Sunteți pe pagina 1din 10

Mircea Eliade Domnisoara Christina

Publicat n anul 1936, microromanul Domnisoara Christina dezvolt un


fantastic folcloric autohton.
In Domnisoara Christina este dezvoltat motivul folcloric al strigoiului. Din
interferenta planului real cu cel al visului se creeaz o atmosfer stranie, n care
personajele triesc ntr-un cosmar continuu. Subiectul este construit pe tema unui posibil
contact ntre oameni si strigoi.
Actiunea se petrece la un conac boieresc din Cmpia Dunrii. Spatiul dunrean nu
constituie dect un pretext pentru a strnge mai multi orseni, care triesc, fr voie,
niste evenimente extraordinare, n msur s le pericliteze existenta. Scenariul epic al
crtii are la baz o ntmplare real petrecut n timpul rscoalei din 1907, moartea
tragic a domnisoarei Christina, ucis n timpul revoltei trnesti.
Dup prerea autorului un roman fantastic nu se poate baza doar pe atmosfer si
tehnic; este nevoie n primul rnd de o actiune fantastic.
Din punctul de vedere al conflictului, creatia poate fi privi ca o nfruntare dintre
noapte si zi, dintre vis si starea de veghe. Noaptea se caracterizeaz prin interactiunea
unor fenomene cum ar fi dragostea, taina, visul, misterul, spaima, vraja sau chiar
moartea; pe de alt parte, ziua aduce cu sine clarviziunea, siguranta, certitudinea.
Potrivit acestor faze ale zilei ce se neag reciproc, putem considera si personajele
ca apartinnd la dou grupuri distincte. Intunericului i apartine domnisoara Christina si
slujitorul ei ce soseste cu rdvanul. Un personaj al tenebrelor este si Satan, invocat
pentru un moment, a crui prezent se las simtit, dar nu este concretizat. La polul
opus se gsesc pictorul Egor, profesorul Nazarie, doctorul Panaitescu, slujitorii de la
conac si tranii din sat. Simina, doamna Moscu si Sanda gazdele au un statut
ambiguu, apartinnd alternativ celor dou grupuri. Astfel, prin conditia lor uman, ele
fac parte din categoria celor care servesc ratiunea, certitudinea, dar o slujesc si pe d-ra
Christina sub imperiul vrjii.
Din punct de vedere compozitional, romanul are o desfsurare concentric. Abia
schitat la nceput, conflictul este reluat apoi la un alt nivel, superior, n fiecare din cele
trei zile n care se defsoar actiunea. Romanul ncepe seara si se termin cu victoria
unei noi zile ce se naste. Elementul dominant va fi deci noaptea, lumina avnd menirea
de a spulbera groaza si misterul nocturn.
Inc din primele pagini autorul ne introduce n cea mai concret realitate,
prezentnd o banal conversatie de salon.Nimic nu pare s prevesteasc, n acest
moment evenimentele viitoare. Pn si oboseala nefireasc a gazdei poate trece
neobservat, deoarece are o posibil explicatie logic: multimea de oaspeti care i-au
vizitat casa n ultimele zile. Tot n acest prim moment putem ntrezri si motivul
sacrificiului, prin prezenta vasului celebru descoperit la Blnoaia, n care se aducea
carnea la ospete. Acum se rosteste pentru prima oar si numele d-soarei Christina, fosta
proprietar a mosiei, ucis n chip tragic n timpul evenimentelor din 1907. Prin

prezentarea personajelor si a locului, scena initial a cinei are rolul de a ne oferi toate
coordonatele necesare viitoarei desfsurri a actiunii.
Romanul porneste ca o poveste de dragoste dar, pe nesimtite, accentul naratiunii
va trece din ce n ce mai mult pe spaim. Evenimentele desfsurate n prima sear dau
impresia unei realitti cu att mai trainice cu ct viata la conac pare s se desfsoare
dup obiceiuri strvechi, ndelung verificate. Dar, aceast impresie de lume solid si de
viat linistit o are doar cititorul si cei doi musafiri, Egor si Nazarie.Celelalte personaje
cunosc taina, dar nu ndrznesc s o dezvluie, trind sub consemnul unei teribile
interdictii. Fisurarea imaginii patriarhale are loc destul de rapid, ncepnd cu al doilea
capitol al romanului. Discutiile neterminate din salon sunt continuate n camera
pictorului. Izolarea ncepe s fie resimtit nc din acest moment ca o apsare
inexplicabil. Pn si odile lui Egor si Nazarie, prin deprtarea dintre ele, creeaz
impresia de pustiu, impresie adncit prin prezenta altor camere goale, misterioase.
Domnisoara Christina devine astfel un roman al atmosferei, al amenintrii
necunoscutului, fenomen la care contribuie si elementele de cadru, cum ar fi locul situat
undeva departe de asezrile omenesti sau noaptea ce pune stpnire pe ntreaga lume.
Chiar si parcul ce nconjoar conacul devine n acest context o ipostaz a pdurii care
sperie, nnebuneste, cci pdurea e locul unde se poate ntmpla orice, unde pare firesc
s ntlnesti fpturi pe care logica si ratiunea le resping. Misterul, spaima amplificat de
amenintarea noptii sunt trite cu o deosebit intensitate, iar receptarea lor se face prin
intermediul altor simturi dect vzul, mai ales prin auz.
In prima parte a romanului prezenta ameninttoare a strigoiului rmne un semn
de ntrebare, cci momentele de groaz alterneaz cu cele de liniste si de securitate.
Asistm, n felul acesta, la un prim nivel de manifestare a necunoscutului. Nefiind vzut
cci a vedea nseamn a cunoaste, ceea ce duce la distrugerea misterului personajul
malefic este perceput cu ajutorul celorlalte organe de simt.
Lumina zilei readuce claritatea ratiunii, avnd un efect binefctor prin
distrugerea tenebrelor si a ndoielii. Elementele distinct percepute ale decorului realist
sunt n stare s spulbere pn si cea mai mic nuant de groaz, inspirnd sigurant si
ncredere n sine. Cu toate acestea, noua zi e departe de o desfsurare linistit, cci
evenimentele ce au loc pregtesc terenul ntmplrilor viitoare. De exemplu, scena
contemplrii portretului d-soarei Christina are menirea de a-i prezenta pe noii sositi,
dndu-se astfel posibilitate strigoiului s-si aleag victima. Eliade utilizeaz acum un
vechi motiv fantastic, acela al tabloului nsufletit, ce poate fi considerat un arhetip dup
care va avea loc viitoarea ntrupare.
Incepnd cu seara a doua, autorul duce mai departe, la un nivel superior,
desfsurarea actiunii. Suntem introdusi, n primul rnd, n plin folclor prin basmul
povestit de Simina despre feciorul de cioban care s-a ndrgostit de o mprteas
moart, relatare avnd rolul de a prevesti ntmplrile viitoare. Dac pn acum spaima
nu s-a manifestat dect foarte rar si ca un lucru nedefinit, motivul ei ncepe s se
concretizeze puternic. Nazarie si d seama c locul e blestemat: Nu e nimic sntos
aici. Nici mcar parcul acesta artificial, parc din salcmi si ulmi pusi de mna omului
To el i dezvluie lui Egor adevrata poveste a d-soarei Christina, ce a fost mpuscat de

vechilul cu care tria de ctiva ani. Dar cadavrul ei nu a foat gsit, iar amintirea i-a
rmas vie prin slbticiile pe care le svrsea. Oamenii povestesc c s-a fcut strigoi,
trstura esential a fiintei vii, slbticia, pstrndu-se si dup moarte.
Tranformarea n strigoi formeaz o tentativ de a continua un destin terestru
nemplinit. Simtind o puternic nostalgie fat de conditia uman, domnisoara Christina
revine pentru a-si continua viata ntrerupt brusc datorit crimei. Rentoarcerea n planul
terestru nu se poate nfptui dect pe baza sacrificiului, existenta strigoiului presupunnd
deci, implicit, negarea vietii celorlalti. Ceea ce l fascineaz pe scriitor n trista poveste a
eroinei sale este conditia ei dramatic de a nu se putea detasa de fosta sa existent, de a
comunica n continuare cu lumea celor vii, spernd ntr-o mplinire a destinului ei prin
dragoste.
Incepnd cu aceast noapte, visul dobndeste un rol esential, prin intermediul lui
realizndu-se comunicarea dintre Egor si domnisoara Christina. Legtura cu tabloul
admirat n timpul zilei e fcut prin subiectul visului, care este pictura. D-soara Christina
este constient de puterea ei malefic, dar pe Egor l menajeaz cci el este alesul iubirii.
Pictorul nu e nspimntat de viziunea ce i se arat, deoarece l protejeaz constiinta
faptului c viseaz. Dar, ceea ce a fost considerat vis continu si n starea de veghe.
Asistm, n felul acesta, la o confuzie dintre vis si realitate. Autorul foloseste tehnica
narativ a confuziei dintre vis si realitate. Dovezile realittii planului oniric sunt date
de parfumul puternic de violete ce struie n camer si de gsirea mnusii d-soarei
Christina. Arta scriitorului const n modul n care face trecerea de la un plan la cellalt.
In realizarea acestui lucru l ajut mijloacele prin care sunt percepute cele dou nivele.
Senzatiile de vis sunt la fel de autentice ca cele din starea de veghe. Egor vede n vis,
simte mirosul de violete si o aude vorbind pe d-soara Christina. Desi visul are drept scop
prevesitrea realittii, confuzia dintre cele dou planuri se datoreaz si identittii cadrului
n care se desfsoar evenimentele.Autorul stie s interfereze ntmplrile din vis cu cele
din starea de veghe, dndu-le continuitate.
Ivirea zorilor duce la distrugerea visului si la disparitia artrii. Se mentine ns
certitudinea existentei strigoiului. Desi amenintarea se sterge odat cu lumina zilei,
evenimentele ncep s aib o desfsurare din ce n ce mai rapid. Cu ct strigoiul se
concretizeaz mai puternic, cu att boala misterioas a Sandei avanseaz mai vertiginos.
De altfel, ea are o tain pe care nu o poate mrturisi, pstrnd astfel si ambiguitatea
textului. In odaia fetei miroase a snge, iar multimea tntarilor prevesteste sacrilegiul. Ni
se sugereaz si modalitatea prin care se realizeaz sngerosul ritual: d-soara Christina
cere mna sau bratul celui adormit ca s-l srute. Noua jertf este cerut prin intermediul
Siminei, care si manifest, astfel, rolul de mesager ntre dou lumi. Sanda fiind
domnisoar mare, este apt pentru sacrificiu.
Asa cum reiese din mrturisirile sale, Mircea Eliade nu a intentionat s situeze n
centrul tramei tema folcloric a strigoiului, tem frecvent si n alte literaturi, ci n
special, aceea a relatiilor dintre domnisoara Christina si Simina, sora mai mic a Sandei,
devenit un emisar al tenebrelor. Aceast copil de vreo zece ani sufer o initiere n
moarte din partea d-soarei Christina, care reuseste s pun stpnire pe ea. Comunicarea
dintre cele dou fiinte are drept scop familiarizarea Siminei cu prezenta fizic a

strigoiului, ceea ce va duce la nlturarea spaimei si la dobndirea unei neobisnuite


maturitti spirituale n raport cu vrsta fragil a personajului. Sub o nftisare angelic,
Mircea Eliade ne prezint un veritabil monstru. Intlnirea cu sora moart a mamei sale, o
metamorfozeaz radical pe Simina, schimbndu-i total identitatea, degradnd-o, mutndo n lumea din care vine d-soara Christina. Evolutia personajelor este invers: dac dsoara Christina refuz s accepte conditia ei de strigoi integrndu-se n lumea oamenilor
prin orice sacrificii, Simina ptrunde n universul acesteia, devenind adevrata artare.
De altfel, aparitia strigoiului reprezint un blestem pentru ntregul anturaj, avnd
reprecursiuni negative asupra tuturor.
Seara urmtoare ne transpune din nou n planul oniric. De data aceasta visul
slujeste la o ntoarcere n timp la un bal din anul 1900. Dup preludiul multimii n
srbtoare, si face aparitia boieroaica. Fragmentul e important pentru c la acest nivel
Egor reuseste s-si depseasc spaima, prin invocarea de ctre d-soara Christina a unei
forte mai puternice, mai ngrozitoare. Sunt ndeplinite astfel toate conditiile pentru ca s
poat avea loc comunicarea dintre cele dou fiinte apartinnd unor universuri deosebite.
In sfrsit, ziua a treia se caracterizeaz prin venirea unui om de stiint, doctorul
Panaitescu, ce nu crede n superstitii si aduce un argument material n stare s alunge
spaima: o pusc de vntoare.
In aceast nfruntare dintre noapte si zi, dintre vis si starea de veghe, teama ncepe
s ocupe locul predominant. Incepnd cu ultima noapte, evenimentele se accelereaz n
mod deosebit. Eroii sunt prezentati individual, iar spaima e cu att mai mare cu ct omul
se gseste singur. Amenintarea e deosebit de puternic, deoarece oamenii nu posed
mijloace de aprare n fata unor fiinte venite dintr-o alt lume. Autorul descrie groaza
personajelor supralicitnd reactiile lor.Aflat n camera Sandei cu scopul de a o apra,
Nazarie se apropie din ce n ce mai mult de fereastr pentru a mai simti efectul
binefctor al luminii.Ca ntr-un film de groaz, dincolo de geam, roiuri de tntari se
adun ameninttori presimtind apropierea victimei. Posibilitatea nvlirii lor n odaie
sporeste si mai mult teama profesorului, care si simte pumnii umeziti de sudoarea rece a
spaimei.
Momentul culminant al romanului l reprezint scena de dragoste dintre cei doi
reprezentanti ai unor lumi diferite. Dup o ndelungat pregtire a lui Egor prin
intermediul visului ce are valoarea unei initieri, d-soara Christina i se arat n chip de
femeie. Descoperirea rnii sngernde de pe trupul femeii-strigoi desface ns vraja,
pictorul rencepnd s actioneze sub semnul ratiunii. Refuznd iubirea ce i se ofer,
Egor este condamnat la cel mai aspru blestem: cutarea zadarnic a mplinirii
sentimentelor. D-soara Christina dispare, iar odaia e cuprins de flcri, ce au rolul unei
purificri.
Apogeul ntmplrilor la care particip Nazarie si doctorul Panaitescu l constituie
venirea strigoiului cuprins de esec la rdvan. In acest moment triesc si ei revelatia
necunoscutului, prin concretizarea elementelor lumii de dincolo: vizitiul, caii,
rdvanul si stpna lor. Somnul sub stpnirea cruia se gsesc att caii ct si vizitiul
constituie o mpietrire a timpului, o iesire de sub controlul duratei.

Ultima parte a romanului, cea a victoriei ratiunii si a purificrii prin foc, ne ofer
un spectacol grandios. Tranii asist la privelistea impozant a arderii conacului
blestemat, fr s ncerce salvarea vreunui lucru, scena echivalnd cu o ntoarcere n
timp la evenimentele din 1907.
Desi Egor gndeste rece, rational, el actioneaz magic, disrugnd astfel vraja.
Strigoiul este ucis prin tria fierului, iar flcrile purificatoare cuprind totul, curtind
locul de blestem. Romanul se desfsoar sub semnul spaimei, al amenintrii, dar prin
distrugerea factorului care a produs ruptura echilibrului cosmic se reintroduce ordinea n
univers.
Romanul Domnisoara Christina este una din putinele creatii ale lui Mircea
Eliade unde problema timpului nu apare dect incidental. Dintre rarele trimiteri merit
s fie retinute, totusi, cteva: spatiul situat undeva la margine de lume si, ca atare,
exponent al unei civilizatii arhaice, ntoarcerea n timp prin intermediul visului la un bal
din 1900 sau somnul ca prefigurare a mortii si ca posibilitate de mpietrire a duratei. Nu
trebuie s uitm ns faptul c, murind, d-soara Christina a iesit deja de sub imperiul
timpului istoric, vrsta ei rmnnd neschimbat, n ciuda posibilittii de a se putea
ntrupa si dup moarte. Aceasta este o viat artificial, un timp nsusit pe nedrept de la
si, mai ales, n dauna celorlalti. Folosind un termen specific biologiei, am putea spune
c, prin intermediul d-soarei Christina, asistm la un caz de stpnire parazitar a
timpului.
Autorul pune un accent deosebit pe oscilatia dintre noapte si zi, creia i
corespunde permanenta succesiune dintre vis (cu varianta vis n starea de veghe) si
realitate, exploatarea regimului nocturn, prelucrarea motivului fantomei, precum si
prezenta visului ca reactie la evenimentele din timpul zilei.
(Gheorghe Glodeanu Fantasticul n proza lui Mircea Eliade, Ed. Gutinul SRL Baia
Mare 1993, M12-96p28)
Rezumat:
In Domnisoara Christina este dezvoltat motivul folcloric al strigoiului. Din
interferenta planului real cu cel al visului se creeaz o atmosfer stranie, n care
personajele triesc ntr-un cosmar continuu. Subiectul este construit pe tema unui posibil
contact ntre oameni si strigoi.
Actiunea se petrece la un conac boieresc din Cmpia Dunrii.
Doamna Moscu are o mosie n Cmpia Dunrii, n localitatea Z. Vduv de ctiva
ani, ea locuieste acolo mpreun cu fiicele sale, Sanda si Simina (9 ani), obisnuind s
primeasc multi musafiri. Printre ultimii invitati se numr si profesorul Nazarie,
arheolog si pictorul Egor Paschievici. Celor doi musafiri gazda le face impresia de
femeie obosit sau bolnav. In discutiile care au loc la mas este mentionat
domnnisoara Christina, care aprea n visele doamnei Moscu si ale fiicei ei mai mici.
Christina era sora mai mare a doamnei Moscu si murise tnr, la 20 de ani, omort n
timpul rscoalei din 1907. Sanda si Simina nu au cunoscut-o dect dup un portret si din
amintirile mamei lor.

Musafirii sunt invitati s admire portretul domnisoarei Christina. Profesorul si


pictorul sunt impresionati att de tablou, ct si de atmosfera din camer, care parc
degaj tinerete.
Fata cea mic, Simina, se comport n mod ciudat si are obiceiul de a minti.
Profesorul Nazarie l sftuieste pe Egor s prseasc ct mai repede aceast cas,
pentru c i se pare a fi un loc blestemat. El i povesteste lucrurile ciudate pe care le
aflase n sat despre domnisoara Christina. Fusese o fiint foarte rea, trise cu vechilul si
i ceruse acestuia s-i chinuie pe trani, s-i bat pn la snge.
Dup ce a fost mpuscat de vechil, cadavrul ei nu a fost gsit si oamenii cred c
s-a transformat ntr-un strigoi care bntuie mprejurimile.
In capitolul al VI-lea este prezentat visul lui Egor despre prietenul lui, Radu
Prajan, mort demult, ntr-un accident. Acesta l avertizeaz c se afl ntr-un mare
pericol. In vis i apare apoi domnisoara Christina care i promite dragostea ei. Pictorul nu
poate deosebi visul de realitate.
Sanda se mbolnveste, iar Egor cheam un doctor de la Giurgiu. Doctorul
Panaitescu, sosit a doua zi, nu descoper o boal prea serioas.
Sanda si Egor si mrturisesc dragostea, dar si faptul c domnisoara Christina le
apare n vise, si ca nluc. Cei doi se logodesc.
Manifestrile Siminei sunt tot mai ciudate. In pivnit, ea pune stpnire pe Egor,
umilindu-l. In comportarea ei se regsesc atitudinile Christinei.
Intmplrile fantastice culmin cu cu incendiul declansat n camera lui Egor n
timpul ntlnirii cu fantoma Christinei.
Egor i cheam pe tranii din sat si mpreun distrug camera domnisoarei
Christina, spernd c n acest fel strigoiul va fi nimicit.
In acest timp ns moare si Sanda.
(SS)
Eliade mrturiseste c n romanul Domnisoara Cristina nu este interesat prea
mult de fantasticul groazei, generat de monstruozitatea prezentei concrete a unei fiinte
apartinnd altei lumi, un fantastic apartinnd temei folclorice si motivului romantic.
(Memorii I p38) Autorul e preocupat mai cu seam de postexistenta sufletului
Christinei care nu se poate desprinde de pmnt si de viat si continu s comunice n
mod magic cu Simina, care ntelege lumea prin spiritualitatea defunctei. Miza
romanului este integrarea spiritului purificat de pasiuni n legile firii; asumarea noii
conditii ontologice implic parcurgerea mai multor trepte de ntelegere a aceluiasi
fapt: moartea.
Planul real porneste de la aventura erotic a lui Egor care l duce n conacul
familiei Moscu. O dat cu apapritia lui Nazarie, acest plan se dedubleaz, insinundu-se
un altul, fantastic. Lui Nazarie i se nzare c personajele, cadrul si evenimentele
petrecute se sustrag prezentului printr-o ciudat regresiune temporal.
Semne diafane o imagune, un zgomot, o atingere, un parfum i fac pe cei doi
brbati s perceap o prezent misterioas si tulburtoare strigoiul Christinei. Credinta

n strigoi pune, pe de o parte, problema existentei sufletului dup moarte, iar pe de alta,
cea a raportului dintre dou lumi cea a viilor si cea a mortilor.
Arheologul, descoperitor al vestigiilor de la Blnoaia, plaseaz aceast credint
ntr-un cadru mai vast, greco-traco-scitic; pasiunea lui pentru preistorie figureaz de fapt
setea omului modern pentru fenomenele originare. In conceptia vechilor greci din epoca
homeric, sufletul merge dup moarte la Hades si Persephona, fiind lipsit de putere si
constiint; aceast inconstient poate fi ntrerupt dac i se ofer sngele jertfelor. Dac
nu a avut parte de nmormntare, sufletul mortului se transform n strigoi. El tulbur
linistea celor apropiati, n special n noptile fr lun. De aceste nopti se leag credinta
foarte rspndit n metalitatea arhaic n vrcolaci mnctori de astri si n lycantropie.
Asezarea Z este un punct terminus al realului ce pare a interfera cu un spatiu al
irealului. Aici lumea fiintelor vii se ntlneste cu lumea de dincolo, a nefiintei. Movilele
si catacombele de lng conac, pustietatea locurilor, cecitatea stpnei au pentru
Nazarie conotatii funerare. Parcul artificial i trezeste spaime ancestrale, despre care i
vorbeste lui Egor. Natura antropomorfizat pare o entitate psihic: n labirintul copacilor
din care iese un cine nspimntat, n florile ce-si trimit mireasma adormitoare, n
ntunericul de care se loveste, n noaptea fr lun exist o vraj malefic, angoasant.
Legendele despre Christina, pe care Nazarie le afl de la oamenii din sat si i le relateaz
lui Egor, dezvluie o fiint cu o cruzime fr margini: flageleaz tranii, ucide sadic puii
de gin, se prostitueaz si-l transform pe vechil ntr-o adevrat fiar. In compania
celor trei femei, care par ntrupri paroxistice ale acestui loc ru, profesorul are
sentimentul imposibilittii salvrii. Moartea inexplicabil a psrilor si vitelor,
frumusetea artificial, de ppus, a Siminei, care o viseaz pe Christina, mirosul de
snge din camera Sandei si aspectul ei cadaveric, dar mai ales ciudteniile doamnei
Moscu trezesc n el sentimentul ororii. Fixatia acesteia asupra trecutului, cnd Christina
murise n locul ei, schimbarea numelui n urma cstoriei, obiceiul pe care l are de a
suci gtul puilor de cioar, trezesc n mintea lui Nazarie amintirea cruzimii si a
grotescului din vremuri barbare, cnd se fceau sacrificii sngeroase. Toate acestea
declanseaz n subconstientul lui Nazarie sentimentul spaimei obsesive. Pentru
paleontolog, doamna Moscu este o aparitie a crei monstruozitate o confirm voracitatea
trdat de zgomotul flcilor sale, uitarea de sine n timpul meselor, aspectul ei de femeie
cu snge mult cnd se afl lng patul de boal al Sandei. Numele de animal erbivor
(Moscu) e un camuflaj antroponimic pentru atavismul su de carnivor.
Intre vedenia nfricostoare care apare lng umrul doamnei Moscu si
personalitatea moartei, evocat de povestirile oamenilor din sat, ntre vechil si sotul
doamnei Moscu, ntre plecarea acesteia din timpul rscoalei si disparitia misterioas a
trupului Christinei, Nazarie crede a descoperi similitudini care i produc delirul.
Metempsihoza deschide problema raporturilor dintre om si cosmos, ntruct
rencarnarea n plante, animale sau oameni impune concluzia nrudirii dintre toate
formele existentei. Dup Platon, sufletul oamenilor cu vicii rtceste dup moarte n
spatiul sublunar.
Spatiul povestirii e delimitat de un cadru al traditiei, n care si face aparitia un
nou personaj, doctorul-vntor Panaitescu. El face parte din categoria personajelor

adjuvante care initiaz novicii n ntelegerea unei alte dimensiuni ontologice;


neputinta sa de a o trata pe calea medicinii pe bolnav, pe Sanda, si explicarea strii
proaste a acesteia prin actiunea strigoiului sugereaz faptul c el posed mai curnd
priceperi vrjitoresti.
Dublul, masca si teatrul, alegoria, simbolul si spectacolul sunt modalittile prin
care viata se manifest ca un vis. In fata realittii mortii, lng Sanda si doamna Moscu,
arheologul presimte dincolo de fereastr un alt spatiu cu care intr n corespondent
Simina.
Basmul, pe care Simina i-l spune lui Egor, despre ursita fiului de cioban de a se
iubi cu o mprteas moart si explicatia pe care i-o d despre legtura dintre destinul
individual si ascendentul astral deschide romanul ctre problematica filosofiei morale.
Tocmai fiindc este copil, Simina percepe existenta n mod magic: prin basm ea
raporteaz tot ceea ce este real si individual la reprezentrile colective ale invizibilului.
Iubirea si sfintirea unei moarte, pe care nimeni dintre cei prezenti n-a cunoscut-o, cu
exceptia doamnei Moscu, fac din Simina si Sanda niste fpturi sensibile, apte pentru
existente insolite. In aceast cas, unde masa este anuntat cu clopotul, exist tabu-uri
legate de persoana Christinei: intrarea n camera acesteia, asemntoare unui cavou,
privirea tabloului adevrat obiect sacru.
O dat cu venirea doctorului, Nazarie percepe tot ce-l nconjoar ca pe o lume a
spiritelor mortii, fapt sugerat de simbolismul culorii albe: aparitia Siminei la usa Sandei,
mbrcat n alb, luna palid, moart, aparitia vizitiului care tocmai si luase simbria
si dispruse de la conac dormind n haina lui cea alb. Argatul cu ochi sticlosi si
osteniti, somnabulismul Siminei si ruga intonat de profesor sustin aceast viziune.
Comunicarea cu aceast lume se realizeaz prin magie pentru c basmul Siminei
pune explicit problema existentei umane ca dublu al uneia astrale. Acest dublu se
manifest n vis, cnd omul e lipsit de constiint. Egor asist ns la acest vis ca la un
spectacol; el observ schimbrile de comportament ale Sandei, vede c doamna Moscu
ascunde sub masca fetei o alt fiint si intuieste, dincolo de contururile clare ale
portretului, sufletul Christinei. Mica vrjitoare, Simina, pare cnd nger, cnd diavol.
Aspectul: privirile reci si teatrale, dintii prea strlucitori, prul prea negru, buzele
prea rosii; regizarea aparitiilor, replicilor si a efectelor produse asupra celorlalti,
minciunile spuse cu inocent anticip existenta ei fantasmatic. Simina intr ntr-un rol
destinat de cineva absent, din alt lume. Acolo ajunge sufletul ei somnambulic atunci
cnd interpreteaz n pivnit scena erotic, pe care att ea, ct si Egor o triesc ca pe o
rpire. Aceast scen are conotatii cosmice, amintind de iubirea dintre o fiint
spiritual si una uman. E semnificativ si faptul c apropierea celor doi are loc ntr-un
cadru subpmntean. In acest context, pmntul are valentele unei puteri elementare
creatoare, avnd un rol important n initierea eroului n legile existentei speciei, initiere
conceput ca o moarte ritual.
Tema rudeniei, expresie a legturii dintre generatii, dintre individ si neam, implic
ns si fatalismul eredittii; identitatea sugerat dintre Christina si cele trei femei cu
roluri distincte pare a evoca prtile sufletului din cadrul aceleiasi fiinte. Dac Sanda
repet destinul de muritoare al Christinei, doamna Moscu reprezint fiinta eteric, dar

efemer a sufletului ei. Simina este nssi ratiunea ei de a fi pe pmnt, situat sub
semnul iubirii. La conac se pstreaz intacte camera si obiectele ce i-au apartinut
Christinei (trsura, crtile, patul), iar aparitiile ei n visele Siminei si ale doamnei Moscu
sunt ntotdeauna la fel. Ceremonializat, existenta se transform ntr-un carnaval tragic,
prin travestirea mortii n viat, a insinurii unui destin strin n vieti individuale. Cele
trei femei triesc aici doar prin raportare la Christina, a crei amintire pare a le anticipa
destinul.
Povestile despre viata si moartea Christinei, tabloul care o nftiseaz, visele n
care apare sunt ambigue, contradictorii chiar, n acord cu situatia sa de fiint rtcitoare
ntre dou lumi. Legat de lumea terestr prin magia eredittii, a memoriei si a
veneratiei celor trei femei, imaginea Christinei este pervertit si manipulat de spaimele,
de recunostinta si de admiratia lor. Perceperea imaginii ei astrale n orizontul finit al
simturilor umane, al experientei si al cunoasterii are drept consecint sectuirea
existentei, incapabil de a-si crea propriul sens: toate personajele par capturate, fr
putint de salvare, de pnza de pianjen a aceluiasi vis.
In visul lui Egor apare proiectia terestr a Christinei care continu s triasc prin
descendentele ei. Actionnd prin Simina, aceast Christina, constient de farmecul
feminittii sale, de puterea pe care o exercit asupra sufletului su si de vointa cu
ajutorul creia neutralizeaz dorinta lui de libertate, i solicit iubirea, logodna si
cstoria. Pictorul o ntelege si pe cealalt Christina, a crei fiint este de esent
spiritual si care doreste s fie eliberat; cci n vis Christina i dezvluie modul n care
vede lumea si pe sine nssi.
Christina l initiaz pe Egor, revelndu-i c esenta spiritului e libertatea, pe care l
ajut s o dobndeasc. La prima ntlnire, Egor se convinge de existenta obiectiv a
prezentei spirituale a Christinei. El recunoaste alturi de dnsul trupul zmbitor din
portret pe calea imaginativ a visului, iar glasul femeii pare venind din afar.
Raportndu-se la sine, Christina infirm identitatea cu fiinta malefic din reprezentrile
celorlalti.
In al doilea vis, l face s intuiasc raportul dintre spirit si materie. Aceast
cunoastere, de factur intuitiv, e mai profund. Egor i citeste si i gndeste gndurile.
Prezenta ei este misterioas, perceput cu ochiul mintii, dar nereprezentabil,
coplesitoare.
La a treia aparitie, Christina i dezvluie semnificatia creatiei artistice si mijlocul
prin care se poate realiza ea. Acum, Egor devine constient de sine nsusi, simtindu-si
gndurile libere de ale ei. El si reaminteste de elanurile tineretii si de dorul dup
libertate, care fac din om egalul zeilor. In momentul n care eroul si d seama c
libertatea nu se afl n afara sa, ci n sine, n propriul su ego, Egor si termin initierea,
revenind pe trmul vietii.
In final, incendiul caselor si disparitia ciudat a celor trei femei au sensul
desvrsirii mortii Christinei si al eliberrii sale de planul terestru. Imaginea apocaliptic
a incendiului se suprapune peste cea a rsritului, dndu-i proportii cosmice.
Pictorul Prajan (personajul din visul lui Egor), care murise de tnr ntr-un
acident, iubitor de lucruri ascunse si exotice, este de fapt initiatorul lui Egor n

dobndirea gndirii imaginative, prin care acesta percepe dimensiunea metafizic a


existentei. Aparitiile lui sunt legate de cele ale Christinei. Prul lung, de femeie si
pelerina nc are se nfsoar ca n niste aripi sunt travestiuri ale conditiei angelice atinse
de artist prin initiere. Aceast ipotez este sustinut si de numele su, Prajan, care
sugereaz att purificarea prin ardere, ct si ideea de ascensiune.
Mircea Eliade afirm n Memoriile sale c Domnisoara Christina este inspirat
din Mitologiile mortii si un curs despre Moartea n folclorul romnesc. Mitologiile
mortii sunt acelea care, pe de o parte, pun problema postexistentei, iar pe de alta, pe cea
a schimbrii si a mntuirii omului prin initiere.
Autorul face o analiz minutioas a strilor de constiint ale eroilor, subliniind
caracterul agresiv al insolitului ce actioneaz asupra lor. Eliade nu este interesat de
fantasticul groazei, generat de monstruozitatea prezentei concrete a unei fiinte
apartinnd altei lumi, specific temei folclorice si motivului romantic. Suspendarea
ordinii firesti se bazeaz pe abolirea frontierelor dintre viat si moarte, dintre vis si
realitate.
Intriga tematic se dezvolt n cadrul mai multor scenarii fantastice n care rolul
principal l joac, pe rnd, cele trei personaje feminine (Sanda, doamna Moscu si
Simina), locatare ale conacului. Acestor scenarii li se adaug si un al patrulea oniric, al
adevratei Christina.
In prima parte a romanului (cap I-VIII) fantasticul, de factur supranatural este
dat de ambiguitatea suspect a fiintelor de la conac. Prin Nazarie se insinueaz obsesia
legturii profunde dintre cele dou lumi.
De factur mai subtil, atmosfera fantastic din partea a doua (cap VIII- XVI)
este generat de alegoria conventiei artistice prezentate ca spectacol: recitrile Sandei,
aparitia emblematic a doamnei Moscu si basmul inventat si interpretat de Simina.
In partea a treia (cap. XVII XIX), caracterul inexplicabil, enigmatic al mortii
Sandei, aflate n subtil corespondent cu cea a strigoiului impune integrarea destinului
ei n cadrul vast al misterelor naturii si al riturilor ei: toamna si srbtoarea vitei-de-vie.
In fragmentele onirice, autorul recurge la simbol (versurile din Luceafrul).
(Sabina Fnaru Eliade prin Eliade Colectia Studii romnesti ed Univers Bucuresti
2003)