresc amorezii, o lun& plind de o tainicd lumind care invMuia tot codrul si razb&tea printre frunzele copacilor. O t&cere adanc&, o liniste sfanti domnea in lume. Nu’ se auzea altd decat pasurile calului pe c&rare. C&pitanul scoase de sub mintean o tamburd mic& cu strune de sarm& si impreundndu-si glasul cu ea, incepu a canta. un vers jalnic, ce-mi patrundea inima, macar ¢&-i de metal. Tot mergand gi cAnténd, iat& ca iesirdm din codru si sosirim pe o culme nu departe de targul Hertii. Acolo st&pénul meu se opri, c&t& impregiur si, puind doud degite in gur&, dura o suieradtura de cele haidu- cesti, care clocoti grozav in codru si. care imi fiui mult& vreme in urechi. Indaté pe urma, o ferestruicad se lumin&’ la o cas& din targ;. iar c&pitanul, sérind ve- sel de pe cal, se indrepté r&pide in partea ei. Dupd céteva minute el era in brafele frumoasei sale iubite 16si se dizmietda ‘si se dragostea amandoi, precum odi- nioar& ne dizmierdam noi, scumpa mea: lund. [imal aduci aminte? : Paraua (oftand) : Ahl.. : - Galbanul: (asemene): $i-iar ahi... (Dupd-o “scurtd $i dureroasd tdcere). Nimic nu-i‘statornic in @ :.ctineretile trec, nerocul :peré tocmai. cand gén- — . dest. s%. gusti ‘mai bine plicerile lui. Cat de. fericite ~ minute petrecea stipanul meu cu iubita Ini ae ce triste “minite eta-si-urmeze dupa ele | Aga-i legea crudei foarte, Agi placere, : : - (M&ni durere, ~ . wos Azi viata ¢i mani moerte ! : ‘Parana ¢din tundul inimei) : -Of..,. of | Galbénul (asemene): $i jar of 1... Ce sai mai spun? Voinicul: meu capitan se. vdzu. deodaté incuti-. ~~ _ ginrat de: vro -zice oameni inarmati si comenduifi’ de _" fnsust:barbatul jubiteisale. Intr-o» :clipaff “el fu arun- > ¢at.la: pamént: $i, in’ lecul- albeler. brat ce-1: strangea eum minut.mai “ineinte Tang’. un pept ‘tafocat, sar-. . manul | samfi niste: lanturi-Galbanul, Neroni: Cat pentru nerozi, “dup cium le zic in Valahia, slav’ Domnulu!!-seminfia lor s-au dezvalit si au inflorit destul de bine fn lume. Paraua: Mai ales de card ‘s-au Tat mania de a avea spirit. Galbanul: Acum efam liber!.., liber !... “taysiegt. tu, iubita méa, toat’ dulceata si ‘toatt puterea acestui ‘cuvant ? Neatérnat de nime, sc4pat.de tinchigorile pun- - “gilor |... volnic de-a face tot ce-mi pl&cea!... In céeasul acela am gustat-cea.mai mare fericire In sufletul meu, c&ci nimic pe lume nu e mai scump si mai slévit decat 23libertatea ; ea-este dorul cel mai neprefuit ce d-au dat Dumneziu oamenilor. $i's& stii de la mine c& atunci-o natie.se apropie de moarte cand fincepe a fi surd& Je glasul libert&tii |: Paraua: Acest adevar e vechi de ‘cand lumea si fl stiu de mult. ‘ Galbanul: Cum se-poate ?... Eu credeam c& l-am descoperit sangur. © Paraua (zdmbind): Spiritele inalte se potrivese - ades la ganduri. » Galbanul (se inching): Eram iiber, precum ti-am spus, intr-ocampie inflorit’ ce résuna de canticile. p&- s&rilor... a . Cioc&rliile voioase in vazduh se leginau S -Si-nturharea primaiverii prin dulci ciripirl serbau! - . Florile dizmierdate de un vantusor lin r&spandea in aer feliuri de miroase ce m& tmb&ta de mult&mire. Stam culcat intre doi. toporasi si m& uitam. la soare cu: dragostea unui frate, cici, zisa poetilor, soarele nu este alti decét un glob de aur. Razele sale luneca pe fata mea, dandu-mi o ‘sdrutare ferbinte, ce m& fScea s& stralucesc de bucurie. Vai mie! puteam oaré gandi ‘c& tocmai. el va fi pricina nenorocirei mele sia de isnoa- vei robiri in care am agiuns |]... Acum sunt incredin- tat de adevirul proverbului romanesc ce zice c&: fratele-ti scoate ochii|... si p&strez .o deosebita admi- rare pentru fabula lui Alexiandrescu, Toporul si pddu- rea, care zice: C& tn fiesce tar’ : Cele mai.multe rele nu vin de pe afard, Nu Je aduc str&inii; ci nile face toate. Un p&mantean de-af nostri, o rudé sau un frate. * Primelte dowd versuri din’ poemul epic prod Purtee, ‘pus plieat:in 1607 de C. Negruzzi. Ben : 24Paraua (cu entuziasm): Aferim, aferim?! | ~‘ GalbAnul:.(dupd o scurtd tdcere).:Ti-am’ spus, draga mea, ci cémpia unde ma desfatam cu atéta mul- fAmire vuia de. canticile :pusdrilor, dar mai ca:sam& de vro -céteva minute ea:résuna de giasul ingeresc a aneihtinere: copile ce culegea flori aproape de mine, Zic ingeresc, pentru.c&.aga-i obiceiul, cu toate c¥ ime nu cted.cé.au auzit glasul ingerilor ; si socdt ca ag _-nimeri mai bine zicand argintiu, mai ales ¢& acest ’cu-. — vant Imi aduce aminte de glasul tiu, ce m-au incin- : tat aga de mult in -buzunariul c&pitanului Costita. .- - Paraua-(varsd o lacrimd de induiosire). ~Galbanul: Ai insemnat ca si mine, scumpa mea, “cat e dé:frumos neamul tiganilor care’ traieso in partéa : munftilor-si-ce figuri regulate si vioaie se gésesc prin- tre femeiie lor; dar crede-m& c4 niciodata, de cand ma. aflu in Printipatele romanesti, n-am .intainit trésaturi atat de gingase, atat de bine impreunate si intr-un cuvant atat de plicute ca a Zamfirei (asa se numea copila ce culegea flori langd mine). Lasa cd era jens rural’ dé ‘vro seisprezece ani si ci avea inc& adée fragezime copilareasci atat de nepretuitd’ ‘tn’ podoaba- : . thei femei, dar apoi toate misc&rile: ei, edutdtire’ $8, giasul s%u avea un ce mai deosebit, un aer de skibu- t&cime: incantétdare, ce o asimana cu -o ‘c&prioart ésprinten& in: momentul cand sdmte vandtoriul in codri. Parul stu negtu ca pata Corbului era impletit th cositi impodobite ca’ b&nuti de-argint si-cu floricele ;” “Tat gat. purtao salb&. de margelé: rosii si albe gi de rabele, care siita pe sanu-i la tot pasul pricinuind un zinghet - delicat: si str&lucind fellurit sub razéle -soarelui. Toaté haina ei era :o c&mesi albi cusutd cu altite de-fir si de m&tasi pe ia umeri gi-pe fa gat:si o fotd albestra: cu dungi visinii, ce incungiura trupul s&u mitidios ca -© trestie: si tras prin ‘inel, dupa cum zic tomanii:. Ce sa-{i mai spun?... Pentru ca si-ti dau o slab’ idee de _ toatd-persoana. Zamfirei ar ‘trebui.s&'\ fac o fiziologie intreagd de fiesce parte. indeosebi, sau s{ urmez unor autori care, vroind.a descrie un ‘portret, intrebuintaza chipul obicinuit: in” pasporturi. As’ zice dar ca ‘dansii cd avea: Ochii, ca seninul. dupa ploaie sau ca ‘floarea: de ci- coare,. > _ Genele, lungi aun: val de mitas’. : Sprincenele, bine’ arcate’ca’ arcul amoriului. Obrazii,. ratunda-lung&refi. si vapsiti usurel- de pur- pura aurorii, care de cate ori se iveste totodat& si zam- beste, pentru. iniesnirea' rimei -si-plcerea_poetilor. _-.Gura,. boboc de_ trandafir, giumdtate -desfoiat. - :: Dinfii,-samburi de mé&r. fara. H coals, ‘sau 1 mlirgaritar. -. Pérul, vezi'mai sus- : ~~ Gdtul, de lebéde, ‘dupa obiceiul vechi. ‘ Sénul. ‘ .Pareua “(cu putind gelozie) : red ca nu Lei ci tat de. aproape.. . . bee ay Galbanul: Ba inc’ m-am_ si leginat peel... Si pot zice. fara rusine ci m-am samtit..carecum méan- gaiet. de.perderea libert&tii mele cand au: dat Zamfira . cu ochii de mine (c&ci stecleam din pricina soarelui y si mai-ales: cand, zambind cu mulfémire, m-au .aninat de. salb&. si m-au _culeat pe sdnul ej. atat.de minunat, ata&t:de rotund, atat. de frumos!: Ce- leag&én,; scumpa mea, ce leagdn! S& trdiesti si si: mori pe.dansul f&r-a dori. alt& fericire: pe pamant- si alt..rai- pe-ceea Jume. Para we: Bre, bre! ce:éntuziasm |... Dac& nu te-as -cunoaste, ag crede:c% esti un tandr poet ce. at 1 scipat de-abia ‘de: spe haifele gcoaielor. - 26Galbanul: $i n-ai gresl, pentru ci infSfosarea Zamfirei m-au cuprins de o. mirare asa de infocata, in- c&tideodaté m-au trasnit un fulger poetic si am’ impro- . vizat pe loc umitoarale versuri : in Promnoaak, copilits Spune-mi de urde vii +. Cu zimbet pe gurita, _ Cu mAndri ochi gi vii? Ce finger mult ferice ss Din ceruri te~au adus - mo. $i pre pamant, aice, as Gingasa te-au depus 7 ie estro nitiueire;— Pu eyti o néfucire, © Un ‘farmec durit, © _ - Us vis de fericire, . Un inger de slavit | Din: cer egti 0 mime; . : $i dulcei glasul téu~ . | Ca sfinta rugéciune a gaol .Cnd bate ceagul riu!! .- wen Parawa: Bravo, bravol.. Imi pare bine c&, pe” lang& cele multe calit&ti, mai ai si talentul. improviza- tieiin privirea tigancelor. Toat& bucata ‘e pliné de o _armonie muzicala ce.sun& a dramb&: dar mai ca. sama * farmecul aurit. imi place si-mi aduce aminte de minu- natul compliment ce au fScut odatd un scriitor dela oarecare instantie unei duduci din oarecare mahala, ‘zi- candu-i: c&-i frumods& ea o otnogenie ‘scris& pe hartie galanjchi. ~ 1 Poezla a fost publicata-de Alecsandri in ciclul : :Suventre sub titlul : Frumoasd. copiligé. 7Galbanul: Ah! parale, parale { Fiinje neintelese ce. sunteti! Vroifi totdeauuna s& ne fineti in mrefile voastre si sA nu avem nici ochi, nici gur&, nici suflet decat numai pentru voi. Jar dac&d. ni-se intampld si ne intoarcem c&ut&turile aiure, atunci vai si amer pen- tru noi, sSrmanii galbini olandezi!... Acele versuri pe care numai eu stiu cat am asudat pind ce le-am.im- provizat !.... acele. versuri in care mi-am v&rsat toatd inima |... tu le iei in ras pentru c& au fost adresate altie, iar dac& le-as fi facut pentru tine, sunt sigur c& le-ai fi gdsit minunate. Dar ce stau eu de te invino- vafesc... , Astfel este sexul, nue vina tat Paraua: Asa, frumos va. sede! Voi ne inselati, §-apoi voi sarifi cu gura inainte; alté vorb&. n-aveti ‘decat c& astfel este sexul, fér-a mai luat in privire toate jartfile cate le facem noi pentru voi. Galbanu1: Dac&-i vorba de jartfe, apoi ma inchin cu piecdciune (se.inchind) si m&-intorc iarasi la sanul farm&c&tor a Zamfirei. Ba ma& duse spre niste corturi ce se zdrea departe, 1a poalele unui codru, si cand fuse- r&m aproape de el, ne iesi Inainte un fl&c&u tigan, nallt, sprinten, voinic, cu ochii:mari si negri, cu p&rul lung $i negru,.cu fafa.arsé de soare, dar: framoas& $i vioaie. El'era Nedelcu, ldutariu vestit, ce ifi rupéa inima cand. trigea din arcug un cantic de jale si care te ficea. s& gioct . fra voie cand suna o hor&. El se jubea cu Zam- fira din copilarie. gi. dupa multe necazuri $i chinuri..ce suferisera. am&ndoi de ceea parte de Milcov, izbutiser& ‘ Refrenul. poeziei jut C. A, Rosetti: cui e vina, din vol. Ceasurile de mulfémtre, Buc., 1843. on ° . 28 : ia scipa din ghearele unor st&pani:nemilostivi ‘si’a trece -in Moldova, unde trdia in pace impreund de vro gase dun oer Cules-ai: multe flori, dragét Zamétrs? it zise” Nes ‘delcu sdratand-o. e . +ehAm cules cele mai trumoase din camp; pentrit‘c ca . 88 le:pun.la palériaita, dercea mai scump& mi-am pus-o-eu la'gat. $i zicdnd. aeceste, Zamfira a mé ardta Pe mine¢ in salbi.. 4 — Ungalban! strigaé Nedelcu cu mirare ‘Unde st cum leai gésit?. .. - -oe In cAmp, céutand flori. cu sent le tine... cack de’ cate: ori gandesc la tine, totdeatina dau de noro¢gil: N-B A-doua’ zi, cand-m-am trezit, am avut cu- tiozitate sé vad de aproape galbanul si paraua care imi prilejiser’ o noapte at&t de interesant& prin con- ‘vorbirea lor, dar din nenorocire am scdpat paraua din- tre degite si.am vazut-o, cu mare mahnire, picand in- tre scéndurile camerii mele. Rog dar pe iubitii mei cititori ca si binevoiascd a ing&dui pin& ce voi scoate-o din locul unde s-au ascuns, pentru ca si le pot im- part&si istoria ei. (Propitsirea,’9 aprilie — 15 ootumbrie 1844) 1842-SUVENIRE DIN ITALIA. BUCHETIERA DE LA FLORENTA Deo s&ptiman’ mi aflam la Florenta, alergand in toate’ ziléle, de dimineat& pan-in. sar&, prin deosebitele parti ale orasului, spre a videa nenumératele minuni Ccuprinse im sAnul siu; la tot pasul un nou lucru vred- nic de laud. se arkta -ochilor mei si imi insufla un sfant respect pentru, maistrii nemuritori care au inzas- frat patria lor cu atdte. podoabe ce fac mirarea cala- : torilor.. Cand a da Dumnezen (ziceam in mine, in fata unui monument sau. al unui tablou), si. avem “si noi. in Moldova un Raphael, un Michel Ange, a c&ror produ- ceri minunate s& poat& atrage othii $i laudele natiilor asupra noastri!“ Dar aceste visuri mandre f&cea loc indaté altor idei trezite in minte-mi prin privelistea -vreunui alt capodoper& de zugravie sau’ de arhitectur’ ce se ‘Anftitosa ochilor mei, ‘céci obiectele de art sunt atét de multe in Italia si mai ‘alles cu aga, ‘talent lucrate, ‘fmeat c&l&torul. nu mai are vreme nici s& gdndeasc&, ci. isi sAmte fiinfa cufundata intr-o mirare indelungata si plin& de’ placeri. Hl in trecerea'sa prin: italia gusta © viafé nou’, necunoscuti ; ‘i ‘cand’ fese de. pe tarmu= rile acelui p&mant poetic, atunci i se pare c& s-au aS.visat zburand:printr-o cémpie imbogdtita cu toate po- doabele raiului. | Intr-o duminic&, trecand pe piata de Domo, v&zui o multime de echipajuri asezate in linie, in fafa catedra- lei Santa Maria del Fiore!, ce se g&seste in mijlocul piefei; si indemnat de curiozitatea de a videa damele aristocrate din ‘Florenta, fntrai in ea. Privelistea ce mi se infatosé m4 umplu de un sentiment at&t de pu- ternic si de sfant, ci rém&sei impetrit ca statua sfan- tului Ioan lang& care m& aflam. Biserica era luminat& de vreo cateva candele ascunse pe dup& coloane, in- cat razele lor arunca o lumina’ slaba, ca glasul ce] de pe urm& al unui om ce moare, si misterioas& . ca. sfin- tele taine ‘ce’ se serba’ inaintea vecinicului parinte. Un popor: intreg sta ‘fngenunchet in fata altaruluf si cufundat in ‘duicea mangaiere a ‘rag&ciunei ; glasul ra- sunator *s i plin de melodie” ae organelor zbura prin nourii dé ‘tamaie ce’ se radica in vazduh $i viiia cao harpa “cereasc& ce pitea c& cheam’ sufletele la po- cdinta. Un aer ‘de sfintenie ce-fi racorea inima de toata durerea- domnea’ asupra’tuturor atelor capete plecate... .Dup&, vreo. cateva. minute petrecute in cea. mai dulce extazie, m& apropiei de mormintele lui Bru- néllesco. si a lui. Giotto, arhitectii acelei biserici; vi- . zitai, cu de-am&runtul toate frumusetile acelor dou’ monumente. de glorie si, lisandule’ in urmg, m& fn- dreptai. cktr’, o. capeld létural spre. a examina icoana sfintei. Ceciliei, ce z&risem de departe luminat& de ra-, - # Aceast& catedrald ce ‘se numeste Domo, ‘din pricina frumoa- sei si, indrdenetei: arhitecturi a. boltii cu care. vestitul. Brunellesco @ Incoronat-o, este .caa .mai.mare din Florenta... Zidurife ef sunt pe dinaifaré acoperite cu rel. soiuri “de marmora : rosie, alba si Hongrs AVA). act < 5azele unei candele de argint. Ingereasca espresie a fi gurei,. colorile. melanholice a obrajilor si mai ales duiosia tip&rit& in ochii acelei icoame imi p&rur& atét de. miiestroas&, c& m& apropiei de ea ca sé vid de nuera vrun tabloua lui Andrea’ del Sarto, c&ci in toate figurile lucrate de acest vestit artist insémnesem umbrele: acele dulci intinse ca un val transparent.asu- pra ochilor.Ins&- care fu: mirarea mea, cand cetii in giosul icoanei un nume a unui -prietin al ‘meu ce-1 cu- noscusemi la Paris, V***. ,,El oare s& fie? (gandeam in mine) taén&rul. italian cu care.am petrecut atéta vreme in capitalia Frantiei 2?“ Un suspin greu si inddugit ce auzii in ‘coltul capelii uide m&-aflam m& fécu s&-mi intorc iute. capul ‘si vazui un om ingenunchet ‘laéng& mine, cate parea a fi tntr-o meditafie dureroasd..Cu- riozitatea: m4: impinse s& fac vro doud pasuri spre el; atunci téndrul isi radicd capul si se uité la-mine. Fata sa lungdreaf& si alb&, ochii s&i negri,. mari si fnfocati, parul: siu lung; .ce-i ‘pica in: plete netede pe’ umeri, si in: sfarsit fizionomia; ‘aerul su de artist, toate imi era cunoscute;. socoteam .c&..vSd- umbra prietinului meu. Necrezandu-mi . ochii .§i-socotind c& visez, m& dusei lang& el si fi zisei: ,,Tu esti, V"*" 7? Strdinul sari pe Picioare, m& stranse in brate. si, Inandu-ms de mana, -m&-scoase afara din catedrald. <-— Vin& la lumin’ s& te vid. bine, fmi-zise el ‘oprin: du-se pe piafi. Nu pot crede inc’ c& esti tu. $ivse - uitd la mine cu niste ochi a’ ctror’ ‘espresie era. “de: tot curioas’. |” _ —.Te miri, prietine, de starea in care mi vezi,; urm’ ve, ma socoti. poate nebun ?... ns& cand ai.sti in ce furtuni -pluteste sufletul meu! Cand ai cunoaste fe- liuritele samfiri si cuget&ri care. m& muncesc,.:te-ai . 55mira cum n-am nebunit: de tot!... Dup& aceasta el se _ use pe ganduri si finti ochii pe crucea-. catedralei Santa Maria del Fiore. — Drept s&-fi-spui, iubite — ii r&éspunsei — de cand te cunosc, niciodat’ nu te-~am v&zut asa de :tulburat, si-mi pare r&u ci tocmai acum, cand dup& muit& vreme te intélmesc f&r& veste in patria ta, te vSd intr-o ama- réciune asa de crud&,. V"** imi stranse mana ‘si ne in- dreptarim spre cafineua numit& Donné,. Pe drum incepui a-i vorbi de frumoasele monu- mente ale Florenfii si a-i aduce aminte de norocita vreme cand ne g&scam la Paris, fara a lua sama c& el hu m4 asculta si ci mintea lui era cufundaté in gan- duri cu totul deosebite de ale mele. Deodati, el- se opri, cdutaénd la o fereastré a.unui palat pe lang’ care treceam si, aruncand un fip&t si intinzand méanile spre ea, imi zise: . we /.— Ai vazut-o ? Spdriet de dramatica sa pozitie, ridicai ‘ochii, dar nu vazui nimic’ la fereastr§. — Ce vrei si vid? fl in- trebai; perdeaua este tras.:— Nimic, imi r&spunse ‘el, fScandu-se ros pe obraz; nimic... o n&lucire numai, caéci Cecilia s-a dus de mult de.pe p&imant! La aceste cuvinte. doud lacrimi p&rur& in ochii lui. Atunci un fulger de adevar imi lumin& mintea si fnte- lesei c& prietinul meu.era inamorat!... Intrarim in ca- fine. : . In Italia cafinelile sunt toat& ziua pline de consu- matori (musterei), din pricina c&ldurilor nesuferite ca- rele aduc pe om intr-un fel de molef& foarte placut& ; pétruns de fluidul magnetic tn care crierii inoat&, te , Sdmfi furat de o somnarie usoara, si toat& fiinta ti se cufund& fn sénul unei lene poetice, cunoscut& in Italia sub numire de dulce far niente. Pare c&, intins ‘pe un 56leagin de-flori, te cobori din nouri-incet, fard a videa ma&sura care te desparte de. pamant. : Ne puseriém la o mas& de marmurd alba. Indatd un botega (fecior de dughean&) imbr&cat- curat -alerg’ fnaintea noastrd, intrebandu-ne de vroiam granite sau gelate? si, fr& a astepta raspuns, incepu a aumara vro. douazeci de soiuri de inghetate cu ataéta iutime, incéat, neinfelegandu-l ce spune, fl poftii si ne aduc& ce-a vroi. _V"** nu iésise incl din melanholia in care c&zuse: in z&dar cdutam s&-i pricinuiesc oarecare distractie prin..cetirea gazetelor franceze. Mintea'sa parea mun- cit& de o-idee crud’, care in&dusea toate-sufletestile sale ‘insusiri. Nu stiam cum s& mai fac pentru ca s&-1 trag din meditarea lui si, plin de triste{a pentru starea . prietinului meu, m& hot&rai a-i da pace si deschiset gazeta Curierul francez..Deodat’ un murmur de mi: rare se radicS. fmpregiurul nostru; un glas unanim dé Jaud& umplu toat& sala. Unii zicea: Ah! ce frumoasd buchetier&! ce aer nobil si elegant! — Cine oare s& fie? zicea alfii, Pare ci am vazut figura aceasta... ce s&m&nare cu primadona de la Pergola?! Radicai capul, dorind a sti cine pricinuise acea tulburare In sald si. z&rii in fafa noastr’ o femeie de o frumuset’. imge- reasc&, care zambind ‘cu o gratie deosebit&, ne prezenta bucheturi de flori. Un nour de melanholie flutura pe fata sa palid& si ar&ta ci inima ei era zdrobit& ‘de vro durere secret& ; parul: siu negru si luciu iesa‘in bucie unduioase de sub 0 capeld de paie suptire si se tm- prastia impregiurul gatului stu alb ca crinul ;..ochii 1 Sicop cu, gheat& (Ital). : 2 Inghetaté (ital.). 3 ‘Teatru. din, Florenta. 5%_S4i mari si negri avea mandria ochilor de vultur, dar totodata luminele lor inota intr-un foc limpide si mis- terios, prin-care se z&rea o induiosare nemarginit&. In sfarsit, toate. in ea era’ t&cute_ pentru pldcere : gura éi, care. legina un zambet. melanholic; ‘talia sa zvelt’ $i delicati,. manite sale mai fragide ‘decat. florile ‘ce ti: nea... toate avea o atragere ascunsi, care iti aprindea inchipuirea. a : pee Le Cand aruncai ochii asupra-i mi se paéru ca - vid icoana din Santa Maria, lang’ care intalnisem pe prie- tinul meu; dou& lacrimi: steclea. ca douk briliante pe genil sale... M& intorseiiute .c&tr&-V*"t.-cugandul: de a-i_ comunica: ideea mea, dar elera lesiziat. Inf&toga- Tea, acelei necunoscute fi facuse .o, impresieatat:: de mare cd. igi perdu, samtirile, strangand-la san buchetul ‘ce Iuase de la dansa. StrXinii din -cafine alergaser’ , langé V***.si-cerca deosebite chipuri de:.a+t aduce: ta cunostinj&.... In. sfarsit. V'** deschise. ochii-; figura lui era-galband si -tulburatd ; cdut&turile: lui: era silbatice: El se uit’ peste tot locul: cu. infiorare, -si pe arma: apu- candu-m&-de mana ::,,Haideti degrab%, tmi-zise-= hai: deti. sé g&sim...:Cecilia mea tréiegte HY... 5 +> Tesirim din cafine f8& a-sti-unde mi-va duce:;:tre- curaém iute’ vro céteva ulifi-unde tofi-ne lua: de nebunt si ne indreptaraém spre o primblare pitoreascd;. cé: este afar& din’ Florenta, si care se numeste ~Boschetto..-° - La inceputul acestui. parc ‘este -o: platt-mare unde se Tidicd Palazzo delle Cascine, adic’ palatu] .1spt8- riilor a duc&i de Toscana. In toate sirile,.dup&.ce se “culc& ‘soarele, aristocratia Florentii si opreste echipa- jele str#lucite dinaintea acelui ‘palat, si damele sé des: fSteaz& prin convorbirea tinerilor cavaleri, care ‘salt ~ calare impregiurul lor, si prin dulceata’ .laptelui proasp&t ce le imputerniceste s&n&tatea’si:le inviosaz& 58.Colorele obrajilor. Acea piaf& este locul de intélnire a ‘multor intrigi-de amor !... De céte ori treceam pe lang& un oblon si vedeam vreo dam& asezat’ pe perne de miatas& in fundul traésurei, nu’ m& puteam st&pani- de oarecate palpitare de inim&. Fiestecare caretd .pentru mime era un izvor de impresii noua, insi V°** parea ca nici: le videa. Cu c&t ochii mei era infocati, cu atat ai lui era r&ci in fafa unei privelisti atat de vesele si-de incantitoate. : t—- N-ai de gand' sa ‘te opresti aici? 11 tatrebat. +! Nu, imi: raspurise. aes ‘Dar unde vréi'sé mergi 2... spune-mi, s& stiu si eu. _ Nu-ti pasi; vind. — Si, apuck printr-un .camp impregiurat de. copaci nalfi, si vechi, care, oprind ra- zele ‘soarelui, tsi intindea umbra. asupra_ gingaselor dame Ce se’ primbla pe. iarb&. Pe urm& intrar&m {ntr-o_ lufe’d deasii, si dup& vro. gium&tate de ceas ajunseram pe un ‘mal radicat si plin de flori, care se inainteaz& ca un “promontoriu | intre curgerile line ale lui Arno. si ale ‘lui :‘Miunione!. Acolo era _Sfarsitul boschetului : | Cand ne oprirdm, figura lui V*** se prefacuse..de tot ‘fafa lui. era rosie ca ceriul ce.se intindea deasu- pra noastr& ; parul s&u, radicat de vantul. de sar&, file : faia_ in aer si lisa liberd fruntea. sa larga, si- geniaia. — ,Priveste, el zise. deodat& cu un glas puternic; pri- - veste, iubite, cu. ce ‘m&rime soarele se ascunde dup& muntii care se imalf& tn fata noastra. Nw-ti pare . 08 asistezi Ja d&ramarea imparatiei romane ? .-Priveste norii acestia v&psiti.de purpura razelor lui, cum se ra- dic&. citr&. ceriuri cao jertv’ a p&méntului facutd . “in gloria preaputernicului ziditor. Uita-te. si te mira, de 1 Aceste dous rAuri mici curg pe marginile Bosquetniut st for. meaza insula unde se face primblarea (V.A.). 59°frumusetile patriei mele:: in- fata noastr& ‘poeticul Arno Serpuieste: prin campii- vesele si prin: lunct. misterioase, si malurile sale vuiesc de cantecele melodioase ale pas&rilor'; in dreapta, verzile. colnice -acoperite: cu .gra- dini si palaturi de marmur&' se par: c& zambese: una altia ca niste copile ces-ar uita in oglind&; in stanga - se intinde o caémpie. plin& de livezi,. prin caré'se rata- cesc vro cateva grupe de. amorezi; ‘in urm¥-ne se clatind un zid' de copaci tufosi, care opreste vuietul oragului- de a veni pin’ Ja noi; numai murmura trist® a lui Arno tulbur& tacerea adanc& ce ‘ne ‘impregiur’. Din vreme in vreme, fip&tul a unei pastruici care adoarme sau notele r&t&cite prin vazduh a unei ghitare se aud in departare. Acum e ceasul cand mintea se cufund’ in medit&ri pl&cute, cand inima. inoata fn extazii dumnezelesti, caiid sufletul aprins _ de sperare isi intinde aripile: si se. lIéagénd pe plaiurile unef lumi nécuitoscute: Acum e ¢éasil sfant cand toaté fiinta omineast% se adapa la izvoarele ‘ceresti si, binecuvin- teazé: mana ‘ce au” zidit- -o, Spune-mi: nu samti tu tn tine acum’ o ‘mult&inire ‘ascunsd, ca sl cand ai ‘fi do- bandit “tot ce “ai dorit 2.. Nu-ti pare -c& esti un alt om ?... Peptul t&u nu se smuceste in ‘izbiturile - inimii tale? Nu- sam{i ceva ce ffi récoreste “fruntea si’ iti dizmiard& lumina ochilor 2... Spune: nu socofi tu’ c& pare c& ai's& zbori imtr-o lume str&in&, unde norocul te asteapti?... Ah! acum, acum viata-i dulce si ne-. prefuité; acum inchipuirea’ mea s-aprinde; acum a! Cecilio, te v&d strélucind cao stea in seninul li ziu a ceriului ; imi zambesti' ca un inger de blandeti, imi faci semn cu mana s& te urmez, Ah! de ce nu am aripile acestui vultur ce trece pe deasupra noastraé ca, sd. spintec._ sieuhy as si m& arunc. in byatele tale?!" _° 6awu V*"*, cu ochii plini de Jacrimi, intinse manile spre ceriuri. : v""* era de un caracter iute, ‘samfitor si supus im- presiilor celor mari; cand sufletul siu era miscat de vreun lucru, atunci toat& fiinta-i se. p&trumdea de’ el, imaginafia-i se infl&c&ra si baterea inimii sale ii zdro- bea peptul... Natura lui il facea s& samt& lucrurile cu mai mult foc decat alti oameni, dar totodat& fiestecare- samtire era pentru dansul un fulger care M1 stribites, fi aprindea sAngele gi {i surpa puterile..— -Dup& ce se linisti, V*** se intinse pe “darb&; ‘fruo- tea’ lui, unde | tremura razele Juceafarului, la care se uita, era aburita de .sudoare, si..tot trupul séu era obosit de osteneaia, ‘Nevroind s&-i tulbur placerea ce p&rea c& gusta in r&suflarea vantului de -sar&, care, fi récorea mintea si fi alina ferbinteala inimii, m& intin- sel ‘deoparte lang& dansul si imi aprinsei o figaretd, : Linistea care domnea impregiurul meu, intunecarea progresiva a ceriului, ceata care se intindea. pe Arno gsi, in sfarsit, mulfimirea ascunsi ce gustam inl&un- tru-mi m& adusera £8rd stire intr-o reverie . dulce. si armonioas&, in care mintea-mi plutea usor. Fumul al- . b&striu .al tigarei, ce se radica in spirale’ unduioase, imi. Ingana ochii si imi pricinuia o. distractie plind de plicere, din care m& tras& glagul lui V°**: — MA iart, prietine, imi zise el, c&. fi‘am prici- nuit intristare, dar nenorocirea care s-au legat de capul’ meu... —= €e nenorocire: Poti bt avea, il Antrebai, da ‘versie: unde esti 2. mo _—+ Ah, ‘se vede: os esti incd on a copil care 2 de-abie~ aivintrat in lume si ci: nu. ai caleat inc& pe -ghimpit care presar& calea viefii! Stii-tu c& tocmai varsta: mea este..cea: mai. primejdioas&: si:mai supusd’ patimilor: gué. 6.fletesti ? Tineretea este. ca un copac mic si fraged ; cele mai slabe vanturi sunt furtune pentru el... Dar ascult& mai bine istoria vietii mele, s-apoi vei putea giudeca tu. care este nenorocirea ce ma prigoneste. v*** isi arunca parul inapoi pe umere - i, stergin- du-si fruntea, incepu aga : i Din cea mai fraged& a mea copilarie ‘eu am ramas orfan si lipsit de povatuirile si de dizmeierdirile pa- rintesti, care sunt razimul ei; de-abie agiunsesem in varsta de 9 ani, si nenorociréa. isi infipse cangile in mine; la cel intéi pas al vietii mele, in loc de a m& gasi pe o cale inflorité ca cellalfi copii; m& trezai in- tr-un pustiu fara margini si far& umbra! ...Un mos al meu, fijndu-i mil& de tic&loasa mea stare sau, mai bine. poate, vroind a. s& folosi de micul venit ce-mi réma- sese de ‘la p&rinfi, m& lud sub epitropia lui, si pentru ca ‘si nuemi tot aud& bocitele si si nu vada lacrimele care neincetat imi uda ochii, m& lep&d& intr-un pan- sion unde petrecui zece ani b&taéndu-mi capul cu lim- bile strdine, cu literatura si mai ales cu zugr&via. Inaintirile ce f&ceam din zi in zi im aceasta arta, si mai ales placerea ce g&seam in studia ei, singure m& facea s& uit batd&ile care mancam necontenit de la pa- dre Bertholomo, profesorul meu de limba’ elin’, c&ci cruda mea soart& m4 silea s& caut in insumi mangaie- rea de care inima-mi era insetat’, iar nu in brafele . unei mume dr&gdlase. Cu ce ner&bdare asteptam cea- surile lectiei de, zugravie si cu. ce bucurie -videam in- trand ‘in -sal&- pe profesorul méu, ‘care, niciodata : ‘nu lipsea..si-mi spuie cate o vorbé de: multdmire si de imbarbatire cand {i arétam nouale mele produceri. 62Sinor .Alsari (acesta era- numele lui). avea _pentru mine o dragoste cu totul parinteascé si m4 recomanda la tofi ca cel mai ‘bun si-mai-sarguitor elev.a lui. Sfa- tuirile pline de bundtate care, imi da si laudele'.ce imi prodiga, pentru propasirile ce féceam sub diréctia lui, imi- insuflaser& .atat respect si ata&ta iubire pentru el, incaét la moartea mosului meu, cand iesii din pansion, atergai la dansul si il rugai si m& priimeasc& in caso lui. Sinor Alsari ma }u& cu o bueurie nespusd sub pro- tectia sa st nu.crufé-nici un sfat $i nici o osteneald ca s&{ aduc& la bund ispravd talentul ce incepusem a castiga in- zugravie..In toate zilele vizitam impreund stralucitele galerii din Palazzo Pitti, din” Palazzo Vecchio si din alte. palaturi mari din Florenja; ne opream_ceasuri intregi, dinaintea fiestecdrui tablou si, dup& ce imi talmacea..cu am&runtul toate insusirile si frumusetile lor, apoi ne inturnam acas& si: ma -apucam de-lucru sub necontenita lui privighere. Un an de zile petrecui-cu el in cea:mai dulce liniste si in cele mai pl&cute indeletniciri: toat&é: vremea mea era fatrebuin- " fat& ‘in studii°serioase asupra artei la care m& dasem. Gloria imi zambea de departe si ma chema in bratele sale. De cand intrasem in cariera unde Michel Angelo, . Tiziano, Raphaelo: si cei, multi- meestri nemuritori. p&- giseri cu pasuri de uriesi, singurul fel a vietii mele era’ s& pot: si eu ad&agi o frunzd la corona stralucité a patriei mefe si, aprins de o idee atat de indrazeati si de ‘nobild, imi alc&tuisem’ un trai cu totul’ ‘artistic, incat 18rs a ma ingriji de lucrurile. ce ‘nu se atingea de: zugravie,- ‘gustam zile- line,. netulburate si pline de incaént&rile sperdrei; “insi aceast& liniste sufleteascd. m& pardsi dup& putin’ vreme: ' 63Intr-o sara sinor Alsari intra in cabinetul meu si imi zise : : : — Vy’, fost-ai de mult la teatru? — De cand au murit bietii mei p&rinti nu am fost, fi rispunsei. — Vrei .s&mergem desar& s& videm Norma ? Are $8 gioace o actrif’ noua. — Haideti. _. == Giteste-te degrabi, cd-i vreme. \ *.M& imbr&cai iute si ne duserim la teatru de la Pergola. Sala era ticsit’ de amatori si dojiile pline de dame élegante si frumoase. - Deodat& se facu-o mare t&cere; tofi se asezaré pe la docurile or, gi orhestrul: incepu uvertura.. Acea muzica pliné de o melodie cereascd n&scu, in minte-mi o.mulfime de idei triste si de amare suvenire. Adu- caéndu-mi aminte c& inainte de zece ani ma g&seam tot la acel teatru.cu iubitii mei p&rinti, mi se p&ru ca le videam umbrele fluturaénd impregiurul meu si tanguin- du-m& cu mila, ca si cand m-ar fi agteptat o nenoro- cire cumplit&! Ingaénat. de fantasmele acele iubite, nici nu luasem sama c& perdeaua se ridicase de vro cativa vreme si c& corul druizilor era pe la sfarsit. Cine stie! Poate as fi stat toatS sara f&r& a m& uita pe scen&’, dac’ un murmur ‘ce se raédicd in sal nu m-ar fi. scos din meditarea in care picasem si nu m-ar fi fScut si arunc ochii inainte-mi. Vazui o fiinta alba si cereascd, 0 comoard de gratii, de tinerete si de poe- zie, un inger a cérui glas dulce, limpide si armonios imi p&trunsé inima. Sala vuia de aplauzuri; iar cand Cecilia incepu a canta rug&ciunea Normii citré lund, cand, picand in genunchi si radicandu-si ménile spre ceriu, inton& acea arie strilucité, Casta Diva, atunci, 64.tot publicul in entuziasmul sdu se sculé pe picioare gi b&tu in palme astfel c& Cecilia se spariase.. Pare ca © vad indrepténdu-si ochii cu sfial& asupra noastr& ; nevinovatia, mirarea, multamirea, toate aceste deose- bite semtimente lucea in c&utdtura ei. Ah! ce zambire " fncantaétoare p&ru atunci pe buze-j!... Ce nobila man- drie se ar&t& pe frunte-i! Ea sim&na cu o fiinté din alt’ lume, frumoasa ‘si _r&pitoare ca geniul armoniei ceresti! Ah! iubite, ce fi-oi spune? Ce cuvinte s4 intrebuintez ca s&-fi descriu frumusefa sa? Cecilia era, precum zice poetul nostru, bella come un angelo ch'lddio cred, nei suoi pitt ardenti trasporti d’amore!, Doua zile necontenit am fost ca un nebun; mi se parea c& videam neincetat un inger cu aripile de aur care, fluturand impregiurul meu, imi canta Casta Diva, impreundndu-si glasul pe o harfi.ce fanea in mana... . Pe urm& cand m-am trezit din visul acel placut, am _ aflat de la sinor Alsari c& au fost salit sf m& scoaté cu de-a sila din teatru, fiindc’, neputandu-mi st&pani entuziasmul, faceam prea mare vuiet, incaét tofi ma socotea lipsit de minte. Trii luni de zile am urmat reguiat toate reprezen- “tatiile; un magnet tainic ma tragea fard voie spre teatru cand stiam c& era s& camte Cecilia. Gustul pentru muzicd se dezvalise. in mine totodata cu dra- gostea, si dar, profitand de cunostinfa celor intai.prin- cipuri ce luasem din vremea cand incd traia parintii mei, incepui a face ceva progresuri. Adeseori ma tre- — zeam cantand pe ulife vro bucata din Norma sau din Lucia di Lamermoor si, rusinat de mirarea cu care toti trec&torii se uita la. mine, alergam degrab& acas& si . * Frumoasé ca un inger pe care Dumnezev 1-a creat in avfn- turile sale de dragoste cele mai arzdtoare (ital.). . 5. — Balta-Albs — cd. 235 - 65,ma inchideam tn cabinetul meu, unde m& apucam de zugrdvie cu-o sarguint’ si mai mare, cdci fSceam por- tretul Ceciliei. De mult aveam de gand s& lucrez icoana sfintei Cecilie ca s& o espun in biserica Santa Maria del Fiore, dar nestiind ce espresie sd-i dau, tot prelungi- sem lucrul ei. Cand vazui pe Cecilia la teatru, frumu- Sefa figurei sale se tip&ri asa de bine in minte-mi, c& pe dinafard si fard stiré ii facui portretul; fizionomia sfintei Ceciliei se intampl& a fi intocmai fizionomia sldvitei primadona de ia Pergola. Bucuria de a videa langs mine icoana ingerului ce iubeam ma aduse intr-o esaltafie atat’ de mare, ci picai pe genunchi diniaintea-ei si, apwcand-o cu amor in brate, o acope- tii de sdrutari.. Tocmai atunci sinor Alsari intra in cabinet si spariet ‘de delirul meu, smuci icoana de la sanu-mi si alergd indaté de o puse in’ capela unde m-ai intalnit. Nu am trebuinta ok spun c& din ceasul acela m& f&cui cel mai’ bun crestin; ci im toate zilele m& duceam la bisericd si c& stam ceasuri. intregi plecat ditaintea’ sfintei Cecilie. Lesne infelegi c&, de vreme ce ‘persoana care iubeam purta acest nume, nu puteam alege alti patroand spre a-i increde secretele mele rugaciuni decat pe sfanta Cecilie. Intr-o zi... ah! cat oi trai mi-oi aduce aminte de ea!....m& gdseam ingenunchiet dinaintea icoanei mele si cufundat fntr-o meditare sfanta. Un vis placut imi dizmierda sufletul; mi se prea c& o fiint’ nevazutd m& indemna s& am buna sperare pentru indeplinirea dorintilor mele, cand sdmtii pe lang& mine félfdirea unei rochii de mdtas&,. Dou& dame intraser& in ca- pela unde eram. Peste putin auzii convorbirea lor. 66— Santa Maria, ce minune!. zise cea mai mare. Jan uité-te bine, Cecilio, la icoana asta din fati. As giura c&-i portretul tau ! — Bine zici, raéspunse ceealalté. — Si améndoud se ‘apropiard de icoand si se uitard mai cu luare-aminte. — Curios lucru! zise iar cea dintai; cu cat m& uit mai mu‘t, cu ataét g&sesc mai mare asim&nare. lati — ochii tai negri si plini de foc; iata-ti gura cea gra- -fioas& A! ce-i drept, mécar ci sunt femeie, nu pot t&gidui c& ai o gurif’ de tot frumoasi; pare c&-i o | roz&- Jan spune-mi: cat ai pl&tit zugravului sau, mai bine, in ce. moneda i-ai pl&tit lucru!... cu bani ori cu inima? c&ci am de gdnd si eu si m& fac sfamta. — Tot veseld si nebund ai s& fii, Iulio, raéspunse ceeaialt’; crede-m& fns& c& niciodaté n-am gandit s&é-mi fac portretul si cdi nici nu cunosc numele ar- tistului. . — C&t pentru aceasta e lesne de a-l cunoaste. $i Se apropie de icoan& ca s&-si ceteascd numele insém- nat. gios. Eu ramasesem inlemnit; c&ci niciodaté nu ma g&sisem asa de aproape de Cecilia. Nu indrazneam nici si md r&suflu, ca s& nu o sparii si s& nu pard nimica din cuvintele sale. Dama care se numea Julia se inmtoarse catra Ceci- lia si fi zise razand : : . — Numele lui este V"**; il cunosti, Cecilio 2... — Ba nu. . — S&rmanul tanar! L-ai legat.si pe dansul in lan- furile tale !... ins& el fi-au dat bune dovezi cé te iu- beste ; portretul acesta lucrat in ascuns este martu- rul sl&virei ce are pentru tine. Eu cand ag fi in locul tau as face toate chipurile s& aflu cine este si l-as prefera tuturor printilor din Florenfa care-ti fac curte 67Si-fi repeteazd in toate zilele c& mor dupa tine fara a muri cat de putin. . Imi venea s& s&rut picioarele acelei femei care, far& a m& cunoaste, céuta s& induplece pe Cecilia in favo-. rul meu. — Nu-fi este pacat, Iulio — r&spunse Cecilia — s& zici acest fel de vorbe in biseric& ? . — De ce si-mi fie p&cat?... Amoriul nu este oare cel mai sfant si mai curat sentiment insuflat oameni- lor de insusi Dumnezeu? Pentru ce si ma sfiesc de a vorbi de el inaintea celui ce l-au creat in‘ inimile noastre ?’Ce pa&cat poate a fi de a spune adevdrul toc- mai in locasul unde adev&rul domneste si de a miar- turisi cé un om, de orisice rang s& fie, este mult mai vrednic de iubit cand el ne iubeste din toat& curdtenia inimii sale, dec@t nobilii acei ruginiti care, departe de a avea cea mai micd dragoste pentru noi, vreu nu- mai si-si implineascd o caprifie trecdtoare si's& ne arate pe urmd ca victimile vanitatii lor ! Cecilia zambi si fi zise: Nu-ti cumosteam atata elocvenf&, Iulio. De cand te-ai facut advocatul amo- riului ? — De cand am aflat c& nu-i adev&rat& fericire fara adevarat amor. Cecilia se uita.cu o espresie deosebit’ la portretul ei si mi se p&ru cd stranse mana Iuliei. Ele se uitar& una la alta cu o iubire frdjascd, zambiré amandoua ca doi ingeri si se dep&rtara&. Inchipuieste-fi pozitia mea dup& ce auzii acea con- vorbire ce se atingea atét de mult de soarta mea. Nu puteam crede ci cu adevdrat Cecilia fusese lang& mine; socoteam ca visasem. Ataéta norocire nu putea 68fi pentru mine, dar totodat3, ca un om ce cauté. sd-si prelungeascé visul placut din care s-au trezit, imi inf&tisam lamg& mine pe Cecilia cu fruntea luminatd de razele candelii ce ardea in capeld, cu ochii sai radi- cati spre icoan&, si imi inchipuiam aceste doud fi- - guri ce simana mirémdu-se una de alta de frunmusétea lor. Imi repetam in minte toate cuvintele acelor doud femei care reprezenta geniul amoriului, chemand in bratele sale pe ingerul nevinovatiei. Viitoriul mi se ar&ta acoperit de filori; toate n&lucirile mele se des- ‘teptara, si o dulce sperare imi dizmierda sufletul si ma in<a la ceriuri. . Cand m& -trezii-din reveria acea dulce, biserica era pustie, si razele lunii tremura pe coloanele-i de mar- mur&. M& dusei degrab& acas&, imi luai mandolina i m& indreptai afar’ dé Florenja, spre Boschetto. M& primblai vro cat&va vreme prin -rédiu si m& intinsei in sfarsit pe iarbd lang& un copac. Linistea, frumuse- fea poetic’ acele stiri de var’, dispozitia melanholicd in care m& g&seam si, mai ales, ideile de amor si s4m- firile ce m4 stdpanea imi insuflar& dorinfa de a canta, impreunandu-mi glasul cu mandolina; incepui a im- proviza cuvintele aceste : Ah ! te iubesc si drag mi-e de-a o spune, S-oricét de mult in lume voi trai, ‘Tot vreu s&-ti-spun, sé-ti-spun, dulce minune, C& te iubesc gi vecinic te-ci-iubi! Avel cuvant, acea dest&inuire, Duice parfum al sufletului meu, Nagste voios ka scumpa ta privire Ca un odor plicut lui Dumnezeu 69Dar! te iubese si-mi dau sufletul tie, Caci pre pamant si-n raiul ingeresc ‘Nu poate ii maj sfanté armonie, Decat acest ferice te iubesc... s O.! de-ar suna acuma pentru mine ‘Ceasul dorit a zborului ceresc, Eu as muri ferice lang& tine, Le C&ci-ag muri zicéndu-ti: te iwbesc! Cand sfarsii de a canta, vizui c& se deschide 0 fe- reastré da randul intai a unei case din fati. O femeie se aratd in balcon, cu o ghitar’ in mana, si intond tug&ciunea cea vestit’ a Normei c&tré lund. Glasul ei nu-mi era necunoscut; dulcimea ruladelor sale n&scu in mine un prepus. M& sculai iute si m& apropiei de. fereastra unde auzisem acel glas; tocmai atunci-razele lunii se aruncar& in plin pe fata necumoscutei. Cecilio!" strigai in delirul meu, si. picai- gios, inundat in sénge.. O umbr& neagr& trecuse pe langa mine si-mi infipsese un stilet in pept. Cand deschisei ochii, m& gisii, o fericire! in bra- fele Ceciliei.. Ba auzise gemetele mele si trimisese : slugile, care, gdsindu-ma intins ca un mort pe pdmant, m& aduser& in salonu! ei, Sl&b&ciunea in care picasem prin perdersa séngelui si mai ales zguduirea electricd ce samfii, vazandu-m& lang& sanul. Ceciliei, m& arun-- cara incé o daté in ghearete mortii; iar cand m§& trezii de a doua oard, intrai intr-o desperare cumplit&, c&ci ~m& vazui-im camera mea, In zidar céutam si-mi aduc aminte de toate cele ce se intamplaserd; nu puteam “infalege pentru ce sinor Alsari se uita la mine cu ochii plini de lacrimi si pentru ce doctorul imi pipdia mana, 4 Dar = da, 70cand deodat& samtii o durere groaznicad in pept. C&tai impregiurul meu: asternutul era plin de sange. Atunci fmi adusei aminte de toate intamplarile... Cea intai intrebare care f&cui au fost despre Cecilia: — Unde-i, s-o vid inc& o dat& s-apoi si mor! Nime nu-mi rdéspundea, si tofi se uitau la mine cu mild si cu fricé. Zdrobit de durerile care m& muncea si. vrand a-mi télmdci tristefa celor ce era pe lang& mine, so- cotii ca Cecilia murise. Toate samtirile mi sé turbu- raré lao idee atat de crud& si, nemaiputand suferi viafa, smulsei de pe rand leg&turile ce-mi pusese doc- torul spre a opri curgerea sAngelui; dar cand ridicai mana ca s& le arunc departe de mine, un r&vag pic& pe genunchii-mi. 11 deschisei indata si cetii aceste cu- vinte scrise de mana Ceciliei. fl stiu de rost: Un tiran care md prigoneste din copildria mea md sileste sd md pornesc-in ceasul ‘acesta din Florenja, cdci au aflat dragostea mea pentru tine. Nu. stiu .in care parte a Jumei are de gdnd sd md aseundd, insd mare este Dumnezeu! ne vom intdlni poate vrodald, . §-atunci... Cecilia Acest rivas ma p&trunse ca un trdsnet si md aduse fntr-o nebunie cumplitd. Trii luni de zile viata, mi-au fost in bratele mortii. Am aflat pe urm& ca in vremea aceasta m& sculam cateodatd, siream prin casi, Tas. deam, imbratisam pe’ toata’ lumea: si spuneam fiegte- caruia c& Cecilia m& iubea, ci eram cel mai norocit om de pe pdmant!... Pe urma incepeam a plange, a-mi smulge parul si a blastima ceasul fn care, m-am n&s- cut si.soarta care, ca-unui om insdtat chruia i-ei pre- zenta un pahar..cu apd si l-ai trage de la gurd-i. cand “71ar vroi sd beie, m-au f&cut s& cunosce dragostea Ceci- liei tocmai cand ea au fost salit’ s& se dep&rteze de mine. . - : . In sfarsit, dup& sese luni m& ridicai de pe boal&, si cum fusei im stare de a iesi afar din cas&, m& dusei la sinora Iulia ca s-o intreb de nu cunoaste lo- cul unde se g&sea prietena ei. Sinora Julia era sitigur& intr-o camer& elegantd si sta pe o canapea de catife rosie. li cerui iertare de indrémmeala ce o luasem a m& inf&tiga dinainte-i f&r& @ avea onorul de a-i fi cunoscut. Ea ins& imi raspunse zambind ci ma ingalam, c&ci m& cunostea prea bine. — Ma gaseam la Cecilia — imi zise — cand te-au adus implantat in sange, si nigte hartii ce picaser& din buzunarul d-tale, niste c&rfi de. vizite a d-tale ne-au priiejit la amandoua chipul de a-ti cunoaste numele. Ne iart&, domnule, dac& am avut indiscretia de a le .ceti, insi trebuia s& facem revizie acelor hartii, pen- tru ca sd putem afla numele si adresa persoanei care era in manile noastre si s-o trimitem in sanul familiei sale. — Nu v& pot mulf&mi, sinora, de bun&tatea si de mila ce afi avut pentru mine si credefi. c& voi fi in veci recunoscator. _ — Au fost o.datorie pentru noi, domnule, ca si-ti prodigém fngrijirile de care aveai o neap&rat& tre- buint& fin starea periculoas& tn care te aflai, si dac& ‘nu am.putut face mai mult pentru d-ta, crede ca aceasta nu au atérnat de la vroinfa noastra. — Stiu, sinora, pricina care pentru nenorocirea mea m-au departat atat de degrab& de sub cereasca privi- ghere a dumilor-voastre, si tocmai pentru ca s& aflu urmarea acelei intamplari misterioase am luat indraz- neala de a veni aici. Te rog, deci, sinora, si te giur 72pe numele prietinii d- tale, s& nu-mi ascunzi adevarul. Spune-mi in care loc se gaseste acum sinora Ceci- lia 2... Ah! fie-ti mil&, spune-mi unde-i Cecilia 2... Cand ai sti... — Ca o iubesti, poate? Aceasta o stiu de sese luni, tocmai din sara cand te-au: adus mai mort in ‘casa prie- tinii mele. — Cum ? Cine au descoperit?... — Icoana sfintei Cecilie, care se g&seste in Santa Maria del Fiore. . - . “: Ma f&cui rog pe obraji. -— Vezi — addug& Iulia — c& Ii cunosc toate se- cretele inimii ! — Ah! tocmai pentru aceasta ar trebui sd-mi “spui unde se gaseste Cecilia. 2 — Iti dau parola mea c& nu stiu nimicd despre ea si c&, de cand s-au pornit, n-am luat nici o scrisoare’ de la dénsa. Te pot tns&.Incredinta ci Cecilia te iu-. beste si cd dac& a trai. si. vei fi statornic, ai $8 fil ~ odat& fericit. Ea te tubea de mult fari a te cunoaste.. Chiar din ziua cand {si vizu portretul in catedrald ea sau inamorat de artistul care o zugravise atat de bine. Bravo, domnule! bravo, ai un talent vrednic de - laud’. » — Inc& un lucru te-as ruga s&-mi spui, sinora: cine este acel tiran care prigoneste pe Cecilia? — A! a! domnul Barbarissimo? eu asa l-am: bo- tezat. El e un mos. a Ceciliei care au crescut-o de mica, au educat-o, si acum vroleste si o iele de ne- vast{; dar nu te spiria. Cecilia nici nu gandeste la dansul, si dac&’ mai: sede cu el, aceasta o face numai prin recunostinfa . ce-i poartd, pentru c& au avut in- grifire.de copilaria el! , 73— Da’ bine, un asa om e primejdios! —— Eu. m-ag.teme s& sed cu daémsul, dar Cecilia it stdpaneste cum fi place; cu toate aceste, biata copila e salité s&-]1 urmeze peste tot locul unde gelozia lui {1 mand, Purtdrile lui sunt nesuferite; nu las& s& se apropie nici un om de nepoata lui; in sfarsit, ii cu to- tul barbarissimo. . a “ — Si.de ce, m& rog, s“au pornit asa de inte din Florenta ? : — De ce? Pentru cd un gelos amirose amorezatii ca un copou, cale de o postd de departe; s-apoi tre- buie sd stii c& sinor Barbarissimo era ascuns lang& noi, in sara cand ti-am sp&lat rana, si c& auzise toat& convorbirea ce. se fécu atunci asupra d-tale’ intre Ceci- lia si imtre mine... Pune-ti'in gand cu ‘ce furie s-au infdtisat dinaintea noastri cand au auzit pe Cecilia “mérturisind c& esti vrednic de dragostea ei. Turbat de manie, intocmai ca un urs, -s-au aruncat intre noi; au poroncit slugilor s& te duc& acasi la dumneata; mie mi-au poroncit s& ies afar’, si pe la mezul nopfii s-au: pornit ca s& alerge lumea toat&, numai ca s& fuga de- parte de dumneta. . ‘ Dupa aceste vorbe imi luai adio dé Ja sinora Inlie, sia doua zi, imbr&fisénd cu lacrimi pe sinor Alsari, pornii si eu din Florenta cu holt&rare s& alerg Italia intreagd cd sé dau de urma Ceciliei. Patru luni de zile am cercetat cu améruntul toate colfurile Italiei... in zédar! Nime. nu putu'sd-mi deie vro stire despre Cecilia. In -sfarsit, perzand toat&speranta, m& dusei la. Paris pentru ca. s& uit durerea. Stii_ cat de bine am petrecut un an de zile' in capitalia Frantiei. Am c&utat sé aflu oarecare distractii, dar nu am .‘putut suferi strdindtatea $i am alergat-iardsi‘in sanul patriei mele. Tocmai astizi dimineaft&’ am sosit in Florenta si, cum 74m-am coborat din trdsura veturinului! care m-au adus, am alergat s& ingenunchez dinaintea icoanei sfintei Cecilie. Nu fi-oi vorbi de dulcea imprésie ce-ti pricinuieste viderea patriei dup& o lung despartire. Camd te-i in- toarce in Moldova, ii samt{i ca‘ si mine. acea fericire adanc& ce-fi insuflé locul iubit unde te-ai n&scut si care iti trezeste in suflet o mie de suvenire scumpe... Si apoi socot c&i nici as putea s&-ti descriu bine acea impresie, pentru cdi mimtea-mi era prea _tulbu- raté de gandiri amare. Fiestecare parte a orasului, cand intrai in Florenta, mi-au adus aminte de cdte o scend a vietii mete, mai mult trist& decat dulce, si bucuria ce gustam in privelistea patriei mele au fost ama&rata prin suvenirul supar&rilor- care au. impregiurat - tine- Teta mea. Dupa aceste cuvinte V"** isi pleacd fruntea cu o trist& obosdre. — Cunosti acum nenorocirea mea. Nu te miri cum de mai trdiesc sau cum‘de nu am nebunit de tot ?:.. Ah! trebuie s& p×ti muncile ‘sufletesti care le-am patimit eu, pentru ca s& pofi infdlege ce lucru grozav si.crud este de.a-si perde cineva fiinfa ce-au inbit! V*** se opri inc& o dat& si, uitandu-se la buchetul de flori ce. fi dase buchetiera necunoscutd in cafineua . Donné : 5 . — S&rmanelor flloricele — le zise — si voi ati ves- tejit ca si tinereta mea ! . Un bilet mic pic& din buchet pe iarb’; V***: a lua... cu repegiune, fl deschise, isi aruncé ochii deasupra, s&ri ‘in picioare si incepu a fugi spre Florenfa din toate puterile sale. 1 Viitiu (ite. vetturtno). 5In zadar il chemai si.ii strigai si se opreasci... Atunci m& aruncai si eu dup& dansul, alergand cat puteam-de iute si, in sfarsit M1 g&sdi intins pe sc&rile de marmura a catedralei Santa Maria del Fiore, obo- sat de osteneala. — Ce dracu te-au. apucat? fl intrebai, apropiin- du-ma de el. . — Taci c& vine! imi zise; si, sarind iar de lang&- mine, se fécu nevazut in intunericul pietii. . Neputénd s&-] mai urmez, m& hot&rai s&-1 astept ca sa-mi tilmdceascd taina purtdrei si a cuvintelor sale; dar in z&dar.m& primblai vro: doud ceasuri pe piati... v*** nu veni. Piafa era. pustie cand m& pornii spre otelul unde sedeam; dar cand. vrui. sa imtru in: ulita Calzaioli, auzii urmdtoarea conversatie intre doud persoane ce sta sub icoana Maicei-fecioare, la colful ullffii!: — Si au murit? — Ba nu; se zice numai cd-i r&nit. foarte r&u si c& este o slab& sperare de’ sc&pat. — Si nu stii care-i pricina acestei intamplari? — Nu, n-am putut afla decét'c& pe la 11 ceasuri © un om inva&lit cu-o manta neagré au sdrit cu cutitul asupra unui ténir ce trecea im dosul Baptistariului2, ‘In tangurile Italiei, mai pe la toate colturile ulitilor, sunt iodane sau statuie de sfinti dineintea cdrora ard necontenit can- dele (V.A.). 2 Avcest monument; ¢ ce se numeste Incd. Sfantul Toan, se ga- segte tot pe piata de Domo si se socoate c-ar fi fost in. vechime capistea zeului Mars. Printre alte multe lucruri vrednice de pri- vit ce cuprinde, are trej porti de arama, spate una de Andrea Pigano si celelalte doud de Lauren: Giberti. Saépétturile lor infa- tiseazi deosebite scene din Vechiul Testament, dar lucrul lor este at&t de delicat si de miAaiestros, inc&t Michel Angelo zicea: c&: »sunt vrednice de a fi portile raiului* (V.A), 76zicandu-i: ,,Ciné iubeste pe Cecilia trebuie s{ moar&*, * Atunci se iscé o lupt& crud& intre amandoi, si unul din ei ramase pe pave implantat in sange. 1 Sp&riet de ceea.ce auzii, m& apropiei de strdini Fy intrebai de nu stia. unde politia dusese trupul celui rénit ? — Nu $tiu, imi réspunse unul din ei, si se dep&r- tari améndoi de mine. M& dusei degrab& acas&, m& inchisei in camera Mnea si nu putui dormi toat& noaptea; mi se p&rea c& tot videam trupul prietinului meu acoperit .cu rani. Cat am sezut pe urm& in Florenta nu l-am-mai vi- zut pe.V***, nici n-am. auzit vorbind de el. i Peste o lund dup& aceast& intamplare, mergand de Ja Roma la Civita Vechia’, veturinul care ne ducea se opri ca sd-si odihneasc& caii dinaintea unei case vechi si digdrate ce era in drum si care sim&na mai mut a fi o vizunie de hofi decaét un tractir pentru c&l&tori. M& scoborai din trésuré cu gaénd ca s& m& primblu pe gios. Afar& era o lun& plin& si voioas& ca figura unei tinere fecioare; toate lucrurile se videa tmpre- giur ca ziua, si in departare se auzea vuietul groaznic-. si monoton al marei, care steclea la razele lunii si a stelelor ca o Jung& vale de argint. Acel tablou m&ret imi f&cu o impresie foarte mare; si in suvenire re- purtandu-m& la ruinele antice ce vizusem in Roma, incepui.a face triste meditéri asupra nenorocitei stari in care au picat Roma Cezarilor sub ticalosia guvernu- lui papal. Primblarea ims& totodat& iscé si in’ sto- “3 Port la Marea Tireniand, In apropierea Romei. 77mahu-mi o, foame nu mai putin trist’ decdt acele gan- diri. Intrai tndat&% in sangura sala ce se g&sea in acel tractir. Vro cateva lditi de lemn, cu picioarele rupte, si vro trii butelci desarte, cu gatul stricat, alcdtuia tot mobiliarul acelui laécas. Cand pasii pragul usei, o groaznicé horaire imi vesti ci acea vizunie era 1a- cuité de mai multe suflete si in adevar zarii la pd- méant vro trii oameni inzestrati cu- figuri foarte pro- blematice. Toaté scena era luminat&é de razele rosii a unui mic jaratic ce mai ardea in cuptior. Stétui un pic la fmdoiald de trebuia sau nu s& pasesc mai inainte; dar, in sfarsit, fécandu-mi curagiu, ma -apropiei de o o laité. mai lung&é ce era in fund si pe care dormea un soi de uries.. Socotind dup& impregiurari, adicé de pe cerga ce-l acoperea, c&4 trebuie s& fie tractieriul, fl scuturai incetisor. Ins& el, departe de a s& trezi, se intoarse pe ceea parte, dand din umeri si impreunan- - du-si miscarea cu o multime de complimente in soiul acestora, de pild&: ,,Va al Diavolo, Sangue'del Christo, Corpo di Baccho"!, Tesii degrab& din acel loc, p&sind pe v4rful picioa- relor de frica altor asemine complimente. Cand fusei afaré, mi se paru cé ma rdsuflam mai lesne; si, cu ochii ined plini de fumul ce era in sala tractirului, ma indreptai, f&r-a videa mai nimic&. dinainte-mi, spre o matahali neagré. ce gandii cd este trisura noastrd, hotérat fiind s& m& cule pentru ca s&-mi treacd foa- mea. Dup& ce m& impedecai de vro cateva ori de niste buruiene mari, pe care nu le zarisem din pricina us-. turimei ochilor, pipaind mai mult ca un orb, dédui in sfarsit cu mana de un oblon, il deschisei si ma suii; 1 ,Du-te la dracu, Sangele lui Hristos, Trupul lui Bachus* {ital.). ‘ . 78mi se p&ru ins& c& trisura tn care tntrasim era mai radicata. Cand era sd m& asez, samtii un brat puternic c& mise puse pe pept si. un glas strdin imi zise: nCine-j acole?“ Eu r&spunsei, incepand a rade: ,,Ce dracu! tare sti fricos, domnule |. . SOCofi c& ai a face tot.cu talhari?“ . . Trebuie s& spun c& in trésura noastr&é se gasea un popa spaniol, batran, ‘cate se pornise de la Roma cu mine si cérui fi era mare fricd de t&lhari, fiindc&’ pe atunci se vorbea mult in Italia de niste hoti ce iesi- sera la drum. — Cine esti tu? intrebi incé o data acel ce ma tinea de pept.” Deschisei .ochii mari si vazui dinainte-mi un om si © femeie!.. Nu m& puteam dumeri cum se facea c& ma gdseam intr-o trisur& stréin’: Dar dup& vro cateva secunde, in care vreme dama cduta s& aprind& o lamp& de argint, intelesei cd in loc de a m& indrepta c&tré adevdrata noastrd trésuri, m4 r&t&cisem in ait& parte si intrasem in vro trasur& stréin&, ce sosise in vreme ce cdutam s& trezesc pe tractieriu. Déeodat&, caraéta se umplu de lumin& si vazui o! minune, pe V*** lang& buchetiera ce imi dase flori la Florenta ! Mirarea si bucuria noastré fur& nespuse, si imbra- fisérile noastre nenumirate, — Nu pot s& m& incred ochilor mei, zisei dupa o seurté t&cere; tu in viata ? Te socoteam mort, ucis fn dosul Baptistariului. — Slavé Domnului'! am sc&pat si atunci din mai- nile lui. $tii, Cecilio, c& ucigasul care au s&rit la mine era tot acela care mi-au strapuns peptul inc-o data, ‘demuit ? : — Si nu fi-au zis ceva cénd au vrut si te omoare ? intreb& ea. 79— Asteaptd; dar; mi-au zis: ,,Cine iubegte pe Ce- cilia trebuie s& moard !“ = Tic&losul | strigd Cecilia. Sti cine este acel om f&r& de suflet ? : — Cine? — Tiranul care m-au prigonit si pe mine de cand tadiesc... — Sinor Barbarissimo poate? intrebai. v*** bufni de rés auzind acest nume curios, si apoi s&rutand cu foc pe Cecilia : — Nu mai gandi, ingerul meu — fi zise — la o fiintd ticdloas& care ne-au amArat la amandoi cea mai frumoas& parte a vietii noastre; las&-l s& putrezeascd fn mars&via caracterului s&u, precum eu l-am lasat implantat in sénge, f4rd a avea nici o mila de el. ve" o s&rutS iardsi, si veselia reniscu pe fata amorezii sale. : Aceste adese sdrut&ri m& cam tulbura. Rugai pe V°** s&i-mi t&ma&ceasc&‘un lucru de care eram mult intri- gat. De ce fugise de la Boschetto # v** se plecé spre mine si imi spuse la ureche : — Biletul ce picase din buchet era de la Cecilia. Fa imi scria c& de doua zile se g&isea in Florenta, cand m-au vazut de la fereastré trecand pe ulifa. — Acolo poate unde te-ai oprit si m-ai intrebat de am vazut-o ? = Tocmai; c& indat{ dup& aceea si-~au procurat prin Iulia un costium de buchetier’, cu hotdrare s& intre incognito dup& noi in cafineua Donné, sd-mi deie buchetul acel cu scrisoarea sa, in ‘care ma ruga s& m& aflu la 11. ceasuri de noapte in capela sfintei Ceci- Hei din Santa Maria del Fiore. N-aveam oare dreptate s& alerg ca un nebun, cand am primit, fara a m& astepta, o veste atét de noro- 80...citi, care schimba cu. totul ‘fafa’ soartei mele ?... De-abia. agiunsesem pe scdrile “bisericei, de-abia -te apropiasesi si tu de. mine, cand zarii pe Cecilia’ pe lang& Baptistariu. Vrui s& merg imaintea ei, dar tocmai atunci fusei.atacat de.un om. necunoscut. In furia mea il r&ésturmai pe pave cu. atdta-iutime, incét el pict ’ tocmai pe stiletul ce tinea in. mana si. se infipse in ell... Atunci auzii sunand 11 ceasuri, alergai in bise- Tica ‘si gdsii pe Cecilia ingenunchieté dinaintea pa- troanei-sale. De acolo iesiram amandoi afaré unde ne astepta aceasta caraté cu 6 cai; ne suiram in graba-gi, faré a ne opri, nu am facut altd de atunci decat nu- mai voiajuri, petrecdndu-ne viaja in cantice;-in. stra: t&ri_si.in veselii. : — Se vede cd aveti multe secreturi. tmpreun’, ne zise frumoasa Cecilie, zambind si aninénd de fundul caratii lampa de argint.ce aprinsese. — Vorbeam de tine, ingerul meu, ii-raspunse V***, strangand-o in brate cu o dragoste infocataé. : Acum zorile coronaser& orizenul cu o linie argin- tie ce fag&duia o zi.frumoas& c&l&torilor. Caii erau in- “hSmati la carat% si postasul sta'-gata s& porneascd ; dar piné a ni-mi lua adio de la norocitul meu prietin, rugai pe sinora Cecilia s& cante Casta Diva, c&ci toc- mai atunci luna era s& se. peardd dupd un deal. Stra- lucita cantatrif& isi u& mandolina si incepu; dar deo- data°** fi fur& mandolina din mani gsi, rédicand pe amoreza sa, 0 puse pe genunchi. Cecilia, ‘zimbindu-i si uiténdu-se la el cu dragoste, se rizimd cu bratul drept pe um&rul lui gi intond de.al doile Casta Diva, cu ‘un glas mai tulburat; dar mai p&trunz&tor. ~ Cu cat aria se inainta, ingerescul cAnti¢ $lbea, dar cil o duleime inc’ mai incant&toare, si degitele . lui V"*™* se ratt%cea pe strunile mandolinei. In | sfarsit glasul, 6 — Balta-Alba — cd. 225 BLCeciliei nu se mai auzi; mandolina c&zu din ménile lui V***... si amandoi ramaser& imb&tati de dulcele de- lir al iubirei. Ei sim&na ca’ doi ingeri adormiti -in voluptatea estaziei ceresti. Atunci m& coborai din tr&sur&; ti privii pentru cea de pe urmé oar& si facui simn postasului s& incalece. Careta se dep&rtS cu repegiune; iar eu, tiindu-mi incé mult& vreme ochii fintifi in partea care apucase, ma intorsei suspinaénd la tr&sura: noastra. (Dacia Wterard, 16 40) P.S. — Iubite Negri, — Acum sunt 16 ani de cand am facut cea intai c&l&torie a mea in Italia, intovard- sit de tine, care petrecusesi cea mai ‘frumoas& parte a tinerefii tale sub ceriul limpide acelei {&ri. Tu ai fost martur celor mai gingase impresii a mele; tie fi-am destainuit, ca unui frate iubit, toate pornirile, toate visurile, toate sperdrile sufletului meu si, precum atunci ai priimit cu. blandet& acele dest&inuiri entu- ziaste, priimeste si acum dedicarea celei intai scrieri a mele im limba patriei. Ea este o slab& incercare, o stiu,. si nu agstept de la dansa-alt& mulfimire decat s&-ti aduc& fie aminte de trecerea noastrd prin Flo- renja si de frumoasele buchetiere care ne da in toat& sara cate un mic buchet de flori pe cénd luam inghe- fate dinaintea cafinelei Donné, impreund cu prietinul nostru D...1. ‘1D. este Nibolse Docan, tn tovardsia ciruia Alecsandri si Negri ficuser’ cilStoria In Italia. Post-scriptumul a fost edau- gat In volumul Salba litererd, apérut tn 1857, daté la’ tipar pro- abil pri 186% And se trpLineen 19 pnt de Ia célstoria ta Ha- Ma) 82IASI IN 1844 D-lui M. Cogdlniceanu '’ (fragmente) Doresti ca s&-ti trimit o descriere a Iagilor. lat dar c&, pentru multimirea ta, m& hot&r&sc a-mi scu- tura lenea si a inc&leca pe condei spre a intreprinde © primblare pitorescd prin ulitele capitaliei Moldovii. Te instiintiz ins& c& aceast’ primblare am de .génd | s& o fac f&r& a-mi intocmi dinainte un plan de drum, precum se obicinuieste mai in toate voiajurile. Nu, eu nu inteleg c&latoriile ca cei mai multi, adic’: de a sé face robul unui plan’ si, in urmare, de a alerga finté pe linie dreapt& p&n& la telul propus, fra a si abate din cale si féri a indr&zni.a iesi din rolul de masinad dtumeati. Numesc voiaj acela singur care, liber de orice inrdurire strain’, urmeaz& numai caprifiilor vre- meinice a inchipuirei si care ia fiinti fri preg&tire, precum si firé scop hot&rat. , Adevaratul c&lStor e acela care, cand se porneste la un drum, tsi propune s& mearg& unde 1-a duce. fan- tazia lul, ast&zi spre r&s&rit, mani spre apus, astazi pe mare, mani pe uscat, Iar cAt pentru acela care se jertfeste de bunavoie unui fel tntocmit dup& harta geograficd, acela {1 socot un.curier insircinat de a.s& purta pe sinesi ca pe un pachet dintr-un loc intr-altul. 83~ Pentru ca s& nu intru dar in categoria plicurilor de posta, di-mi voie sd urmez dup& placul meu si s& ma rat&cesc pe unde m-a duce condeiul. La aceasta mi-i zice poate cd un bun cdlaref trebuie s& stie a st&pani zburd&rile calului s’u,; dar oi raspunde si eu ‘c& din toate lighoanele lumei, condeiul este cel mai greu de carmuit si.cé ades e rdsturnat cine vrea s&-l infraneze. Ori si din care parte vine strdinul la Iasi, vie des- pre Dunarea, despre Prut, sau despre Siret, i se inf&ti- $az& de departe o panoram& mireaf& si vredmic&é de a trage toatd a lui luare-aminte. Pe coastele unor dea- luri-mici ce se intind pe malurile Bahluiului si in fata altor dealuri acoperite cu paduri si cu vii romantice, el vede o adun&tur& curioas’ de case mari, ce par a fi clidite unele deasupra altora, si de turnuri. biseri- cesti ce r&sar printre ele ca niste catarguri nalte intr-un port. Acele palaturi, fard arhitecturi cunos- cutd, carele, precum am zis, sam&ni c& se acatira intre ele pe spetele lor, sunt cea mai vie icoand a ambitiei locuitorilor lor si acele turnuri numeroase ce se radic& in vazduh par ca nigte uriesi ce ar cata la ei cu mult& mirare si cu mare mila. Cu toate aceste, intrulocarea lor produce un efect pl&cut strdinului, si orasul intreg, insirandu-se in amfiteatru deasupra fru- mosului ses a Bahluiului, informeazi un tablou origi- nal si minunat cu zidirile sale albe, cu multimea sa de acopereminte in fer alb ce lucesc ca oglinzi sub razele soarelui si in sfarsit cu tot farmecul unei po- litii ce are dowd fete, una orientald si alta evropie- neasca. : Al&turarea acestor dou& caractere deosebite, care dovedeste atat de mult. inraurirea Evropei asupra-unei pari dintre romani, partéa bogat& si privillegiet’, si 84 ~lupta necontenit& fintre ideile vechi “si nou’: nu eta nicidecum: tip&ritd pe’ fafa. capitalei ‘noastre cu’ -vro _ cafiva ani mai in urm&. Atunci ea purta o- fizionomié mai mult orientala ;-ins& de cand: spiritele au tnceput a sd dezvali la razele civilizatiei, o mare “prefaceré s-au ivit im toate, o schimbare r&pide sau s&varsit atat in gusturile cat si in obiceiurile acelef mict parti a societdtii romanesti de care am pomenit. Hdinele lungi si largi au. dat rand straielor mai stramte a Eviopei; slicul s-au inchinat dinaintea p&lariei; ciubotele rosii si galbine au dat pasul inc<imintelor de vax ; diva- nurile late s-au cioplit in forme de canapele elegante, si in urmarea tuturor acestor.nout&fi sia mai multor . alte ce s-au introdus cu. moda,. casele au trebuit ne- gresit, si priimeasci o form&% .strdin& si. potrivit’ cu natura ideilor de ast&i. Ele au tnceput a s& supune regulelor proportiei, a.s& tmpodobi cu coloane, cu fe- Testre -largi si luminoase, cu. balcoane. desfafate; au Inceput a iesi tm fata ulifilor, pirtsdnd fundul ogr%zi- lor unde se ascundea mai inainte, a s&_ ingr&di cu ostrefe de lemn sau de. fer, d&%ramand’ gios zaplazu- rile si zidurile acele tari care le da un aer de cetati ; au. fnceput,.intr-un cuvant, a sé radica pe pldénuri ele- gante si plicute ochilor. ‘“Aceste zidiri nou&d formeaz& partea evropieneasc& a orasului. ‘Cat pentru cea oriental’, ea este repre- zentat’ prin o multime de hardughii vechi, nalte, strambe, mucede, cu p&refii afumati si cr&pati, cu fe- restrele mici si chioare,.cu -stresiriele putrede si ascu- fite, cu sc&rile intunecate, cu od&ile. ofticoase, cu ograzile mari si pustii, cu. gridinile pline. de buruiene s&lbatice si cu ziduri groase pimpregiur. Cuiburi de buhne, locuiffi de stahii ce te tmfforeazX si unde ti se pare c& vezi zicénd cate. un matuf gérbov, cu ghigi- 85lic pe frunte, cu m&t&nij in man si care harcdieste, oc&éraénd necontenit cateva tigance stremferoase ce stau dinaintea lui. Mai adauge la acest tablou. cateva ‘clopotniti To- - tunde sau cvadrate, fara stil cunoscut, cateva cigmele cu inscrieri grecesti si turcegti, si vei avea o idee des- tul de limurita despre acea parte a lasilor pe care o numesc orientald, heavand alt cuvant ca sé o botez mai bine. Acum, amestecd-le pe toate la un loc in inchipui- rea ta, arunc&-le ca nigte giuc&rii dinaintea ochilor tai, si de vei produce un totul neregulat si neobicinuit, atunci vei dobandi o icoand adevdraté a capitalei noastre si te vei incredinfa c& nu este oras in lume alcStuit de mai multe contrasturi. Iasii este un teatru curios, decorat cu palaturi si bordeie lipite impreuna ; actorii lui sunt Juxul si sdrdcia; iar comedia ce se gioac& in toat& ziua pe scena lui poart& deosebite ti- Juri, precum : »Cine-i mare fi si tare; cine-i mic tot nimic.“ Slicul si palaria, sau idei vechi si idei noua.“ Un b&tran onorat, care au fost fafé la multe in- tamplari in indelungata lui via}é, au facut observarea aceasta: ,,c& romanul e ca ceara si cd priimeste foarte lesne toate intip&ririle ce-i lasi vremea. — Roménii, zicea el, se fac turci cu turcii, francezi cu francezii, englezi cu englezii. -Ei astizi poart& frace stramte si ciripesc bonjour $i bonsoir, pentru c& aga-i moda. In vremea turcilor ei purta cealmale si fScea temenale, zicand hojghioldum!, safaghioldum?. Sub domnii greci, { Bine-ai venit“ (ture. : hoj gheldin)., a “Bie, bine-ai venit" (ture. : sefa ghelidin). 86ei tsi inc&rca capetele cu glice si din telebimu! nu se scotea. Cine gstie de-or veni hinezii im fard, dac& ei nu s-or face mandarini si daci nu s-or numi Cing- ching-tung-fo ?" Aceasté observare m-ar despera asupra caracteru- lui nostru, dac& n-as sti ca ea se atinge numai de o mica parte a societatii romanesti; c&ci &ranii, cari, slavi Domnului! alc&tuiesc cel mai mare numéar, nu si-au pdrasat niciodaté obiceiurile, nici limba, nici portul, desi tristele intampliri ce au trecut peste tard au ap&sat mai mult asupra lor. : . Cuvintele acele ins& a b&tramului m-au adus a gandi la deosebitele caractere ce au trebuit si aibé lasii in urma deosebitelor prefaceri prin care au tre- cut locuitorii lui si au trezit in- mine dorinfa de a sti ce fizionomie au avut acest oras in vremea dacilor ? ce schimbare au luat mai im urm& sub st&panirea ro- manilor, pe cand el sé numea Municipium Jassiorum gi care au fost caracterul s&u original tn epoha dom- nilor pamanteni, cand era adevdraté politie romé- neasc&, si mai ales dup& mutarea scaunului domniei in el din Suceava sub Alexandru-vodé L&pusneanul. ‘Ag dori, dar nu se poate, zice un cantic vechi. Ase- mine sunt salit s& zic si eu in privirea acelor notifii. Las dar im sama persoanelor cu r&bdare ca s& fac& cercet&ri despre ele; cat pentru mime, acum deodatd m-oi mulj&mi a-ti ar&ta Tasii precum se giseste in anul 1844, : Dealul Rdpidea, care este in fata Iasilor, ne va sluji de punct de pornire in c&l&toria ce imtreprindem.. lati-ne dar pe varful lui, avand dinaintea ochilor in 1 Boierul meu“ (gr:). 87