Sunteți pe pagina 1din 2

Cultul emotional al ingrijorarii: Cand grijile devin parte din tine

Grijile sunt un Dumnezeu. Unul invizibil, dar un Dumnezeu omnipotent. Un Dumnezeu care iti
fura roseata din obraji si culoarea vitalitatii, iti ia apetitul si pofta de mancare, iti albeste parul
peste noapte. (Benjamin Disraeli). Un Dumnezeu pe care numai vointa si exercitiul il poate
controla, as adauga eu
Grijile excesive, zeul autodistructiv la care se inchina omul contemporan
Suntem multi acolo. Pe strada, intr-un colt de birou, intr-o colectivitate, intr-o camera cu patru
pereti, intr-un autoturism care trebuie sa ajunga la o destinatie. Suntem toti mai multi cei care nu
ne mai putem descreti fruntile nici in fata lucrurilor cu adevarat frumoase sau importante. Sunt
multi oameni tristi, care merg cu capetele plecate sau oameni care merg pe strada purtand pe chip
o masca invizibila ce incearca sa mimeze fericirea. Suntem toti mai multi noi, cei care lasam
gandurile sa ne conduca, in loc sa le conducem in directia dorita. Multi sunt cei care se trezesc
mai ingrijorati decat atunci cand s-au dus la somn.
Sunt multe framantari care ne macina in putinul nostru timp liber, in timpul pe care ar trebui sa-l
petrecem relaxandu-ne si lasandu-ne mintea sa zboare libera. Sunt multe ganduri negre, albe, gri,
negre, albe negre, insa multe, prea multe, prea multe legate de lucrurile rele (bune rareori) care ni
s-au intamplat sau ni s-ar putea intampla. Ingrijorarile vin si ele puhoi, legate de job, de criza, de
nemultumiri, de viata personala, de partener, etc Evident ca lor le asociem niste cauze, motive,
destul de pertinente din punctul nostru de vedere, extrase din realitatea inconjuratoare.
Ducem cu noi nelinistile dimineata inspre locul de munca. Seara le aducem inapoi, adaugandu-le
altele in plus. Nu ne lasa in pace nici atunci cand punem capul pe perna. In locul relaxarii, ne
trezim tot cu ele. Gandurile iau forma ingrijorarii si vin ca un suvoi, inunda, stapanesc, te fac sa
stai treaza ore bune din noapte incercand sa gasesti solutii pentru problemele trecute, actuale sau
viitoare. Fiecare gand negativ si fiecare grija iti fura din timp, energie, din vitalitate, imbatranesc
psihic. Inconstiente, tensiunile persista si in timpul somnului. Uneori, ingrijorarile si gandurile se
suprapun, se contrazic, se bat cap in cap. Oricat de mult ai crede ca te ajuta in sensul gasirii unei
solutii care sa te scoata la lumina, ingrijorarea continua si permanenta te impinge catre impas si
epuizare. Ingrijorarile creeaza un intreg lant al slabiciunilor si al dependentelor. Ingrijorarile de
astazi le determina pe cele de maine. Organismul si creierul devin familiar cu ele. Se obisnuiesc
cu existenta lor. In consecinta, le va solicita pe zi ce trece.
Nelinistile la feminin: Cand psihologia lui daca merge mana in mana cu ingrijorarea
Noi, femeile, avem tendinta de a ne ingrijora din orice. Ne ingrijoram din cauza ca nu o sa
ajungem la timp sa ne luam fetita de la serviciu. Ne ingrijoram din cauza ca am fi putut face un
lucru mai bine decat l-am facut. Ne ingrijoram din cauza ca ploaia prognozata la meteo o sa ne
strice toate planurile de concediu. Ne ingrijoram din cauza ca nu avem niciodata suficienti bani
ca sa-i asiguram copilului traiului pe care i l-am dori. Ne ingrijoram ca poate mancarea nu a iesit
suficient de buna. Ne ingrijoram ca nu suntem suficient de frumoase pentru sotii si iubitii noastri.
Ne ingriijoram ca s-ar putea ca peste ceva timp sa imbatranim si sa nu mai fim placute. Ne
ingrijoram pentru kilogramele pe care nu le-am pus inca, dar le-am putea pune. Ne facem griji
pentru boala, imbatranire, taxe, generatiile viitoare si lista o poate continua fiecare in parte...
Apoi isi face aparitia crudul si nemilosul Daca. Daca as fi procedat altfel, atunci nu ar fi
fost oare mai bine? Daca as pune maine in aplicare ceea ce vroiam in urma cu ceva timp? Dar
daca nu o sa reusesc? Daca mi-as fi cantarit mai bine cuvintele, poate ca nu s-ar fi intamplat
astfel Daca se multiplica, se imparte si se aduna, devine o intreaga filozofie, devine
coplesitor, nociv, mai mult decat poti duce. Ingrijorarea se transforma intr-un monstru, intr-unul

care creste pe masura ce ii se permite sa ia forma, sa creasca, sa se dezvolte. Dar cum ar fi


daca am renunta definitiv sa mai apelam la influenta nefasta a acestui cuvant?
Statistic vorbind, femeile, mai mult decat barbatii, fiinte profund emotionale, chiar daca
mascheaza bine acest lucru, au tendinta de a-si face griji in privinta unui lucru, oricat de minor ar
fi acesta. Grijile si ingrijorarea nu reprezinta o problema inventata, ci una care, in cazul
neconstructivei sale persistente, poate conduce usor catre anxietate, depresie, nemultumire,
tristete si in cazurile cele mai grave chiar catre sinucidere. Dar ingrijorarea poate fi covarsitoare
si ne poate face sa rupem in mii de parti. Unda de indoiala si de scepticism se strecoara in suflet
pe nesimtite. Dezvoltam un sentiment ciudat, de parca am purta cu noi dintotdeauna ingrijorarea.
Daca le lasam, grijile pot deveni cele mai mari consumatoare de energie a organismului. Pot slabi
sistemul imunitar. Ne pot conduce in directia negativa pe care o traseaza ingrijorarea noastra.
Ingrijorarea nu este selectiva si nu tine cont de statutul social sau financiar al unei persoane. Si
bogatii sunt ingrijorati din cauza gestionarii banilor sau a planurilor de afaceri, etc. Daca este
prea intensa, ingrijorarea poate fi considerata drept anxietate, insa grijile reprezinta mai degraba
o chestiune de obicei, de educatie psihologica sau chiar de temperament. Anumite temperamente
sunt mai inclinate catre gandurile negative, mai predispuse ingrijorarii (spre ex. femeile mai mult
decat barbatii, sensibilii mai mult decat non-sensibilii).
Daca nu invatam sa ne eliberam de ele sau sa le tinem sub control, ingrijorarea excesiva se poate
transforma cu usurinta intr-o problema psihica si emotionala. Posibilitatea ca lucrurile sa iasa
intr-un mod absurd de sub sfera noastra de control poate deveni o certitudine. Ingrijorarile sunt
firesti si au uneori chiar un efect pozitiv in sensul in care ne mobilizeaza inspre atingerea unui
scop. In momentul in care le resimtim insa ca pe o senzatia acuta de neliniste, teama si greutate
care iti domina gandurile, atunci putem spune ca ingrijorarea este excesiva.
Ingrijorarea fata de viitor este normala, insa devine anormala atunci cand devine o stare
constanta a mintii. Ingrijorarea cronica presupune senzatia de pierdere a controlului asupra
lucrurilor. La nivel subconstient exista ideea conform careia daca te ingrijorezi suficient, poti
sa previi aparitia motivelor ingrijorarii tale. Cand te ingrijorezi prea mult, mintea si corpul se
concentreaza exclusiv asupra proiectiei tale si asupra a ceea ce s-ar putea intampla. Din punct
de vedere fiziologic si psihologic, petrecerea unei perioade indelungate de timp ingrijorandu-ne
minimalizeaza capacitatea organismului de a reactiona optim in fara stresului. Slabeste in schimb
sistemul cardiovascular, produce goluri in functionarea emotionala pozitiva, inducand totodata
insomnia, pierderea poftei de mancare si de viata. Ingrijorarea excesiva poate afecta negativ
relatiile cu ceilalti si chiar cu partenerul de viata, puterea de concentrare si performantele
profesionale.
Ingrijorarile legate de lucrurile si situatiile care au avut loc in trecut nu vor putea sa intoarca
timpul inapoi si nici sa ne dea sansa de a rezolva lucrurile cum trebuie. Ingrijorarile legate de
viitor, daca sunt in exces, te impiedica in schimb sa vizualizezi aspectele pozitive din el. Despre
armele cu care putem lupta impotriva gandurilor excesive si a ingrijorarii vom discuta intr-un
articol viitor. Gandirea pozitiva, increderea in viitor, autocontrolul, autosugestia sau consultarea
unui ajutor specializat atunci cand ingrijorarile si nelinistile ne scapa de sub control constituie
niste solutii excelente.
"Daca poti rezolva o problema , atunci care este utilitatea ingrijorarii? Poti sa o rezolvi. Daca
tot nu poti rezolva o problema , atunci care este scopul ingrijorarii? Oricum nu o sa se rezolve.
De ce ne mai ingrijoram atunci?" (Shantideva)
De ce?, intreb si eu