Ion Luca Caragiale In vreme de razboi

In evolutia nuvelei, Caragiale are un rol important prin nuvelele sale

realiste si psihologice.
Nuvelele lui Caragiale au un caracter psihologic si vizeaza moralul.Ele pot
fi clasificate in 3 categorii:
1-nuvele realiste, in care eroii se afla la limita dintre tragic si comic (Doua loturi,
Inspectiune),
2-nuvele fantastice, situate intr-o lume dominata de fantastic si miraculos (La
hanul lui Minjoala, Kir Ianulea).
3-nuvele realist-psihologice, cu ecouri naturaliste, care trateaza cazuri patologice
(O faclie de Paste, In vreme de razboi, Pacat). Tratarea in maniera naturalista nu
determina explicarea cu minutiozitate a unui caz, ci evidentiaza situatii si cauze
care au generat obsesia, nebunia si crima.
1.
Doua loturi si Inspectiune prezinta soarta micului functionar aflat la
dispozitia superiorilor.Psihologia micului functionar care cauta sa depaseasca
conditia in care traieste este surprinsa cu umor si intelegere umana in Doua
loturi.Satul de viata umila pe care o duce, de mizeriile pe care I le faceturbatu,
L.Popescu se leagana in sperantele iluzorii ale unei averi cistigate peste noapte.
Pentru lumea careia ii aprtine, jocul la loterie se arata ca un mijloc care ar putea
prilejui schimbarea starii lui materiale si a pozitiei sociale.Vestea ca ambele loturi
au obtinut cistigul cel mare il scoate pe Lefter din starea lui obisnuita.Modestul
functionar cauta cu infrigurare biletele de loterie, pe care nu le gaseste.Dorinta de
cistig e atit de apriga si chinul de a nu gasi biletele atit de crunt, incit d.Lefter
devine de o violenta extraordinara; isi terorizeaza sotia, bate si face sa fie arestate
niste tiganci nevinovate.Preocupat numai de gasirea celor doua bilete, lipseste
citeva ziele de la birou.Cind isi reia serviciul, in urma somatiei sefului, gaseste
biletele in sertarul biroului.Din abisul disperarii, Lefter a trecut pe cele mai inalte
culmi ale sperantei.In aceste conditii, isi redacteaza ironic si arogant demisia pe
care o inmineaza imediat sefului.Se duce grabit la banca sa-si incaseze cistigurile,
dar acolo afla cu stupoare ca numerele erau intr-adevar cistigatoare, insa fiecare
dintre ele la cealalta loterie.Emotiile prin cre a trecut au fost prea mari, tensiunea
psihica prea puternica.Extremele intre care a oscilat eroul de la speranta cistigului
la disperarea de a fi pierdut biletele si de la bucuria gasirii lor la zadarnicia
oricarei sperante de cistig il fac pe d. Lefter Popescu sa-si piarda echilibrul
sufletesc.Actiunea nuvelei se desfasoara scenic, dialogat, scriitorul urmarind
reactiile eroului, de la risul pesimist la violenta si stare de nebunie.Banul
dezumanizeaza, provoaca dezechilibrul in viata lui Lefter Popescu, care traieste
nebunia cistigului celui mare, pentru ca apoi sa nu-si mai poata reveni. Biletele
erau, de fapt, necistigatoare, iar Lefter Popescu, cu siguranta celui care se afla in
posesia unei sume care sa-l puna la adapost de orice griji, isi da demisia, isi
infrunta seful, intra in conflict cu lumea din jur.Nuvela Doua Loturi prezinta un
caracter specific prin esenta tragicomica a conflictului.Modestul functionar,
ducind o viata banala, lipsita de emotii, este supus unei puternice tensiuni
sufletesti, care il duce la dementa.El inspira un sentiment complex.Este privit cu

zimbet ironic pentru sperantele naive ce si le face cu privire la cistigul la loterie,

dar si cu adinca inteleere umana pentru efortul de a se sustrage conditiei lui umile.
2.
Dimensiunea fantastica se cuprinde in relatarea realista a intimplarilor, cu o
forta de sugestie deosebita, pastrind atmosfera locala.Ca in toate nuvelele
fantastice, taina din La hanul lui Minjoala ramine nedezlegata, dobindind in final
o dubla explicatie.Starea de ambiguitate, enigmele, notatiile pitoresti capata
aspectul unor intimplari obisnuite si posibile.Practicile magice ale hangitei asupra
calatorului sosit la han actioneaza, de fapt, la nivelul senzatiei.Hangita il imbie pe
calator, cu mari promisiuni si insistente, sa ramina la han.Hangita, seducatoarea
gazda, stie sa atraga calatorii prin practici magice de care diavolul nu e strain.
In povestirea Kir Ianulea asistam la transpunerea originala, prin
atmosfera si limba, a lui Machiavelli in mahalaua Bucurestiului, pe timpul
domniilor fanariote.Dracii se comporta ca niste oameni gospodari, mucaliti, iar
Aghiuta, fudul, isi da aere de boier.
In Abu-Hasan, desi povestirea este orientala, moravurile sunt ale societatii
vremii in care a fost scrisa.
3.
Leiba Zibal, eroul nuvelei O faclie de Paste, este hangiu in valea
singuratica a Podenilor, aproape de un sat cu oameni saraci.Conflictul dintre Zibal
si sluga care-l ameninta ca va veni sa se razbune in noaptea Pastelui constituie
circumstante ce declanseaza nebunia hangiului. Eroul traieste toate fazele
spaimei, pina la paroxism, gindind si totodata executind lucid planul de
aparare.Motivele de groaza sunt multiplicate si capata proportii in constiinta
hangiului; astfel, calarasii vin sa-l caute pentru o pricina, studentii popositi la han
povestesc o intimplare cu un hangiu macelarit de hoti. Prezentele reale alterneaza
cu visele provocate de friguri.Cind apar hotii, Zibal este zdrobit de asteptarea
cumplita, similara chinurilor de moarte. Sub imperiul spaimei, hangiul va arde
mina lui Gheorghe, care, cu ajutorul ferastraului si al sfredelului, incearca sa
deschida usa.Descrierea cuprinde si miscarea scenica, prin comentariul
scriitorului.
In Pacat cauzele manifestarilor patologice se datoresc ereditatii
maladive.Scriitorul explica cauzele degenerarii, pe baza factorului erdeditar , la
fel ca Emile Zola, seful scolii naturaliste franceze, in ciclul Les Rougon
Macquart.Preotul Nita din Dobreni a avut ca seminarist un copil natural pe care il
gaseste dupa citiva ani vagabondind pe strazile orasului.Preotul il ia acasa, si,
ocupindu-se de educatia lui, il ajuta sa devina invatatorul satului.Intre tinarul
invatator Mitru si Ileana, fiica legitima a preotului, izbucneste o dragoste
patimasa.Pentru a opri incestul, preotul isi impusca copiii, apoi cade doborit de in
atac de cord.Dragoste bolnavicioasa a celor doi tineri este o mostenire patologica
preluata de la tatal lor, care in tinerete a fost stapinit de crize erotice
asemanatoare.Ileana are tendinte criminale evidente, manifestate prin omorirea
fara motiv a uni vitelus.Pictor al mediilor sociale , Caragiale prezinta in aceasta
nuvela si un tablou al jusitiei si administratiei.
Alaturi de I.Slavici, Caragiale este creatorul nuvelei realist-psihologice,
deosebindu-se de contemporanul sau nu doar prin tematica abordata, ci, mai ales,
prin caracterul scenic al demersului epic, prin extraordinara concizie in stil si prin

capacitatea de asimilare artistica a principiilor estetice naturaliste, reprezentate in

literatura universala de opera lui E.Zola.
Nuvela In vreme de razboi a aparut in 1898 si a fost pusa sub emblema
naturalismului, avind in vedere universul ei tematic: starile patologice-obsesia,
nebunia; o situatie iesita din comun, visul, naturi psihice si morale deosebite.
Tema nuvelei este obsesia.Hangiul Stavrache, care mosteneste pe fratele sau,
preotul Iancu din Podeni, plecat pe front pentru a scapa de urmarire, fiind
capitanul unei bande de hoti, traieste iluzia, devenita teama, ca fratele sau nu se
va mai intoarce.Obsesia intoarcerii pune stapinire pe Stavrache, evoluind
tragic.Nebunia lui Stavrache ajunge la forma paroxistica.
Compozitia si structura
Nuvela are 3 capitole si fiecare presupune un moment in cresterea obsesiei lui
Stavrache, pina la nebunie; constructia este astfel similara cu a dramei, cu
expozitie, punct culminant si deznodamint.
1. Popa Iancu din Podeni, capul unei bande de hoti, este sfatuit de fratele sau,
negustorul Stavrache, sa-si piarda urma din acele locuri.Acesta pleaca voluntar la
razboi si averea ramine lui Stavrache.
In capitolul I facem cunostinta cu cele doua personaje principale ale nuvelei, popa
Iancu din Podeni, capul unor hoti prinsi de stapinire, si d-l Stavrache, fratele sau,
negustor, proprietarul unei pravalii in care mai adapostea si drumetii rataciti
noaptea pe drumuri.Popa Iancu vine sa-i ceara fratelui mai mare ajutor,
marturisindu-i, totodata, si faptele. D-l Stavrache il sfatuieste sa plece, sa i se
piarda urma.Intimplarea face ca in noaptea cu pricina sa treaca pe la han vreo 20
de voluntari, un ofiter si 2 sergenti rezervisti, carora li se va alatura si Iancu
Georgescu, fostul preot din Podeni. Averea frumoasa a preotului o mosteneste d-l
Stavrache, pe care incepe sa-l framinte gindul intoarcerii fratelui, desi o scrisoare
il asigurase ca acesta a murit.
2. Prezentarea obsesiilor si cosmarurilor lui Stavrache, chinuit de ideea ca fratele
sau nu e mort si s-ar putea intoarce sa-i ia averea.
In capitolul II aflam ca, o data cu mostenirea averii, Stavrache este chinuit de
vedenia fratelui mort.Obsesiile sunt puncate de aceeasi idee: Gindeai c-am
murit, neica? Cosmarurile lui Stavrache sunt conjugate cu setea lui de
acaparare.Fenomenul de degenerare psihica se proiecteaza pe fundalul unui
mediu social bintuit de anomalii.Fratele ii apare in haina vargata, de ocnas, cu
ochii de fiara, gata sa-l ucida.Alteori, imbracat militar (capitan).
A treia oara, prezenta fratelui ii declanseaza nebunia.Fratele se intorsese
sa-i ceara bani, pentru ca ii cheltuise pe cei ai regimentului.
3. Confruntarea dintre cei doi frati si declansarea iremediabila a dementei lui
Stavrache.Lupta dintre Stavrache si fratele lui, in cap. III, se desfasoara intr-o
mare inclestare fizica si psihica. Scriitorul creeaza un cadru de natura adecvat:
ploaie si zapada, vint vrajmas, ca dupa aceea sa porneasca crivatul, vreme care
tine trei zile si trei nopti.Cind viscolul atinsese culmea intensitatiii, Stavrache ,
tintuit la podea de fraatele mai tinar si de tovarasul lui, cinta popeste.
Nuvela se incheie fara sa stim daca preotul se mai poate salva a doua
oara.Raspunsul pe care il da tovarasului sau: N-am noroc! ne indica
deznodamintul tragic, probabil, de data aceasta, si pentru Iancu Georgescu.

Momentele subiectului
1.Expozitiunea: aflam din primul capitol ca Stavrache, negustor si proprietarul
unei pravalii este fratele lui popa Iancu din Podeni, capul unei bande de hoti,
prinsa de stapinire.
2.Intriga: Stavrache este chinuit de gindul ca fratele sau se va intoarce si atunci el
va pierde averea acestuia.Replica Gindeai c-am murit, neica? declanseaza criza
lui morala.Intriga nuvelei se bazeaza pe lacomia de bani a hangiului, care isi
considera fratele, pe preotul Iancu din Podeni, mort in razboi, unde plecase pentru
a scapa de consecintele ce le-ar fi suportat, daca se afla ca era seful unei bande
de hoti.Fiind singurul mostenitor legal al disparutului, Stavrache tremura la gindul
ca intoarcerea acestuia l-ar deposeda de avere. Sosirea fratelui il arunca pe
Stavrache in bratele dementei.
3.Desfasurarea actiunii: Prezentarea obsesiilor lui Stavrache, a imaginii fratelui
sau, cind in haina de ocnas, cind imbracat militar.In acest capitol, a. doilea,
realitatea se substituie visului, sugerind degenerarea psihica a lui Stavrache.
4.Punctul culminant: A treia oara imaginea fratelui este proiectata in realitate.
Popa Iancu soseste acasa la Stavrache, ii cere acestuia bani, pentru a acoperi
suma delapidata din banii regimentului, fapt ce provoaca dementa lui Stavrache.
5.Deznodamintul: starea exploziva si violenta a dementei duce la prabusirea
hangiului.
Perspectiva naratoriala.Nuvela se desfasoara pe trei planuri.
Primul plan este cel al povestitorului (perspectiva auctoriala); al doilea plan este
dialogat, relatare indirecta: personajele se intilnesc si se infrunta (se poate vorbi
de un dialog cu umbrele, in starile halucinante ale eroului); in sfirsit, al treilea
plan, care constituie cadrul povestirii, este natura; ea reliefeaza atmosfera nuvelei
(cap. I si III).
Primul plan. Scriitorul este acela care relateaza faptele si sugereaza
inlantuirile cauzale.
Stavrache, ramas stapin peste averea fratelui, asteapta cu neliniste, chinuit
de indoiala: soseste o scrisoare, care il linisteste pentru moment, dar curind cade
prada halucinatiilor. Presimtirea ca popa se intoarce sa-si ia averea este descrisa
minutios de autor.In contextul relatarii, al povestirii, glasul atit de cunoscut al
fratelui revine obsesiv: Gindeai c-am murit, neica?
Descrierea reactiilor fiziologice, care marcheaza prabusirea psihica a lui
Stavrache: Pornirile lui Stavrache sunt criminale.Scriitorul urmareste reactia
organica de a ucide: hangiul simte ca degetele-i patrund in muschiul grumazului,
sfarimind incheietura cerbicei.Scena inatiseaza o extraordinara dorinta de a
ucide.Cu cit inclestarea este mai puternica, cu atit figura capitanului se lumineaza
si ride mai vesel si mai zgomotos.Dupa o astfel de inclestare, urmeaza prabusirea
psihica.Manifestarile patologice initiale sfirsesc intr-o dereglare a psihicului.
Stavrache trece prin diverse stari tensionale, de la apatie la obsesie si
nebunie.Stavrache cade intr-o stare de apatie, tensiunea sufleteasca duce,
simultan, la iesiri violente sau la stari apatice. Delirurile lui il trimit dimineata,
infrigurat, la preotul satului, rugindu-l sa vina negresit sa-i faca sfestanie acasa.
Momentul culminant al intilnirii propriu-zise cu fratele este urmarit de
scriitor tot in planul fiziologic.In citeva fraze, intr-o singura pagina, se urmaresc

reactiile eroului, intr-un maximum de intensitate: gura deschisa, fara sa poata

vorbi, ochii holbati, miinile tepene si, cind lua paharul: il duse la gura dar gura
ramase inclestata.Tremurind si, ca si cum ar fi baut, desarta paharul peste barbie
pe sin.Momentul este de spaima.Stavrache merge din nou sa se-nchine la
icoane.Scriitorul sugereaza ideea ca starea lui Stavrache este generata de aceleasi
halucinatii.Teroarea intoarcerii fratelui il traumatizeaza in asemea masura, incit
Stavrache confunda planul real cu cel al viselor rele.Scriitorul da o explicatie
psihologica nelinistii si spaimei.Reactiile generate de asteptare, de veghe, de
tensiune se concretizeaza, la nivelul comportamentului, in stari fiziologice si
psihologice prezentate gradat: o stare latenta la inceput, o a doua etapa fiind o
criza a incordarii si, ultima, exploziva, violenta a nebuniei hangiului.
In concluzie, in acest prim plan, scriitorul realizeaza investigatia patologica
prin relatari si descrieri, conturind, in acelasi timp, figura lui Stavrache in
contextul nuvelei.Scriitorul analizeaza minutios fiecare fenomen, compunind
astfel o foaie de observatie aproape stiintifica. Nuvela insa este valoroasa si prin
latura morala pe care o abordeaza. Scriitorul urmareste, in acelasi plan, ca
trasatura de caracter, si lacomia lui Stavrache, care este atit de mare, incit
inapoierea averii este, in reprezentarea lui, similara catastrofei. De aici, drama.
Planul al doilea. Relatarea indirecta, prin glasul personajelor, folosindu-se
dialogul si monologul (dialogul, in plan, de la inceputul nuvelei intre Stavrache si
fratele sau; convorbirea cu avocatul-in cap II; dialogul cu fetita care vine sa
cumpere ceva din pravalie-in cap III; confruntarea dintre cei doi frati, din finalul
nuvelei.)
Al doilea plan, cel dialogat, este construit gradat, atit in real, cit si in
halucinatiile lui Stavrache.In plan real, intilnirea dintre Stavrache si popa este
realizata in dialoguri comprimate.Nu lipsesc nici indicatiile de regie (scenice):
preotul se uita in toate partile, vrind sa spuna ceva. Propozitiile interogative,
destul de numeroase, presupun gesturi. In capitolul al II-lea, dialogul se
concentreaza pe sublinierea starii de neliniste, datorate temei de a nu pierde
averea.In dialogul cu avocatul, care-l asigura ca nu are nevoie de nici o masura
legala, isi face loc nelinistea. Dialogul cu fetita, care vine sa cumpere gaz si tuica,
din cap. al treilea, il situeaza pe Stavrache in lumea negustorilor, a hangiilor
necinstiti, avari, nemilosi, evidentiind practicile caracteristice, surse marunte, dar
sigure de imbogatire.In ultimul capitol, dialogul viu si plin de miscare pregateste
deznodamintul: nebunia lui Stavrache, care, o data declansata, face loc tonului
relatarii si investigatiilor.Astfel ca, de-a lungul a doua pagini care incheie nuvela,
dialogul apare doar de citeva ori.
Trebuie subliniat si monologul interior al lui Stavrache, care presupune si el
o anumita gradatie.Dialogul realizat la nivelul spaimei halucinatorii puncteaza
doar obsesia: Gindeai c-am murit, neica?
Al treilea plan. Prezentarea directa, de catre autor, a planului naturii, in
concordanta cu starea psihologica a eroului principal.
Toate intimplarile se petrec noaptea, atit cele reale, cit si halucinatiile
eroului: popa vine la fratele lui noaptea, i se arata tot noaptea, fetita vine sa
cumpere gaz si rachiu seara tirziu, tot noaptea, popa se intoarce sa ceara bani
fratelui.

E un cadru de toamna si de iarna, cu ploi reci si viscol.Cadrul natural ostil

este in conformitate cu starea sufleteasca a hangiului.
Natura este perceputa prin impresionabilitatea eroului.Elementul auditiv
devine pregnant.Natura se subordoneaza unui sentiment sau unei senzatii.Sunetul
butoiului dogit, lasat gol la umezeala, sunet dat de picaturile de ploaie care cad
ritmat pe fundul acestui butoi, subliniaza starea obsesiva a
personajului.Fenomenul natural, ploaie si ninsoare, devine terorizant prin durata,
fiind propice starii febrile nervoase si nelinistite a hangiului Stavrache.Natura este
perceputa, vizual si auditiv, in deplina concordanta cu starile psihologice ale
personajului.
Arta literara
Analiza psihologica - modalitatea esentiala in realizarea personajului, caci lumea
prezentata in nuvela, este lumea vazuta de Stavrache, este o lume a lui, proiecata
in exterior.Teroarea intoarcerii fratelui sau il traumatizeaza in asa masura, incit el
confunda planul real, cu acela al halucinatiilor sale.Investigatia nelinistii, a
obsesiilor halucinatorii si a spaimei lui Stavrache se face de catre autor din
perspectiva starii fiziologice si psihologice, care se reflecta in ginduri, atitudini si
comportament.Autorul este interesat nu atit de tipologie, cit de lanturile cauzale
care au condus la criza psihologica a eroului. In nuvela nu lipseste, de altfel, nici
factorul ereditar al naturalistilor, strecurat cu discretie. Autorul creeaza tipologii
(prin incadrarea personajului in categoria avarilor): Stavrache este un personaj
rapace, avar, hain, in construirea caruia recunoastem factorul ereditar al
naturalistilor, strecurat cu anume discretie: Exista o tara ereditara in familia in
care un frate innebuneste, iar altul se face tilhar ca popa si delapidator ca ofiter.
(G.Calinescu)
Aici, pe linga analiza intilnim si tipologie fiindca Stavrache se caracterizeaza prin
lacomie.
-De remarcat caracterul scenic al nuvelei (replici scurte ale dialogului, atitudinea
si comportamentul personajului), concizia si claritatea stilului (limpezimea
constructiei enuntului, in propozitii si fraze).
Stilistic, nuvela releva o particularitate cu totul interesanta la nivelul
povestirii: atunci cind ne este prezentata realitatea - care ar trebui sa apara ca
univers coerent, stabil, avind un sens precis - naratorul, dimpotriva, o
relativizeaza, o pune sub semnul indoielii. Realitatea se dovedeste a fi,
paradoxal, amagire, aparenta, vis.Pe de alta parte, visul nu este tratat drept ilogic
si iluzoriu; el are in nuvela statutul realitatii. Putem vorbi, prin urmare, de
inversarea raportului dintre realitate si vis.Modul de constructie a nuvelei se face
nu din perspectiva realitatii, ci din perspectiva visului.Realitatea este relativizata
pe doua cai: ironia si discursul indirect liber(adica acele cuvinte care, desi spuse
de narator, sunt gindite de personaj).Intilnim ironia de la forma cea mai subtila, ca
aluzie, pina la antifraza (cind, pentru a exprima un sens negativ, se foloseste un
cuvint cu sens pozitiv, laudativ).Ironia relativizeaza pentru ca implica o
dedublare: pe de o parte se afirma, pe de alta se neaga, afirmatia facind facuta
pentru a fi respinsa, insa nu intotdeauna pe deplin.Realitatea este astfel un tarim
ce apare intr-un fel si se dovedeste a fi altfel.

Dedublarea (dialog) o intilnim si in cadrul discursului indirect liber.De

asemenea hangiul, dedublindu-se, dialogheaza cu sine insusi.
Procedeu cu totul rar in literatura, dialogul apare si intre personaj si
narator, ceea ce duce la stergerea frontierelor dintre elementele povestirii.
Atunci cind intervine visul textul isi pierde natura dialogala pentru a
redeveni strict epic, interventiile ironice ale autorului lipsesc, dispare si discursul
indirect liber.Realitatea fiind prezentata ca vis si visul ca realitate, se ajunge la o
ambiguitate a textului.Patrunderea gradata a visului in realitate duce la invadarea
realitatii de catre vis si obsesie.Patologicul, fondul obscur, inconstient, ereditar
poate, favorizat de moment si de mediu (o ploaie ce nu se mai curma) au invadat
realul.
Nuvela In vreme de razboi urmareste un caz psihologic, in contextul unui
mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele si este o capodopera a
prozei de analiza psihologica.
(M10-72p160, M10-95p182, M11-88p189, M11-91p71, C1p189, C2p49,
C4p112, <C5p169>, C6p171)