ALOE DE CASA

(Aloe arborescens)
Ne bucuram de venirea primaverii, asteptam cu nerabdare explozia mugurilor si invazia
ierburilor, mangaiem cu privirile primele buchetele de violete primite in dar de Florii... Dar de la
o vreme incoace, tot mai multi sunt cei ce asteapta o alta ivire miraculoasa: primele plante
medicinale care sa inlocuiasca golurile ivite in farmacia de pe rafturile camarii. Adeseori,
rezolvarea problemelor de sanatate urgente o gasim chiar acasa, in ghiveciul cu flori. Mai ales in
perioada de criza, cand veniturile noastre sunt tot mai putine in raport cu preturile enorme ale
medicamentelor, putem sa infiintam pe pervaz un plafar cu plante medicinale de camera. La loc
de cinste vom pune un ghiveci cu aloe. Datorita aspectului sau suculent, ghimpos, aloe este
confundata adesea cu cactusii. Dar rudele sale adevarate sunt lalelele si zambilele.
Putina istorie
In Europa, planta a fost adusa de negustorii arabi pe la 1700, dar calitatile ei terapeutice sunt
cunoscute din urma cu 3300 de ani. Alchimistii antici preparau elixirul vietii lungi, cu suc de
aloe concentrat prin vaporizare. La unele popoare din Orientul Apropiat, s-a pastrat pana in zilele
noastre un obicei foarte vechi: un ghiveci cu aloe se atarna deasupra intrarii in casa, unde planta
se dezvolta si infloreste, uneori fara sa fie udata, timp de cativa ani. Se considera ca ea are puteri
magice, favorizand longevitatea si prosperitatea stapanilor casei. Denumirea plantei in cea mai
veche limba semita - limba accada - este si-bu-ru, pe care arabii au transformat-o in saber, ce se
traduce prin "rabdare, tenacitate". Asa se explica de ce siropul de aloe obtinut prin vaporizare se
numeste sabur.
Daca vom arunca o privire in profunzimea veacurilor, putem vedea ca planta a fost folosita de
Hipocrate si Paracelsus, Avicena, Karl Linne, Columb, Nefertiti si Cleopatra. Iar descrierea ei o
gasim in cartea sfanta a hindusilor, in papirusul egiptean Eber, in Biblie si in Tora.
Cultivarea plantei la domiciliu
Aloe este o planta nepretentioasa, dar trebuie sa-i oferiti putina atentie ca sa va bucurati de
aspectul ei superb. Prefera un sol usor, asa ca pamantul trebuie amestecat cu carbune de lemn si
cu faramituri de caramida. Pentru drenare, la fundul ghiveciului se pune un strat de pietricele
mici sau coji de nuca zdrobite. Deasupra se aseaza un strat subtire de rumegus de lemn stropit cu
ingrasaminte, iar femeile la tara pot pune balegar uscat, amestecat cu muschi faramitat. Cand
radacinile plantei vor consuma substantele nutritive din ghiveci si vor creste pana la fund, planta
va primi un impuls de crestere si se va dezvolta mai bine.
In perioada de iarna, aloe se tine la 12-14 grade C, in locuri luminoase, iar vara, are nevoie de
multa caldura, soare si umezire moderata. Ca sa creasca mai repede, se folosesc ingrasaminte
naturale, dar daca nu doriti sa-l folositi pentru tratamente, puteti sa puneti ingrasaminte din
comert pentru cactusi. Plantele tinere se muta in ghivece mai mari si li se schimba pamantul in
fiecare primavara, iar plantele batrane - o data la 3 ani. Nu se dezvolta bine daca in pamant se
adauga turba de balta. In conditii bune, planta se dezvolta repede si nu se imbolnaveste.
In natura se cunosc 350 de specii de aloe, majoritatea cresc in locurile cu o clima tropicala si

secetoasa, in deserturile din Africa de Sud, in Somalia si Etiopia. Speciile difera mult, dupa
aspectul lor: de la ierburi perene, copacei si arbusti, pana la liane.
Frunzele sunt bogate in vitamina C si microelemente. Cercetarile stiintifice au aratat ca sucul din
frunze are o actiune bactericida si antiseptica. De aceea, ranile tamponate cu suc se vindeca mai
repede, la fel ca si arsurile, ulcerele varicoase, abcesele si dermatozele.
In medicina populara, sucul si frunzele se folosesc in cazuri de anemie, astm bronsic, ulcer
stomacal si duodenal, gastrita cronica si scaderea imunitatii. Aloe mareste efectul influentei
plantelor care sunt consumate in acelasi timp cu sucul ei, de aceea in medicina populara se
folosesc des preparate complexe, cu mai multe componente.

Prepararea sucului de aloe

Pentru preparatele terapeutice din aloe se aleg cele mai groase frunze, in lungime de 15 cm, din
partea de jos a plantei, care are nu mai putin de 3 ani. Se taie si frunzele de la mijlocul tulpinei,
daca ele sunt groase si carnoase. Frunzele se spala, se usuca si se invelesc in hartie alba, in forma
de tub, cu capetele deschise, pentru circulatia aerului. Timp de 8-12 zile, frunzele se tin pe raftul
de jos al frigiderului (se formeaza biostimulatori care accentueaza efectul tratamentelor).
O intreaga farmacie la domiciliu
In organismul uman, biostimulatorii maresc imunitatea, nivelul de metabolism. Frunzele
biostimulate se scot din frigider, se inlatura partile stricate. Se recomanda ca frunzele sa nu intre
in contact cu metale, mai bine le rupeti manual, le pisati cu o lingura de lemn si stoarceti sucul
prin ciorap de dama. Sucul se prepara inainte de folosire, uneori se fierbe timp de 3 minute, ca sa
poata fi pastrat 2-3 zile. Sucul se foloseste pentru tratarea arsurilor, furunculozei, ranilor si
inflamatiilor.
* Problemele stomatologice si ale cavitatii bucale se diminueaza folosind gargara cu suc.
* Se poate folosi in ginecologie, sub forma de tampoane imbibate cu suc.
* Cate 5-8 picaturi puse in nas, la interval de 3-5 ore, opresc dezvoltarea rinitei acute.
* Compresele cu suc de aloe diminueaza durerile de cap, imbunatatesc cresterea parului.
* De regula, sucul se bea cate o lingurita de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
Tratamente cu aloe
SISTEMUL DIGESTIV
* Afectiuni gastrice: Se amesteca 1 lingura de aloe, 2 linguri de frunze de vita-de-vie, 4 linguri
de flori de sunatoare, 1 lingura de radacina de iarba mare. Peste plante se toarna un litru de apa
clocotita, se aduc pana la fierbere si se lasa pe un foc mic, 15-20 minute. Se infuzeaza pana la
racire. Se beau cate 125 ml, de 3 ori pe zi, cu 5-10 minute inainte de masa.
* Afectiuni ale ficatului si colecistului: 1. Se amesteca 1 lingura frunze de aloe cu 2 linguri de
frunze de vita-de-vie, 4 linguri de flori de sunatoare, 1 lingura de radacina de iarba mare. Peste
plante se toarna un litru de apa clocotita si se fierb pe foc mic, 15-20 minute. Decoctul se
infuzeaza 2 ore, apoi se strecoara. Se beau cate 125 ml de 3 ori pe zi, in timpul mesei. 2. Un
pahar de suc de varza murata se amesteca cu 2 linguri de suc de aloe proaspat stors. Se beau cate

150 ml de 3 ori pe zi, timp de 45-60 de zile.

* Imbunatatirea functiilor ficatului si ale colecistului. In 750 ml de lapte fierbinte, se adauga cate
o lingura de frunze de aloe tocate, frunze de visine, flori de sunatoare, radacini de urzica. Laptele
se aduce pana la fierbere si se tine pe foc mic, 30-40 minute. Dupa racire, se strecoara si se storc
bine plantele. Se beau cate 4 linguri, de 3 ori pe zi, dupa masa si inainte de culcare, timp de 1,5-2
luni.
* Dureri in zona ficatului si colecistului. O sfecla de marime medie se curata de coaja, se taie
cubulete sau se da pe razatoare si se fierbe intr-un litru de apa, 30-45 minute, apoi se strecoara.
In decoct se adauga 2-3 linguri de suc de aloe si 4 linguri de tinctura de sunatoare. Se beau cate
125 ml pe zi, inainte de masa principala.
* Colecistita. O lingura de pelin, o lingura de sunatoare si 2 linguri radacini de cicoare se
infuzeaza 30 de minute in 3 pahare de apa clocotita, in termos. Se toaca o frunza de aloe pana se
obtine o lingura de terci si se adauga in infuzia strecurata, cu miere de albine sau zahar dupa
gust. Se bea fierbinte, cate 150 ml, de 3 ori pe zi, inainte de masa.
APARATUL RESPIRATOR
* Raceala, tuse, bronsita: 1. Se amesteca cate o lingurita de sunatoare, radacini de papadie, flori
de siminoc, musetel si frunze de rostopasca. Se infuzeaza 20 de minute, in 2 pahare de apa
clocotita puse in termos sau intr-un vas acoperit bine. Se strecoara si se amesteca cu 1-2 linguri
de suc de aloe. Se bea cate un pahar, de 2 ori pe zi (dimineata si seara). 2. O lamaie se taie
bucatele mici, se amesteca cu 50 g miere de albine lichida, la care se adauga 4 linguri de ceai
caldut de sunatoare si o lingura de suc de aloe. Amestecul se consuma de 3 ori pe zi, in timpul
mesei, cate o lingura cu un pahar de apa calda. 3. O lingurita de rostopasca se amesteca cu o
lingura de frunza de aloe zdrobita si o lingura de frunze de patlagina taiate marunt. Plantele se
infuzeaza in 250 ml de apa fierbinte timp de 10 minute, apoi se strecoara si se bea cu inghitituri
mici, cu pauze de 5-6 minute dupa fiecare inghititura.
Un medicament multimilenar

* Bronsita. Din partea de jos a plantei se desprind 4 frunze mari, se spala, se usuca si se rup
bucati mici. Peste frunze se toarna o sticla de vin rosu sec. Se lasa la macerat o saptamana.
Pentru tratament, se bea cate o lingura de 3 ori pe zi, dupa mesele principale, pana se termina
toata cantitatea. Pentru profilaxie, se bea dupa aceeasi schema, timp de 10 zile. Urmeaza 10 zile
de pauza si apoi cura se reia 10 zile.
* Pneumonie. Se amesteca 7-8 linguri de muguri de mesteacan, 5 linguri de flori de tei, se pun pe
foc cu 500 ml de apa fierbinte si se fierb 2-3 minute. Un kg de miere de albine se amesteca cu
200 g frunze de aloe tocate si 200 ml de ulei de masline. Ceaiul din plante se strecoara si se
incorporeaza in mierea cu aloe. Se consuma de 3 ori pe zi, cate o lingura. Inainte de administrare,
compozitia se amesteca bine cu lingura de lemn.
* Amigdalita. Se amesteca o lingurita de salvie uscata si o lingurita de dentita (Bidens
bipartitus). Amestecul se infuzeaza in 250 ml de apa clocotita, timp de o ora. In infuzia strecurata
se adauga 2 linguri de aloe si 3 linguri de suc de lamaie. Se bea cald, cate 1/4 pahar de 2 ori pe
zi, dupa masa. Inainte de a bea ceaiul, se ia in gura o lingurita de miere de albine si se tine pana
se absoarbe aproape in totalitate, restul se inghite cu ceai.

* Raceala, gripa. Se amesteca cantitati egale de flori de musetel si galbenele, frunze de salvie si
eucalipt. Se infuzeaza o lingura cu varf din amestecul de plante, in 400 ml de apa clocotita, timp
de 7 minute. In lichidul strecurat, se adauga o lingura de suc de aloe. Se bea cate 1/2 pahar, de 3
ori pe zi. Concomitent, se face gargara de 5-7 ori pe zi.
* Sinuzita, guturai. Se picura in fiecare nara cate 2 picaturi (copii) si 4-5 picaturi (adulti) de 3-4
ori pe zi, apoi se maseaza bine nasul.
ALTE INTREBUINTARI
* Astenie de primavara, intarirea organismului. Se amesteca 8 linguri de suc de aloe, un pahar de
suc de lamaie, un pahar de miere de albine, 2 pahare de miez de nuca tocat marunt. Se consuma
cate 1-2 lingurite, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
* Hipertensiune, colesterol, afectiuni cardiace. Se curata si se piseaza 1-2 capatani de usturoi, se
amesteca cu un pahar de suc de aloe si se macereaza 3 zile. Lichidul strecurat se consuma cate o
lingura, de 3 ori pe zi, dupa-masa.
* Enurezis si hipermobilitate la copii, provocate de tensiunea intracraniana marita. Se amesteca
cantitati egale de aloe si fructe de rachitele, tocate in robotul de bucatarie, si miere de albine. Se
lasa la macerat 2-3 zile, apoi se consuma cate o lingurita de 3 ori pe zi. Tratamentul este de lunga
durata: 6 luni, peste un an se poate repeta.
* Furunculoza. Se bea cate o lingura suc de aloe de 3 ori pe zi, cu 15-20 minute inainte de masa
(pentru curatarea sangelui).
* Hemoroizi. Se cunosc mai multe retete pentru tratamente interne si externe cu aloe. 1. O
lingura de suc de aloe, cate 2 linguri de urzica si sunatoare se infuzeaza in 500 ml apa clocotita,
in termos, timp de 2 ore. Infuzia se strecoara si se bea cate 1/3 pahar, de 3 ori pe zi, intre mese.
Ceaiul este antiseptic, trateaza crapaturile mici ale colonului, previne formarea hemoroizilor. 2.
Se prepara un unguent din 20 g terci de sfecla rosie cruda, amestecata cu 2 lingurite de sunatoare
pisata cu o lingura de lemn si o lingura suc de aloe. Unguentul se aplica pe locul afectat, se lasa
30 minute si se tamponeaza cu vata sau tifon steril.
RETETE DE FRUMUSETE
Prepararea produselor cosmetice la domiciliu se bazeaza pe aceleasi principii ca si in retetele
pentru sanatate: se folosesc frunzele cele mai mari, de jos, care se sterg de praf, dar nu se spala,
apoi se tin in frigider 7-10 zile.
Cu sucul stors se tamponeaza zilnic pielea fetei si a decolteului, sau se aplica 10 minute pe
zonele unde apar riduri, dar si in cazuri de iritare a pielii sau acnee. Pentru conservare, sucul
preparat se amesteca cu alcool sanitar, in proportie 8:2, si se pastreaza la frigider.
* Masca din ridiche si aloe. O ridiche se spala bine, se rade pe razatoare. O lingura de salvie se
infuzeaza in 200 ml apa clocotita 15 minute, se strecoara si se amesteca cu o lingura suc de aloe
si 2 linguri de ridiche rasa. Toate ingredientele se amesteca bine si se aplica pe fata pentru 20 de
minute, apoi se spala cu apa calduta.
* Masca din aloe cu mustar. Se recomanda pentru pielea ridata si imbatranita. Jumatate de
lingurita de mustar se dizolva in 5 linguri ceai din sunatoare, se amesteca cu 2 linguri suc de aloe
si o lingurita de unt topit. Cu un tampon de vata se aplica amestecul pe fata si pe gat. Masca se
tine cateva minute, in functie de sensibilitatea pielii. Se spala cu apa rece si se aplica apoi o

crema hidratanta. Masca se foloseste o data pe saptamana.

* Aloe cu smantana. O lingura de smantana se amesteca cu o lingura de suc de aloe, 1/2 lingurita
de miere de albine, o lingura de ceai de sunatoare si se amesteca bine. Masca se tine 12-15
minute, apoi se spala alternativ cu apa rece si calda.
* Aloe cu vinete. Se rade pe razatoare 50 de grame de vanata, se amesteca cu 2 linguri de suc de
aloe, o lingura de lapte, o lingura de miere de albine lichida (sau topita in aburi). Masca se aplica
in 2 etape: intai o jumatate de amestec, iar dupa ce se absoarbe, se aplica amestecul ramas. Se
lasa 15-20 de minute. Masca se sterge cu un tampon de vata, fata se spala cu apa fierbinte si se
tamponeaza cu o bucatica de gheata. Nu se sterge fata cu prosop, se lasa sa se usuce, apoi se
unge cu crema hidratanta. Masca se aplica de 2-3 ori pe saptamana.
Forta vindecatoare a plantei se afla in miezul gelatinos

* Aloe cu sfecla. O sfecla se spala bine si se fierbe timp de 2 ore. Dupa racire, se curata de coaja
si se rade pe o razatoare cu orificiile mici. In terciul obtinut se adauga o lingura de suc de aloe, 3
linguri de lapte crud si 4 linguri suc de castraveti. Masca se tine pe fata 10 minute, apoi se spala
cu apa calda.
* Aloe cu morcov. Un morcov de marime medie se curata, se rade pe razatoarea cu orificii mici
si se amesteca cu o lingura suc de aloe si 2 linguri suc de cartofi. Terciul obtinut se intinde pe
tifon si se aplica pe fata. Trebuie stat in pozitia culcata, 15-20 minute, dupa care fata se spala cu
apa calda.
* Aloe cu dovlecei. Dovlecelul se toaca in robotul de bucatarie sau in masina de carne. Un pahar
de terci obtinut se amesteca cu 100 g de lapte batut, o lingura de suc de aloe si 2 linguri de
infuzie de sunatoare (40 g la 200 ml apa clocotita). Masca se aplica pentru 20 minute pe fata si
pe gat, apoi se spala cu apa rece.
* Gheata cosmetica. Se amesteca 150 ml de infuzie de musetel cu 3 linguri de suc de aloe si se
congeleaza in forme speciale. Dimineata, fata, gatul si decolteul se freaca usor cu cubuletele de
gheata.
Medicament pentru vindecarea plantelor
Aloe este un "doctor" care se foloseste nu numai pentru vindecarea oamenilor, dar si pentru
tratarea plantelor. Multe plante care se inmultesc prin butasi dau radacinile mult mai repede daca
se tin in solutie de suc de aloe 10% (900 ml de apa si 100 ml suc de aloe). De exemplu, la un
butas de fuchsia, in apa simpla, radacinile apar in 10-12 zile, iar in solutie cu aloe - in 4-5 zile.
Daca o planta de camera se imbolnaveste sau nu se dezvolta bine, se scoate din ghiveci si se
muta in pamantul in care creste aloe. Daca nu este perioada favorabila pentru mutarea florilor, se
scoate un pahar de pamant din ghiveciul cu aloe si se incorporeaza in ghiveciul cu floarea
bolnava. Se uda floarea cu apa calda, in care se dizolva putin permanganat de potasiu.
In fiecare primavara, eu folosesc o metoda batraneasca care stimuleaza cresterea plantelor, le
protejeaza de multe boli si imi ofera posibilitatea sa culeg o roada bogata, chiar si in cel mai
secetos an. Se prepara o solutie din 500 ml apa, 2-3 linguri suc de aloe, 2 lingurite de miere de
albine si o lingurita suc de usturoi. Se pune cantitatea necesara de seminte intr-un saculet
confectionat din tifon si se tin in mixtura lichida pana la incoltire, sau macar 5-8 ore. Semintele

de rosii incoltesc mai repede, in 12 ore, iar telina in 3 zile. Ca rezultatul sa fie mai spectaculos,
semintele lunguiete (bostanul, dovleceii, castravetii) se planteaza pe axa nord-sud, cu capatul
ascutit spre nord.
Contradictii. Cu toate ca aloe s-a afirmat ca o planta cu efecte terapeutice multiple, trebuie sa
aveti in vedere actiunile neprevazute si nedorite ale compusilor activi, in concentratie mare.
* Nu se foloseste aloe in cazuri de intoleranta la produsele de aloe, tumori de diferite etiologii,
afectiuni ale ficatului, hemoroizi si hemoragii uterine (aloe favorizeaza cresterea afluxului de
sange catre organele pelvisului minor).
* Consumarea unor cantitati mari de suc de aloe poate provoca inflamarea colonului si inhibarea
peristaltismului intestinal.
* Inainte de folosirea plantei e bine sa va consultati cu un specialist in fitoterapie si cu medicul
de familie, care va cunoaste suferintele.

Angelica
Factorul curativ: tulpini, seminte
Afectiuni pentru care se recomanda: stari depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice;
dificultate de concentrare, intarziere de dezvoltare mentala la copii; bulimie; colita de
fermentatie, colita de putrefactie, gastrita hipoacida, indigestie; anorexie, anorexie psihica,
digestie dificila; epidemii de gripa, epidemii diverse; tulburari de ciclu menstrual, dereglari
hormonale la femei, insotite de simptome diverse (acnee, hirsutism, tesut adipos in exces);
cancer; boli infectioase grave (TBC, hepatita virala); scleroza in placi; paralizie.
Prin calitatile sale tonice si psihotrope, ea este capabila sa elimine starile de blocaj ale celor grav
bolnavi, stari caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai,
de a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este vindecabila, pacientul nu
este capabil sa sustina lupta cu el insusi, care este, de fapt, si cea mai grea. Angelica, alaturi de
rugaciune, este un remediu cu adevarat magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o
sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic.

Prezentare generala
Denumirea uzuala: Angelica, (lat. Angelica arhangelica), denumiri alternative: Iarba celor sapte
ingeri.
Scurta descriere:
Desi este o planta ierboasa, angelica atinge dimensiuni impresionante, tulpina sa puternica
putand depasi doi metri inaltime. Are flori albe, dispuse in umbrele mari, globulare, seminte cu
gust astringent-aromat si un rizom din care se desprind radacini lungi. Este o planta iubitoare de
umezeala si lumina, mare amatoare de pamanturi afanate si grase, bogate in substante nutritive.
Creste in zona montana si submontana, la 500-1500 de metri, prin locuri pietroase si umede, pe
malul apelor, la margini de padure. Fiind declarata monument al naturii, angelica nu se
recolteaza din flora spontana, ci numai din culturi.
In traditia romaneasca, angelica este o planta cu insusiri magice. Asa cum arata si numele se zice
ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Raspandita si in alte tari ale Europei, angelica era
considerata in Evul Mediu un adevarat panaceu. In secolul al VII-lea, de exemplu, este
consemnata salvarea de la moarte a unui intreg oras, in timpul unei epidemii de ciuma, cu
ajutorul angelicai. De altfel, planta intra in componenta diverselor elixiruri benedictine (ordinul
calugaresc al benedictinilor cunostea enorm de multe secrete de vindecare cu plante), precum si
in misteriosul "teriac venetian", un remediu alchimic, care intra si astazi in componenta bitterului
suedez original. Pintea, celebrul haiduc din Muntii Gutaiului, cunostea si el miraculoasa forta de
tamaduire a plantei. Se spune ca in traista sa din piele avea mereu clondirul cu palinca, in care
lasa la plamadit angelica, un elixir care il apara nu doar de ciuma si de holera, ci si de suparari,
sminteala si lingori. In popor, angelica era folosita in scaldatorile copiilor care plangeau ori care
erau urmariti de boli, pentru ca se credea ca au fost parasiti de ingerul pazitor, care era chemat
inapoi de puterea plantei. In Ardeal, o inghititura de palinca, in care se macerasera seminte si
tulpini de angelica, era un remediu traditional pentru dureri de stomac, raceli si gripe, reumatism,
indispozitie si depresii cauzate de vremea friguroasa si rea. Se mai spunea ca batranilor le reda
parte din vigoarea si bucuria tineretii.

Calitati curative si actiune farmaceutica:

Calmant, laxativ, calitati tonice si psihotrope.

Recomandari:
- macerat la rece din angelica pentru stari depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice.
Se recomanda o cura de minimum o luna, cu macerat la rece de angelica. Se beau 4 cani (250 ml)
de macerat pe zi. Pe parcursul tratamentului, se exclude consumul de alcool, cafea si tutun.
- uleiul volatil din semintele de angelica impotriva dificultatilor de concentrare, intarziere de
dezvoltare mentala la copii.
Uleiul este un excitant cerebral foarte bun. Se foloseste maceratul de angelica (3 pahare pe zi), in
care se adauga 2 lingurite de pulbere de pelin si 2 lingurite de pulbere de menta. Se amesteca
bine si se bea.
- tinctura de angelica impotriva bulimiei: 1 lingurita intr-un pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, inainte
de masa).
- pulbere de angelica impotriva indigestiei, anorexiei, anorexiei psihice, digestiei dificile Inainte
de a manca, se ia o jumatate de lingurita de pulbere de angelica, care se tine sub limba 15 minute,
dupa care se inghite cu apa. Se iau de patru ori pe zi.
In cazul in care puterea de digestie este foarte redusa, se adauga putina pulbere de tintaura sau de
anghinare. O lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa.

Preparare
Maceratul de angelica:
- 2 lingurite de pulbere de angelica se pun intr-un litru de apa la macerat, de seara pana
dimineata; dimineata, maceratul se filtreaza si se pune la racoare. Se beau patru cani (250 ml) de
macerat pe zi.
Pulberea de angelica:
- florile, tulpinile si semintele se macina fin cu rasnita electrica de cafea sau se zdrobesc bine in
piua. Apoi, pentru a elimina elementele dure care ar putea leza mucoasa bucala, se cerne
pulberea prin sita de faina alba. Pulberea fina rezultata se pastreaza la loc intunecos si rece, de
preferinta in borcanele de sticla bine inchise. Termenul de valabilitate a pulberii este de doua
saptamani, dupa care mai trebuie macinata o portie.
Tinctura de angelica:
- intr-un borcan cu filet se pun 100 g de angelica (aproximativ 20 de linguri de pulbere obtinuta
prin macinare cu rasnita electrica de cafea), 250 ml (o cana) de apa si 250 ml alcool alimentar de
90 de grade. Se lasa totul sa se macereze 7 zile, apoi se scoate si se filtreaza prin tifon. Tinctura
se pastreaza in sticle bine inchise, la loc intunecos si racoros.
Plamadeala de angelica in tuica: se face cu planta proaspata. O mana de tulpini, frunze, flori si
seminte verzi de angelica se toaca foarte marunt pe o planseta de lemn, dupa care se pun intr-o
sticla cu gatul larg, cu tot cu sucul rezultat. Imediat dupa aceea, pentru ca planta sa nu apuce sa
se oxideze, se toarna peste ea o jumatate de litru de rachiu tare (40 de grade). Se lasa la macerat o
luna intreaga, agitandu-se de trei ori pe zi sticla, dupa care se filtreaza printr-un tifon subtire,
pliat in doua. Se pastreaza la loc intunecos si rece.

CAPTALAN

CAPTALAN -Petasites officinalis

Se mai numete i brusture dulce, fiind o prezen frecvent pe malul praielor i

Izvoarelor de munte. Are o frunz imens de un verde nchis, oarecum
asemntoare celei de brusture, dar rotunjit i mult mai mare. Florile sale apar primvara
devreme i au o culoare roie sau alb-ptat, avnd un miros dulce, ca cel al mierii. De la captalan
se folosesc frunzele, rdcina i florile, toate coninnd acelai principiu activ: petasina, cu efecte
neuro-sedative, reglatoare ale activitii nervoase i cardiace miraculoase. ns acest principiu
activ nu explic pn la capt proprietile sale terapeutice, printre care se numr i cele
anticancerigene sau diuretice. n trecut despre captalan se spunea c are i proprietatea
(excepional la vremea aceea) de a vindeca ciuma numit i pest) - de unde i denumirea
tiinific de Petasites. La ora actual aceast plant este intens cercetat pentru excepionalele
sale efecte n tratamentul bolilor cardiovasculare, nervoase i psihice unde ea singur poate da
rezultate foarte bune. ns captalanul, cu mirosul plcut i puternic, cu aciunea sa blnd i
intens, este i o foarte hun plant de amestec, potennd - aa cum vom vedea - aciunea altor
plante n tratamentul unor boli din cele mai diferite.

ACIUNI:

INTERN: anticancerigen (proprietate probat empiric, dar nei cmonstrat din punct de vedere
farmacologic), antispasmodic puternic, astringent mediu, diuretic mediu-slab, emenagog mediuslab, ncurosedativ (n doze mari), reglator al tensiunii bun (studiile n macologice au pus n
eviden aciunea benefic a captalanului att la hipertensivi ct i la hipotensivi), sudorific
mediu-slab, vasodilatator mediu-slab, vermifug slab.EXTERN: vulnerar mediu-slab.

INDICAII:
INTERN:

insomnie, comaruri - pulbere sublingual. Pentru aduli se administreaz n doz de 2 lingurie

rase de pulbere, cu 4 ore nainte de culcare. n cazurile care

rspund greu la tratament se va administra i n timpul zilei nc o dat, aceeai doz.
afeciuni respiratorii: astm bronic, tuse convulsiv, tuse, guturai, catar bronhie - pulbere sau
macerat la rece. Prin efectul puternic antispasmodic, captalanul uureaz foarte mult afeciunile
manifestate prin tuse i congestie. Bolile respiratorii cronice care se agraveaz n condiii de
tensiune psihic sunt ameliorate cel mai rapid.
stri anxioase, depresie, atacuri de panic - pulbere. Este recomandat s se asocieze cu o alt
plant puternic antidepresiv i anxiolitic: suntoarea (Hyperieum perforatum). Se
administreaz cu o regularitate strict, de 4 ori pe zi, timp de mai multe sptmni. Dup inerea
lor sub limb, este recomandat ca plantele s se nghit cu puin lapte cald.
hipertensiune, hipertensiune cu aspecte clinice aterosclerotice, hipotensiune- infuzie
combinat. Efectul de reglare a tensiunii arteriale se simte cel mai pregnant la persoanele care se
confrunt i cu stri anxioase, insomnii, stress accentuat.
hiperexcitabilitate, hiperemotivitate - sub form de pulbere. Planta se va ine sub limb minim 20
de minute.
hipertiroidie, boala Basedow - pulbere i gargar cu macerat. Efectele sunt remarcabile n
condiiile asocierii n proporii egale cu snzienele galbene {Galium veruni) i traista ciobanului
{Capsella bursae-pastoris), ntr-un tratament de lung durat (4-6 luni).
stri febrile neurovegetative (mai ales la femei) - macerat la rece. Se administreaz cte un litru
de macerat pe zi.
nevroze vegetative Maranon-Greene, sindrom neurodistonic la tuberculoi, ataxie
vasomotorie Solis-Cohen - pulbere, n cure de lung durat.
nevroze cardiovasculare, ulcer gastroduodenal - pulbere. Are rol adjuvant, amplificnd
considerabil rezistena la stres i stri de tensiune psihic.
pavor nocturn la copii, enurezis - pulbere. Dac este mai greu suportat este indicat s se
amestece cu miere. Doza maxim pentru copii este de o jumtate de linguri de 34 ori pe zi.
colici intestinale, colici biliare, colici renale - infuzie combinat.
reumatism, artrit - se administreaz sub form de pulbere. Are rol adjuvant, este indicat pentru
reducerea senzaiilor dureroase prin relaxare i calmare.
Alte utilizri interne:
Rdcina i partea aerian ale captalanului mai sunt indicate n: dischinezii biliare, colici biliare,
renale i intestinale, gut, reumatism, rceal, guturai, catar bronhie, nevralgii, urinare dificil,
dureri musculare, tuse; laringo-bronite, spasme gastrointestinale, spasme ale cilor urinare i
vaselor coronare.
EXTERN:
Plgi, ulceraii, furuncule, arsuri, inflamaii, entorse - cataplasme cu frunze proaspete;

MOD DE PREPARARE I ADMINISTRARE:

PULBEREA - planta se macin fin cu rnia electric de cafea dup care se cerne prin

sita pentru fin alb. Se ia, de regul, 1- 2 lingurie rase de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea
se ine sub limb vreme de 10-15 minute, dup care se nghite cu ap. Pulberea nu se pstreaz
mai mult de 10 zile, deoarece i se altereaz proprietile.

INFUZIA COMBINAT - o linguri de pri aeriene uscate i mrunite se pun n

jumtate de can (125 ml.) de ap de izvor sau plat i se las la macerat aprox. 8 ore, dup care
se filtreaz, maceratul se pstreaz, iar planta rmas se oprete cu nc jumtate de can de
ap, dup care se las infuzat jumtate de or, se filtreaz i se las la rcit n final se amestec
cele dou extracte. Se consum 2-3 cni pe zi, pe stomacul gol.
MACERATUL LA RECE - 2 lingurie din pulberea plantei se las la macerat ntr-o can
cu ap timp de 6-8 ore. Dup macerare se filtreaz i se bea pe stomacul gol, n doz de 2-3 cni
pe zi. Maceratul pentru gargar se va prepara mai concentrat, dintr-o lingur de pulbere la o can
cu ap.

CONTRAINDICAII:
Nu se cunosc.

UN CAZ CONCLUDENT:

A.A., 14 ani, Sfntu Gheorghe enuresis

De mai bine de trei ani, de cnd ne-am desprit eu i soul meu, dup tensiunile i
crizele care au fost, bieelul meu Atilla a nceput s urineze noaptea n pat Situaia s-a
nrutit mult n ultimele luni aa c a ajuns s urineze fr s-i dea seama i de 2-3 ori pe
noapte. Am fost la medic i i-a dat ceva pastile, dar nu au avut prea mare efect, aa c ne-a spus
c o solupe este s-l trezim noaptea. Am fcut cum ni s-a zis i noapte de noapte, pe la ora 2-3 l
trezeam i aa s-a mai redus problema, dar n cazul n care consuma multe lichide, cu tot cu
trezirea de noapte, ajungea s urineze. M-am gndit cu disperare la faptul c va crete i
problema va rmne n continuare i i va crea o mulime de complexe i de probleme. Auzind de
un medic naturist din Braov ne-am gndit s ncercm s facem ceva pentru bieel poate cu
ajutorul plantelor. Dup ce a discutat cu Atilla, medicul mi-a zis c biatul e nc speriat i c
se resimte n urma tensiunilor din familie. Mulumesc lui Dumnezeu, a fost primul om care a
vorbit direct cu biatul meu i i-a dat seama c are nite frici care noaptea se amplific i c
tocmai din aceast cauz i pierde controlul. ntlnirea cit acest om excepional l-a ncurajat de
ma multe ori i i-a dat ncredere s ia i plantele pe care i le-a prescris (pentru c altfel e foarte
refractar la gusturile care nu-i plac i nu credeam s-l vd c st cu plantele n gur atta timp).
V scriu i dumneavoastr care sunt plantele pe care i le-a dat pentru c pe mult lume am auzit
plngndu-se de aceast problem la copiii lor: flori de suntoare 3 pri, frunze de captalan 3
pri i traista ciobanului 2 pri. Domnul doctor mi-a spus c din combinaie captalanul nu
trebuie s lipseasc pentru c i scade teama, iar suntoarea l face s se trezeasc mai uor. Nu
v~a fi scris dac minunea nu s-ar fi produs: ntr-o lun de tratament, de unde n fiecare noapte
trebuia s se schimbe de haine, abia dac a urinat ntr-o lun de cteva ori noaptea! Chiar i
fostul meu so, la care copilul st cteva zile pe lun i care spunea c plantele sunt prostii, s-a
bucurat i a fost foarte uimit s vad c n sfrit Atilla doarme bine i nu mai este aa de necjit
i temtor. Ba mai mult, de cnd i-a mai revenit, biatul meu s-a ngrat nc vreo 3-4
kilograme i este mult mai vioi."

Caradamomul
Cardamomul funcioneaz ca un tonic digestiv. Putei crea un amestec din cantitati egale de
cardamom, ghimbir i semine de fenicul. Adaugati o lingurita din acest amestec la o cana de apa
si puneti un varf de cutit de asafoetida. Utilizati aceast infuzie pentru a scpa de gaze.
Pentru a scapa de indigestie, preparati un amestec din cate o lingurita de cardamom i semine de
fenicul. Zdrobiti acest amestec i adugati un sfert de lingurita din praful rezultat intr-o cana de
apa. Consumati aceast soluie de dou ori pe zi, dup ce mancati.
Gargara cu infuzie de scortisoara si cardamom ajut n tratamentul natural al faringitei i
durerilor de gt.
Inhalarea de ulei esential de cardamom (folosit pe o baie de aburi) poate reduce tusea, raceala i
congestia.
Consumul unei linguri de miere amestecata cu o lingura de semine de cardamom poate
imbunatati vederea si reduce stresul nervos.
Se amestec cantiti egale de ghimbir uscat, lemn dulce, seminte de cardamom i se zdrobesc
pentru a face o pulbere fin. Luati o lingurita din acest preparat, mpreun cu putina miere,
pentru a vindeca infeciile orale i durerile de dinti.
Consumul de suc de lamaie amestecat cu puin zahr i putina pulbere de cardamom este extrem
de benefic in tratamentul ameelilor i starilor de confuzie.
O combinaie din cinci picaturi de tinctura de cardamom si 15 picaturi de tinctura de genian
reprezinta unul dintre cele mai bune remedii naturale pentru creterea poftei de mncare. Urmai
acest tratament naturist de trei ori pe zi.
Cardamomul este benefic pentru persoanele care sufera de boala celiaca, deoarece ajut la
combaterea simptomelor provocate de intoleranta la gluten.
Arabii, mari cunoscatori ai puterilor plantei, sunt cei care au denumit-o samanta dragostei.
Cardamomul este apreciat ca afrodiziac, retrezind, spun ei, nu numai apetitul sexual, ci mai ales
focul interior al dragostei.
Un preparat deosebit de simplu si eficient in caz de oboseala fizica ori nervoasa sau de lipsa a
apetitului sexual, se obtine amestecand un galbenus de ou proaspat cu o lingurita de miere si un
varf de cutit de seminte de cardamom macinat.
Efectul incalzitor este foarte util in tratarea racelilor, mai ales in cele insotite de frisoane. In acest
caz, se foloseste mai ales in combinatie cu ghimbirul sau cu boiaua de ardei iute. Se folosesc 4 g
de cardamom, 2 g de ghimbir, 2 g de boia de ardei iute, toate macinate foarte fin, care se
amesteca bine cu 4 lingurite de miere de albine lichida. Aceasta cantitate se ia pe parcursul unei
zile in trei reprize, inainte de masa cu 15 minute.

Tinctura de cardamom se poate prepara in casa din 100 g de cardamom macinat fin, peste care se
pun 500 ml de alcool de 50 de grade. Amestecul se lasa la macerat timp de 5-6 zile, agitandu-l
din cand in cand. La sfarsitul perioadei, amestecul se filtreaza prin tifon si se pastreaza in sticlute
mici, inchise la culoare. Tinctura de cardamom este indicata in tratarea impotentei, frigiditatii,
oboselii, aerofagiei si a digestiei lente.

Cardamomul proprietati terapeutice

Cardamomul este o planta originara din India si Sri Lanka, ce face parte din aceeasi familie cu
ghimbirul. Cu toate ca India este cel mai mare producator de cardamom, numai o mica parte din
productia indiana este exportata din cauza marii cereri interne. Principala tara exportatoare este
Guatemala, unde cultivarea cardamomului a fost introdusa de mai putin de un secol si unde, tot
cardamomul este cultivat pentru export. De asemenea, acesta mai este cultivat si in Mexic,
Indonezia. precum si in alte zone din sudul Asiei.
De la cardamom se utilizeaza semintele, care se recolteaza si se pastreaza in fructul
nedesfacut. Desi aroma propriu-zisa este continuta de uleiurile din seminte, condimentul se
pastreaza sub forma de pastai nedeschise pentru a-si conserva aroma. Exista doua soiuri de
cardamom cunoscute sub numele de Elettaria si Amomum. Cardamomul original este cel cu
samanta verde Elettaria cardamomul verde. Cardamomul Amomum mai este cunoscut si sub
denumirea de cardamom negru sau cardamom maro si pe langa faptul ca are pastaia mai mare are
atat un gust, cat si o aroma diferita. In pastaile inchise, aroma poate rezista un an. Gustul
cardamomului verde este insa mai fin decat cel al celui negru.
In Noul Testament, scris in cea mai mare parte in limba greaca, apare denumirea de amomon a
unei plante aromatice. Si desi nu a fost inca demonstrat, se pare ca aceasta planta poate fi chiar
cardamomul, a carei denumire deriva din adjectivul amomos, care inseamna fara repros.
Cardamomul este cunoscut drept condiment inca din Antichitate. Pe vremea egiptenilor, era
folosit pentru improspatarea respiratiei si albirea dintilor, iar indienii il recomandau pentru
tratarea afectiunilor renale, a bolilor de piele, dar si a obezitatii.
In Orientul Mijlociu, praful de cardamom verde este utilizat ca si condiment pentru
mancarurile dulci, dar si ca aroma traditionala in ceai si cafea.
Cardamomul este considerat unul dintre cele mai scumpe condimente din lume, pretul lui
fiind depasit numai de sofran, vanilie si trufe. Costul ridicat reflecta foarte bine si reputatia
aromei sale. Cardamomul are un parfum deosebit, fin si puternic, dulce si iute, ce lasa pe
limba un gust de lamaie, camfor si portocala.

Proprietati terapeutice ale cardamomului

In Egiptul antic, semintele de cardamom erau mestecate in principal pentru a curata

dintii. Cardamomul verde este frecvent utilizat in Asia de Sud pentru tratamentul infectiilor
gingivale.

Cardamomul este folosit pentru afectiuni digestive, infectii ale gingiilor, congestie si pentru
dizolvarea calculilor biliari si a pietrelor la rinichi.
Tot in antichitate era folosit ca antidot la veninul de sarpe si scorpion.
Prin compusii pe care ii contine cardamomul poate avea o serie de beneficii pentru sistemul
digestiv, imbunatatind digestia si crescand apetitul. De asemenea, ajuta la reducerea gazelor in
tubul digestiv, prevenind greata si varsaturile.
Ceaiul preparat din cardamom si scortisoara este utilizat pentru a trata probleme raguseala, sau
durerile in gat.
Cardamomul are proprietati antioxidante, antibacteriene, antivirale si antifungice.
Semintele foarte aromate ale acestei plante sunt deopotriva un stimulent nervos si un antitoxic.
In Orient este utilizat in cafea, pentru a-i potenta calitatile stimulatoare, a-i imbogati aroma si
pentru a-i reduce din toxicitate. Pentru a neutraliza actiunea cofeinei, teobrominei si teofilinei
din cafea, se adauga in aceasta 4-5 seminte (sau cantitatea echivalenta de pulbere).
Respiratia urat mirositoare, alergiile respiratorii, astmul bronsic si congestia pulmonara pot fi
atenuate cu cardamom.
Ajuta la purifcarea organismului, este un foarte bun detoxifiant.
Cardamomul are proprietati tonice , revitalizante si afrodisiace.
Este benefic in tratarea ulcerelor bucale, infectiilor tractului urinar, precum si pentru circulatia
sangelui in plamani
Cardamomul este foarte bun si in tratarea racelilor. Semintele de cardamom au un efect incalzitor, util in
tratarea racelilor, tusei sau bronsitei, mai ales cand acestea sunt insotite de frisoane. Se iau 4 g cardamom, 2 g ghimbir si 2 g boia
iute (toate macinate foarte fin), se amesteca cu 4 lingurite de miere si se consuma toata cantitatea in cursul unei zile, impartita in 3
portiuni, cu 15 minute inainte de masa.

In tratarea diverselor intoxicatii, se recomanda consumul zilnic, pe stomacul gol, a 10 seminte

intregi de cardamom.

Chimenul negru ( Negrilica ) remediul pentru orice, in

afara de moarte
Cuvinte cheie: afectiuni renale , antibacterian , anticancer , antioxidant , antitumoral , antiviral , detoxifiere , diabet ,
fitoterapia , indigestie , plante de leac , plante panaceu , protector cardio-vascular , protector hepato-biliar , sanatos ,
tonic general
fara comentarii

sursa: viataverdeviu.ro

Aceasta umila, dar imens de puternica samanta

omoara MRSA (Stafilococus aureus multiplu rezistent, la mai multe tipuri de antibiotice), vindeca
acele corpuri otravite de arme chimice, stimuleaza regenerarea celulelor beta muribunde din
pancreasul diabetic, si face inca si altele, despre care putini stiu ca exista.
Semintele plantei anuale cu flori, Nigella Sativa, au fost pretuite pentru proprietatile lor
vindecatoare din timpuri imemoriale. Desi este numita de catre vorbitorii de limba engleza ca susan
negru, coriandru roman, chimen negru, sau samanta cepei, este cunoscuta astazi in principal ca
samanta neagra (in romaneste negrusca sau negrilica), care cel putin constituie o descriere corecta a
aspectului ei fizic.
Cele mai timpurii consemnari ale cultivarii si utilizarii ei provin din Egiptul antic. De fapt uleiul de
negrusca a fost gasit in mormantul faraonului Tutankamon, datat de acum 3 300 de ani. [i] In
culturile arabe, chimenul negru este cunoscut ca Habbatul barakah, insemnand samanta
binecuvantarii. Se mai crede ca profetul Mahomed a spus despre ea ca este un remediu pentru
toate bolile, in afara de moarte.
Multe dintre beneficiile de sanatate atribuite chimenului negru au fost pe deplin confirmate in
literatura biomedicala. De fapt, din 1964 si pana acum, exista 458 de studii publicate si revizuite
care fac referinta la aceasta planta.
Astfel s-au identificat peste 40 de afectiuni care ar putea beneficia de pe urma utilizarii plantei,
inclusiv peste 20 de actiuni farmacologice pe care le prezinta, cum ar fi:

Analgezic (impotriva durerii)

Antibacterian
Anti-inflamator
Anti-ulcer
Anti-colinergic
Anti-fungic
Ant-hipertensiv
Antioxidant
1

Antispasmodic
Antiviral
Bronhodilatator
Inhibitor al glucogenezei (antidiabetic)
Hepatoprotector (protejeaza ficatul)
Hipotensiv
Sensibilizeaza fata de insulina
Inductor de interferon
Antagonist al leucotrienelor
Renoprotector (protejeaza rinichii)
Inhibitor al factorului alfa de necrozare tumorala

Aceste 22 actiuni farmacologice sunt doar un subset al unui mult mai mare numar de proprietati
benefice intrinseci chimenului negru. Desi este remarcabil ca aceasta samanta are abilitatea de a
modula pozitiv atat de multe trasee biologice, aceasta este de fapt o manifestare printre plantele
medicinale traditionale.
Cei de la greenmedlife.info au identificat 1600 de compusi naturali cu o larga gama de beneficii
pentru sanatate, si sunt doar in primii 5 ani de indexare obisnuita. Exista de asemenea alte zeci de
mii de alte substante care au fost deja cercetate, cu sute de mii de studii in sprijinul valorii lor
medicinale (MEDLINE, de unde provin rezumatele studiilor, are peste 600 000 de studii clasificate
ca privitoare la Medicina Complementara si Alternativa).

Negrusca a fost cercetata pentru o serie de afectiuni iar dintre cele mai deosebite aplicatii
includ:

Diabetul de tip 2: Doua grame de negrusca pe zi a avut ca rezultat reducerea glicemiei a jeun (pe
stomacul gol), micsorarea rezistentei la insulina, sporirea functiei celulelor beta, si reducerea
hemoglobinei glicozilate la subiectii umani. [ii]
Infectia cu Helicobacter Pylori: Negrusca poseda actiune utila anti H. Pylori, comparabila cu
terapia tripla de eradicare. [iii]
Epilepsie: Negrusca este traditional cunoscuta ca avand proprietati anticonvulsive. Un studiu din
2007 despre copiii epileptici, a caror afectiune era refractara la tratamentul medicamentos
conventional, a gasit ca un extract apos a redus semnificativ actiunea epileptica. [iv]
Hipertensiune : Utilizarea zilnica a 100 pana la 200 de mg de extract de negrusca, de doua ori pe
zi, timp de 2 luni, a avut un efect de micsorare a presiunii sanguine la pacientii cu usoara
hipertensiune. [v]
2

Astm: Timochinona, unul dintre constituentii activi principali ai Negellei Sativa (chimenul negru),
este superior medicamentului fluticazona la modelul animal de astm. [vi] Un alt studiu, de data asta
pe subiecti umani, a gasit ca extractele de chimen negru (negrusca) cu apa fierbinte au un efect
antiastmatic relativ puternic asupra cailor respiratorii afectate de astm. [vii]
Tonsilofaringita acuta: caracterizata prin inflamarea amigdalelor sau faringelui (dureri in gat),
majoritar virala in origine, capsulele de negrusca (in combinatie cu Phyllanthus niruri) au fost gasite
ca alinand semnificativ durerea de gat, si reducand nevoia de analgezice (impotriva durerii) la
subiectii umani. [viii]
Vatamari datorate armelor chimice: Un studiu pe oameni, aleatoriu si controlat prin placebo
asupra pacientilor vatamati de arme chimice a gasit ca extractele de chimen negru realizate cu apa
fierbinte au redus simptomele respiratorii, suieraturile de piept, si valorile de test ale functiei
pulmonare, si au mai redus nevoia de tratament medicamentos. [ix]
Cancer la colon: Studiile la nivel celular au descoperit ca extractul de negrusca se poate compara
favorabil cu agentul chimic 5-fluoruracil in suprimarea cresterii cancerului la colon, dar cu un profil
de siguranta mult mai inalt. [x] Cercetarile pe animale au gasit ca uleiul de negrusca are
semnificative efecte inhibitorii asupra cancerului la colon la cobai, fara efecte secundare
observabile. [xi]
MRSA (Stafilococ auriu multiplu rezistent): Negrusca are actiune antibacteriana impotriva
izolatilor clinici de Stafilococcus aureus rezistent la meticilina. [xii]
Dependenta/sevrajul de opiacee: Un studiu facut asupra a 35 de dependenti de opiacee a gasit ca
negrusca constituie o terapie eficienta pe termen lung pentru dependenta de opiacee. [xiii]
Uneori, in legatura cu substantele naturale precum chimenul negru, ne vine in gand referinta biblica
credinta cat un graunte de mustar care misca muntii. La urma urmei, nu contin semintele
inlauntrul lor insasi speranta pentru perpetuarea intregii specii care o poarta? Aceasta stare suprasaturata a semintei, in care viata se condenseaza pe ea insasi intr-un fragment holografic intens
miniaturizat al ei, promitand formarea de viitoare lumi inlauntrul ei, este insasi emblema imensei si
nemuritoarei puteri a vietii.
Daca intelegem adevarata natura a semintei, cat de multa viata (trecuta, prezenta si viitoare) este
continuta inlauntrul ei, nu va parea prea exagerat ca este capabila de a cuceri bacteriile rezistente la
antibiotice, de a vindeca corpul de otravirea cu arme chimice, sau de a stimula regenerarea celulelor
beta muribunde, producatoare de insulina la diabetici, pentru a numi doar o mica parte din puterile
confirmate experimental ale chimenului negru.
Miscarea muntilor de inertie si falsitate asociati cu conceptul de boala, este o sarcina extrem de
potrivita pentru seminte si non-chimicale. Cea mai mare diferenta, desigur, intre o samanta si o
chimicala sintetica brevetata (d. ex. Medicamentele), este ca Natura (Dumnezeu) le-a facut pe
primele, iar oamenii motivati de profit si cu o intelegere perturbata a naturii corpului le-au facut pe
celelalte.
A venit, fara indoiala, timpul pentru ca mancarea, semintele, ierburile, plantele, lumina soarelui,
aerul, apa curata, si, da, dragostea, sa isi asume din nou locul lor central in medicina, adica arta si
stiinta de a facilita autovindecarea in cadrul corpului uman. Daca aceasta esueaza, sistemul medical
conventional se va prabusi sub propria greutate a coruptiei, inaptitudinii, si suferintelor (si a
slabiciunii financiare ulterioare) pe care le cauzeaza. In masura in care se reformeaza, utilizand
compusi naturali nebrevetati si nebrevetabili cu reale proprietati vindecatoare, il asteapta la orizont
un viitor stralucit. In masura in care acest sistem esueaza, oamenii vor invata sa preia ei insisi
3

controlul asupra propriei lor sanatati, si de aceea chimenul negru, si alte alimente-medicamente,
detin cheia auto-imputernicirii.

Negrilica
Etichete: condiment, planta aromatica

Denumire stiintifica: Nigella Sativa, familia Ranunculaceae

Denumiri populare: cernusca, cenusca, negrusca de cultura, chimen negru, nigeluta, negrosica, coriandrul
roman, chimenul negru, seminte de ceapa neagra sau susanul negru.
Planta anuala face parte dintr-o familie cu putini reprezentanti in lumea aromata a plantelor condimentare
- familia bujorului, dar cu multe rude decorative prin florile lor.
Ea insasi este o planta frumoasa, care poate sluji si ca ornament in gradina, iar o specie inrudita, Nigella
Damascena - Negrilica de Damasc, este o planta floricola dintre cele mai apreciate.
Are radacina pivotanta, subtire. Tulpina este dreapta, scunda, usor pubescenta si ramificata, formand o tufa
rotunjita, eleganta. Frunzele sunt adanc divizate in fasii liniare, de un verde - cenusiu. Florile care apar pe
varful ramurilor sunt frumoase si mari, cu aspect stelat si petale de un albastru palid, aproape cenusiu - la
specia condimentara si albastre ca cerul, frecvent invoalte (cu mai multe petale) - la specia floricola. Din ele
iau nastere capsule mari cu pereti subtiri, umflate ca niste gogoase, pline cu seminte triunghiulare, negre ca
funinginea. Capsula este formata la interior din 5 pastai, fiecare cu un spin in varf care se deschid cand
fructul este uscat, iar semintele se disperseaza
Plantele cu frunzisul lor fin, acicular, incarcate cu capsule pantecoase, au un aspect interesant, decorativ,
chiar si in acesta faza. Semintele de negrilica seamana la prima vedere cu cele de ceapa, dar sunt de un
negru mai intens, mat, catifelat si au un interior uleios. Frecate intre degete, emana o aroma foarte placuta,
cu totul deosebita. Intr-un gram intra circa 220 buc de seminte, iar facultatea lor germinativa dureaza 3 ani.
Beneficii / Utilizare Negrilica:

Originara din Orient, ea creste atat cultivata cat si in stare salbatica si suporta bine temperaturile
ridicate si insolatia puternica. Nigella sativa este o planta nepretentioasa care, semanata primavara,
in aprilie - mai, de preferinta intr-un sol usor, cald, isi coace semintele prin august, fara sa reclame o
ingrijire speciala, in afara de plivit si cateva udari. Recoltarea semintelor se efectueaza cand 60-70%
din plante au ajuns la maturitate, adica semintele sunt de culoare neagra.
4

Este mult cultivata si intrebuintata, atat pentru proprietatile tamaduitoare, cat si in arta culinara, in
India, Egipt si tarile din Orientul Mijlociu, de peste 2000 de ani. Specia Nigella sativa este
cunoscuta si folosita inca din antichitate ca planta de leac. Egiptenii, persii si mai apoi evreii si
arabii, utilizau semintele de negrilica in tratarea unei serii largi de afectiuni ca: lepra, malaria,
muscaturile de serpi veninosi, boli pulmonare, parazitoze digestive etc. Fitoterapia moderna, pe
baza principiilor active izolate din semintele speciei, se foloseste de negrilica in tratarea mai multor
afectiuni, multe din ele intuite cu exactitate de catre tamaduitorii antichitatii.
Planta este cunoscuta in limba turca ca fiind Corek Otu, in rusa Chernuska, in araba Habbet alBarakah sau in persana Siyah Daneh. Mai poate fi intalnita cu numele de coriandrul roman,
chimenul negru, seminte de ceapa neagra sau susanul negru.
Este folosita de mii de ani in Asia, Africa si Orientul Mijlociu. Dovezile arheologice atesta ca
aceasta planta se cultiva inca din perioada Egiptului Antic, fiind gasita si in mormantul lui
Tutankhamon. Chiar daca nu se cunoaste motivul cultivarii in Egipt, se stie faptul ca a fost selectata
a fi ingropata alaturi de Faraon pentru a-l ajuta in Viata de Apoi. Se mai stie ca insasi regina
Cleopatra o folosea pentru proprietatile ei de infrumusetare. Filozofii greci o intrebuintau pentru a
diminua cefaleea, obstructiile nazale, durerile dentare sau impotriva parazitozei intestinale.
Primul document scris despre aceasta planta a fost in Vechiul Testament, in cartea lui Isaia 28: 25,
27. Hipocrate, supranumit parintele medicinei, a spus ca Nigella sativa este remediu pentru bolile de
ficat si a dereglarilor metabolice. In religia islamica i se acorda o deosebita atentie, fiind considerata
o planta cu proprietati tamaduitoare. In urm cu 14 secole profetul Muhammed a spus:
In aceste boabe negre se afla remedii pentru toate bolile in afara mortii.
Intrebuintari culinare
Nigella sativa este populara mai ales in Turcia, Liban si Iran. Din Iran, s-a raspandit in India de
nord, mai ales in Punjab si Bengal. Semintele de negrilica sunt utilizate cu preponderenta la
mancarurile de legume. Ca multe alte condimente indiene, negrilica isi dezvolta aroma si gustul mai
bine dupa ce este prajita sau fripta in ulei. In Bengal, Sikkim si Bangladesh este foarte popular
amestecul de condimente panch phoron care are in compozitia sa, in parti egale: negrilica, schinduf,
chimion, mustar negru si seminte de fenicul. El se intrebuinteaza la asezonarea mancarurilor de
carne si legume. Panch phoron da o aroma subtila si armonioasa mancarurilor. Amestecul este
intotdeauna prajit in ulei inainte de utilizare. Painea turceasca contine adesea ca ingredient, seminte
de nigella.
Semintele de negrilica nu au aroma, dar cand sunt macinate sau mestecate dezvolta un miros
asemanator cu cel de oregano Gustul este amarui, iute si un pic afumat. Ele pot fi folosite intregi sau
macinate. Se zdrobesc foarte usor cu ajutorul unui mojar. Ca adaos la pregatirea aluaturilor de
prajituri se folosesc de obicei, macinate, impreuna cu semintele de mac sau cele de susan Faina de
negrilica, adaugata la faina de grau, se utilizeaza la fabricarea biscuitilor si in patiserie.
La noi, cea mai veche si cunoscuta intrebuintare a semintelor de negrilica consta in aromatizarea
branzei telemea. Ele pot fi folosite cu succes si pentru alte branzeturi preparate in casa, pentru
ceaiuri aromatice, diferite dulciuri - avand de preferinta in compozitia lor branza - carora le dau un
parfum delicat, original si extrem de agreabil. Impreuna cu coriandrul si tarhonul servesc la
obtinerea unui otet aromatic pentru salate, cu un parfum de o nuanta deosebita, care se preteaza cel
mai bine la condimentarea andivelor, untisorului si altor verdeturi.
Cateva seminte de negrilica adaugate supelor si soteurilor de legume le confera o aroma aparte, mai
cu seama celor preparate sub forma de creme din stevie, macris, mangold, dovlecei, morcovi, gulii.
Deosebit de bine se potriveste aroma semintelor de nigella cu mancarurile de varza si conopida.
5

Macinate si amestecate in umplutura pentru carnati, in special din carne de oaie, dar si de porc, pot
constitui, alaturi de coriandru si mustar, un fond aromatic delicat si original.
Iata cateva argumente care va vor determina sa va imprieteniti, in mod sigur, cu aroma de negrilica
si va vor indemna sa folositi aceste seminte parfumate si in alte preparate culinare la care le veti
gasi potrivite.
Intrebuintari medicinale
Medicina universala recunoaste proprietatile vindecatoare ale nigellei sativa intr-o multime de
afectiuni. Asiaticii o folosesc pentru tratarea astmului bronsic, bronsitei, reumatismului, si a altor
afectiuni inflamatorii. A inceput sa fie folosita tot mai mult si in America si in Europa. In scop
medicinal se utilizeaza semintele.
Compoziia chimica - semintele contin: glucide (glucoza), lipide (35,5 41,6 %), proteine,
rezine, tanin, ulei volatil (1,5 %), glicozizi, alcaloizi, aminoacizi, triterpene, flavone, saponine,
steroizi de tip ergostan (obtusifoliol) etc.
* Uleiul volatil este format din diferite terpene. S-a izolat in compozitia acestuia un compus specific
carbonilat denumit nigelona si o chinona (timochinona). Nigelona este substanta care imprima
semintelor de negrilica proprietati antihistaminice, diminuand spasmele bronhiale si laringiene de
natura autoimuna specifice in special astmului, dar si pe cele de: tonic aperitiv, emenagog,
vermifug, carminativ, bronhodilatator, vasodilatator cerebral, antitumoral, antiplegic si galactogog
(stimulent al lactatiei).
* In compozitia semintelor s-au identificat si o multime de alte elemente benefice organismului,
cum ar fi: omega 3 si omega 6, acizi grasi esentiali, cantitati importante de minerale si vitamine etc.
Acestea sunt absolut necesare pentru a forma prostaglandinele E1, care intaresc organismul
impotriva infectiilor, alergiilor, a bolilor cronice si-l apara impotriva invaziei virusurilor si a
formarii de tumori.
* Pentru ca este absorbit pe cale limfatica, impiedica formarea de litiaze.
* Una din cele mai complexe cercetari s-au facut asupra uleiului extras 100% din Nigella sativa in
urma caruia s-a dovedit efectul benefic in vindecare fara nici o reactie adversa. S-a demosntrat ca
stimuleaza regenerarea maduvei osoase si inhiba cresterea tumorilor. Acest efect se obtine prin
stimularea formarii de interferoni.
* Cercetatorii au mai observat ca are proprietati antibacteriene si antimicotice si ca poate scadea
valorile de glicemie in bolile de diabet.
* Conform ultimelor cercetari asupra infectiilor HIV, s-a demonstrat o stimulare a apararii celulare,
obtinandu-se rezultate surprinzatoare in echilibrarea nivelului de limfocite T.
* Experimentele medicilor au demonstrat ca 70% din bolile alergice, ca astmul sau alergiilor
dermice cedeaza la administrarea acestui ulei din Nigella sativa.
Dintre alte beneficii ale uleiului obtinut din semintele de Nigella sativa, se pot enumera
urmatoarele:
- proprietati antimicrobiene, antivirale si antimicotice;
- proprietati anticancerigene;
- dilatator al cailor respiratorii;
6

- echilibreaza glicemia sangvina;

- energizant;
- impiedica bolile vasculare;
- creste potenta sexuala;
- faciliteza metabolismul;
- detoxifiaza organismul;
- creste viteza de cicatrizare si stimuleaza reinnoirea celulara;
- impiedica alergiile;
- echilibreaza sistemul imunitar;
- echilibreaza secretia hormonala si imbunatateste starea de spirit.
* Materia prima recoltata de la Nigella sativa, care poarta numele de Nigellae Semen, combate
viermii intestinali - in special limbricii si teniile, meteorismul, anorexia, migrena, colicile intestinale
si bolile eruptive ale pielii. Mai prezinta, de asemenea, efecte afrodisiace.
* In plus, semintele de negrilica poseda proprietatea de a stimula aparitia fluxurilor menstruale
intarziate, precum si lactatia la lauze.
* Ca adjuvant, preparatele pe baza de seminte de negrilica, se administreaza pacientilor care au
suferit paralizii.
* Prin administrarea semintelor de negrilica cu miere, are loc o scadere importanta a nivelul
nitrozaminelor, precum si a oxizilor anorganici de azot din corpul omului, substante ce se comporta
ca radicali liberi vehementi. Se reduce astfel, stresul oxidativ si cacinogeneza.
* Negrilica se recomanda a fi administrata, ca adjuvant, in cancer, preventiv si curativ - in toate
formele cu localizare abdominala in special in cazul tumorilor pancreasului.
* In ascaridioza si in teniaza, se recomanda administrarea de faina de negrilica plamadita in zeama
de varza (3 lingurite de fain, care se macereaza peste noapte in 1 litru de suc de varza). Se beau,
dupa strecurare, treptat 5 pahare din acest extract, primele 2, dimineata pe stomacul gol, la 3 ore
distanta intre portii. Doar la 30 de minute de la administrarea celui de-al doilea pahar, se poate
manca.
* Faina de negrilica, amestecata cu faina de susan (1 parte faina de negrilica, 3 parti faina de susan),
se administreaza (cate 1 lingurita de 2 ori / zi) in cazul afectiunilor cutanate eruptive.
* Pentru celelalte recomandari, faina de negrilica se ia cu apa sau mai bine amestecata cu miere (un
varf de cuit, de 2 ori / zi).
* Semintele de negrilica fierte in vin se folosesc contra bolilor de stomac. Se pun 12 lingurite de
seminte macinate la un litru de vin, se fierb 5-10 min, apoi se lasa la infuzat si se strecoara. Se
consuma inainte de mesele principale, cate un paharel. Are efect si in astm, ameteli, stimularea
poftei de mancare, ca afrodisiac etc.
Precautii:
* In doze de 90-270 de bucati pe zi (0,8-1,6 g), semintele de negrilica se pot dovedi a fi relativ
toxice.
* Din cauza toxicitatii, aceste seminte nu se administreaza in cazul copiilor.
* Deoarece principiile din seminte stimuleaza contractiile uterului, negrilica este contraindicata in
sarcina.
* Pentru evitarea oricaror neplaceri, se recomanda utilizarea in cantitate mica, in scopuri
condimentare a semintelor de negrilica si prajirea lor inainte de intrebuintare pentru ca astfel se
7

elimina substantele toxice.

Precizare:
Specii asemanatoare, inrudite de aproape (ca atare, se aseamana):
1/ Negrilica sau negrusca de cultura (nigella sativa)
2/ Negrusca sau negrilica salbatica (nigella arvensis)
3/ Chica voinicului (nigella damascena)

CHIMENUL

Este o planta parca special facuta sa ne ajute la inceput de primavara. Trateaza cu succes
gastrita, alergia, colesterolul marit, bronsita, chiar si astenia de primavara. Sa o cunoastem
mai bine, asadar
Originea chimenului (Carum carvi) nu este pe deplin elucidata: unii cercetatori sustin ca este
originar din Asia Mica (actualul teritoriu al Turciei), de unde ar fi fost raspandit in lumea intreaga
de catre greci si apoi de catre romani, in timp ce altii sustin ca provine din Caucaz ori chiar din
ramura sudica a Carpatilor. Cert este ca planta inaltuta, cu flori albicioase, cu seminte cenusii la
culoare si cu o aroma racoritoare s-a raspandit astazi in toata lumea, crescand din India si pana in
vestul Europei, fiind aclimatizata si in America de Nord, in America de Sud ori in Africa.
Primele dovezi despre folosirea chimenului in scopuri medicinale le avem de la invatatii egipteni,
care l-au descris in papirusurile lor, la fel ca si medicii Greciei antice, care au inclus aceasta planta
in tratatele vremii. Pe timpul imparatului roman Iulius Cezar, chimenul a trait momentele sale de
"glorie", fiind introdus obligatoriu in dieta soldatilor, pentru a-i feri de bolile infectioase, de
epuizare si de afectiunile digestive. In medicina populara a diferitelor popoare europene chimenul
este nelipsit, fiind folosit in alimentatie, ca medicament si, nu in ultimul rand, ca ingredient magic.
In Germania, de pilda, era considerat, pana nu demult, un panaceu in afectiuni gastrice si intestinale.
Din el se facea un lichior ("Kummel") folosit in inapetenta, iar semintele pisate se puneau in baia
sugarilor pentru a le calma colicile. In Olanda, aburul emanat de fiertura de chimen era inhalat
pentru usurarea respiratiei si vindecarea celor cu bronsita, iar in Franta se pune si acum in diferitele
feluri de branza fermentata, pentru a usura digestia. In arhipelagul britanic, chimenul se dadea
gainilor pentru a nu se rataci si a ramane "legate" de gospodarie. Mai mult, sotiile ori sotii cu
inclinatii spre aventuri erau tratati pe fata sau pe ascuns cu chimen, pentru aceeasi actiune de
infranare a vagabondajului si pentru a le fi calmate pornirile spre infidelitate.
In Romania, chimenul se mai numeste si secarea, chimion, chimin sau chiman. El este printre
putinele condimente care cresc spontan la noi, diferite varietati de chimen fiind intalnite prin
fanetele si pe pajistile din zonele de deal, montane si subalpine. Planta foarte raspandita, exista
numeroase cunostinte in medicina populara despre utilizarea semintelor sale. Decoctul si ceaiul din
seminte de chimen se dadeau copiilor mici ca sa nu planga de dureri de burta. Tot cu el erau spalati
pe cap copiii contra bubelor, iar fetele din unele sate se spalau cu zeama de chimen calduta, ca sa se
faca frumoase si sa aiba fata curata. Peste tot se punea in vin sau tuica, pentru pofta de mancare.
Chimenul fiert in lapte sau apa se lua pentru bolile inimii. Pisat si amestecat cu putin unt se lua
contra durerilor de stomac. Ceaiul din chimen cu iarba creata se dadea ca intaritor celor slabiti de
boala. Se mai folosea la raceli sau pentru boli femeiesti combinat cu trandafir alb si malin alb.
Femeile care aveau copii mici mancau supa de chimen, ca sa aiba lapte mai mult. Dar sa aflam mai
concret care sunt utilizarile medicinale ale chimenului, confirmate si de stiinta actuala.
Unde gasim chimenul
Chimenul este omniprezent in fanetele de deal si de munte, dar prezinta un mare impediment pentru
culegatori: creste foarte razlet, iar semintele sale, care sunt principala parte utilizata in terapie, sunt
mult mai mici decat cele ale chimenului de cultura. De fapt, actualele specii de chimen de cultura au
fost selectionate de-a lungul a mii de ani, ajungandu-se la soiuri foarte bogate in ulei volatil (cel mai
important principiu activ al plantei), extrem de puternice din punct de vedere terapeutic, care sunt
preferate soiurilor neselectionate. Asadar, pentru a obtine maximum de foloase medicinale, este
1

recomandata folosirea chimenului de cultura, care se gaseste gata conditionat in plafarurile si in

magazinele naturiste.
Cum se prepara si se administreaza chimenul
Pulberea
Semintele uscate se macina bine cu o rasnita de cafea, pana cand devin o pulbere fina, care se
pastreaza (maximum 7 zile) intr-un borcan inchis ermetic, la frigider. Se administreaza de regula
cate jumatate de lingurita, de 4 ori pe zi.
Infuzia fierbinte
Primii care l-au folosit ca medicament au fost egiptenii
Intr-o cana (250 ml) cu apa clocotita, se pun 1-2 lingurite de seminte, se acopera si se lasa asa
vreme de 15 minute, dupa care se filtreaza. Infuzia se consuma cat de calda posibil, pentru a avea
maximumul proprietatilor antispastice si calmante.
Uleiul volatil
Se extrage doar prin procedee industriale, prin distilare si, mai rar, prin antrenare cu alcool. Se
gaseste in farmaciile si in magazinele naturiste, dar trebuie sa aiba specificat pe ambalaj faptul ca
este valabil si pentru uz intern. La adulti, se administreaza cate 2-6 picaturi de trei ori pe zi, la copiii
intre 6 si 16 ani - 1-3 picaturi, de 2-3 ori pe zi, la copiii intre 1 an si 6 ani - sub o picatura pe zi,
adica maximum 0,02 ml pe zi. Uleiul de chimen este inclus si in diverse siropuri ori ceaiuri
preambalate, cu efecte calmante pentru copii.
Infuzia combinata
Se pun 2 lingurite de pulbere de seminte intr-un pahar de apa si se lasa la macerat vreme de 6-8 ore,
la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa
dupa filtrare se opareste cu inca un pahar de apa, apoi se lasa sa se raceasca. In final, se combina
cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile.
Tinctura
Se pun intr-un borcan 10 linguri de pulbere de seminte, care se acopera cu 400 ml de alcool
alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, se
inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile. Apoi preparatul se
strecoara, se adauga 10 picaturi de ulei volatil de chimen, se agita bine, iar extractul astfel obtinut se
pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza o lingurita de 4 ori pe zi, in tratamente cu
o durata de 1-3 luni.
Uleiul pentru uz extern
In jumatate de litru de ulei de masline sau floarea-soarelui se pun 10 linguri de pulbere de seminte
de chimen. Se lasa la macerat vreme de 2 saptamani, la soare, dupa care se filtreaza, se adauga 15
picaturi de ulei volatil de chimen, iar preparatul astfel obtinut se trage intr-o sticla inchisa la
culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.
Tratamente interne
* Alaptare - se consuma zilnic 1-3 cani de infuzie combinata de chimen cu miere. Mai multe studii
au obiectivat faptul ca administrarea chimenului creste secretia lactata si imbunatateste calitatea
laptelui matern, reduce incidenta colicilor la sugari. In cazul in care apar inflamatii ale sanilor
(ragade) in timpul alaptarii, se pune pe zona afectata o cataplasma cu seminte de in si de chimen,
2

macerate in prealabil, vreme de patru ore, in apa calda.

* Astenie psihica, incapacitate de concentrare mentala - se iau cate 4 lingurite de tinctura de chimen
pe zi, in cure de o luna. Uleiul volatil continut de semintele de chimen are efecte tonice nervoase,
favorizeaza circulatia cerebrala, confera o senzatie de vioiciune si tonus mental. Acelasi tratament
se recomanda si ca adjuvant in depresie.
* Astm, astm alergic, bronsita cronica - se administreaza amestecul de infuzie combinata si ulei
volatil de chimen. Pe langa efectul antispastic mentionat, chimenul are in aceste afectiuni si un efect
expectorant (ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii), antiinflamator si
antibiotic. De asemenea, uleiul volatil de chimen este antihistaminic, ajutand la calmarea reactiilor
alergice la nivelul aparatul respirator.
* Cancer de colon - un studiu de medicina experimentala dat publicitatii in martie 2006 arata ca un
tratament facut vreme de 15 saptamani cu pulbere de chimen inhiba dezvoltarea tumorilor in
intestinul gros. Interesant este ca efectul antitumoral al chimenului a fost potentat de introducerea in
alimentatie si a uleiului de arahide, care este indicat celor care sufera de tumori pe tubul digestiv. Se
recomanda administrarea a 7 grame de pulbere de seminte de chimen pe zi (doza exacta este de 0,06
grame pe kilogram-corp), in cure cu o durata de patru luni, urmate de doua luni de pauza.
* Cancer de piele - chimenul, ingerat sub forma de pulbere si aplicat sub forma de ulei pentru uz
extern pe formatiunile canceroase aparute pe piele, inhiba cresterea tumorilor maligne si, mai mult,
declanseaza procesul de remisie a acestora. Se recomanda un tratament de patru luni cu chimen luat
intern (7 grame pe zi) si aplicat extern, sub forma de ulei, pe zonele afectate.
Pentru a-i creste eficienta, chimenul trebuie macinat
* Deficit de fier in organism - infuzia combinata de chimen din care se bea cate o cana dimineata si
seara, pe stomacul gol, este un eficient remediu contra anemiei feriprive. Acest remediu nu contine
decat cantitati infime de fier, in schimb, imbunatateste foarte mult asimilarea acestui oligoelement,
care de cele mai multe ori se gaseste in alimentatia de zi cu zi (in oua, in spanac, in urzici, in icre, in
peste etc.), dar nu este metabolizat corespunzator de organism.
* Diaree, colita de fermentatie - se administreaza pulbere de seminte de chimen amestecata in
proportii egale cu pulbere de frunze de menta. Se iau zilnic cate 4-6 lingurite din aceasta
combinatie, pe o perioada de 1-3 saptamani. Combinatia chimen-menta este aproape imbatabila in
mai multe afectiuni digestive, printre care diareea si colita de fermentatie, unde efectul lor este
rapid, datorita calitatilor antiseptice, antiinflamatoare, carminative (determina eliminarea gazelor
intestinale) ale celor doua plante.
* Dispepsie - exista mai multe cercetari care arata fara dubiu ca semintele de chimen, singure sau in
combinatii cu alte plante, vindeca fara gres aceasta afectiune. Intr-un astfel de studiu, facut in
Germania, un numar de 118 pacienti au fost impartiti in doua grupe de terapie egale. Cei din prima
grupa au fost tratati cu seminte de chimen si frunze de menta (Mentha piperita), in timp ce a doua
grupa fost tratata cu cisaprida, un medicament de sinteza foarte eficient in tratarea dispepsiei. Dupa
patru saptamani, 69,7% din cei tratati cu chimen si menta nu mai prezentau simptome de dispepsie.
Durerile abdominale, senzatia de greata sau de greutate in stomac disparusera, la fel si balonarea si
eructatiile. In lotul tratat cu cisaprida, procentul pacientilor care nu mai prezentau simptomele
dispepsiei a fost foarte apropiat de cel al pacientilor tratati naturist, fiind de 70,2%, dar aici au
aparut si reactii adverse (dureri de cap, diaree, aritmie), reactii inexistente la lotul tratat natural.
Asadar, pe termen lung, o solutie eficienta si sigura contra dispepsiei este administrarea zilnica,
inainte de masa, a unei lingurite de amestec de pulberi de chimen si menta, combinate in proportii
3

egale. Plantele trebuie sa fie proaspat macinate, pentru a avea un continut maxim de uleiuri volatile,
care imbunatatesc secretia de bila si de sucuri gastrice si elimina durerile abdominale.
* Gastrita - un studiu facut in laboratoarele Universitatii din Riad, Arabia Saudita, arata ca
administrarea semintelor de chimen protejeaza epiteliile gastrice (tesuturile protectoare ce captusesc
stomacul) de actiunea secretiilor gastrice acide, dar si de actiunea unor substante iritante, cum ar fi
solutia de clorura de sodiu concentrata, alcoolul etilic pur etc. Astfel, desi administrarea chimenului
sporeste secretia de sucuri digestive, tratamentul cu infuzia combinata din semintele sale este
eficient pentru gastrita, avand efecte calmante, antiinflamatoare, protejand mucoasa gastrica. Se
administreaza 2-3 cani de infuzie combinata pe zi, in cure de 3 saptamani, urmate de o pauza de 10
zile, dupa care se poate relua.
* Greata provocata de medicatie - se administreaza infuzia combinata obtinuta din chimen si menta,
amestecate in proportii egale, din care se bea, de preferinta neindulcita, cate o jumatate de litru - un
litru pe parcursul zilei, inaintea meselor principale. Are efect antiemetic (elimina senzatia de
greata), actionand atat local, la nivelul terminatiilor gustative si olfactive de la nivelul tubului
digestiv, cat si la nivelul sistemului nervos central. Este un bun tratament si contra anorexiei.
* Halena (miros urat al respiratiei) - se mesteca dupa masa si, intre mese, seminte de chimen. Au un
miros placut si, mai mult decat atat, imbunatatesc digestia, eliminand cauzele profunde care duc la
aparitia halenei.
* Micoze (adjuvant) - prin teste de laborator s-a constatat ca uleiul volatil de chimen este foarte
eficient contra infectiilor cu ciupercile parazite Candida albicans, Aspergillus. Se administreaza
uleiul volatil de chimen, cate 2-5 picaturi, de trei ori pe pe zi, in cure de 14 zile, urmate de alte 10
zile de pauza. Acelasi tratament este recomandat ca adjuvant in infectiile, de aceasta data
bacteriene, cu Pseudomonas aeruginosa.
* Prevenirea cancerului - mai multe studii facute in Japonia, in India si in China arata ca
administrarea chimenului impiedica mutatiile celulelor normale spre celule canceroase, fiind un
protector de incredere contra bolii canceroase care afecteaza stomacul, intestinele, ficatul,
pancreasul. Se consuma chimenul ca si condiment in alimentatie, iar de doua ori pe an se tin cure cu
o durata de patru saptamani, timp in care se administreaza cate o lingurita rasa de pulbere de
seminte de patru ori pe zi.
* Sindromul colonului iritabil, colon spastic - se beau zilnic 2-3 cani de infuzie combinata de
seminte de chimen. Tratamentul se face vreme de 4 saptamani, cu 5-7 zile de pauza. Are efecte
spasmolitice si antiinflamatoare intestinale puternice, ajuta la echilibrarea florei intestinale.
Tratamentul este valabil si contra crampelor abdominale, care atunci cand sunt foarte puternice vor
fi tratate, in prima faza, cu infuzie fierbinte de chimen.
* Sindromul de postmenopauza (adjuvant) - se administreaza pulberea proaspat macinata de
chimen, cate trei lingurite pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de alte 30 de zile de pauza, dupa care
tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte estrogene blande, ideal pentru femeile care au
intrat la menopauza de mai mult de doi ani si se confrunta cu simptome cum ar fi osteoporoza,
hirsutismul, astenia, depresia.
* Spasme musculare - se administreaza infuzia combinata de chimen, cate o jumatate de pahar (100
ml), de trei ori pe zi. In fiecare doza de infuzie combinata se pun si doua picaturi de ulei volatil de
chimen, pentru a amplifica efectele antispasmodice ale acestui tratament. Studii facute in Statele
Unite au aratat ca substantele volatile din chimen inhiba efectul mai multor enzime care determina
contractura musculara. Astfel, acest tratament este valabil nu doar in spasmele muschilor voluntari
(cum ar fi cei ai bratelor, ai picioare, ai pleoapelor etc.), ci si al celor care nu pot fi controlati
4

voluntar. Acest tratament antispasmodic s-a dovedit eficient si contra sughitului, contra tusei
spasmodice si chiar contra astmului.
* Valori crescute ale colesterolului si trigliceridelor - intr-un studiu din anul 2005, facut de o echipa
mixta de cercetatori din Maroc si din Franta, se arata ca administrarea de infuzie combinata de
chimen, 1-1,5 litri pe zi, in cure de patru saptamani, scade semnificativ procentul de colesterol
negativ (LDL) si de trigliceride din sange. Acelasi studiu arata ca organismul diabetic este ferit de
complicatii cardiace si vasculare prin tratamentul cu infuzie combinata de chimen. Un alt efect al
tratamentului cu chimen este si o usoara scadere a glicemiei, dar care apare mai ales la tratamentul
cu pulbere de chimen si mai putin la tratamentul cu extract apos sau in alcool.
* Viermi intestinali (adjuvant) - se administreaza ulei volatil de chimen, cate 2-5 picaturi de trei ori
pe zi, in cure de 21 de zile, urmate de aceeasi perioada de pauza. Acest remediu are efecte puternic
vermifuge si insecticide, paralizand centrii nervosi vitali ai acestor organisme parazite.
Aplicatii externe cu chimen
* Crampe abdominale la sugari si la copiii mici - in apa de baie a copilului se toarna 1-3 linguri de
tinctura de chimen. Principiile active cu efect calmant gastro-intestinal si carminativ vor fi preluate
prin piele de catre circulatia sanguina periferica si isi vor face rapid efectul.
* Micoza bucala - de trei ori pe zi se fac clatiri ale gurii cu 100 ml de infuzie combinata, in care sau pus 1-2 picaturi de ulei de chimen. Acest tratament are efecte antimicotice, antiinflamatoare,
fiind de un real ajutor pentru candida cu localizare pe segmentul buco-faringian.
* Rani deschise (prim ajutor) - se spala rana si se curata foarte bine cu tinctura de chimen nediluata.
Este un tratament dureros pe moment, dar extrem de util, mai ales in cazul in care rana se produce
intr-un loc cu puternica incarcatura microbiana. Chimenul are efecte antibiotice puternice si
distruge, aplicat direct, virusul tetanic.
* Scabie - se aplica uleiul pentru uz extern pe portiunile afectate. Aplicatia se face de 3-6 ori pe zi,
pana la vindecarea totala. Este un tratament simplu si eficient, recomandat mai ales celor care nu
suporta unguentele cu substante de sinteza folosite in acest scop.
Precautii si contraindicatii
La copiii mici se administreaza intern cu prudenta, intrucat - foarte rar - poate declansa crize de
epilepsie. De regula, pentru copiii foarte mici este recomandat din acest motiv feniculul, in locul
chimenului.
La femeile insarcinate, supradozarea semintelor de chimen (peste 7 g luate zilnic) poate produce
avortul.
Chimenul este contraindicat persoanelor care au alergie la plantele din familia Apiaceae
(Umbeliferae).

De ce trebuie sa pui FRUNZE de DAFIN in

mancare
Dafinul este originar din Levant i n prezent este cultivat mai ales n regiunile mediteraneene.
Florile sale, de culoare glbuie, poziionate pe axul frunzei, sub form de bucheele.Medicii greci
foloseau mult frunzele i fructele de dafin. Dafinul era un simbol al victoriei n antichitate, fiind
dedicat lui Apolo. Sub form de coronie(lauri) era oferit poeilor i generalilor victorioi.
Frunzele de dafin, n form de lance, degaj o arom puternica, fiind foarte bogate n uleiuri
eseniale, uleiuri ce ii confer proprieti medicinale miraculoase. In zilele noastre dafinul este
recunoscut pentru efectele sale antiseptice, antivirale i bactericide.
Este un remediu eficace mpotriva plgilor, aftelor i abceselor dentare si este considerat un
sedativ natural. Infuzia are o aciune benefic asupra sistemului nervos, aducnd echilibrul n caz
de anxietate sau depresie. Stimuleaz digestia lene, crete pofta de mncare, combate fermentaia.
Este recomandat ca un expectorant foarte preios n rceli i bronite. Scade febra, si este folosit cu
succes n combaterea bronitelor, laringitelor, faringitelor, precum i a gripei.

FRUNZELE DE DAFIN folosite pentru UZ INTERN

Digestie grea (atonie digestiva) - Se pune in mancarei 1-2 frunze de dafin. Se face tratament
naturist cu foi de dafin vreme de o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul
gol, cate una dimineata, la pranz si seara.Cei care au incercat aceasta metoda de fortificare a
digestiei cu frunze de dafin spun efectele de intarire a digestiei sunt remarcabile
Dureri stomacale: O alta reteta care ajuta si pentru combaterea durerilor stomacale: 2 frunze de
dafin se fierb 4-5 minute impereuna cu 5-6 cuioare. Se consuma 2-3 cni pe zi. Efectul curativ ar
trebui sa se vada foarte repede.
Foi de dafin pentru Infecii intestinale se ia dup fiecare mas cte o linguri cu ulei de dafin
ajutnd astfel la distrugerea germenilor patogeni din intestine i la calmarea durerii.
Intoxicaii 15 25 frunze de dafin se pun la 200 ml(o cana) ap clocotit. Se acopera infuzia 15
minute iar apoi se strecoar. Aceasta infuzie cu foi de dafin are efect antivomitiv imediat. Ca sa
aiba efect este nevoie ca persoana care are nevoie de acest preparat s bea toat cantitatea cu infuzia
de frunze dee dafin pe loc.
Folosirea foilor de dafin pentru Normalizarea nivelului glicemiei cand nu este prea mare se
pun 12 frunze de dafin la 500 ml de ap i se fierb la foc mic timp de 15 minute. Preparatul,
mpreun cu frunzelede dafin, se peune apoi ntr-un termos, unde se las timp 2 ore, dup care se
mparte n 3 porii egale, ce ajung pentru un tratament de 3 zile. O porie se consum de-a lungul a
12 ore, altfel se poate provoca hemoragie intern. Dup o sptmn de pauz, se beau celelalte 2
porii, pe parcursul a 2 zile. n zilele de tratament se respect dieta vegetarian.
Tratamentul se poate face doar o singura data pe an.
Gastralgii see foloseste undecoct din foi de dafin n care se adauga si 1 lingurita cu cuioare, sau
se poate lua intern cte 1 linguri de ulei de dafin n cazul durerilor.
I s-au decoperit i virtui diuretice i antireumatice. Pulberea din frunze de dafin are proprietatea
de a scdea febra.Este folosit cu success n dispepsie, balonare i gastro-enterite.

Din fructele de laur se extrage un ulei gras, consistent, ca un unt. Acesta este folosit la prepararea de
unguente i emulsii analgezice, folosite n cazurile de artrit, reumatism i dureri musculare.
Ceaiul de dafin curata sinusurile si amelioreaza indigestia
Macerarea, 24 de ore, a frunzelor de dafin in untura topita proaspat si apoi stoarse devine
rezultatul unei alifii care poate sa amelioreze puseurile de reumatism ale articulatiilor.
Frunzele de dafin arse pe jaratic produc un miros foarte frumos in camera si alunga insectele.
Mestecand o frunza de dafin putem vindeca rapid o stomatita
Decoctul obtinut din frunze de dafin si baut pe parcursul unei zile are darul de a intari sistemul
imunitar
20-30 frunze de dafin oparite cu o cana de apa clocotita si infuzate 20 minute pot fi folosite cu
succes in caz de intoxicatie si otravire pentru ca duc la un efect vomitiv instantaneu
Cate o frunza de dafin mestecata pe stomacul gol dimineata, la pranz si seara se amelioreaza
digestia
Frunzele de dafin oparite cu apa clocotita reprezinta, dupa racire, gargara pentru vindecarea
raguselii si a infectiilor gingivale
Uleiul din fructele de dafin este o arm redutabil mpotriva insectelor i paraziilor, puricilor i
acarienilor.
Uleiul de dafin poate fi i ca un produs pentru mfrumuseare. Este suficient s diluai cteva
picturi n apa de baie (este iritant, aa c nu il utilizai n stare pur). Este indicat mai ales
pentru tenul gras i pentru prul degradat, echilibrnd tenul i stimulnd regenerarea firului
de pr.

Reete naturale cu frunze de dafin

Ulei din frunze de dafin pentru reumatism
Mrunii 100 g de frunze uscate de dafini adugai-le n 100 g de alcool, pstrai ntr-un vas bine
nchis timp de 24 de ore. Adugai apoi un litru de ulei de msline i nclzii pe bain-marie timp de
6 ore. (baia de ap nu trebuie s fiarb). Pstrai acest preparat ntr-un loc rcoros.

Infuzia de dafin
Infuzai 125 g de frunze ntr-un litru de ap. Este uneori folosit pentru frecii mpotriva
nevralgiilor.
..
Suntei invitai la o can de ceai care s v in departe de frig, de rceli, bronite sau astm. Ceaiul
de dafin poate suna destul de sofisticat pentru noi, romnii. n esen, este o licoare cu proprieti
uluitoare spre care specialitii v ndrum!
Ceaiul de dafin este puin cunoscut romnilor! Ar fi bine, spun specialitii citai de site-ul
liveandfeel.com, s ne ndreptm atenia i spre aceast licoare! Laurul este o plant cu virtui

farmaceutice legendare! Frunzele de dafin conin uleiuri eseniale, cele mai multe recomandate
iarna. Planta este un excelent expectorant, cu proprieti antivirale. Ceaiul de dafin este bun la
rceal, grip sau sinuzit, deoarece cur sinusurile i reduce secreia nazal.
Ca mod de preparare, specialitii recomand macerarea a 4 frunze de dafin i a unei coji de
portocal ntr-un litru de ap, timp de 4 ore. Amestecul rezultat se poate cosuma, porionat, pe
stomacul gol.
Pentru infuzie putei folosi ceva mai multe frunze de dafin, 10 la numr, pe care s le presrai ntro can de ap clocotit. Dup ce se rcete, lichidul se consum de 3 ori pe zi mpotriva rguelii,
de exemplu.
A treia variant de preparare ar fi s fierbei 2 linguri de frunze mrunite n 250 de mililitri de ap
timp de 10 minute. Licoarea astfel obinut se bea n cantiti mici n aceeai zi.
Dafinul este mai mult dect binecunoscutul condiment pentru orez sau legume. El reduce febra,
alung durerile de cap i energizeaza. Ceaiul din aceste frunze este recomandat i n problemele
digestive, balonri, infecii intestinale, inflamaii ale gurii sau reumatism cronic.
Laurul este cunoscut i pentru efectele sale spirituale. Aroma lui trezete mintea i simurile i ofer
o stare de dinamism. Atenie! Frunzele de dafin nu trebuie folosite n exces deoarece pot deveni
toxice, spun specialitii! Putei cumpra o pung de frunze de dafin pentru 2 lei. Varianta bio este
ceva mai scump, de peste 8 lei. Iar dac vrei s v bucurai i mai mult de dafin, l putei avea
drept plant de cas. Exist puiei i chiar semine. Primii 2 ani, acest pomior cu iz exotic se ine n
chiveci, dup care l putei planta n curte. Iarna poate fi protejat cu coceni de porumb.

DAFINUL-simbol al succesului si pacii

Dafinul (lat. Laurus nobilis), cunoscut i sub numele de laur, este o specie de plante aromatice din
familia Lauraceae, arbore sau arbust, care ajunge pn la 1018 m nlime, originar din zona Mediteranei.
Frunzele au o lungime de 612 cm i o lime de 24 cm , cu margini dantelate specific i usor ncurbate . Este o plant cu flori sexuate
(plant dioic) florile mascule i femele fiind dispuse pe organisme distincte ; florile sunt de un galben-verzui pal, de aproape 1 cm
diametru, crescute cte 4-5 n alturi de frunz. Fructul este n form de boab (bac) neagr de aproape 1 cm lungime, coninnd o
singura smn.
Grecii credeau ca frunzele dafinului amplifica puterile psihice. Frunzele de dafin, consumate n cantiti mari, induc stri de trans i
tulburri mentale.

Frunzele de dafin, n form de lance, degaj o arom puternica, fiind foarte bogate n uleiuri eseniale,
uleiuri ce ii confer proprieti medicinale miraculoase. In zilele noastre dafinul este recunoscut pentru
efectele sale antiseptice, antivirale i bactericide.
Muli specialiti n ierburi din Evul Mediu atribuiau dafinului proprieti energizante pentru stomac i rinichi. Mai mult dect att, frunza
de dafin era considerat un medicament contra ciumei.

Este un remediu eficace mpotriva plgilor, aftelor i abceselor dentare si este considerat un sedativ
natural. Infuzia are o aciune benefic asupra sistemului nervos, aducnd echilibrul n caz
de anxietate sau depresie.
Se fceau talismane cu frunze care aveau puterea s ndeprteze toate relele. Se utiliza mult la ritualurile religioase n special la
romani.
Florile sale sunt mici, de culoare galbena, infloresc primavara, cresc sub forma de umbrela si produc un fruct de forma unei masline de
culoare mov inchis, cu o singura samanta. Au un continut mare de uleiuri eterice si substante grase.
Frunzele si fructele contin ulei volatil bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o
substanta amara (lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic (costunolida). Din frunze se extrage untul de dafin (oleum lauri),
intrebuintat la prepararea unor unguente. In fitoterapie se folosesc mai ales frunzele. Are proprietati carminative, diaforetice,
expectorante, antispasmodice (in colici), detoxifiante, anorexie, atonii stomacale.

Frunzele de dafin sunt folosite pentru aroma lor la prepararea mncrurilor. De asemenea, au fost
folosite n Grecia antic pentru cununile de lauri, de unde i expresia "a se culca pe lauri". O asemenea
cunun de laur era oferit ca premiu la jocurile Pythian Games. n plus, tot de la laur deriv i
cuvntulbacalaureat (bac de laur) i cel de laureat ( ncununat cu lauri), exist un premiu
cinematografic Premiul Laurul de aur.
Dafinul este socotit copac al SOARELUI si SIMBOL AL PACII. In Evul Mediu, dafinul era recomandat impotriva "tuturor relelor satanice ce pot salaslui
asupra omului". Renumitul botanist Parkinson, din secolul al XVII-lea, lauda foarte mult calitatile frunzelor de dafin: "frunzele de dafin nu trebuie sa
lipseasca din nici o gospodarie sau gradina, ele servesc la gatit, la confectionarea ornamentelor, pot fi, de asemenea, comercializate, cu un profit bun, si
sunt bune pentru bolnavi."Cuvantul bacalaureat provine din "bacalaureatus" = baca laurea, care inseamna mugur sau baca de laur, adica fructul de dafin.
Ca toate plantele care raman verzi iarna, dafinul sau laurul, cum i se mai spune, se asociaza cu simbolismul nemuririi. Poate de aceea romanii au facut din
laur EMBLEMA GLORIEI, fie ca ea venea prin puterea mintii, a armelor sau a calitatilor fizice deosebite. Exista in vremurile acelea, de asemenea, o
superstitie... Oamenii credeau ca dafinul ii protejeaza impotriva fulgerelor. In Grecia Antica, celebra prezicatoare Pitia mesteca frunze de dafin inainte de asi pronunta profetiile si ardea frunze si ramurele de dafin pentru a-i afuma pe cei care asteptau prezicerile sale. Cei care obtineau de la Pitia un raspuns
favorabil la intrebarile pe care le puneau, se intorceau acasa incununati cu frunze de dafin. Stapanul dafinului era considerat zeul Apolo. Popoarele din
Africa de Nord fac din frunzele de laur talismane ocrotitoare ce indeparteaza puterile raufacatoare. In zilele noastre, castigatorul premiului Grand-Prix de
Formula 1 este incununat cu o coroana facuta din frunze de dafin. De asemenea, castigatorii diferitelor premii si concursuri poarta numele de "laureati",
aceasta denumire provenind de la coroana de lauri data poetilor in Roma si Grecia antica. O utilizare mai ciudata a frunzelor de dafin este aceea de a
indeparta insectele daunatoare diferitelor culturi. Frunzele se infasoara pe un suport de lemn care se asaza intre straturi, realizandu-se ceea ce popular se
cheama "sperietoare de ciori".
Ce vitamine si minerale contine dafinul? - retinol, vitamina C, piridoxina si niacina. - Minerale: zinc, calciu, potasiu.

Factorul curativ: frunze

Afectiuni pentru care se recomanda: impotriva betiei, intoxicatiilor, otravirii; impotriva digestiei grele (atonie
digestiva); impotriva gripei, bronsitei.

Anumite date din literatura medical sprijin ideea c frunzele de dafin ar avea urmtoarele
utilizri :

Antioxidativ
Analgezic i antiinflamator
Anticonvulsivant (antiepileptic)
Dafinul este amplu cultivat ca plant ornamental n regiuni cu
climat mediteranean sau oceanic , dar i ca plant de interior n zonele mai reci.

Tratamente naturale pe baz de dafin

Dafinul, pe lng utilizarea variat n prepararea mncrurilor, este cunoscut i apreciat ca
remediu natural n tratarea ctorva afeciuni. Printre cele mai cunoscute afeciuni care pot fi
vindecate cu ajutorul dafinului se numra infeciile (orale,
intestinale), reumatismul, alcoolismul, laringita, anorexia.
Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intr n componena multor unguente, n special
cele utilizate pentru calmarea diferitelor manifestri ale durerii. Proprietile terapeutice ale
ceaiului de dafin sunt cunoscute mai ales n tratarea reumatismului cronic, afeciunilor
nervoase i afeciunilor orale
Perioada de inflorire: inceputul primaverii (martie-mai); florile sunt galbene-verzui, aranjate sub forma de umbrela; fructul este verde si este copt la inceputul
toamnei.

.
Rezistenta la inghet: pana la -7C.
Laurus nobilis (dafinul) este un arbust mereu verde cu frunze usor ondulate pe margini, care se usuca si se folosesc pe post de condiment in diferite
retete. Dafinul este cultivat ca planta de ghiveci in zonele mai reci.
In perioada de crestere trebuie udat bine si tratat cu o substanta nutritiva care se aseaza pe pamant. Plantele prinse se taie putin pe perioada de vara
pentru a le mentine forma. Folositi un cleste mic, nu o foarfeca de gradina. Eventualele buruieni care pot aparea in jurul arbustului trebuie indepartate cu
mana, nu prin sapare, pentru a nu rani radacina firava.
Fara sa il taiati, dafinul poate ajunge, in conditii optime, pana la 15 m inaltime si 10 m diametru; daca este lasat sa creasca atat de mare el va lua de
asemenea partea cea mai mare din substantele nutritive din pamant, pe o raza de cativa metri in jurul sau. Dafinul este insa o planta foarte potrivita pentru
taiat si poate fi mentinut usor la forma pe care doriti sa o aiba daca il ingrijiti cum trebuie. Taieturile de mentinere a formei trebuie facute in fiecare
primavara.Frunzele contin ulei volatil - bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara
(lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic (costunolida).

Dafinul este legendar in ceea ce priveste calitatile sale medicinale. Se utilizeaza in special frunzele ca atare
sau uleilul volatil de dafin.
Dafinul reprezinta un foarte bun stimulent digestiv. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante,
antispasmodice in colici, detoxifiante. Foarte util in indigestii, balonari.
Frunzele de dafin indeparteaza raceala si gripa fiind utile in laringite, bronsite, astm si tuse. Pot fi aplicate si
exterior - pe gat si piept sub forma de cataplasme sau frectie cu ulei natural in care sau macerat frunze de
dafin.
Frunzele de dafin sunt de asemenea utile in febra, sinuzite, reumatism.
Asocierea cineolului cu a-terpinolul ii da proprietati antivirale. In viroze respiratorii intervine si efectul anti
inflamator si mucolitic al costunolidei.

Indienii fumeaz coaja dafinului pentru a obine o stare de calm. Prafurile din scoar, frunze i fruct se inhaleaza pentru a cura
plmnii i sinusurile.
Cu foile i boabele de dafin se prepara o alifie, pentru rnile care nu se vindecau cu alte leacuri. Frunzele, bine pisate i muiate n
rachiu, se luau contra frigurilor. Amestecate cu baleg de oaie, se puneau n legturi contra durerilor la picioare. Pentru ca indeprteaz
insectele duntoare, se cultiva n mijlocul grdinii.

Administrare: Intern 2 - 3 grame pe zi sublingual, sau macerat 2 - 3 linguri la cana. Se pot face fumigatii, la
inceput de raceala. (Fumigatiile cu dafin sunt eficiente si in alungarea insectelor.) Ca stimulent digestiv se
administreaza 1 pana la 3 grame de 2, 3 ori pe zi amestecat cu miere fiind deosebit de util in indigestii,
lipsa apetitului (prin lactona amara), voma, balonari si gaze. Elimina blocajele ficatului, splinei si rinichiului.
Efecte PSIHOMENTALE si SPIRITUALE
Dafinul trezeste mintea si simturile, el amplifica perceptia subtila. La nivel psihomental trezeste starea de
dinamism, de expansiune conferindu-ne atitudinea specifica unui invingator. PURIFICA FIINTA SI II RIDICA
NIVELUL DE VIBRATIE.
Confera mintii CLARITATE, DETASARE SI MASURA - in corelatie cu gustul eterat aromat, legat de continutul
de ulei volatil si lactone - reflectate intr-o ATITUDINE ECHILIBRATA, cumpanita si moderata, intelegatoare si
toleranta. Confera sentimente INALTATOARE, aduce ARMONIE si echilibru, temperand excesele de orice fel.
Cuprinderea afectiva se aliaza bunului simt, fara a stirbi limpezimea si obiectvitatea judecatilor.
Patrunzatoare, mintea sondeaza adanc, percepe clar si accepta cu intelepciune, sesizand rostul profund al
oricarui eveniment. Planta incurajeaza, intareste si sustine fiinta in momentele dificile, conferindu-i
detasare de framantari prin intelegerea lor si CONSTIENTIZARE FORTEI LAUNTRICE si a potentialului
evolutiv propriu. Ii da INCREDERE IN SINE si o indeamna la INDRAZNEALA, la actiune transanta si rapida,
hotarata si focalizata - intregul univers se transforma in bine. Schimba radical perceptia si perspectiva
asupra lucrurilor. Inlatura frustrarile si prejudecatile, ridica fiinta din rutina. ii restructureaza si
reorganizeaza corpul eteric si cel mental-emotional, recanalizandu-i energiile, ca pentru un nou inceput.
Purifica, decongestioneaza, elimina tot ceea ce este greu. Tonifica, revigoreaza, insufla vioiciune si
prospetimea primaverii, putere si dinamism. Este ca un triumf, o izbanda a soarelui asupra umezelii cetoase
- forta virila a lui Marte armonizata de intelepciunea si echilibrul lui Mercur.
Din punct de vedere Ayurvedic - el are in principal gustul picant, puterea sa activa este fierbite, si o actiune
postdigestiva picanta. Creste Pitta (focul interior), scade Kapha (elimina mucusul, curata sinusurile) si
deasemenea scade Vata - inlatura gazele intestinale nedorite (carminativ) eliminand zapacela (readuce
focalizarea mentala si echilibrul).
Dafinul este un leac foarte puternic atunci cand avem probleme cu digestia. Durerile de stomac cauzate de o
masa mult prea copioasa pot fi alinate cu ajutorul infuziei din frunze de dafin. Virtutile sale terapeutice sunt puse in
valoare atunci cand o raceala ne da de furca.
Respiram mai usor cu infuzia din foi de dafin

Trei frunze de dafin mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara, au un efect de intarire a
digestiei remarcabil. Raguseala sau pierderea vocii poate fi tratata daca se pun 10 frunze de dafin intr-o cana de
apa clocotita. Se lasa la racit, dupa care se fac clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient
daca este repetat de trei ori pe zi.
Gripele si bronsitele ce apar odata cu sezonul rece isi gasesc leac daca se respecta urmatoarea reteta: se pun
coaja de la o portocala si patru frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat cateva ore, dupa care se
filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize in loc de apa. Acest preparat scade febra, elimina
durerile de cap si ajuta la intarirea imunitatii. Celor care au probleme cu sinuzita, specialistii in medicina naturista
le recomanda aplicarea unor comprese, pe frunte, cu infuzie sau decoct de dafin.

- infuzie din frunze impotriva betiei, intoxicatiilor, otravirii

Reteta 1: Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de eliminare fiind foarte prompt. Este un
vomitiv si antitoxic redutabil.
Reteta 2: Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei

Se lasa la racit, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient
daca este repetat de trei ori pe zi.
- frunze pentru consum impotriva digestiei grele (atonie digestiva)
Se face tratament vreme de o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una
dimineata, la pranz si seara. Efectul de intarire a digestiei este remarcabil.
- macerat din frunze impotriva gripei, bronsitei Se bea pe stomacul gol, in mai multe reprize (in loc de apa).
Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid.
-dafinul ajuta la stimularea cresterii parului
- Trateaza glicemia ridicata.

- Ajuta organismul sa proceseze insulina mai eficient.

- Recomandat pentru reglarea menstruatiei.
- Trateaza muscaturile de sarpe si intepaturile de insecte.
- Amelioreaza problemele urinare.
- Frunzele de dafin presarate in apa in se face baie au un efect benefic asupra pielii, lasand-o fina si matasoasa

Uleiul de dafin face minuni cand este vorba sa alunge durerile reumatice. Se macereaza 30 de grame de frunze intr-un litru de ulei de masline, zece zile,
lasandu-se la soare, dupa care se filtreaza, iar durerile vor disparea ca prin minune.
Uleiul de dafin poate fi i ca un produs pentru mfrumuseare. Este suficient s diluai cteva picturi n apa de baie (este iritant, aa c
nu il utilizai n stare pur). Este indicat mai ales pentru tenul gras i pentru prul degradat, echilibrnd tenul i stimulnd regenerarea
firului de pr.

Deoarece in doze mari este vomitiv, dafinul trebuie pus in cantitati mici in mancare. Exista persoane
care nu suporta (nici cantitati mici de dafin. In cazul lor, mancarea va fi pregatita fara dafin.

Preparare
Infuzie
Reteta 1: Se pun 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de minute.
Reteta 2: Se pun 10 frunze de dafin intr-o cana de apa clocotita.
Pentru consum
Se pun in mancaruri 1-2 frunze de dafin.
Macerat
Se pun 4 frunze de dafin si coaja de la o portocala intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care
se filtreaza totul.
DAFINUL FOLOSIT IN UZ INTERN
Gripa, bronsita - Se pun coaja de la o portocala si 4 frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care se filtreaza
totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize (in loc de apa). Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne
refacem rapid. Se poate asocia cu puin praf de Scorioar.
Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei - Se pun 10 frunze de dafin in 250 ml apa clocotita. Se lasa sa infuzeze timp de 15
minute, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi.
Se mai poate nghiti cte 1 linguri ulei de dafin dup fiecare mas, sau se bea ceai cldu cu nghiituri mici de mai multe ori pe zi, n
cantitate mic. Extern se poate aplica ulei cald.
Laringit - se nghite cte 1 linguri de ulei dup fiecare mas, sau se bea ceai cldu cu nghiituri mici de mai multe ori pe zi, n
cantitate mic. Extern se poate aplica ulei cald.

Rceli - ceai cald din frunze n care se va pune suc de lmie stors proaspt i eventual ndulcit cu miere poliflor dup gust dac nu
avei contra indicaii.
Spasme -le calmeaz un ceai slab, sau extern aplicat compres cu ceai cald, sau chiar intern se va lua ulei cte 1 linguri de ulei la
nevoie.
Betie, intoxicatii, otravire - 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv si
antitoxic redutabil. Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de eliminare fiind foarte prompt.
Digestie grea (atonie digestiva) - Se pun in mancaruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de o luna cu cate trei frunze de
dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara. Efectul de intarire a digestiei este remarcabil.
Sau o alta reteta care ajuta si in durerea stomacala: 2 frunze se fierb pentru 5 minute cu 5-6 cuioare. Se pot consuma 2-3 cni pe
zi.Anorexie - se face o infuzie mai slab i se consum cu 15 minute naintea meselor pentru stimularea poftei de mncare, utilizat
chiar i pentru copii.
Boli nervoase - calmant, decoct care se ia la nevoie de 2-3 frunze ajutnd la calmarea nervoas. Mai eficient este dac se pune n
acest ceai i 1 linguri de Talpa gtei.
Fermentaii digestive - un ceai decoct ajut s dispar aceast afeciune neplcut. Se pot consuma 3 cni pe zi, cte una dup

fiecare mas pn la reglarea digestiv i dispariia fermentaiilor. Se poate folosi de asemenea la acest ceai i cteva cuioare care
sunt un foarte bun calmant stomacal i intestinal.
Gastralgii - decoct din frunze de dafin n care se va pune si 1 lingurita decuioare, sau se poate lua intern cte 1 linguri de ulei de
dafin n cazul durerilor.
Normalizarea nivelului glicemiei cand nu este prea mare - pentru aceasta, se pun 10 frunze de dafin n 500 ml de ap i se fierb la
foc mic timp de 15 minute. Lichidul, mpreun cu frunzele, se toarn ntr-un termos, unde se las 2 ore, dup care se mparte n 3 porii
egale, care ajung pentru 3 zile. O porie se consum de-a lungul a 12 ore, altfel se poate provoca hemoragie intern. Dup o sptmn
de pauz, se beau celelalte 2 porii, pe parcursul a 2 zile. n zilele de tratament se respect dieta vegetarian.
Tratamentul se poate face doar o singura data pe an.
Gut - extern ulei de dafin care este un bun calmant i intern se poate lua n cur de 30 de zile cte 2 lingurie de ulei. Una dimineaa i
una seara, ajutnd la eliminarea din organism a acidului uric.
Infeciile gurii - se ine ulei de dafin n bur i se cltete bine gura cu acest ulei dup fiecare mas, pn la trecerea afeciunii. Dup
aceasta uleiul se arunc, nu se nghite.
Infecii intestinale - se consum dup fiecare mas cte 1 linguri de ulei de dafin ajutnd la distrugerea germenilor patogeni i la
calmarea durerilor.
Intoxicaii - 20-30 frunze se pun la 250 ml ap clocotit. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoar. Infuzia aceasta are efect
antivomitiv imediat. Pentru aceasta este nevoie ca persoana care are nevoie de acest preparat s bea toat aceast cantitate de odat.
DAFINUL FOLOSIT IN UZ EXTERN
Reumatism, luxatii, vanatai - se foloseste uleiul de dafin.
Varice - se fierb doi litri de apa si se ia oala de pe foc.se adauga o mana de musetel,o mana de menta si o mana de foi de dafin. Cand
ceaiul e putin caldut se pune un farf de lingura de bicarbonat de sodiu si se spala zonele afectate cu varice
Dereglarea circulatiei sanguine - provoaca amortirea degetelor de la picioare si crampe musculare. Se prepara un unguent dintr-un
pahar de ulei nerafinat si 2/3 de pahar de foi de dafin tocate marunt, care se lasa la intuneric timp de 6 zile. Dupa o baie calda la
picioare, se frectioneza zonele afectate cu acest unguent.
Rani care nu se mai inchid - ajuta tratamentul cu frunze de dafin pisate i fierte in ulei . Se unge rana de mai multe ori pe zi.
Nevralgii - se aplic la locul durerii o compres mbibat cu ulei cald de dafin sau se face o compres cu decoct mai concentrat de
dafin. Se poate pune i cteva cuioare care conin anestezin.
Paralizii - se fac frecii alifie sau cu ulei cald. Se poate amesteca uleiul de dafin cu ulei de cimbru, caz n care este mult mai eficient.
Calmarea diferitelor dureri - se poate folosi uleiul preparat din 100 g de frunze de dafin maruntite si adaugate intr-o sticla, umezite cu
alcool. Dupa o zi, peste frunze se pune un litru de ulei, iar dupa 4-6 saptamani se strecoara.
Dureri reumatice - se pune la macerat 30g frunze dafin intr-un litru de ulei de masline. Pastrezi recipientul la soare 10 zile, apoi filtrezi
uleiul.
Cu uleiul obtinut iti ungi de mai multe ori pe zi locurile dureroase.
Reumatism cronic- se folosete sub form de ceai sau alifii, aplicate extern.
Artroza, spondiloza - se face o crema pentru masat locurile dureroase. Se pun la macerat frunze macinate de dafin in apa rece 24 de
ore. Se strecoara si se adauga o cantitate dubla de osanza de porc. Se pun la fiert n bainmarie 4 ore. Se strecoara prin tifon si se
pastreaza la rece.
Transpiraia excesiv la palme i picioare- se fierbe timp de 15 minute un pumn de frunze de dafin la 1 litru de ap. Lsai s se
rceasc i cnd preparatul este cldu, nmuiai-v tlpile sau palmele pentru cteva minute. Tratamentul se repet o dat pe zi n
special vara.
Alungarea insectelor - se ard pe jaratec sau pe foc frunzele de dafin.
Moduri de preparare a frunzelor si fructelor
Ulei de dafin - 100g foi de dafin se macin cu rnia de cafea i se pun ntr-un litru de ulei de msline. Se umple sticla foarte bine
pn la dop pentru a evita rncezirea. Se las apoi timp de 6 sptmni la soare. Se agit sticla zilnic de 2-3 ori cu putere. Se poate
strecura dup 6 sptmni i se pstreaz n sticle pline pn la dop la rece. Se poate folosi la: gut(dureri), nevralgii, rceli,
reumatism.
Atentie! - Uleiul de dafin se poate folosi numai dup ce s-a facut un test de alergie cu el. Pentru test se unge pe mana unde pielea este
mai sensibila. Dac apare o pat roie atunci nu este recomandat sa folosesti acest ulei.
Unguient din fructe, frunze - 3-4 linguri frunze sau fructe maruntite se las 24 ore n 200 g untur proaspt de porc nesrat. Se

nclzete apoi pentru a se topi i se strecoar. Cu aceast unguient se poate unge extern n cazul paraliziei sau al durerilor
reumatismale.

Planta nvingtorilor: DAFINUL

* Fiecare gospodin are n cmar plicuri cu condimente pe care le folosete ca s dea arom bucatelor.
Multe din plantele aa de bine mirositoare au ns, pe lng rolul lor n buctrie, valoare de
medicament. Iar premiantul nti este dafinul *
Terapie si magie
Cnd auzim cuvntul laur, l asociem imediat cu coroanele care li se puneau pe frunte, n Roma i Grecia antic, personalitilor de excepie: ctigtorii de olimpiade, vitejii din rzboaie, filozofi i poei. n istorie au
rmas i cazuri comice. Se spune c mpratul Romei, Tiberius, ferm convins (ca tot poporul, de altfel) c
frunzele de dafin protejeaz oamenii de fulgere, de cte ori se abtea vreo furtun deasupra Romei, i
punea pe cap o cunun de lauri i se bga cu noblee sub pat. Mai puin superstiioi, ntemeietorii
medicinei au pus dafinul la locul lui printre medicamente. Hipocrate descrie frunzele i seminele plantei ca
un remediu ce trebuie folosit pentru profilaxia epidemiilor de holer i de malarie, n tratarea dizenteriei i
a litiazei renale, pentru diminuarea durerilor n timpul naterii. Avicena considera dafinul unul din cele mai
eficiente leacuri n cazuri de dureri n articulaii, apnee, dar i ncordare nervoas. Scoara i seminele le
folosea n tratarea colecistitei i a nisipului n vezica urinar. Galenus tia c toate prile plantei au efecte
antiseptice, antimicrobiene i de calmare. Calitile lui gastronomice au fost descoperite mai trziu, dup
apariia n Frana, n anul 1652, a unei cri scrise de buctarul personal al Mariei de Medici, care ridica n
slvi condimentul cel aromat.
Preparate din foi de dafin
Uleiul de dafin
Mod de preparare: se rnesc sau se sfrm 10 g de frunze de dafin (proaspete - 30 g), se amestec cu 1
pahar de ulei vegetal nerafinat (de in, porumb sau floarea-soarelui), sau cu unt de cas (se poate i cu osnz topit), se pune la macerat timp de o sptmn, ntr-un loc fr lumin, apoi se strecoar. O metod
mai rapid: se ine castronelul cu 500 ml de ulei i 90 de frunzulie sfrmate, acoperit cu capac, pe baie de
aburi timp de 3 ore.
Tinctur de dafin
Mod de preparare: 50 g de frunze se macereaz n 500 ml de alcool dublu rafinat, timp de 14 zile.
Tratamente interne
* Artrite, paralizii, crampe musculare, reumatism, entorse, lovituri. Se nclzete locul afectat cu cldur
uscat, timp de 6-8 minute, se unge cu iod i se aplic compres cu ulei de dafin pentru 2 ore, sau se freac
timp de 10 minute locul afectat cu uleiul nclzit puin. Procedura diminueaz durerile.
* Boli ale articulaiilor. O frunz mare de dafin (sau 2-3 mai mici) se spal, se usuc i se rupe n cteva
buci. Se rnete mpreun cu 3 cuioare, cte o lingur de semine de in, de mrar, coriandru i chimen.
Jumtate de linguri de amestec se pune n mncare sau se bea cu ap, n timpul meselor, de dou ori pe
zi. Reeta este contraindicat persoanelor ce n-au voie s consume condimente, de ex. cele cu ulcer gastric.
Efectul apare n dou sptmni. Articulaiile capt o mobilitate mai bun, se diminueaz durerile, vei
urca scrile mai uor, mai ales dac tratamentul cu dafin este asociat cu un regim alimentar bazat pe
legume i fructe proaspete, fr carne i alcool. Reetele favorizeaz i mbuntirea strii ntregului orga-

nism. Metoda este contraindicat bolnavilor cu tensiune mic, gastrit, ulcer gastric sau duodenal, cancer la
rinichi i coagulabilitatea sngelui sczut.
* Bronit. Frunzele de dafin acioneaz ca un expectorant. Cte o linguri de frunze de dafin zdrobite
amestecate cu frunze de salvie i eucalipt se fierb timp de 10 minute n 500 ml de ap acoperit cu capac,
pe un foc domol. Se bea cldu, cte 2 linguri la fiecare 2 ore, de 5 ori pe zi.
* Cancer la gt i esofag. Se picur 15 ml tinctur de dafin (putei msura cu o sering) n 50 ml de ap sau,
mai bine, ntr-un ceai preparat din 3 frunze rotunde de mucat cu flori roii i 300 ml de ap. Se ine 20-30
de secunde n gur, cu capul ridicat, apoi se nghite. n faze avansate, n ap se mai adaug 10 picturi de
suc de usturoi i 4 linguri de suc de patlagin. La fiecare 5 zile, numrul de picturi de suc de usturoi crete
cu 5, pn s-a ajuns la o lingur de suc, apoi scad treptat, pn la 10 picturi. Sunt posibile dureri de cap i
senzaie de ardere n gt, dar tratamentul nu se ntrerupe. La 30 minute dup administrare, se consum ncet o lingur de miere de albine. Se iau pe limb cteva picturi de miere, se in n gur pn se dizolv
aproape n totalitate, se repet pn se termin toat mierea din lingur. Concomitent, se fierb 2 lingurie
de flori sau fructe de soc, n 200 ml de ap. Se beau cte 2 linguri, de 3-4 ori nainte de mas. Cu soluia
rmas, se face gargar de 3 ori pe zi, ntre mese. De fiecare dat se nclzete puin nainte de procedur.
* Colecistit cronic. 10-15 picturi de ulei de dafin se beau amestecate cu lapte, iaurt sau ceai verde, de 23 ori pe zi, cu 30 de minute nainte de mas.
* Diabet zaharat: dafinul este una din plantele recomandate pentru reglarea nivelului de zahr n snge, n
special n faze incipiente. Pot fi folosite diferite metode de preparare a remediilor. * Infuzie -10 frunze de
dafin i 600 ml de ap clocotit. Se las vasul nvelit n plapum timp de 3 ore. Se beau 150-200 ml dimineaa, pe stomacul gol, iar apoi, de 3 ori n timpul zilei, mprit n doze egale, cu 30 de minute nainte de mas.
Pentru un efect mai bun, la prepararea infuziei se adaug i 2 lingurie de semine de patlagin. * Decoct 15 frunze de dafin, o lingur rdcin de brusture tocat i 300 ml de ap. Frunzele se rup mrunt i se pun
pe foc ntr-un vas emailat, cu ap rece. Dup primul clocot se mai las pe un foc slab nc 5 minute, apoi se
toarn n termos i se infuzeaz timp de 4 ore. Lichidul strecurat se bea n timpul zilei, cldu, cu nghiituri
mici. Curele dureaz 3 zile, cu pauze de 10 zile ntre administrarea infuziei sau a decoctului. Dozele
administrate se corecteaz n funcie de rezultatele analizelor zilnice ale nivelului de glicemie. De exemplu,
atunci cnd valorile sunt n jur de 180-230 de uniti, se beau 200 ml dimineaa, iar dup scderea valorilor
la 130-150 de uniti doza se micoreaz la 120-150 ml, timp de cel mult 3 luni, apoi urmeaz pauza
obligatorie de 4 sptmni.
Preparatele din frunze de dafin nu le sunt recomandate persoanelor ce au, pe lng diabet, i afeciuni
grave de inim, celor cu nivelul sczut de coagulare a sngelui, n faze foarte avansate de diabet, femeilor
nsrcinate sau care alpteaz.
* Ficat mrit. Se pune pe foc un litru de ap, cu 30 de frunze de dafin tocate mrunt, cte un sfert de linguri de semine de mrar, elin, urzic i ptrunjel. Se fierb pe un foc domol, pn ce nivelul apei scade la
jumtate. Dup rcire, lichidul se strecoar i se amestec cu 10 linguri de miere de albine. Remediul se
pstreaz la frigider. Se beau cte 100-150 ml o dat pe zi, nainte de culcare, puin nclzit. O cur poate
dura pn la 3 luni, cu mici pauze dup fiecare lun.
* Imunitate sczut. 10 g de frunze rupte n buci mici se pun n ap fierbinte (300 ml), se aduc pn la
punctul de fierbere i se las pe foc 5 minute. Se toarn ntr-un termos i se las la infuzat timp de 3 ore.
Apoi se strecoar i se bea cu nghiituri mici cte o lingur, pe tot parcursul zilei. Se fac cure de 3 zile, cu o
pauz de 2 sptmni ntre cure. Infuzia se prepar zilnic i se bea proaspt, nu se pstreaz pentru a doua
zi. Cei care sunt predispui la constipaie trebuie s includ n diet produsele pentru mbuntirea
digestiei: sfecl, prune, pine de graham.
* Psoriazis. Se toac mrunt 10 frunze mari de dafin, se amestec cu 3 linguri de denti i o linguri de
rostopasc, se infuzeaz timp de 2 ore, n 650 ml de ap clocotit, n termos sau n vas nvelit n prosop
flauat. Se beau cte 75-100 ml (n funcie de greutatea corporal), de 3 ori pe zi, cu 20 de minute nainte
de mas.

* Respiraie urt mirositoare. Cte o lingur de frunze de dafin i ment tocate mrunt se fierb timp de 10
minute n 700 ml de ap. Se strecoar i se cltete gura ntre mese, de 3-4 ori pe zi.
* Stomatit, gingivit. O lingur de foi de dafin tocate, i codiele de la 4-5 dovleci sau dovlecei se pun pe
foc cu 500 ml de ap rece. Se aduc pn la punctul de fierbere, se las pe flacr mic timp de 15 minute i
se strecoar. Se cltete gura cu lichidul cald, de 2 ori pe zi, apoi se mbib un tampon cu infuzie i se ine
pe dintele bolnav.
Tratamente externe
* Boli de piele. Rnii 30 frunze de dafin i un pumn de volbur uscat. Pulberea obinut se umezete cu
ap sau ceai de rostopasc pentru a forma o mas dens ca o crem. Se ntinde pe celofan sau hrtie de
pergament i se aplic pe zona afectat, pentru o jumtate de or. Dup ce scoatei cataplasma, nu splai
zona afectat cu ap, tergei cu un prosopel uscat.

Nelipsit din nici o buctrie, dafinul are o mulime de virtui terapeutice

* Eczeme, dermatite, scabie, psoriazis. Se amestec 6 linguri de pulbere din frunze de dafin cu 2 linguri
frunze de ienupr tocate mrunt i 12 linguri de unt sau untur de gsc topit. Alifia se aplic pe locurile
afectate. Articulaiile dureroase se maseaz zilnic, nainte de culcare, i se nvelesc cu un fular de ln.
Bolnavilor cu tuse puternic li se fac frecii pe spate i piept.
* Excitabilitate nervoas crescut, insomnie. Se recomand s aezai o crengu proaspt sau uscat de
dafin la captul patului. Aroma de laur nltur perfect strile de stres. Dac dorii i un efect somnifer, punei o crengu sau cteva frunze aromate i sub pat, iar pe frunte i pe ceaf se aplic cteva frunze nmuiate n prealabil, timp de 15 minute, n ap fierbinte. Se leag capul cu un batic de ln sau de bumbac. Laurul poate nlocui i o ddac pentru un copila mic. Punei cteva frunze n leagn i copilul se linitete i
adoarme.
* Hemoroizi. ntr-un litru de ap se fierb, timp de 5 minute, 10-12 frunze de dafin. Se infuzeaz pn ce
temperatura coboar la 38 de grade i se strecoar. Se fac bi de ezut, pn la rcirea decoctului.
Procedura se repet de 3-4 ori pe sptmn.
* Nevralgie de trigemen, dureri reumatice, rceal, dermatoze. Cteva frunze mari de dafin se in n ap
fierbinte, timp de 15-20 de minute. Se aplic pe locurile afectate, aezndu-le una lng alta, sub form de
cataplasm. Se acoper cu o bucat de estur de ln i se panseaz pentru 40-60 de minute. Dac rceala este asociat cu tuse puternic, frunzele se aplic pe piept i pe spate.
* Transpiraia picioarelor. Se prepar o infuzie sau decoct din 30 de frunze de dafin i 10 frunze de stejar
ntr-un litru de ap fierbinte, apoi se face o baie cald timp de 25 minute.
* Bi cu frunze de dafin. O lingur de pulbere din frunze de dafin se pune n 250 ml ap. Se ine timp de 10
minute pe un foc slab i se infuzeaz 30 de minute. Separat, se prepar o infuzie dintr-un pahar de coji de
portocale, lmi sau alte citrice sau un pahar de crengue tinere cu ace i conuri verzi de brad, pin sau molid, tocate mrunt i oprite cu 700 ml de ap clocotit, dup ce d primul clocot. Decoctul i infuzia se
toarn n cad (temperatura apei s fie de 36-37 de grade), unde bolnavul st timp de 10-15 minute. O cur
dureaz 10-14 zile i se repet dup o pauz de 10 zile. Bile sunt indicate pentru boli nervoase, articulaii
dureroase, probleme ale vezicii urinare sau boli ginecologice.
Dac nu avei timp pentru prepararea remediilor, adugai regulat frunze de dafin n mncare sau sfrmai
o frunz i mestecai-o, o dat pe zi, cteva minute. V va ajuta s v ntrii i s v protejai organismul
mpotriva infeciilor, s diminuai nervozitatea i s prevenii durerile de inim, n caz de angin pectoral.
Cel mai bine e s cumprai o plant de dafin n ghiveci i s mestecai frunzele proaspete. Concomitent,
vei proteja casa de molii, mute i gndaci.

GENTIANA
Gentiana cruciata - cu floare albastra

Toamna tarziu, si acum, la inceput de primavara, plantele contin in radacinile lor o intreaga
farmacie, plina de "medicamente" menite sa produca minunea renasterii lor dintre zapezi,
dupa lungul somn de iarna.
Intre aceste plante care raman ascunse sub zapada se numara si gentiana, o iarba de leac cu adevarat
remarcabila. Numele ei latin - Gentiana cruciata, Gentiana lutea - vine din antichitate, de la Gentius,
regele Iliriei, care se pare ca a descoperit si a mentionat pentru prima oara intr-o scriere aceasta
planta medicinala. De mai bine de doua mii de ani, gentiana este folosita in toata Europa ca tonic
amar, ca anti-toxic si stimulent al functiilor ficatului. In medicina populara romaneasca, ocupa un
loc de cinste, fiind denumita, in nordul tarii, de catre vindecatorii populari, "capitanul buruienilor de
leac" si fiind folosita ca tonic digestiv si al intregului organism, precum si ca remediu impotriva
diferitelor otraviri.
Cum recunoastem si cum recoltam gentiana
Avem doua specii cu efecte medicinale practic similare: prima este Gentiana cruciata, care creste in
semiumbra padurilor rarite de brad, de pin sau de fag. O mai intalnim si pe fanete sau la marginea
pajistilor din zona premontana. Are tulpinile lungi de pana la jumatate de metru si arcuite, flori
superbe - albastrui, radacinile sunt lungi ca niste fire, dar si extrem de amare, motiv pentru care
planta mai este numita la noi si fierea pamantului. A doua este specia Gentiana lutea, numita si
ghintura, care prefera luminisurile de pe crestele dealurilor si ale muntilor josi, poienile insorite.
Are florile galbene si este foarte rara in Europa, inclusiv in Romania, fiind declarata monument al
naturii si fiind ocrotita de lege. Recoltarea sa din flora spontana fiind interzisa, ghintura in scopuri
medicinale este cultivata doar in culturi si comercializata in magazinele naturiste specializate. In
schimb, fierea pamantului se gaseste din abundenta si poate fi culeasa - e drept, rational - din flora
spontana. Se culege de la ea radacina (rizomul), care se scoate toamna (noiembrie) sau primavara
devreme (martie, inceputul lui aprilie), cand are maximum de principii active. Rizomii se
dezgroapa, se spala rapid in curent de apa rece, se despica in doua sau in patru si se usuca in strat
subtire, in locuri lipsite de umiditate si bine aerisite. Atunci cand radacinile capata o consistenta
lemnoasa si devin casante, rupandu-se cu un pocnet sec, procesul uscarii s-a incheiat. Rizomii de
gentiana se pastreaza in saculeti de hartie, in locuri curate si lipsite de umiditate. Iata, in continuare,
si cateva utilizari terapeutice ale acestui produs vegetal:
Modul de preparare si de administrare al gentianei
Maceratul la rece
Se pun doua lingurite de pulbere de radacini (obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea)
intr-un pahar (200 ml) de apa si se lasa vreme de 8-10 ore la temperatura camerei, dupa care se
strecoara. Se consuma 1-3 pahare pe zi din acest macerat, intotdeauna pe stomacul gol, cu minimum
15 minute inainte de masa. In functie de afectiunea tratata, cura dureaza 3-6 saptamani.
Infuzia combinata
Se pun doua lingurite de pulbere de radacina de gentiana intr-un pahar de apa si se lasa sa macereze
vreme de 6-8 ore la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte,
iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un pahar de apa, dupa care se lasa sa se raceasca.

In final, se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei
zile.
Tinctura (extractul hidroalcoolic)
Se pun intr-un borcan douazeci de linguri de pulbere de radacina, care se acopera cu alcool
alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita,
ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide borcanul ermetic si se lasa
continutul la macerat vreme de 12 zile, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune in sticlute
mici, inchise la culoare, si se pastreaza vreme de maximum 2 ani. Se administreaza de regula o
lingurita de 4 ori pe zi, in tratamente de 1-3 luni.
Tratamente interne cu gentiana
* Crize biliare, dischinezie biliara, prevenirea litiazei biliare - se administreaza radacina de gentiana
sub forma de tinctura, din care se administreaza cate o lingurita diluata intr-un sfert de pahar de apa,
de 3-4 ori pe zi. Cele mai bune momente pentru administrare sunt dimineata, imediat dupa trezire, si
cu un sfert de ora inaintea meselor principale. Pentru persoanele la care problemele biliare apar
sporadic, tratamentul se face vreme de 3 saptamani. Pentru bolnavii biliari cronici se tin cure de 2
luni, urmate de alte 2 luni de pauza, timp in care se administreaza alte plante coleretice (cicoare,
rostopasca, coada-soricelului). Un studiu clinic facut in anul 2004 arata ca administrarea de tinctura
de gentiana determina o mai prompta si mai completa evacuare a bilei. Efectul apare la 5-15 minute
dupa ingerarea extractului hidroalcoolic din planta si este mai puternic daca administrarea se face pe
stomacul gol. Acest tratament este recomandat si pentru combaterea migrenei biliare.
* Boli de ficat - Un studiu chinez facut in 2002 demonstreaza ca radacina de gentiana are efecte
tonice hepatice, adica stimuleaza functia si ajuta la regenerarea celulei hepatice, inhiba dezvoltarea
virusului hepatitei de tip A. Se recomanda contra hepatitei cronice si acute, contra sechelelor posthepatitice. De regula, se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia o jumatate de lingurita
de 3-4 ori pe zi, in cure de 6-12 saptamani.
* Balonare, dispepsie, constipatie atona - Conform Comisiei E, organismul german de control al
eficientei plantelor medicinale, gentiana este un tonic digestiv de incredere, recomandat a fi folosit
contra acestei afectiuni. Secretul eficientei gentianei in vindecarea acestor tulburari digestive este
faptul ca radacinile sale secreta un principiu activ numit amarogentina, care este considerata cea
mai amara substanta din lume. Ea stimuleaza foarte puternic secretia si eliberarea sucurilor gastrice
si a bilei necesare procesului de digestie, stimuleaza peristaltismul, eliminand majoritatea
tulburarilor digestive.
Gentiana lutea - cu floare galbena. Ambele sunt plante protejate

Se fac cure de cate 3-6 saptamani, cu macerat la rece de gentiana, din care se ia cate un sfert de
pahar de patru ori pe zi, de preferinta cu un sfert de ora inainte de masa.
* Indigestii frecvente, senzatie de greata - un studiu german recent a aratat ca tinctura de gentiana
mareste simtitor puterea de digestie si elimina senzatia de greutate in stomac sau de greata de
dinainte si de dupa masa. Se administreaza o lingurita de tinctura de gentiana diluata in putina apa,
cu 10-15 minute inainte de fiecare masa.
* Anaciditate gastrica, gastrita hipoacida - studii pe pacienti umani arata ca la cinci-zece minute
dupa administrarea tincturii de gentiana apare o crestere considerabila a volumului de sucuri
gastrice secretate de glandele aferente stomacului. Se recomanda administrarea tincturii de gentiana,
cate o lingurita inainte de fiecare masa, in cure de 4-6 saptamani.
* Anorexie - se administreaza tinctura de gentiana, cate 1-2 lingurite inainte de masa, luate cu
putina apa. Persoanele care nu tolereaza alcoolul vor lua pulberea - o jumatate de lingurita.
Administrata cu zece-cincisprezece minute inainte de a manca, gentiana determina o marire a

secretiilor de sucuri gastrice si de bila, inducand senzatia de foame si inlaturand eventuala greata si
inapetenta.
* Lipsa poftei de mancare la copii - se pun 10-15 picaturi de tinctura de gentiana intr-o lingurita de
miere si se administreaza cu zece - douazeci de minute inainte de a manca. Acest remediu simplu va
declansa prompt o pofta de mancare sanatoasa.
* Hipotiroidie si tulburari conexe - se administreaza ca adjuvant in tratamentul acestei afectiuni
tinctura de gentiana, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de trei luni, cu 15-30 de zile de
pauza. Are puternice efecte de stimulare a metabolismului si favorizeaza - se pare - secretia normala
de hormoni tiroidieni.
* Rezistenta la efort fizic - un studiu facut in anul 2002 in Turcia a aratat ca administrarea de
radacina de gentiana mareste simtitor capacitatea de efort a animalelor de experienta. Soriceii tratati
cu radacina de gentiana au putut inota cu pana la 15% mai mult decat cei din loturile martor, iar
revenirea functiilor fiziologice la parametrii normali dupa supraefortul depus a fost mai rapida.
Astfel, se verifica un adevar de multa vreme cunoscut in medicina populara de la noi, si anume ca
gentiana "da putere trupului si inimii". Se administreaza pulberea, cate o jumatate de lingurita de
patru ori pe zi, in cure de 2 saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
Aplicatii externe
* Cancer bucal - un studiu indian dat publicitatii in martie 2006 arata ca principiul activ din
gentiana (amarogentina) impiedica multiplicarea celulelor maligne de la nivelul epiteliului bucal si
induce autodistrugerea (apoptoza) acestora.

Se face de trei ori pe zi, vreme de 15 minute, gargara cu decoctul combinat de gentiana, pe o
perioada de 30 de zile, urmata de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se reia.
* Cancer de piele, leziuni ale pielii cu risc de malignizare - se pun zilnic cataplasme cu radacina de
gentiana preparate astfel: se ia pulberea de radacina si se pune intr-un vas in care se adauga
progresiv apa calduta, amestecand incontinuu, pana se formeaza o pasta. Se inveleste in tifon si se
aplica pe locul afectat, unde se tine vreme de 1-3 ore.
* Rani, rani deschise - se pun comprese cu tinctura de gentiana pe leziune pana la oprirea
hemoragiei. Odata hemoragia oprita si tesutul cicatriceal format, se foloseste cataplasma cu
gentiana pentru o vindecare mai rapida. Un studiu facut in anul 2006 in Turcia arata ca trei
substante din radacina de gentiana accelereaza procesul de cicatrizare si de regenerare a tesuturilor
distruse prin ranire. Aceste principii active s-au dovedit a fi mai puternice decat dexpanthenolul, un
medicament de sinteza folosit frecvent pentru cicatrizare rapida.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu gentiana
Persoanele cu sensibilitate excesiva la gustul amar vor incepe tratamentul cu doze reduse (a cincea
parte din doza normala), intrerupand tratamentul daca apar senzatii puternice de greata, disconfort
abdominal, dureri de cap etc.
In caz de ulcer gastroduodenal, de gastrita hiper-acida ori diaree, tratamentul cu gentiana este
contraindicat in faza acuta a bolii. Femeile insarcinate nu vor lua gentiana pe cale interna, deoarece
are efecte adverse demonstrate.
UN SFAT DE MEDICINA MAGICA:
Radacina de gentiana impreuna cu cea de angelica scot - se spune - raul din trup si din suflet.
Despre Pintea Viteazu se spunea ca purta mereu cu el o plosca umpluta cu plamadeala celor doua
radacini, pe care o folosea contra "raului la inima". Se credea chiar ca radacina de gentiana,
administrata sapte sau noua zile la rand, are proprietati exorcizante, scotand demonii care produc
feluritele boli, precum si orice rau din trup

Desi nu face parte din familia cerealelor, hrisca, este considerata, pe langa quinoa, una din cele mai
vechi cereale de pe pamant. Primele mentiuni referitoare la hrisca dateaza de mai bine de 6000 de ani.
In Japonia s-a gasit polen de hrisca din anul 4.000 IC. Planta provine din Asia fiind rspndit n Europa
de mongoli i turci. Hrisca este un aliment traditional in Rusia si Ucraina, in Polonia si Franta. Era folosita
ca ingredient de baza pentru sarmale sau pilafuri, cu mult inainte ca orezul sa devina faimos.
Haideti sa deslusim in continuare tainele care o fac pe doamna hrisca atat de populara.
Hrisca contine 18% proteine avand o concentratie mare de aminoacizi esentiali, in special lisina,
threonina si tryptophan. Deci hrisca este un raspuns bun la intrebarea: de unde iti iei proteinele?
Este bogata in antioxidanti, fier, zinc si seleniu. Este foarte bogata in Magneziu si vitamina P. O portie de
120 grame acopera necesarul de magneziu pentru o zi.
Hrisca nu contine gluten, fiind de aceea mai usor de digerat, in comparatie cu cerealele obisnuite
folosite pentru faina. Din acest motiv ea este buna si pentru persoanele cu intoleranta la gluten.
Hrisca contine rutina, o flavonoida care intareste vasele capilare, ajutand la reducerea tensiunii
arteriale si la cresterea microcirculatiei la persoanele cu circulatie defectuoasa. De asemenea ajuta si in
osteoporoza si anemii.
Colina, un antioxidant din hrisca, ajuta la curatarea si regenerarea ficatului de aceea este indicata in
curele de detoxifiere. In Extremul Orient, mai ales in Japonia, hrisca era un aliment nelipsit de la
petreceri, probabil pentru a contracara efectele Si posibil ca din acelasi motiv,nocive ale excesului de
alcohoale hrisca este ingurgitata mai mereu si la petrecerile din Rusia si Ucraina.
Fiind un aliment sarac in calorii, dar totodata foarte satios, este recomandata si in curele de slabire.
Bogata in fibre alimentare insolubile, in lizina, in magneziu, in cupru, in vitamine din complexul B,
contine si substante cu efect diuretic, care reduc excesul de apa din corp.
Cercetatorii au concluzionat ca hrisca favorizeaza producerea de bifidobacterii si stimuleaza activitatea
bacteriilor bune din tubul digestiv, putand fi considerata un aliment probiotic. Cercetari recente au
demonstrat ca hrisca ajuta in combaterea diabetului, a cancerului de mai multe tipuri, a efectelor
imbatranirii, a degenerarii sistemului nervos si a memoriei, bolii Alzheimer, previne litiaza biliara,
gastrita si accidentele vasculare. Bineineles, cele mai bune rezulate se obtin prin consumul de hrisca
cruda, incoltita. Se recomanda consumul de hrisca de minim 4 ori pe saptamana.
Hrisca este o sursa foarte buna pentru miere si polen, producand o miere inchisa la culoare, aromata.
Ca retete, hrisca ofera o gama larga de posibilitati. Puteti consuma hrisca incoltita ca atare pentru ca are
un gust bogat, aromat. Hrisca se spala cu gentilete in apa calduta si se lasa peste noapte la imbaiat.
Dimineata o clatiti bine, usurel sa nu-i distrugem capacitatea de incoltire, iar apoi fie o consumati, fie o
clatiti zilnic dimineata si seara si o consumati cand vi se pare destul de incoltita. Exista la noi in magazine
hrisca maronie, pe toate cararile si cea alba, care se gaseste mai greu. Din experienta noastra, am
constatat ca cea maro nu incolteste decat sporadic, deci recomandam sa o cautati pe cea alba.

Este buna in sarmalute crude, in crackers, in blat de pizza, in prajituri, blaturi sau budinci raw,
amestecate cu seminte ca snack de dimineata, cu fructe proaspete sau uscate, cu lapte de migdale sau
susan, in salate alaturi de verzituri sau morcovi rasi, uscata si rasnita se poate folosi ca faina si cate si
mai cate.
Si iarba de hrisca poate fi consumata dar aveti grija, nu abuzati! Substanta numita Fagopyrin care se
gaseste in plantele de hrisca poate fi nociva atunci cand este ingerata in cantitate mare. Efectele,
cunoscute si sub numele de Fagopirism, sunt de hipersenzitivitate la lumina solara. Fagopyrinul
acumulat sub piele, este activat de lumina solara, facand ca in cateva minute, pielea expusa la soare
(chiar si prin sticla) sa se inroseasca si sa dea senzatia de arsura.
Boabele de hrisca, pe de alta parte, contin cantitati mici din aceasta substanta, drept urmare nu avem
de ce sa ne temem ci numai sa ne bucuram de abundenta de lucruri bune pe care hrisca le va aduce in
viata noastra

Traditia exorcizarii prin ierburi de leac la romni

In Muntii Apuseni, exista traditia ca in Ajunul Craciunului, la sfarsitul Postului, pe un vas de lut sa se
scrijeleasca numele lui Dumnezeu, in toate limbile stiute ale pamantului, apoi sa se umple cu apa
neinceputa si sa se puna acolo ierburile mestere in a alunga duhurile rele. Se punea in vas odolean, care
alunga zburatorii, busuioc luat de la icoane, care sa apere dragostea celor tineri si pacea caselor,
pelinita din cununa de la Sfantul Ioan si alte ierburi magice.
Iar dupa cateva ceasuri, apa rezultata se bea de catre toti, batrani si tineri, pentru a se innoi in suflet si
in trup. Acest ritual din Apuseni il gasim, in diferite forme, in toate zonele tarii, desi efectul sau este
greu de digerat in ziua de azi, pentru mintile hranite cu ateism sau, mai rau, cu clisee ale filmelor
horror: exorcizarea, care este si subiectul acestui articol.
Ce este exorcizarea
Conform dictionarelor, exorcizarea este acel proces prin care o persoana "este eliberata de diavol prin
rugaciuni, descantece etc." - o definitie sumara si oarecum brutala, dar care contine un verb-cheie,
extrem de folositor: a elibera.
Din timpuri imemorabile, oamenii au simtit nevoia de a se elibera de influentele rele, de obiceiurile
rele, de gandirea si de simtirea negativa. Si, in acest scop, au fost create posturile, rugaciunile,
descantecele si ritualurile, demersuri care, in medicina populara romaneasca, au un rol de vindecare a
sufletului, fiind repetate ciclic, nu doar in scopul tamaduirii, ci si al prevenirii tulburarilor psihoemotionale. De fapt, procesul exorcizarii era ceva foarte bine cunoscut poporului roman, facand parte
din rutina vietii de zi cu zi a taranilor nostri. De la rotile impletite din sanziene, care erau rostogolite pe
dealuri in miezul verii, pentru a alunga duhurile rele, si pana la focul Sfantului Dumitru, in care erau
aruncate in mod simbolic toate necazurile de peste an, ori la postul Craciunului, cu nenumaratele sale
ritualuri si obiceiuri, toate aveau acest rol, de a elibera constiinta participantilor de influentele nefaste.
In toate aceste ritualuri sunt prezente doua elemente: rugaciunile (inclusiv cele cu influente precrestine, cum ar fi descantecele) si plantele de leac, ultimele fiind creditate cu proprietati de alinare si
vindecare sufleteasca miraculoase. Fenomenele de exorcizare spectaculoase si de-a dreptul brutale,
mediatizate in ziua de astazi cu atata sarg, pana de curand erau ceva aproape necunoscut, deoarece
eliminarea raului in diferitele sale forme era o practica zilnica, facea parte dintr-o forma de igiena,
astazi prea putin cunoscuta - igiena sufletului. Or, sufletul, si odata cu el constiinta, fiind mentinute mai
mereu curate, raul profund nu se putea instala.
Printr-o traditie transmisa de milenii, taranii nostri stiau mereu sa-si gestioneze viata, asa incat sa nu
aiba nevoie nici de medicamente psihotrope sofisticate, nici de vraji tenebroase si nici de exorcizari
spectaculoase.
Exorcizarea si stiinta
Sepoate dovedi stiintific existenta unor influente bune sau rele, eventual venite din alte lumi, asupra
sufletului omenesc? Se poate dovedi, de exemplu, existenta diavolului, a ielelor, a strigoilor, a
zburatorilor, a vantoaselor (celor din vant) si a multor asemenea entitati cunoscute in medicina magica
romaneasca? Raspunsul este greu de dat, deoarece religia si traditia populara, pe de o parte, iar stiinta,
pe de alta parte, fac parte, deocamdata, din lumi total diferite, tinand de moduri de gandire total diferite.
Dovezile filmate despre exorcizarile spectaculoase facute in diverse colturi ale lumii pot fi puse la
indoiala, la fel ca si declaratiile martorilor, iar aspectul de spectacol macabru al acestor exorcizari este
un alt element care vine sa adauge un plus de indoiala. Dar subiectul acestui articol nu sunt aceste
exorcizari-spectacol, ci traditiile populare referitoare la eliberarea sufletului de influentele rele. Si,
trebuie sa recunoastem, si aceste traditii rezista prea putin in fata gandirii actuale, bazata pe dovezi
materiale, stiintifice, rationale. Exista insa in acest context un domeniu unde traditiile referitoare la
exorcizare sunt sustinute chiar de catre experimentele stiintifice. Iar acest domeniu este cel al plantelor
1

medicinale, folosite de mii de ani pentru eliberarea de influentele rele si pentru echilibrarea sufleteasca,
si care ulterior au intrat in vizorul stiintei, care le-a studiat.
SUNATOAREA
La vreme de iarna, buchetelele cu flori galbene de sunatoare, numita si pojarnita (Hypericum
perforatum), erau nelipsite din bucatariile caselor taranesti de la noi. Si la cate nu era folosita aceasta
planta! In primele zile dupa post, era administrata ca fiertura pentru a proteja fierea si organele interne
de efectele alimentatiei de frupt, mult mai grea. Mai mult, era luata profilactic, inainte de masa, pentru
a pastra cumpatarea in fata bogatiei de alimente si de bautura de la masa de Craciun. In medicina
magica, era folosita, impreuna cu busuiocul, contra "posedarilor" sau, in termeni mai accesibili zilelor
noastre, contra
tulburarilor psihice grave. Bobocii de sunatoare, culesi la Sfantul Ioan Sanzianul (24 iunie), erau
folositi contra supararilor la inima (deceptiilor in dragoste).
Ce spun studiile stiintifice
Un numar impresionant de cercetari pe pacienti umani, de o amploare mai mica sau mai mare, arata
faptul ca sunatoarea este extrem de eficienta in lupta cu diferite forme ale depresiei, precum si cu
complicatiile sale psiho-emotionale. Este greu de pus un semn de echivalenta intre manifestarile
depresiei si diversele influente malefice din medicina populara, tratate cu sunatoare, dar este cert ca
extractul din aceasta planta a ajuns sa fie medicamentul cel mai administrat contra depresiei in Uniunea
Europeana. Chiar si in refractara America, unde industria chimico-farmaceutic a are o influenta
covarsitoare, prescriptia acestei plante sub forma de extract a ajuns sa fie prima optiune terapeutica
pentru multi psihiatri cu pacienti depresivi.
Ce face extractul de sunatoare mai exact? In primul rand, determina scoarta cerebrala sa elibereze
anumiti neurotransmitatori, adica substante naturale care ne induc anumite stari emotionale, cum ar fi
optimismul, entuziasmul, tonusul psihic. Apoi, aceasta planta atenueaza, prin mecanisme neurologice
doar partial cunoscute, sentimentele de pesimism, de gol interior, de vinovatie paralizanta.
Mod de administrare
Studiile facute pe pacienti depresivi care au luat sunatoare au aratat ca, deja dupa doua saptamani de
cura, cei mai multi depasesc starea de astenie, incep sa capete incredere in fortele proprii, renuntand la
acea auto-evaluare negativa care este una dintre caracteristicile principale ale acestei afectiuni. In
timpul curei de sunatoare se administreaza extractul, asociat, pentru un efect mai bun si pentru evitarea
reactiilor adverse, cu pulberea de planta, in proportii egale. Doza zilnica de extract va fi cuprinsa intre
600 si 1200 mg, administrat in trei reprize, pentru o perioada de patru-sase saptamani, urmate de alte
doua saptamani de pauza.
ODOLEANUL
Se mai numeste si valeriana, denumirea sa stiintifica fiind Valeriana officinalis, iar "specialitatea" sa
principala era respingerea influentelor malefice la nivel erotic. Odinioara, radacina sa era pusa in turtele
de grau, cu care adolescentii plecau cu vitele la pascut, pentru "a-i feri de zburatori, care luau vlaga si
mintile, dar si pentru a-i feri de alte ispite".
Era consumat si pus la brau de feciori, pentru a-i feri de iele, dar si de fetele de maritat, pentru a nu
ceda ispitelor necurate. In timpul Caslegilor de Iarna, la sezatori, fetele veneau obligatoriu cu o
legaturica de odolean ascunsa in san, pentru protectie de deochi. Se credea ca farmecele de legare in
cununie si cele cu conotatii erotice nu au putere asupra celor care consuma radacina acestei buruieni de
leac.
In basmele romanesti se mai spunea ca cetele de zmei trec prin ceruri, pe deasupra caselor, de care nu
se pot apropia din pricina odoleanului tinut in pridvor, care-i alunga, si atunci ei canta: "De n-ar fi
odolean si iarba creata,/ Am avea si noi o viata". In zona muntoasa a Olteniei, radacina de valeriana
pisata se dadea vreme de 49 de zile celor posedati de necurat. La rasarit si la asfintit, se lua cate un praf
2

(aproximativ 1,5 grame) de valeriana, care se inghitea cu agheasma.

Noaptea se dormea cu o legatura de valeriana, leustean si iarba creata la cap, pentru a alunga toate
necuratiile din suflet si din trup. Sa vedem in continuare si cateva elemente stiintifice despre efectele
acestei plante:
Ce spun studiile stiintifice
Studiile clinice arata ca aceasta planta este un puternic anxiolitic, imbunatateste somnul si, important,
reduce excitabilitatea psihica si sexuala. Persoanele care sufera de anxietate, care se confrunta cu
atacuri de panica sau cu tulburari de somn au obtinut rezultate foarte bune cu ajutorul acestei plante. De
asemenea, odoleanul da rezultate intr-un domeniu unde medicatia de sinteza este adesea neputincioasa,
si anume, tulburarile de dinamica sexuala. Fie ca vorbim de hiperexcitabilitate sexuala ori de diverse
fobii si temeri legate de erotism, odoleanul are efecte foarte bune. Asadar, din punctul de vedere al
efectelor terapeutice, exista o potrivire practic perfecta intre utilizarile traditionale ale valerianei,
folosita pentru alungarea influentelor malefice la nivel erotic si psihic, si proprietatile medicinale, puse
in evidenta prin studii clinice si de laborator.
Mod de administrare
Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de pulbere de odolean, in cure de 30-60 de zile, cu 710 zile de pauza.
PELINITA
Denumirea sa stiintifica este Artemisia vulgaris si - asa cum o arata si numele popular - este ruda buna
cu pelinul. Pelinita este una dintre plantele medicinale cele mai raspandite la noi in tara, traditia
folosirii sale in medicina si in magia populara fiind foarte ampla.
Actiunea sa este mai blanda decat cea a pelinului si, din acest motiv, a fost folosita pe o scara foarte
larga. In mai toate zonele tarii, se dadea plamadita in vin pentru a stimula sistemul nervos central si
pentru combaterea asteniei. De asemenea, se credea ca cei care sufereau de somnambulism sau de
epilepsie erau sub influenta unor spirite rele sau erau posedati de duhuri rele, cu diverse denumiri, care
puteau fi alungate cu ajutorul pelinitei. Ramurile proaspete de pelinita erau legate in cununi, prin care
erau trecuti copiii epileptici. Maturele simbolice, obtinute din tulpini de pelinita, erau folosite pentru o
curatire ritualica a caselor, inaintea marilor sarbatori, dar si in cazul camerelor in care stateau cei grav
bolnavi, care astfel erau feriti de naluciri si vedenii. La sfantul Vasile cel Mare, considerat a fi sfantul
cu cele mai puternice valente exorcizante, in colturile caselor bantuite erau puse legaturi cu pelinita si
busuioc luat de la biserica, pentru a speria toate creaturile diavolesti.
Ce spun studiile stiintifice
Cercetarile medicale au demonstrat ca pelinita este un tonic nervos si vigilizant, ce combate starile
astenice si anorexia psihica. Principiile active ale pelinitei sunt un puternic stimulent al sistemului
nervos central, inducand o stare de tonus psihic si de buna dispozitie, combatand anumite forme de
depresie. Tipologia de persoana depresiva care raspundecel mai bine la tratamentul cu pelinita este cea
la care depresia este insotita de inapetenta, sedentarism, somn greu si cu vise neclare, cu trezire dificila
si insotita de stari de stupoare.
De asemenea, pelinita este un bun insecticid si are calitatea de a elimina aproape toti parazitii din
organism, fie ei viermi sau protozoare, care nu rezista la actiunea principiilor sale active aromatice.
Acest efect de alungare a parazitilor din corpul uman se pare ca are un echivalent si la nivel spiritual,
de unde - se spunea - alunga toate influentele malefice.
Mod de administrare
Se administreaza pulberea, cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi, in cure de cate doua
saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
ANGELICA
I se mai spune si "ingerica" sau "iarba celor sapte ingeri", si se credea despre ea, in mai toata Europa,
3

ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Folclorul nostru, mai ales cel din satele de munte, este
plin de credinte incantatoare, legate de aceasta planta de leac. Se spune, de pilda, ca ea poate fi culeasa
si administrata spre vindecare numai de oameni cu un cuget si suflet curate. Daca simte ca se apropie
de ea un om rau ori lacom, isi pierde forta, pentru ca ingerii pleaca de la ea.
Angelica poate fi culeasa numai dupa-amiaza, pentru ca, parandu-i rau dupa locurile in care s-a nascut
si a crescut, e bine sa fie luata doar dupa ce "adoarme", spre inserat. Insasi denumirea sa stiintifica,
Angelica archangelica, arata ca aceasta planta atrage, prin rezonanta, ajutorul si protectia ingerilor. In
medicina magica romaneasca, angelica joaca, din acest punct de vedere, un rol unic, acela de "magnet"
pentru influentele magice benefice si nu doar de simplu exorcizant.
Ce spun studiile stiintifice
Din punctul de vedere al actiunii farmacodinamice, angelica este un reglator excelent al sistemului
neuro-vegetativ, avand, deopotriva, proprietati stimulente nervoase (datorita substantelor volatile pe
care
le contine) si calmante (datorita furanocumarinelor din compozitia sa). Acesti compusi cu efect
antagonic la nivelul sistemului nervos central explica actiunea sa reglatoare. Prin calitatile sale tonice si
psihotrope, administrarea acestei plante este capabila sa elimine starile de blocaj psihic ale celor grav
bolnavi, stari caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai, de a
lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este vindecabila, pacientul nu este capabil sa
sustina lupta cu propriile sale stari de pesimism si resemnare, care este, de fapt, si cea mai grea.
Angelica, alaturi de rugaciune, se pare ca este un remediu cu adevarat magic in aceste stari-limita, in
care este nevoie de o sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic.
Mod de administrare
Se recomanda sub forma de pulbere: o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa. Daca
se administreaza unor pacienti care se confrunta cu o senzatie de voma foarte puternica, atunci se
amesteca cu putina menta, iar in cazul in care puterea de digestie este foarte redusa, se adauga putina
pulbere de pelinita sau de anghinare.
ISOPUL
Este una dintre plantele biblice cele mai importante. In Psalmul 50 se spune: "Stropi-ma-vei cu isop si
ma voi curati, spala-ma-vei, si mai vartos decat zapada ma voi albi". In medicina populara romaneasca,
isopul (Hyssopus officinalis) este considerat un purificator psihic, o planta care alunga gandurile negre
si trezeste optimismul. La fel ca si pelinita, este creditat cu un efect puternic de curatare a caselor si a
oamenilor de influentele malefice, fiind un mijloc de purificare emotionala si spirituala, asa cum o arata
si psalmul citat. Ca atare, in Romania, dar si in intreaga lume crestina, a fost din cele mai vechi timpuri
folosit ca remediu exorcizant, singur sau in combinatii, intr-o gama foarte larga de tulburari
psihoemotionale.
Ce spun studiile stiintifice
Studiile stiintifice au demonstrat ca partea aeriana a isopului contine substante active cu un puternic
tonic psihic, care stimuleaza capacitati cognitive cum ar fi atentia, avand si efect antidepresiv. Uleiurile
volatile pe care aceasta planta le contine si care ii dau mireasma caracteristica, proaspata, au calitati de
stimulare a apetitului, de combatere a starilor de astenie si somnolenta.
Mod de administrare
Se pune o lingurita de planta maruntita intr-un pahar de apa si se lasa la temperatura camerei sa
macereze, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de
regula inainte de masa.
BUSUIOCUL
Este o planta cu valente exorcizante, foarte puternice in randul crestin-ortodocsilor. Manunchiul de
busuioc, care este pus la icoane ori care este folosit pentru stropirea cu agheasma in cadrul slujbelor,
4

este un adevarat simbol al purificarii sufletesti, al reinnoirii spirituale si al eliberarii de rautatile

"lumesti". In Ajunul Craciunului, venirea preotului cu manunchiul de busuioc, cu care stropeste, cu
agheasma, deopotriva casa si pe credinciosi, a nascut o serie intreaga de traditii populare. In satele din
nordul Ardealului, exista obiceiul ca preotul sa piarda, din greseala, o ramurica de busuioc, in casele cu
fete de maritat, ramurica aducatoare de noroc si fericire in dragoste, daca era purtata in par, de
sarbatori. Aceeasi ramurica era tinuta la loc de cinste la icoane, ca sa indeparteze raul si nenorocirile
din casa.
Pentru administrarea interna, in medicina populara si magica romaneasca, de cele mai multe ori,
busuiocul se asociaza cu sunatoarea, aceasta combinatie fiind imbatabila pentru echilibrarea sufleteasca
si spirituala.
Ce spun studiile stiintifice
Conform observatiilor clinice, busuiocul este un stimulent al atentiei, induce stari de tonus psihic si
mental, normalizeaza apetitul, iar asupra unora dintre pacienti are chiar darul de a induce stari de buna
dispozitie si usoara euforie. Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza psihicul de efectele nefaste
ale stresului si ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca
principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului, si in
special sistemului nervos central, sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor
specialisti arata, insa, ca la multi pacienti busuiocul induce o stare de optimism si de incredere, care nu
poate fi explicata doar prin simpla oxigenare.
Mod de administrare
Se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o
lingurita, de 4-6 ori pe zi.
Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care se
poate relua.
PASSIFLORA
Este singura planta din aceasta prezentare care nu este specifica medicinii populare si magice
romanesti. Traducerea denumirii sale nu este "floarea pasiunii", cum gresit este numita in diverse
materiale publicitare, ci Floarea Patimilor lui Hristos. De ce au ales sa asocieze calugarii iezuiti, care au
descoperit aceasta floare, de o incredibila si luxurianta frumusete, cu Patimile? Unii cred ca din cauza
nuantelor sangerii pe care aceasta planta le capata, altii vad actiunea purificatoare la nivel psihic a
acestei plante de leac ca pe un ajutor ceresc, care aduce aminte de Ajutorul Divin primit de catre
oameni de la Iisus, prin sacrificiu, prin Patimi. Passiflora este cunoscuta ca planta care alunga teama,
nelinistea, indemnand mintea si psihicul spre rugaciune, meditatie si contemplatie.
Ce spun studiile stiintifice
Aceasta planta este pe cat de eficienta in terapie, pe atat de complexa ca si compozitie chimica si
actiune terapeutica. Nu exista un singur principiu activ care sa explice actiunile calmante si echilibrante
ale acestei flori de leac si, ca atare, obtinerea medicamentelor de semisinteza din passiflora nu este
posibila, planta integrala fiind mult mai eficienta.
Daca sunatoarea este remediul numarul unu contra depresiei, passiflora este, prin excelenta, eficienta
contra anxietatii si insomniei, fiind o adevarata planta a calmului. Studii comparative, facute in
spitalele specializate, au aratat ca extractul din aceasta planta are efecte calmante ale anxietatii la fel de
puternice ca benzodiazepinele (o grupa de sedative de sinteza, din care face parte si Diazepamul), dar
fara efectele secundare ale acestora. Pacientii tratati cu extract de passiflora au inregistrat o scadere a
intensitatii si a frecventei starilor de angoasa si de teama fara motiv aparent, o imbunatatire a somnului
si a vietii psiho-afective pe ansamblu. Contra insomniei, passiflora este cel mai folosit remediu natural.
Spre deosebire de somniferele de sinteza, aceasta planta induce un somn usor, cu vise clare, cu
respiratie normala, usoara, si cu depresie neurologica si mentala redusa. Dupa trezire, pacientii nu au
simptome neplacute, cum ar fi starile de confuzie mentala, ameteala, dificultate in respiratie,
5

melancolie ori probleme de orientare, ca in cazul celor care iau somnifere artificiale.
Mod de administrare
Extractul de passiflora se administreaza cate 250-300 mg de trei ori pe zi, in cure de 90 de zile.
Tratamentul poate fi eficient inca de la inceput, dar chiar si in cazul in care primele doze nu par a da
efectele scontate, nu trebuie sa renuntam. Aceasta, deoarece, potrivit cercetatorilor, cele mai clare
rezultate se vad dupa o cura de 30 de zile cu Passiflora, efectele sale de imbunatatire a vietii emotionale
si a somnului instalandu-se lent, dar temeinic.
In loc de incheiere
Fara doar si poate, plantele medicinale nu sunt singurul si nici macar cel mai puternic mijloc
exorcizant, dar au in schimb calitatea ca actiunea lor terapeutica asupra sufletului poate fi obiectivata
prin studii stiintifice. Trebuie insa sa stim ca, si fara influenta acestor plante, exorcizarea, alungarea
influentelor malefice din viata noastra, are loc - fara sa ne dam seama - practic in fiecare zi din viata
fiecaruia dintre noi. Cum? De exemplu, prin puterea unui zambet sincer, abia schitat de catre buze, dar
venit din suflet, care sterge intr-o clipa toata durerea, revolta sau supararea.
Apoi, raul din noi nu rezista prea mult atunci cand daruim din tot sufletul.
Este vorba de darul acela, nu conteaza cat de mic, care nu ne este cerut, dar pe care simtim nevoia sa-l
facem. Daruim un cuvant bun, daruim o carte care ne este draga sau poate doar cateva minute din
timpul nostru, in care ascultam cu rabdare pe cineva drag. Aceasta daruire repetata va scapa sufletul
nostru de tristete, de intoleranta, il va elibera din temnita furiei sau a disperarii.
Nu trebuie sa uitam de rugaciune, care - pentru cel care o poate face sincer si direct - este un mijloc
exceptional de despovarare a sufletului, de curatire si de inaltare a constiintei. Rugaciunea, in timp,
modifica in bine caracterul, alunga uratul din noi si scoate la iveala comori nebanuite, fiind un mijloc
de exorcizare, dar si mult mai mult decat atat.
Dar ce ramane de facut pentru cei care nu pot zambi, care nu pot darui si nici macar nu se pot ruga, in
adevaratul sens al cuvantului? Ei bine, si pentru un asemenea caz disperat exista o farama pretioasa de
speranta, totodata si cel mai important mijloc de exorcizare: IUBIREA. Nu, nu este vorba de patima,
nici de acel joc al atractiei si repulsiei cu tente erotice, ci de acea iubire pur sufleteasca, altruista,
dezinteresata, in care reusim sa punem binele cuiva mai presus de noi insine, fie si pentru cateva clipe.
Atat timp cat exista si un fir, cat de mic, de iubire, despovararea de rau, de urat, este posibila mult mai
rapid decat ne-am putea imagina. Si pentru ca au venit sarbatorile, pentru ca oamenii au atata nevoie de
afectiune, sa ne aducem aminte sa le zambim, sa le daruim si sa-i iubim, in tacere.

Mrarul este un condiment foarte aromat originar din regiunile situate la est de Mediterana fiind
folosit Evul Mediu pentru a alunga spiritele rele. Pentru romni este un simbol al vitalitatii.
Efectele benefice ale mararului au fost mentionate i n farmacopeea egiptean de acum 5000
de ani.
E o mirodenie este foarte folosit n Europa, dar i n India, unde frunzele uscate de marar
folosesc att la aromatizarea salatelor, fripturilor i sosurilor ct i a lichiorurilor i dulceurilor.

Efectele mararului asupra sntii:

Bogat n potasiu, sodiu i sulf, mararul este un foarte bun diuretic. Amelioreaz anxietatea i
epuizarea nervoas, insomia, tulburrile digestive, ntrete unghiile. Contine ulei volatil intre
2,5-4%( in frunzele de marar si in ramurile tinere si 3-6% in seminte) calciu, potasiu, fier,
magneziu, vitaminele A, B si C. Uleiul volatil de marar contine intre 40-60% carvona (un
puternic antioxidant specific mararului, dafinului si chimenului), substanta cu un puternic efect
anti-cancerigen.
Mrarul are proprieti digestive, antispastice, antiinflamatorii i diuretice. Pe vremuri, el a fost
folosit pentru calmarea crizelor de epilepsie, i dac n timpul unui banchet cineva ar fi baut prea
mult, mrarul calma excesul. Se pare c are i proprieti afrodisiace. Sub form de infuzie
mrarul stimuleaz sistemul digestiv, seminele opresc sughiul, durerile de cap tusea, stimuleaz
lactaia, ajut la eliminarea gazelor intestinale, la diminuarea crampelelor i are aciune de
antiseptic intestinal.
Folosit n ngrijirea dentiiei, aceast plant cur n profunzime dinii i gingiile, reuind s
opreasc proliferarea bacteriilor responsabile de infeciile gingivale i de formarea cariilor. De
asemenea, el este recomandat persoanelor care au sensibilitate dentar, mestecarea frunzelor de
mrar putnd calma durerile.
Un decoct de vin alb n care se adaug frunze de mrar poate fi folosit pentru periajul zilnic al
dinilor. Pentru o respiraie proaspt putei folosi pentru gargar un decoct din semine de mrar.
Citeste si: Cura de slabire cu USTUROI sanatoasa si foarte eficienta
Mrarul poate lupta mpotriva dispepsiei nervoase i poate reduce febra, atunci cnd este
administrat sub form de infuzie. Mrarul oprete sughiul, stimuleaz pofta de mncare i poate
chiar s mbunteasc libidoul i tonusul general. n cazul reteniei de ap, a spasmelor
gastrice, a surplusului de greutate, sau n ulcere, este recomandat a se bea o infuzie de mrar de 2
-3 ori pe zi.
Uleiul esenial de marar, adugat n ceai combate gazele intestinale i balonarea. Este eficace
mpotriva durerilor menstruale, a colicilor i a problemelor hepatice.
Uleiul esenial de mrar poate opri sforitul, fii de ajuns s picurai cteva picturi de ulei pe un
prosop aezat pe pern.

Cresterea sanilor cu tinctura din seminte de marar ?

Cercetatorii de la Universitatea din Osaka afirma ca o cura cu pulbere sau cu tinctura din seminte
de marar , timp de 20 de zile, favorizeaza cresterea sanilor, pe care-i remodeleaza si carora le
accentueaza fermitatea, Frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen. Estrogenul
incetineste procesul deimbatranire, face pielea frumoasa, ajuta la cresterea naturala si armonioasa
a sanilor, regleaza ciclul menstrual si estompeaza simptomele menopauzei.

Reete naturale pe baz de marar

Infuzia cu marar(folosit pentru digestie, insomnie, anxietate): fierbei o crengu de mrar ntro ceasc de ap i lsai la infuzat cteva minute. Infuzia trebuie bautacald.
Apa de mrar: adugai o lingurit de seminte de mrar mcinate ntr-o ceasc cu ap fierbinte i
lasai s infuzeze ctva ore. Filtrai i indulcii cu miere. Pentru copii reducei cantitatea de
semine la jumtate.
Pulberea de marar se obtine prin macinarea semintelor si a inflorescentelor uscate cu ajutorul
unei rasnite. Se poate lua de doua ori pe zi cate o lingurita, insa, inainte de a fi inghitita, se tine
timp de 10-15 minute sub limba. Tratamentul dureaza 21 de zile.
Tinctura de marar: 100 ml de alcool de 50 de grade, in care se adauga 3-4 lingurite de pulbere
de marar. Tinctura de marar se lasa la macerat timp de 8-9 zile, dupa care se filtreaza.
Tratamentul cu tinctura de marar dureaza 21 de zile, luandu-se de 3 ori pe zi inainte de mese cate
o lingurita de tinctura dizolvata in 100 ml de apa.
Ceai de marar se prepara o infuzie din doua lingurite de seminte de marar la 250 ml de apa.
Ceaiul de marar este un elixir excelent pentru slabit.
Vinul de marar: Pentru tratarea asteniei se prepara un amestec de 20 de linguri de marar si un
litru de vin rosu. Se lasa o saptamana la macerat, se filtreaza si se consuma cate 50 ml dupa
fiecare masa.
Contraindicaii i precauii
Pe parcursul sarcinii uleiul esenial de mrar poate fi toxic pentru ft, de aceea este contraindicat
femeilor nsrcinate, dar i femeilor care alpteaz. Uleiul esenial de mrar trebuie folosit n
doze mici.
Trebuie administrat cu precauie copiilor, fiind interzis copiilor sub doi ani.
n utilizarea de lung durat mrarul poate deveni neorotoxic.

Principalele beneficii pentru sanatate ale mararului:

1. Te scapa de kilogramele in plus. Mararul este folosit cu succes in regimurile pentru slabit,
deoarece are proprietatea de a aplatiza abdomenul. Proprietatile sale diuretice impiedica retentia
de lichide din organism si actioneaza asupra depunerilor in zonele celulitice.
2. Stimuleaza activitatea rinichilor. Patru linguri de suc proaspat de marar luate zilnic timp de
doua saptamani previne si combate calculii, cistitele si infectiile renale.
3. Calmeaza durerile abdominale. Mararul l actioneaza foarte eficient stimuland toate functiile
intestinale si are un puternic efect antispastic. Calmeaza durerile abdominale, limiteaza
acumularea de gaze si scuteste nou-nascutul de colici.
4. Benefic sistemului nervos. Mararul mai este un puternic tonic fizic si psihic, combate
depresia si readuce bucuria de a trai.
5. Intareste oasele. Semintele de marar au cea mai mare concentratie de calciu dint tot regnul
vegetal. O lingurita cu seminte contine mai mult calciu decat o cana cu lapte. Calciul este necesar
in special pentru prevenirea osteoporozei.
6. Sani mai fermi. Frunzele de marar si semintele contin mici cantitati de estrogen hormonul
feminin responsabil de cresterea naturala a sanilor si de intretinerea supletii pielii.
7. Improspateaza respiratia. Mesteca frunze si seminte de marar daca vrei o respiratie
proaspata. In plus, semintele au capacitatea de a calma durerile usoare de dinti.

Frunzele de marar(FORMULA AS)

Este probabil zarzavatul cu cea mai lunga "cariera" din lume, folosirea sa ca adaos in mancaruri, dar si
ca medicament, fiind mentionata intr-un papirus egiptean vechi de peste 4000 de ani.
Descoperiri arheologice foarte recente, facute langa un lac din Elvetia, au aratat, insa, ca aceasta planta
era cunoscuta si folosita in Europa cel putin cu 7000 de ani inainte, fiind cultivata la o distanta de sute de
kilometri de tarmul Mediteranei, unde creste spontan. Interesant este si ca acest zarzavat a "migrat"
foarte de timpuriu din sudul Europei catre Asia indepartata. Mararul a fost intens folosit si in medicina
tibetana (Unani), si in cea indiana (Ayurveda), unde era administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si
antiinflamator. In Antichitate, romanii pretuiau in mod special mararul, care era un remediu de prim
ajutor contra tulburarilor digestive si a durerilor de cap ce apareau dupa petrecerile prea imbelsugate. In
medicina populara romaneasca, sucul proaspat sau decoctul obtinut din tulpinile de marar se dadea
contra bolilor de inima si contra tusei, dar si pentru diverse "boli femeiesti" ori pentru "boli de pantece".
O parte din secretul frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de uleiul aromat pe care il
contin, o substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul aromatic din marar actioneaza in
special asupra sistemului digestiv si a celui nervos, dar are si alte actiuni, asa cum vom vedea in cele ce
urmeaza:
Modalitati de preparare si de administrare a mararului

Pentru a obtine sucul de marar, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete,
la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza.
Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4
ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de marar de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin
suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 2 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze
de marar, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov.
Infuzie
Se pun la macerat trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de marar, in jumatate
de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar
planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care
se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ
un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).
Mararul ca adaos in mancare
Adaugat in hrana de zi cu zi, mararul este deopotriva un condiment si un conservant excelent. Pus in
ciorbe sau in tocanite, el prelungeste "termenul de valabilitate" al acestora cu cel putin 24 de ore,
deoarece uleiul volatil pe care il contine impiedica declansarea proceselor de fermentatie. Pus in salate,
in sandviciuri sau in sosuri, le face mai digerabile si le intensifica gustul. In medicina Ayurveda se face din
frunze de marar tocate fin si din iaurt (putem obtine acest amestec prin mixare) un sos racoritor, care se
consuma in zilele calduroase, dar si atunci cand consumam hrana picanta, uscata sau fierbinte.
Tratamente interne
* Hipoaciditate, indigestie - se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde tocat inainte de
masa sau la felul intai. In doze medii si mici, mararul este un excelent stimulent al secretiei de sucuri
gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv. Interesant este ca, in doze mari, mararul are efectul opus,
inhiband secretia de sucuri gastrice si fiind foarte util in tratarea gastritei hiper-acide.
* Gastrita hiperacida - se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de preferinta de tip
Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric, dupa care se lasa 40 de minute sa se intrepatrunda
componentele. Se consuma acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi. Asupra majoritatii
suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale durerii, reduce secretia acida,
normalizeaza digestia si apetitul.
* Balonare, colita de fermentatie - substantele volatile continute de marar impiedica dezvoltarea in
exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia colicilor abdominale. Se face o
cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la fiecare masa cate o lingurita de frunze proaspete
de marar tocate marunt.

Ca sa fie eficient, trebuie sa fie proaspat

* Colita de putrefactie - inainte de fiecare masa se consuma o salata de varza, de castraveti sau de
salata verde, in care se adauga 2 lingurite de marar tocat si o lingurita de otet de mere. Tratamentul se
face vreme de 1-2 luni si are un efect de reglare a florei intestinale foarte rapid si sigur.
* Candidoza digestiva - se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu marar si iaurt Bifidus,
descris la gastrita hiper-acida. Se face o cura de 30 de zile cu acest remediu care, desi pare foarte simplu,
are o actiune extrem de complexa. Frunzele de marar contin substante aromatice cu un efect antifungic
foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva normala, ceea ce duce la inhibarea
dezvoltarii tulpinilor agresive de Candida.
* Diskinezie biliara - substantele amare si uleiul esential continut de frunzele de marar stimuleaza
varsarea bilei in colecist. Se consuma cate 50 ml de suc de marar, de doua ori pe zi, in cure de 2
saptamani. Tratamentul are si efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare, ceea ce il recomanda si ca
adjuvant in colecistita.
* Sughit, spasme digestive - la nevoie, se mesteca indelung cateva tulpini de marar. Este un remediu
folosit cu succes inca din evul mediu, cand era administrat in timpul banchetelor pentru a preveni
disconfortul mesenilor. Explicatia eficientei sale este existenta unor substante in marar cu efecte
antispastice puternice. Daca tratamentul acesta nu da totusi rezultate, se poate recurge la unul mai
puternic: se opareste o lingurita de seminte de marar cu o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat vreme
de 10 minute, apoi se filtreaza si se consuma infuzia astfel obtinuta, cat de calda posibil. Efectul calmant
digestiv si antispastic al acestui remediu este foarte rapid.
* Adjuvant in cistita si in nefrita - consumarea a 50 ml de suc proaspat de marar (obtinut prin metoda
descrisa in acest articol), de 2-3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, are un foarte bun efect
antibacterian si antifungic asupra aparatului urinar. Conform unor studii recente, sucul de frunze de
marar este si un puternic diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, ajutand la prevenirea si la
combaterea calculozelor renale.
* Infectie cu stafilococ auriu - un studiu facut de o echipa de cercetatori din India si din Argentina, sub
conducerea dr. Gurdip Singh, a pus in evidenta o puternica actiune antibiotica a frunzelor si a semintelor
de marar. Ca adjuvant in infectia cu Staphylococcus aureus, se administreaza sucul din frunze, cate 100
ml pe zi, in doua reprize, in cure de 2 saptamani. Suplimentar, se administreaza si uleiul volatil de marar
(se gaseste in magazinele naturiste), cate 4 picaturi, de trei ori pe zi. Ambele remedii au efecte
antibiotice puternice, avand o eficienta demonstrata si contra altor bacterii, cum ar fi Bacillus cereus sau
Pseudomonas aeruginosa.
* Alaptare, refacere rapida dupa nastere - frunzele de marar proaspete, mestecate zilnic de femeile care
au nascut de curand, sunt un excelent tonic fizic si nervos, ajutand la recapatarea apetitului, stimuland
secretia lactica, imbunatatind calitatea laptelui, favorizand resorbtia tesuturilor aparute "in plus" in
timpul graviditatii. Pentru a spori secretia de lapte, un remediu simplu si uluitor de eficient este
sandiviciul cu marar, adica painea unsa cu unt si presarata cu putina sare si cu mult marar tocat fin. Se
consuma acest "medicament" dimineata si seara. Efectele de stimulare a lactatiei sunt cel mai adesea
impresionante.
* Postmenopauza - frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul feminin care
incetineste foarte mult procesele de imbatranire, catifeleaza pielea, face ca pilozitatile sa creasca mult
mai lent, ajuta la mentinerea fermitatii tesuturilor si previne uscarea mucoasei vaginale. Salatele
asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate in aceasta perioada a vietii, cand, in general,

zarzavaturile si legumele proaspete sunt mai necesare ca oricand.

* Osteoporoza - dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si de alte alimente cu efecte
usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul germinat sau semintele de fenicul, este o excelenta
premisa pentru prevenirea pierderii de substanta osoasa. Macar de doua ori pe an, primavara si la
sfarsitul verii, faceti o cura cu salate de cruditati, pe care sa le asezonati cu marar din belsug (minimum
20 de grame pe zi).
* Obezitate, retentie de lichide - mararul verde are efect diuretic puternic si regleaza apetitul alimentar,
fiind recomandat in mod special atunci cand vrem sa slabim. Se face o cura cu suc de marar, din care se
administreaza cate 50 de ml, de doua ori pe zi, cu 5 minute inaintea mesei de pranz si a cinei. Cura
dureaza 2 luni si se poate relua dupa o pauza de 3 saptamani. Atunci cand simtiti apropierea iminenta a
unui "acces de foame", mestecati foarte lent si indelung cateva fire de marar proaspat. Are efecte
calmante psihice si regleaza apetitul.
* Dureri de cap - in medicina traditionala a popoarelor europene nordice, mararul este renumit pentru
efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea catorva tulpini verzi de marar combate
eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de ameteala si de varsaturi), reda acuitatea si claritatea
simturilor celor surmenati.
* Adjuvant in insomnie - flavonoidele si unele oligoelemente continute in marar stimuleaza productia
asa-numitilor "hormoni ai somnului" (de fapt sunt niste neurotransmitatori eliberati de catre scoarta
cerebrala). La masa de seara se recomanda, asadar, o salata de cruditati in care sa punem macar 30 de
grame (o legatura) de frunze de marar proaspete, tocate foarte fin.
* Raceli (viroze respiratorii) - se recomanda administrarea sucului de marar, cate 100 ml pe zi, consumat
in mai multe reprize. Are efect usor febrifug, diminueaza senzatia de vertij, durerile musculare si
articulare din timpul gripei. In plus, previne suprainfectiile bacteriene si usureaza respiratia,
decongestionand caile respiratorii. O reteta de medicina populara care da efecte foarte bune contra
racelii este mujdeiul facut din 2 catei de usturoi zdrobiti, o jumatate de lingurita de otet, 3 linguri de apa
si o legatura de marar taiat foarte marunt. Desi are nume de aliment, mujdeiul cu mult marar este un
adevarat medicament. Incercati si va veti convinge de acest lucru.

Arma lui secreta: uleiul aromat, cu proprietati exceptionale

* Astm bronsic - kampferol este numele unei substante (o flavonoida) continuta de catre frunzele
proaspete de marar si care are efecte antiinflamatoare si antihistaminice exceptionale. Bolnavilor de
astm bronsic, de bronsita alergica si de alergii respiratorii in general le este recomandata cura cu marar,
din care se consuma cate 30-40 de grame zilnic, vreme de 4-6 saptamani. Cura diminueaza inflamatia
cailor respiratorii, ajuta la decongestionarea acestora de secretiile in exces, diminueaza sensibilitatea
alergica a organismului pe ansamblu.
* Valori ridicate ale colesterolului negativ (LDL) - un studiu de medicina experimentala facut in anul 2006
in laboratoarele Universitatii "Isfahan" din Iran a demonstrat ca administrarea de doze repetate de
marar duce in 6 saptamani la o reducere a colesterolului din sange cu peste 10%. Ca atare, se
recomanda introducerea acestui zarzavat proaspat in alimentatie, consumand minimum 30 de grame de
marar, in cure cat mai indelungate.
* Prevenirea cancerului - consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae, din care fac parte alaturi de

marar si patrunjelul, telina, morcovul si leusteanul, tine boala canceroasa la distanta. Aceasta datorita
flavonoidelor, substantelor aromatice si a clorofilei continute de aceste zarzavaturi, care previn mutatiile
celulare, inhiba cresterea tumorilor si declanseaza apoptoza (programul de auto-distrugere) a celulelor
maligne.
* Adjuvant in cancerul pulmonar, in cancerul cavitatii bucale - anumite substante (monoterpene)
continute in frunzele de patrunjel si, mai ales, in frunzele de marar, previn actiunea cancerigena a unor
gaze si suspensii toxice, cum ar fi cele eliminate de autovehiculele cu ardere interna, de gropile de gunoi
sau de tigarile aprinse. Aceste "otravuri" pe care le respiram, vrand nevrand, zilnic, sunt responsabile in
foarte mare masura de multitudinea formelor de cancer al cailor respiratorii, care afecteaza in prezent
milioane de oameni din intreaga lume. Cele doua zarzavaturi sunt eficiente insa nu doar in prevenirea, ci
si in tratarea afectiunilor tumorale care afecteaza respectivele segmente. Se recomanda consumul zilnic
a cate 20-30 de grame de marar si aceeasi cantitate de patrunjel verde, in cure de minimum 3 luni.
Tratamente externe
* Respiratie cu miros neplacut, gingivita - poate parea greu de crezut, dar mararul este stramosul...
pastei de dinti. Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate, recomanda ca dupa fiecare masa
sa fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de marar. El spunea ca acest remediu nu doar
improspateaza respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si previne inflamatiile mucoasei
bucale. Cercetarile moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele antibiotice si antiinflamatoare ale
substantelor continute de frunzele proaspete de marar justificand din plin utilizarea acestuia ca produs
pentru mentinerea igienei cavitatii bucale.
* Adjuvant in blefarita si in conjunctivita - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de marar.
Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din
timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie pentru a fi pastrata umeda). Tratamentul are efecte
antibacteriene si antiinflamatoare, reduce senzatia de jena si de mancarime la nivelul ochiului.
Precautii si contraindicatii
Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in perioada sarcinii, fiind in
schimb indicate in perioada de dupa nastere. Administrarea mararului se va face in doze care vor creste
gradat, o cantitate mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest tratament
putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap. Pentru a obtine efectele
terapeutice scontate, consumati doar mararul proaspat. Tulpinile de marar pastrate in borcanele cu apa
isi pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme culoarea verde. Daca doriti sa
pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta, puneti-l in pungi de plastic si tineti-l in frigider,
dar nu mai mult de 4 zile.

Nucul (Juglans regia)

Este poate cel mai frumos si iubit arbore de la noi din tara, cu coroana lui uriasa, cu scoarta adanc
crestata, cu ramurile puternice si frunzele de un verde intens. Dacii il cunosteau si il venerau ca arbore
magic, ca sursa de hrana si ca medicament. Nu cu mult timp in urma, in Romania existau inca palcuri
intregi de paduri de nuc, paduri doborate de lacomia ucigasa a unor nechibzuiti, si care apoi nu s-au mai
regenerat niciodata.
In medicina populara romaneasca, nucul are atat de multe utilizari, incat s-ar putea face un mic volum de specialitate
cu retetele medicinale si magice care au fost culese pana acum de etnologi. Este o curiozitate a lumii botanice, fiind
una dintre plantele care nu accepta nici o surata in preajma sa (se stie ca sub nuc nici iarba nu creste) si, mai mult,
tine la distanta toate insectele si daunatorii. Secreta o cantitate impresionanta de iod, iar fructele sale sunt adevarate
bombe energetice, fiind printre alimentele naturale cele mai bogate in calorii si, totodata, cele mai complete din punct
de vedere nutritiv. De altfel, in cele ce urmeaza, vom vorbi despre efectele medicinale ale acestui arbore.
Ce se foloseste de la nuc
Despre nuc (Juglans regia) se poate spune, fara a exagera deloc, ca este o adevarata farmacie verde, aproape tot ceea
ce produce putand fi folosit in scopuri medicinale:
Cojile verzi care invelesc fructele pana la maturitate sunt foarte bogate in iod si taninuri, avand efecte antiinfectioase,
depurative si stimulatoare ale activitatii tiroidei.
Frunzele - se mai pot culege si acum, cat sunt inca verzi, au proprietati hipoglicemiante, diuretice, previn si combat
infectiile tubului digestiv si cele renale.
Fructele (nucile) sunt un medicament-aliment, foarte bogate in vitamina E, ajutand la mentinerea sanatatii sistemului
cardiovascular, regland pe cale naturala nivelul colesterolului in sange, avand proprietati stimulatoare hormonale,
reintineritoare si afrodiziace.
Axul nucii, adica acea pojghita care desparte miezul de nuca in doua, este puternic astringent, are efecte antitusive si
antiinfectioase la nivelul cailor respiratorii medii.
Miezul de nuca - un aliment-medicament cu putere calorica la fel de mare ca si carnea, dar mult mai sanatos.
Culegere si depozitare
Frunzele de nuc se culeg cat timp mai sunt inca verzi, prin desprindere de pe ramuri, dar fara codita. Se usuca in loc
uscat si umbrit, in strat subtire. Se depoziteaza in saci de hartie, in locuri curate si lipsite de umiditate, avand un
termen de valabilitate de maximum doi ani.
Cojile verzi de nuca se recolteaza odata cu scuturarea nucilor din pom, care cad de obicei cu tot cu invelisul verde ce
le protejeaza pana la maturitate. Se selecteaza doar bucatile de un verde sanatos (cele brunificate sau ingalbenite se
arunca), care se pun la uscat in strat unic, cu scobitura in sus, asa incat sa permita o evaporare optima a apei. Cand
sunt perfect uscate si casante, se strang si se depoziteaza in saci de panza.
Axul nucii se obtine atunci cand se decojesc fructele pentru a scoate miezul. Nu necesita uscare sau conditii de
pastrare speciale, ci doar sa nu-l aruncati, intrucat se poate dovedi de mare ajutor la nevoie.
Retete medicinale cu frunze si coji de nuc
Extractul hidroalcoolic de coji verzi de nuca
Este cel mai activ preparat obtinut din nuc, fiind foarte bogat in iod, flavonoide si taninuri. Se obtine astfel: se pun
intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de coji verzi de nuca, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool
alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc
calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din
acest remediu, de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.
Decoctul combinat de coji verzi de nuca
Inflorescentele nucuclui

Se lasa la macerat 4 lingurite de coji verzi, maruntite in prealabil, intr-o cana de apa (250 ml) la temperatura camerei,
vreme de 8 ore, dupa care se filtreaza. Extractul rezultat se pastreaza, iar planta ramasa se fierbe la foc mic, vreme de
5 minute, in inca o cana de apa clocotita, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se strecoara. La sfarsit se combina
cele doua extracte, rezultand aproximativ jumatate de litru de preparat, care se foloseste extern sau intern.
Infuzia combinata de frunze de nuc
Se pun la macerat 3-4 linguri de frunze de nuc maruntite, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care
se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca o jumatate de

litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se
aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern.
Decoctul obtinut din axul nucilor
Se obtine prin fierberea a 3-4 lingurite de produs vegetal, maruntit in 300 ml de apa, vreme de 10-15 minute, dupa
care se filtreaza. Se administreaza indulcit cu miere, cat mai fierbinte posibil.
Pulberea de frunze de nuc
Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de frunze de nuc se face in
borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece
substantele sale volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o lingurita rasa de
pulbere de frunze de nuc, pe stomacul gol.
Cataplasma din coji verzi de nuca
O mana de coji verzi uscate si maruntite se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius).
Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de 1
ora.
Uleiul de nuca
Se obtine doar pe cale industriala, prin presare la rece. Are un puternic efect de reducere a colesterolului, fiind, de
asemenea, tonic vascular si vermifug. Se administreaza 3-4 lingurite pe zi, de preferinta pe stomacul gol.
Boli care se trateaza
cu preparate obtinute din nuc
Reumatismul, guta - cojile de nuca au un puternic efect depurativ, favorizand mobilizarea si eliminarea toxinelor din
organism. Se face o cura cu extract hidroalcoolic (tinctura) de coji de nuca, din care se iau cate doua lingurite diluate
in jumatate de pahar de apa, de 3 ori pe zi. Tratamentul dureaza 40 de zile si se face de preferinta toamna tarziu si
primavara devreme.
Fructe coapte toamna

Hipotiroidia - se administreaza, de asemenea, tinctura de coji verzi de nuca, din care se iau cate 4 lingurite pe zi.
Foarte bogate in iod, in alte substante active care favorizeaza activitatea tiroidei, cojile verzi de nuca sunt stimulatorul
tiroidian natural ideal.
Tusea, tusea cronicizata - se beau 2-3 cani de decoct fierbinte, obtinut din axul nucilor. Are un gust nu prea placut
(puternic astringent din cauza taninurilor), dar este foarte eficient, cicatrizand tesuturile lezate de infectie, favorizand
eliminarea secretiilor de pe caile respiratorii, diminuand excitabilitatea terminatiilor nervoase care declanseaza tusea.
Diaree, infectiile intestinale acute, adjuvant in dizenterie - in prima faza se bea 1 litru de decoct combinat de
coji verzi de nuca. Acesta are efect puternic antiinfectios, eliminand cauza care a produs aceasta afectiune. Odata ce
toate materiile nocive din intestin au fost eliminate prin scaun, este necesara administrarea unui astringent puternic,
adica decoctul obtinut de data aceasta din axul nucilor, care va incetini prompt tranzitul intestinal.
Adjuvant in diabet - se ia o lingurita de pulbere de frunze de nuc de 4 ori pe zi, in cure de 3 luni, cu 1 luna de pauza.
Frunzele de nuc au o actiune hipoglicemianta puternica, sunt diuretice, ajuta metabolismul zaharurilor si grasimilor.
Viermi intestinali (oxiuri, limbrici) - unul din cele mai eficiente remedii de medicina populara romaneasca este
obtinut din cojile verzi de nuca. Se administreaza intern decoctul combinat a carui reteta de obtinere a fost prezentata
anterior, cate o jumatate de litru - un litru pe zi, in cure de 12 zile. In cazul oxiurilor, se fac in paralel bai de sezut cu
acelasi decoct.
Transpiratie excesiva - se face un tratament cu pulbere de frunze de nuc, din care se ia cate o lingurita de 3-4 ori pe
zi, in cure de minimum 30 de zile.
Ateroscleroza - se face o cura de lunga durata (jumatate de an minimum) cu ulei de nuca, din care se iau 3-4
lingurite pe zi. Ajuta la diminuarea colesterolului, curata vasele de sange de depuneri, ajuta la redobandirea elasticitatii
si rezistentei acestora, stopand procesul de sclerozare.
Incontinenta urinara - se face o cura de 30 de zile cu extract hidroalcoolic obtinut din coji verzi de nuca, din care se
iau 4 lingurite pe zi. Nu se cunoaste exact mecanismul prin care acest produs vegetal tonifica sfincterele urinare si
ajuta la redobandirea controlului asupra lor, dar rezultatele practice obtinute cu acest tratament sunt incurajatoare.
Aplicatii externe
Negi - o metoda populara extrem de eficienta de combatere a acestora este frecarea locului afectat cu coaja verde
proaspata a nucii. Tratamentul se face de 2-3 ori pe zi, vreme de cinci minute, iar rezultatele apar in maximum o luna.
Eczeme acute - se aplica pe locul afectat o cataplasma din coji de nuca verde, care se tine vreme de 1-2 ore.
Tratamentul se repeta zilnic, pana la completa vindecare.

Dezinfectarea ranilor - se spala locul afectat cu extract hidroalcoolic de coji de nuca. Are o putere dezinfectanta
similara cu a tincturii de iod (de altfel cojile de nuca sunt foarte bogate in acest element) si pe deasupra ajuta la
vindecarea rapida si estetica a leziunilor.
Rani purulente, ulcere pe piele - se spala ranile cu infuzie combinata de frunze de nuc. Aplicatia se repeta de doua
ori pe zi si dureaza minimum 10 minute.
Afte bucale, inflamatii in gura si in gat - se clateste gura si se face gargara cu decoct combinat de coji de nuca.
Are puternice efecte antiinfectioase si cicatrizante.
Infectii vaginale cu candida, cu stafilococi - se fac irigatii vaginale cu 100-200 ml de infuzie combinata de frunze
de nuc. Tratamentul se face zilnic, vreme de 4-5 zile, apoi se continua cu o spalatura la 2-3 zile, pana la completa
vindecare.
Infectii respiratorii in faza incipienta - o reteta populara cu o eficienta exceptionala este inhalarea de aburi de coji
verzi de nuca, obtinuti prin oparirea unei maini de coji de nuci la un litru de apa clocotita.
Varice, hemoroizi, guta, transpiratia picioarelor, matreata - bai repetate cu decoct de frunze de nuc.
Atentie: administrarea interna in doze prea mari a remediilor extrase din nuc sunt greu suportate de persoanele cu
probleme digestive. De asemenea, ele nu trebuie administrate in paralel cu lichenul de Islanda si chinina.
Precautii si contraindicatii
Preparatele prezentate mai sus se administreaza cu prudenta in cazurile de hipertiroidie, colon iritabil, gastrita acida.
In diabetul insulino-dependent, in timpul tratamentului cu nuc se va supraveghea foarte strict glicemia si se vor regla
dozele de insulina in permanenta, pentru a impiedica aparitia hipoglicemiei.
Tratamente cu miez de nuca
Miezul de nuca este unul din cele mai consistente si sanatoase alimente cunoscute. Este un inlocuitor perfect al carnii,
mai bun si decat soia, care este acum in mare voga. Miezul de nuca dat prin masina de tocat inlocuieste perfect carnea
tocata in aproape orice, de la chiftele, la sarmale sau rulade. Fiind foarte bogata in grasimi si proteine, nuca intrece
carnea si ca valoare calorica, avand in schimb o toxicitate de cateva ori mai mica si fiind foarte digerabila. In plus,
nuca este fructul cel mai bogat in cupru si zinc, motiv pentru care este folosita in tratarea bolilor vasculare, tulburarilor
de crestere si maturizare, deficientelor imunitare. Dintre bolile in care consumul nucilor are un efect favorabil evident
mentionam:
Accident vascular - consumul regulat de nuci neprelucrate termic intareste vasele de sange si previne, mai ales la
persoanele in varsta, ruperea lor. Iata o reteta foarte eficienta: 3 miezuri de nuca pisate, 1 lingurita de polen de albine
si 2 linguri de miere de albine se amesteca foarte bine, modelandu-se sub forma unor bomboane. Se ia zilnic tot acest
amestec, pe stomacul gol, dimineata.
Boli de piele - miezul a 20-30 de nuci consumate zilnic grabeste vindecarea bolilor de piele (psoriazisul, eczeme
alergice rebele, infectiile cu ciuperci la nivelul pielii) si refacerea pielii dupa arsuri, opreste procesele degenerative.
Constipatie - se consuma miezul a patru nuci prajite usor la 10 minute dupa ce am consumat 1-2 pahare de compot
de prune sau 2 linguri de miere lichida cu apa. Tratamentul se face pe stomacul gol.
Diabet - la fel ca si alunele, nucile sunt foarte sarace in zahar, ceea ce le face un aliment de baza in diabet, unde se
recomanda in mod special cruditatile si renuntarea la carne. In plus, fata de alune, nucile au chiar si o actiune usor
hipoglicemianta, contribuind la ameliorarea acestei afectiuni.
Greutate corporala sub cea normala - datorita continutului mare de grasimi usor de asimilat si care nu cresc
colesterolul, nucile consumate in cantitati mari sunt o piesa de baza in curele de ingrasare. Persoanelor care vor sa-si
mareasca greutatea fara a risca o crestere brusca a colesterolului, o suprasolicitare a aparatului cardiovascular ori
aparitia unor probleme cum ar fi celulita ori vergeturile, le este calduros recomandat acest aliment.
Hipertiroidie - nucile au un efect reglator asupra activitatii tiroidei si, in plus, aduc un supliment considerabil de
calorii, care se stie ca in aceasta afectiune sunt consumate in mari cantitati, de unde si starea de devitalizare
pronuntata care apare frecvent.
Sterilitate, impotenta - aportul de vitamina E, prezenta unor substante reintineritoare si care protejeaza si curata
vasele de sange fac nucile un aliment foarte indicat in tratamentul acestor doua afectiuni. Este de notat efectul benefic
al nucilor in prevenirea impotentei vasculare (care reprezinta peste 50% din cazurile de impotenta).
Siropul de nuci
- Un elixir pentru stomac si un bun energizant Mod de preparare si folosire: 2-3 pumni de coji verzi de nuca proaspat adunate se taie in bucatele mici si se pun la
fiert cu 1 litru de apa si 3 cuisoare aromate. Se lasa sa se patrunda 10 minute, dupa care se strecoara si se adauga 1

kg de zahar. Se trage la sticle, se fierbe alte 10 minute in bain-marie, apoi se pun dopuri de pluta. Se administreaza
cate 3 lingurite pe zi, dupa mesele principale.
Cateva leacuri populare stravechi
Femeile in pericol de a pierde sarcina - sa ia 10 miezuri de nuca pe care sa le piseze impreuna cu o lingurita de
seminte de castraveti. Se inghite tot acest amestec cu un pahar de apa de izvor.
Bubele dulci (eczemele infectioase care produc mancarimi) trec daca sunt unse noua zile la rand cu miez de nuca
pisat proaspat, amestecat cu ulei de floarea-soarelui (presat la rece).
Colicile abdominale la copii sunt alinate daca iau miez de nuca bine uscat si ras, amestecat cu putin piper.
Osul mort (tuberculoza osoasa) se trateaza cu miez de nuca, care se mesteca bine in gura si apoi se aplica direct
pe locul afectat, infasurandu-se cu o frunza si lasandu-se sa stea cel putin un ceas.

Obligeana (Acorus calamus)

Obligeana este o planta acvatica, aromatica, adesea se dezvolta pe malul

apelor linistite, pe langa balti.
Denumirile populare ale obligeanei sunt: calm, calamar, buciumas, trestie mirositoare,
speribana, crin de apa, papura rosie, paporontec, speribana tarcata.
In general, rizomii sunt cei care se utilizeaza in medicina naturista.
Obligeana actioneaza ca un stimulent al secretiilor gastrointestinale, carminativ, sedativ, usor
hipnotic, diuretic cu eliminare de acid uric.
Radacina oligeanei este un remediu si un calmant pentru sistemul nervos si cel cardiovascular,
pentru curatirea intestinului de mucozitati si a stomacului cu secretii abundente, pentru
metabolism scazut, lenevie intestinala, hidropizie, balonari stomacale si intestinale, colici,
dereglari articulare si artrita, diaree, ulcer stomacal, hiperaciditate gastrica, anemie, stari de
greata si de voma, cazuri de tulburari cronice de digestie.

De asemena, radacina de obligeana permite formarea pepsinei, stimuland astfel digestia si

regland acidul gastric, ai asigurand o functionare buna a veziculei biliare.
Sucul extras proaspat din radacina de obligeana are efect in revigorarea ochilor. In acest caz, se
ung pleoapele cu acest suc, iar dupa patru minute se face o baie oculara cu apa rece si curata.
Obligeana este recomandata in balonari, anorexie, colici gastrointestinale, guta, afectiuni
urinare, dereglari glandulare, artrita, precum si impotriva fumatului. In acest ultim caz,
pacientului ii este recomandat sa mestece incet radacina uscata a plantei, astfel va scapa de viciul
fumatului.

Ceaiul de obligeana este foarte eficient in cazul sangerarilor usoare intestinale, care pot fi
vindecate, daca pe langa acest ceai se va lua si o lingura de bitter suedez. De altfel, ceaiul este
util in dureri abdominale, diaree rebela, intestin lenes, tuberculoza intestinala, aerofagia, cancer
de stomac, cancer de colon, astenia.
Sub forma de bai, cu extract de obligeana, se vindeca starea de mare slabiciune intalnita frecvent
la copii si adolescenti precum si convulsiile (la copii handicapati).
Tratamente naturale cu obligeana:
Ceaiul de obligeana, pentru tratarea afectiunilor enumerate mai sus, este recomandat a se bea in
repsrize, in cursul zilei, inainte de mese. Acest ceai se prepara dintr-o lingura de radacini bine
maruntite, fierte la foc mic, timp de cinci minute , in 250 ml de apa.
Maceratul de obligeana se recomanda in tratarea afectiunilor aparatului digestiv si in cancerul
intestinal. Astfel, se beau, inainte si dupa fiecare masa principala 1-2 inghitituri de ceai. Acest
macerat se prepara din 1-2 lingurite de radacini de obligeana maruntite, pusa la macerat o noapte.
Se incalzeste, dupa care se filtreaza.
Ceaiul de obligeana, baut in cantitati mari provoaca stari de voma!!
Pentru a stimula pofta de mancare se recomanda tinctura de obligeana, care se prepara din 20 g
radacini de obligeana, maruntite, macerate in 100 ml de alcool de 70, timp de o saptamana. Se
recomanda a se lua cate 20 picaturi de doua ori pe zi.

OBLIGEANA

Logodeste mintea cu sufletul

Miracolul dintre ape

La trecerea dintre iarna si primavara, cand peste mlastinile din sudul tarii trec primele adieri de
vant cald, dintre ape scot timid capul primele fire verzi ale unui fel neobisnuit de trestie.
Radacinile ei sunt puternic ancorate in pamantul malos al mlastinii, iar tulpina si frunzele ei au o

aroma extrem de puternica si placuta, atunci cand sunt proaspat culese. Numita "trestie
mirositoare" sau "obligeana", planta a fost adusa cu mii de ani in urma din indepartata Indie,
aclimatizandu-se perfect la noi in tara. Acum o intalnim crescand spontan prin baltile din Banat
si din Oltenia, ori in Delta Dunarii, unde exista suprafete imense de obligeana salbatica adevarate comori de sanatate, din pacate prea putin cunoscute la noi. Dovezile arheologice arata
ca aceasta planta era cunoscuta si folosita in scopuri medicinale si magice de acum... 5000 de
ani, pe aproape toate meridianele planetei. Ramasite ale radacinilor ei au fost descoperite in
vechile temple din India, in mormantul lui Tutankamon din Egipt, in vetrele satelor indienilor din
America de Nord. Trestia mirositoare este mentionata in "Vechiul Testament" si in lucrarile
marilor medici ai Antichitatii, cum ar fi Hipocrate sau Dioscoride, in tratatele savantilor
medievali si in lucrarile consacrate alchimiei.
Insusirea principala a obligenei, cu totul exceptionala, este aceea de armonizare a planului psihic
si a celui mental cu corpul fizic, de unde si folosirea ei in tratarea celor mai diverse tulburari
psihice, de la banala insomnie, la depresii grave si la psihoze. Vindecatorii populari de la noi din
tara au folosit cu mult succes obligeana intr-o serie de boli digestive, de la ulcer si gastrita, la
cancer gastric si intestinal. In cele ce urmeaza vom cunoaste cateva din tainele acestei trestii de
leac imortalizata in multe legende si mituri.
Unde gasim obligeana
Daca majoritatea plantelor medicinale pot fi adunate intr-o drumetie la munte sau in padure,
obligeana este complicat de recoltat din flora spontana, datorita preferintei sale pentru locurile
mlastinoase si greu accesibile, chiar periculoase. In consecinta, va trebui sa ne multumim sa
achizitionam radacinile de obligeana din farmacii si din magazinele naturiste, ele fiind partea
activa a plantei. Atentie, insa, la vechimea lor, deoarece isi pierd intr-un timp relativ scurt
anumite proprietati terapeutice. In general, este bine sa nu folositi radacini mai vechi de un an aspect care poate fi verificat prin citirea datei fabricatiei, care este obligatoriu inscrisa pe
ambalajul plantelor medicinale vandute in comert. Uneori, insa, fabricantii nu noteaza data
recoltarii, ci a ambalarii plantei, caz in care vom verifica continutul ei de uleiuri volatile:
radacinile culese de curand contin mult ulei volatil si au un miros extrem de puternic, patrunzator
si - trebuie sa recunoastem - destul de neplacut, in vreme ce radacinile recoltate cu mai mult timp
in urma au pierdut mare parte din uleiurile volatile si ca atare au un miros mult mai palid, "sters".
Radacinile de obligeana mai vechi de un an nu sunt toxice, insa au o eficienta foarte redusa in
tratament.
Cum preparam si cum administram obligeana
Pulberea de obligeana
In medicina chineza este forma clasica de administrare a obligenei, cu care erau vindecate o serie
intreaga de boli nervoase si digestive. Radacinile de obligeana se macina fin cu rasnita de cafea
sau se piseaza in piua, dupa care se cern prin sita pentru faina alba. Pulberea fina se pastreaza
intr-un borcan de sticla ermetic inchis, nu mai mult de 8 zile, deoarece, fiind o planta aromatica,
tinde sa-si piarda rapid proprietatile terapeutice. Se administreaza un varf (0,5 grame) - o
jumatate (1,5 grame) de lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe nemancate. Planta se tine
sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa.

Maceratul la rece de obligeana

Este un leac extrem de eficient in bolile de stomac si intestine, dar si in afectiunile cu substrat
psihic. Se obtine prin punerea intr-o cana de apa a unei lingurite de pulbere de obligeana, care
apoi se lasa la temperatura camerei, vreme de 10-12 ore, pentru ca extractia sa se faca complet,
dupa care se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, de obicei inainte de masa.
Tinctura de obligeana
Un borcan cu filet se umple pe jumatate cu pulbere de planta. Se acopera apoi totul cu alcool
alimentar de 96 de grade, amestecat in proportii egale cu apa. Se pune capacul la borcan si se
lasa la macerat 10-12 zile, dupa care lichidul se filtreaza si se trage in sticlute mici, care se
pastreaza in locuri intunecoase si reci. Se iau de regula 30 de picaturi de tinctura, diluata in
jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Praful de... stranutat
Nu, nu este o gluma! Pulberea fina de obligeana aspirata nazal (prizata) irita putin mucoasa,
provocand stranutul. Prin stranut se produce o decongestionare in zona capului, element extrem
de benefic in anumite cazuri de migrena, nervozitate, sinuzita etc.

Procedeul mai are un efect: o mica parte din pulbere ajunge pe caile respiratorii superioare,
principiile sale active fiind preluate direct de catre circulatia sanguina. Cantitatea de principii
active este mica, insa ele ajung foarte rapid la creier, unde produc o serie de efecte extrem de
benefice: eliminarea durerilor de cap, reducerea nervozitatii si a reactivitatii la stres, cresterea
capacitatii de concentrare, imbunatatirea rapida a tonusului psihic.
In cazul in care nu sunteti foarte sensibil la efectul usor iritant al obligenei si nu se produce
stranutul, nu e nici o problema. Dimpotriva! Cantitatea de principii active retinute va fi mai
mare, asa incat efectul sau in plan psihic si mental va fi mai puternic. Prizarea de obligeana este
recomandata in cazul durerilor de cap si de ochi (inclusiv cele cauzate de oboseala), in cazul
somnolentei si al lentorii mentale, al depresiei si al asteniei, al tulburarilor de auz cauzate de
epuizare.
Boli care se vindeca prin tratamentul cu obligeana
Tulburari produse de stres: anxietate, cosmaruri, insomnie, astenie - in aceasta suita de afectiuni,
obligeana are efecte aparent contrare, fiind si calmant, si tonic psihic, in acelasi timp. Se
foloseste sub forma de macerat la rece. Se bea o jumatate de pahar (100 ml), dimineata, la pranz
si seara, in cure de 4 saptamani, urmate de 14 zile de pauza. Un studiu din anul 2005, realizat la
Universitatea din Madras, India, a demonstrat efectele calmante si reglatoare ale activitatii
psihice si neuroprotective ale obligenei, intr-un mod inedit. Experimentul s-a facut pe un lot de
soricei ce au fost tratati cu obligeana, fiind supusi in acelasi timp unui zgomot puternic (100 de
decibeli) si foarte deranjant. La sfarsitul experimentului, lotul de soricei tratati cu obligeana a
prezentat mult mai putine tulburari de comportament, de somn, dereglari fiziologice si chiar

leziuni la nivel neuronal, fata de lotul martor de soricei, care au fost expusi la acelasi tratament
extrem de stresant, dar fara a fi tratati cu obligeana.
Gastrita hiperacida, ulcerul gastric si duodenal, arsuri gastrice - in doze mici - 0,5-1 gram (un
varf de lingurita) de pulbere luate de patru ori pe zi - obligeana reduce aciditatea gastrica,
calmeaza durerea, are efect antiinflamator asupra mucoasei gastrice. Se face un tratament de
doua saptamani, urmat de o saptamana de pauza, dupa care se poate relua. Cura cu pulbere de
obligeana se recomanda mai ales la inceputul primaverii si la inceputul toamnei, cand
sensibilitatea gastrica este cea mai mare. Tratamentul nu are doar efecte calmante si
antiinflamatoare gastrice, ci si efecte de armonizare emotionala, ajutand la diminuarea intensitatii
si la controlul unor stari cum ar fi mania, frustrarea, angoasa, anxietatea, stari psihice care cel
mai adesea declanseaza si intretin gastrita si ulcerul.

Trestia mirositoare e cunoscuta de peste 5000 de ani

Indigestia, digestia dificila, atonia gastrica si intestinala - in doze medii - 1,5-2 grame (jumatate
de lingurita rasa) de pulbere de obligeana, luata inainte de fiecare masa - planta mareste
cantitatea de suc gastric, creste peristaltismul tubului digestiv, ajutand la o mai buna digestie si
eliminare. Se face un tratament cu obligeana administrata inainte de masa, cu o durata de 3
saptamani, urmat apoi de minimum 12 zile de pauza, dupa care se poate relua. Este un tratament
valabil si in gastrita hipoacida.
Adjuvant in cancer pancreatic, gastric si intestinal - se foloseste maceratul la rece de obligeana.
Se bea un pahar pe stomacul gol de 2 ori pe zi, dimineata - la putin timp dupa trezire, si seara. Se
face o cura de trei luni cu acest preparat. Vindecatoarea populara de origine austriaca Maria
Treben recomanda in mod special obligeana in cancerul cu aceste localizari, planta facand, dupa
constatarile sale, adevarate miracole, chiar in cazuri avansate. Personal, am vazut acest tratament
aplicat cu mult succes, dupa interventiile chirurgicale facute in cancerul intestinal, pentru
impiedicarea recidivelor. De asemenea, am putut remarca faptul ca acest tratament a dat rezultate
foarte bune dupa curele de citostatice, pentru imbunatatirea digestiei si a peristaltismului gastric
si intestinal, afectat de aceste medicamente.

Inapetenta (anorexie), anorexie psihica - se iau 10-20 de picaturi de tinctura sau 1-2 varfuri de
cutit de pulbere de obligeana, inainte de fiecare masa. In doze mici si foarte mici, obligeana este
un stimulent digestiv si mareste apetitul. In doze mai mari (2-3 lingurite de tinctura sau 1
lingurita de pulbere luate inainte de masa), reduce apetitul si produce chiar o stare de greata, daca
se supradozeaza, fiind recomandata in curele de slabire.
Colita, enterocolita, colon spastic - se ia o lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de
apa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza 3 saptamani, dupa care se face o saptamana
de pauza. Pentru efecte mai puternice, tinctura se inlocuieste cu pulbere: jumatate de lingurita se
administreaza de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Aritmii cardiace, extrasistole, preventiv in angina pectorala si infarct - un studiu facut de
"Departamentul de Stiinte Biologice si Biomedicale" al Universitatii din Karachi, Pakistan, si
publicat in 2006, arata ca extractul alcoolic de obligeana are efecte blocante ale canalelor de
calciu, similare cu cele ale verapamilului, un medicament de sinteza foarte eficient contra acestor
afectiuni. Se recomanda cate o lingurita de tinctura de obligeana, de 3-4 ori pe zi, in cure de 6
saptamani, urmate de 3 saptamani de pauza. Este un tratament valabil si ca adjuvant in
hipertensiune.
Constipatie atona, constipatie asociata stresului psihic - in unele cazuri, aceasta afectiune
raspunde mai bine la tratamentul cu obligeana decat la cel facut cu laxativele clasice. Se
administreaza maceratul la rece: un pahar se bea dimineata si unul seara, pe stomacul gol.
Adjuvant in sindrom discordant (schizofrenie), paranoia - studii facute in China au aratat ca mai
multi compusi volatili din radacina de obligeana au efecte sedative si neuroprotective, ajutand in
unele cazuri la imbunatatirea starii psihice a bolnavilor cu aceste afectiuni. Se ia de 4 ori pe zi
cate 1 gram (un varf de lingurita rasa) de pulbere de obligeana, pe stomacul gol. Pe langa efectul
sedativ si neuroprotectiv mentionat anterior, se adauga o enigmatica proprietate a acestei
radacini, cunoscuta inca din vechime si neexplicata nici pana astazi de stiinta moderna, de a
restabili anumite functii psihice si mentale. Vindecatorii budhisti din Himalaya folosesc un
macerat concentrat de obligeana (4 linguri de pulbere la un litru de apa) pentru a provoca voma
la toxicomani si a le reduce anxietatea provocata de lipsa drogurilor. Indienii nord-americani
spun intre altele ca "obligeana ajuta sufletul sa-si reia locul in corp si sa alunge nebunia".

Dureri de cap si migrene care apar pe fond de nervozitate - se ia 1 lingurita de tinctura diluata in
jumatate de pahar de apa, de 3 ori pe zi. Atunci cand durerile de cap sunt insotite de voma, se
folosesc doze mici de obligeana (un varf de cutit) si, eventual, se asociaza cu pulbere de ghimbir.

Pentru efecte extrem de rapide, se apropie succesiv de o nara si apoi de cealalta o bucatica de
hartie pe care este pus praf fin de obligeana. Se aspira cu putere.
Intoxicatii alimentare in faza incipienta, otravire, indigestie puternica asociata cu fermentatie
gastrica - peste 4 lingurite de obligeana se toarna un litru de apa clocotita si se lasa sa infuzeze
un sfert de ora, dupa care se filtreaza. Cantitatea de preparat rezultata se bea dintr-o data,
continuu, ceea ce va provoca un puternic reflex vomitiv, care va duce la o curatare rapida a
stomacului. La nevoie, tratamentul se reia de 2-3 ori.
Adjuvant in infectia cu E.Coli - un studiu efectuat in laboratoarele unui institutut de cercetari
tailandez arata ca obligeana are puternice efecte antibiotice, distrugand in mod special E.Coli si
stafilococul auriu. Se administreaza sub forma de tinctura, cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in
cure de 24 de zile.
Candidoza bucala si cea digestiva - o lingurita rasa de pulbere de obligeana se mesteca indelung
si apoi se inghite pe stomacul gol. Se iau doua asemenea doze pe zi, pe o perioada de 14 zile.
Este un tratament mai putin cunoscut, dar eficient, obligeana demonstrand efecte terapeutice
comparabile cu cele ale medicamentului de sinteza Amphotericin B, recomandat adesea contra
acestei afectiuni.

Utilizari externe ale radacinii de obligeana

Intarirea gingiilor (in parodontoza) - se mesteca incet radacina de obligeana maruntita, asa incat
principiile active extrase de saliva sa ramana cat mai mult timp in contact cu gingiile. In mod
oarecum surprinzator, acest tratament s-a dovedit a fi eficient si pentru cei care vor sa se lase de
fumat, deoarece planta da un gust neplacut fumului de tigara si diminueaza nevoia de nicotina.
Dureri de cap si migrena - se aplica o cataplasma: pulberea fin macinata se amesteca cu apa pana
se formeaza o pasta care se inveleste in tifon si se fixeaza pe frunte si ceafa. Poate inlocui
tratamentul intern, cand e greu suportat.
Reumatism - se face o cataplasma in felul descris mai sus, care se aplica pe locul afectat.
Deasupra se pune o bucatica de nailon, pentru a impiedica evaporarea, si o sticla cu apa calda
(fierbinte chiar), pentru a incalzi tesuturile, a reduce durerea si a favoriza o preluare mai rapida a
principiilor active prin piele.
Sinuzita - se prizeaza pe nas praful fin de radacina de obligeana. Adesea, aceasta procedura
provoaca stranutul si ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii superioare. De
asemenea, acest tratament are efecte antibacteriene directe asupra sinusurilor si asupra cailor
nazale.

Precautii la tratamentul cu obligeana

Tratamentul cu aceasta planta nu va fi facut mai mult de trei luni la rand, cu o luna de pauza.

La majoritatea persoanelor, luata in doze mai mari de o lingurita rasa, obligeana are un puternic
efect vomitiv, dar cantitatea critica de planta care produce acest efect variaza de la o persoana la
alta. Din acest motiv, dozele date in articolul de fata au un caracter orientativ, ele putand fi
micsorate in functie de sensibilitatea fiecaruia.
Obligeana nu va fi lasata la indemana copiilor, ingerarea sa in cantitati mari (peste 15 grame)
dand probleme digestive si producand o supra-excitare a sistemului nervos, asemanatoare celei
induse de droguri.

Contraindicatii la tratamentul cu obligeana

Planta le este ferm contraindicata gravidelor, deoarece poate induce avortul. De asemenea, nu va
fi luata de mamele care alapteaza.

O observatie necesara
La sfarsitul anilor '80 si in anii '90, s-a dus o intensa campanie de discreditare a plantelor
medicinale, unele dintre ele fiind "acuzate" in mod aberant ca ar fi cancerigene. Astfel, a fost
gasita o varietate asiatica a obligenei care administrata in cantitati enorme unor soricei de
experienta (raportate la masa corporala), acestia au dezvoltat in proportie de 10% formatiuni
tumorale. Studiul a fost invalidat de comunitatea stiintifica internationala din mai multe
considerente: folosea o varietate ornamentala a obligenei, care nu se foloseste in terapie, dozele
administrate le depaseau de peste 10 ori pe cele normale. Aceiasi oameni de stiinta au observat
ca in India sunt folosite de mii de ani, pe o scara incredibil de larga, preparatele cu obligeana,
fara a fi raportat nici macar un caz de tumori hepatice. Si aceasta, in conditiile in care cercetarea
medicala din India in domeniul plantelor medicinale (si nu numai) este printre cele mai avansate
din lume. Asadar, respectivul studiu poate fi si este considerat pe drept cuvant o manevra politica
si nu arunca nici o umbra de indoiala asupra sigurantei folosirii corecte a obligenei in scopuri
medicinale.
Utilizarile obligenei pe diferite meridiane
America de Nord
Triburile de piei-rosii din America de Nord considerau obligeana sacra si o foloseau atat ca leac,
cat si ca planta magica. Indienii Cree utilizau aceasta planta pentru tratarea durerilor de dinti si
de cap, pentru mentinerea igienei dentare, pentru oboseala sau epuizare, pentru a preveni sau
elimina... mahmureala. Indienii Dakota tratau diabetul cu ajutorul acestei plante si sunt cunoscute
in acest sens cazuri ale unor persoane pe care medicina clasica nu le-a putut ajuta, abandonandule, si care s-au vindecat in mod miraculos cu obligeana, pe care indienii o mestecau regulat, timp
de mai multe luni. Radacina magica de obligeana a fost mult utilizata de catre populatia Trappers
din Canada, ai carei membri obisnuiau sa o mestece atunci cand erau obositi.
India si China

Chinezii antici o utilizau pentru a trata inflamatiile de orice fel si constipatia. In India, medicina
ayurvedica a folosit-o pentru tratarea febrei, astmului si bronsitei si, de asemenea, ca sedativ
general. De altfel, medicii indieni considerau ca obligeana poate preveni, vindeca sau ameliora
considerabil orice boala sau tulburare psihica. Fiarta in lapte, medicii ayurvedici o recomandau
pentru "reintinerirea sistemului nervos", imbunatatirea memoriei si a capacitatii de concentrare.
Egipt
Fumigatiile sfinte cu radacini de obligeana erau folosite atat de sumerieni, cat si de egiptenii
antici. Fumul de radacina de obligeana alunga toate spiritele malefice si chema ajutorul
divinitatii.
Din Egipt, aceasta planta a fost luata de catre evrei, "trestia mirositoare" fiind mentionata in
Biblie (in Exod 30:22-35) ca fiind unul dintre ingredientele "uleiului sfant" (adica ale mirului).
Insusi Moise a primit porunca de la Dumnezeu sa faca "uleiul sfant" din mai multe mirodenii,
intre care si o trestie aromatica, pe care specialistii au identificat-o a fi Acorus calamus, adica
obligeana.
Europa
In Evul Mediu, magicienii si vrajitoarele faceau cu obligeana o pomada pentru... zburat. Se
spunea ca obligeana face spiritul mai usor decat fulgul, proiectandu-l pe cel initiat la distante
inimaginabile, precum si in lumile ceresti. Interesant este insa ca indienii Ojibwa din America de
Nord afirmau ca prin mijlocirea radacinilor de obligeana pot, de asemenea, "zbura fara sa atinga
pamantul". Aceasta in timp ce anumite populatii din Noua Guinee o folosesc si acum intr-un
ritual destinat comunicarii cu spiritele mortilor...

Paducelul - o planta buna pentru inima

{jcomments on}
Nici o alta planta din lume nu stie sa vindece inima precum el. Cand il intalniti prin paduri
sau pe margini de drum, faceti o plecaciune in fata lui si urati-i aceeasi sanatate ca cea pe
care v-o daruieste.
Este un arbust creat de Dumnezeu pentru a ajuta bolnavii cardiaci i persoanele de vrsta
a treia, mai ales cele cu suferine de inim i nervi. nc din vremuri strvechi, pducelul
era cunoscut pentru proprietile sale terapeutice, confirmate i reconfirmate de medicii
timpului, ncepnd cu nvaii antici Galenius i Dioscorides.
Interesant este ca, spre deosebire de majoritatea plantelor de leac, paducelul nu a cazut niciodata
in uitare, fiind recunoscut ca valoare si de medicina moderna. Aceasta, si datorita
extraordinarului sau prestigiu in medicina populara a tuturor tarilor europene.
n Evul Mediu, chimistul Paracelsus introducea florile i frunzele de pducel n celebrele
elixiruri de tineree i de via lung. n toate rile Europei i ulterior n ntrega lume, pducelul
a devenit cunoscut ca planta vieii sau a tinereii venice, avnd aceleai virtui ca i Ginsengul
la asiatici.
Specialitii francezi numesc preparatele din pducel laptele btrnilor, ca o aluzie la florile
albe ale plantei i la proprietile tmduitoare excepionale constatate la persoanele vrstnice, cu
inima ubrezit. De aceea, btrnii francezi beau zilnic cel puin un ceai de pducel, convini c
le prelungete viaa cu minimum 10 ani.
n Romnia s-a pstrat o veche tradiie, transmis nc de la daco-romani, care omagiaz
proprietile miraculoase ale pducelului. Se spune c la srbtorile primverii din timpul
nfloririi plantelor de mai, tinerii care au primit mrioare la 1 Martie cutau un pducel mai
nalt, de ramurile cruia agau mriorul cel mai drag pentru ca n tot anul s fie frumoi ca
florile, norocoi, ferii de boli i de deochi. Efectul ocrotitor se va pstra pn n primvara
urmtoare, prin firul bicolor al mriorului care ar fi fost tors de Baba Dochia n timp ce urca cu
oile la munte.
Medicina tradiional de la noi folosete preparatele din pducel la peste 50 de afeciuni
maladive, n principal la cele cardiace i nervoase.
Izvoarele de sntate i au originea n primele zile ale lunii mai cnd pducelul, un arbust spinos
i usciv, se ncarc cu mantia alb a florilor transformndu-se din cenureasa dealurilor ntr-o
zn frumoas, nvemntat ntr-un voal alb i parfumat. Cteva zile, vzduhul se umple cu
albul milioanelor de petale purtate de adierea vntului de primvar.
nvai s recunoatei planta!
Pducelul este un arbust spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate i flori albe-crem, uneori
roze, frumos mirositoare, grupate n buchete. n clasificarea botanic face parte din familia
Rosaceae (ca i mceul) i cuprinde circa 250 de specii rspndite n toat lumea, majoritatea
cu proprieti medicinale, dintre care n Romnia se gsesc cinci specii, cu denumiri populare de
pducel, gherghin, gherghinar, mrcine alb, mle i mlaiul cucului sau in engleza
hawthorn.
Paducelul mai este cunoscut si sub denumirea de gherghinar. Pentru calitatile deosebite in
tratarea afectiunilor cardiace, paducelul mai este numit si Planta inimii.
Creste sub forma de tufe, n special la marginea padurilor de foioase, a livezilor si pasunilor.
Uneori atinge o naltime de 5 m. Paducelul este cunoscut din vremuri stravechi pentru efectele
terapeutice. Se folosesc cu precadere florile albe si fructele de culoare rosie. Este bine sa evitati

tufele de paducel de la marginea drumurilor intens circulate. Primavara se poate recolta coaja,
folosita att n stare proaspata ct si uscata.
Fructele se culeg toamna, iar florile se culeg cel mai bine n stare de muguri.
Florile paducelului sunt unul din cele mai folosite remedii vegetale din lume, fiind cel mai
puternic medicament in tratarea bolilor de inima si a celor vasculare, boli care acum, in sezonul
cald,
cunosc
o
agravare
simtitoare.
Putine plante sau medicamente din lume au fost atat de studiate si de atat de multe ori confirmate
si reconfirmate ca valoare terapeutica de catre medici, ca acest paducel.
Paducelul - planta medicinala si aliment
Continuam a calatori impreuna "printre" fructele, legumele, semintele si plantele medicinale cu
folosire directa in alimentatia de zi cu zi.
In Romania avem varietatile care se numesc latineste (Crataegus monogyna sau Crataegus
oxycantha. Ca planta medicinala se folosesc florile - Flores Crataegi - florile impreuna cu
frunzele - Flores Crataegi cum Folium - si fructele - Fructus Crataegi. Toate partile plantei contin
principii active (bioflavonide), uleiuri volatile si acizi organici (cafeic, malic, crataegolic,
oleanolic, nicotinic - vitaminaB2) cu actiune sedativ-cardiaca (de linistire a inimii),
asemanatoare valerianei.
Creste incepand cu zonele joase de campie, unde deja este in floare, si pana in ariile submontane,
unde infloreste abia la sfarsitul lui mai - inceputul lui iunie. Cele mai bune efecte medicinale le
au florile, care se culeg in ciorchine (cu tot cu frunze), atunci cand inca nu au inceput sa se
scuture. Imediat dupa recoltare se pun la uscat (altfel se incing si devin brune la culoare, semn ca
s-au stricat), in strat subtire, in locuri umbroase, lipsite de umiditate si bine aerisite. Atunci cand
frunzele fosnesc precum hartia, iar coditele florilor isi pierd elasticitatea, rupandu-se cand sunt
indoite, uscarea s-a terminat, iar produsul obtinut se pune in saci de hartie.
Fructele contin si vitaminele C, B, acizi citric si tartric. Bioflavonidele au un puternic efect
antioxidant. Ele intaresc rezistenta peretilor vaselor sanguine, dilata si relaxeaza arterele.
Celelalte substante din paducel scad nivelul colesterolului si reduc depunerile de grasime de pe
peretii arterelor si din alte testuri (un bun aliat in curele de slabire). Paducelul poate mari
abilitatile erotice atat la barbati cat si la femei prin imbunatatirea circulatiei la niveleul
organelor de reproducere. Fructele de paducel au o actiune astringenta a mucoaselor, reduc
umflarea acestora si secretarea de mucus in exces. Asupra rinchilor au o actiune usor diuretica.
Prin continutul de bioflavonide paducelul are insusirea de a regla tulburarile nervoase ale
inimii, exercita o actiune calmanta asupra sistemului nervos, scade tensiunea arteriala, mareste
circulatia la nivelul inimii, creierului si a altor organe. Se recomanda in anghina pectorala,
tulburari de menopauza, ateroscleroza, emotivitate excesiva, nevroze cardiace si stari de
excitabilitate cu aritmie.
Paducelul este folositor si in cazul umflarii mainilor si a picioarelor, a urinarii nocturne
excesive la bolnavii cardiaci, in cazul tulburarilor specifice premenopauzei (bufeuri,
palpitatii, stari de neliniste si nervozitate); in nevroze, stari de anxietate, atacuri de panica,
agresivitate marita si tulburari de comportament la copii. Florile acestei plante sunt printre
cele mai bine tolerate si mai nenocive remedii vegetale din lume. Toate testele de laborator sau
clinice pun in evidenta faptul ca si atunci cand este folosit in cure de foarte lunga durata, de peste
6 luni, paducelul nu produce tulburari organice sau de alta natura. Tratamentul de lunga durata
cu flori de paducel are efecte aproape magice asupra persoanelor in etate.
Studii facute in Franta arata ca administrarea a 2-3 cani pe zi de infuzie combinata, in cure de
foarte lunga durata (6 luni minimum), previne aparitia sau agravarea bolilor de inima si a bolilor

vasculare, previne depresia si alterarea capacitatilor mentale ivite odata cu varsta. Mai mult,
studii facute in spitale universitare au aratat cresterea cu pana la 40% a capacitatii de efort a
batranilor tratati cu paducel. Am dori sa completam informatiile de mai sus cu cele referitoare la
importanta acestuia pentru dietoterapie.Dietaoterapia chineza foloseste pe larg fructele de
paducel in tratarea multor dezechilibre energetice. In Orient, paducelul se foloseste mai mult ca
fruct decat ca flori sau/si frunze.
Fructul seamana cu un mar paduret, ca forma si marime, rosu la culoare. Cel ce se gaseste pe
piata in Canada, este obtinut in principal de la varietatile orientale de paducel: Crataegus
pinnatifida (paducelul chinezesc) sau Crataegus cuneata (paducelul japonez). Proprietati: au un
gust dulce acrisor, cu o natura calda din punct de vedere energetic si actioneaza asemanator
acupuncturii, in mod direct asupra meridianelor energetice ale splinei-pancreasului,
stomacului si ficatului. Functiuni: promoveaza digestia, inlatura indigestiile, activeaza fluxul
de energie (qi) si al circulatiei sangelui, inlatura stagnarile si viermii intestinali. Fructele de
paducel sunt folosite in tratamentul indigestiei cu retentie de carne in stomac, a maselor
(tumorilor) abdominale, senzatiei de greutate si preaplin in piept sau in abdomenul
superior, in tratamentul diareei, dizinteriei, durerilor de spate, a celor date de hernie,
durerilor abdominale postpartum (dupa nastere), dismenoreei, indigestiilor date de lapte la
copii mici. Fructele de paducel ajuta efectiv la digerarea grasimilor, previn intrarea
excesiva a lor in circuitul sanguin si indepartarea acestora prin scaun. Prepararea si
consumul fructelor de paducel: Fructele uscate de paducel (in limba chineza Shan Zha) se pot
procura din magazinele alimentare chinezesti sau cele de plante medicinale.
1. Fructele de paducel se pot consuma in stare proaspata (unde sunt accesibile in aceasta forma)
insa in general ca decoct al fructelor uscate, fierte singure ori impreuna cu alte plante medicinale
sau ca adaos la unele feluri de mancare. In China se folosesc ca adaosuri la bauturi, jeleuri,
gemuri, si pentru obtinerea unor gustari dintre care cele mai populare sunt "haw flakes" si Tang
Hu Lu. Fructele de Crataegus pubescens sunt cunoscute in Mexic sub numele de tejocotes si se
consuma proaspete, gatite sau in gemuri pe timpul iernii.
2. Se pot adauga la mancarurile cu carne de pasare sau cu peste pentru a fragezi carnea sau
oasele.
3. Fierturile de fructe de paducel se pot folosi pentru aplicari exterioare, direct pe piele.
Paducelul intra in compozitia multor remedii pentru acnee si varice.
4. Fierbeti 15 g de fructe de paducel cu 2-3 cani de apa si beti zilnic ceaiul rezultat ca tratament
pe termen lung pentru hipertensiune, colesterolemie, si pentru prevenirea bolilor de inima.
5. Ca varianta pentru colesterol ridicat sau conta excesului de greutate beti zilnic ceai obtinut
din fierberea a 12 g de fructe de paducel si o jumatate de frunza de lotus.
6. Fierbeti 15 fructe de paducel si adaugati la ceaiul rezultat 1.5 g fenel pisat (Ferula communs).
Beti zilnic dimineata in cazul herniilor intestinului subtire.
7. Prajiti in tigaie fructe de paducel pana la transformarea lor in "carbune de paducel"
8. Rasniti 6-9 g de carbune de paducel. Consumati pulberea rezultata cu apa calda ca remediu
natural pentru durerile abdominale date de gastrita cronica, enterita si dizinterie.
9. Fierbeti 3 g de carbuni de paducel cu 6 g fructe de paducel uscat. Ceaiul rezultat se poate
administra in cazul diareei la copii.
10. Fierbeti 10 g fructe de paducel cu 6 g de coaja uscata de portocala si beti ceaiul rezultat in
cazul indigestiilor date de consumul de carne.
11. Pentru dureri postpartum sau dureri la ciclu (dismenoree) se poate bea ceai de fructe de
paducel sau in combinatie cu radacina de angelica (Angelica Chinensis).

12. Vin tonic de paducel - amestecati uramatoarele ingrediente si lasati la macerat intre 10-30
de zile: 250 g fructe de paducel uscate, 250 g fructe proaspete de logan (Dimocarpus longan), 30
g curmale rosii chinezesti, 30 g zahar brun si 1 litru de vin de orez (se poate folosi si vodka).
13. Se beau 30 ml de vin tonic pentru inlaturarea durerilor musculare, a durerilor cauzate de
artrita, a vederii incetosate, a durerilor de mijloc si de picioare la persoanele in varsta. (Atentie:
consultati medicul de familie referitor la consumul de alcool!).
Precautii si contraindicatii - evitati consumul excesiv de remedii din fructe de paducel daca aveti
regurgitari, hiperaciditate sau constipatie; - reactiile secundare sunt foarte rare si apar doar la
extracte concentrate.
Preparate
din
flori
de
paducel:
Tinctura
Este cel mai eficient preparat pe baza de paducel, care pune foarte bine in valoare complexitatea
actiunii terapeutice a acestei plante. Se obtine prin macerarea a 10 linguri de planta maruntita, in
jumatate de litru de alcool de 70 de grade, vreme de doua saptamani, intr-un borcan inchis
ermetic. Apoi continutul borcanului se filtreaza prin tifon, iar tinctura se trage in sticlute mici,
inchise la culoare. Se administreaza de regula o lingurita de tinctura, diluata in jumatate de pahar
de apa, de 3-4 ori pe zi. In cazurile de hipertensiune, in care este contraindicat aportul de lichide,
preparatul
se
administreaza
nediluat
sau
cu
foarte
putina
apa.
Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a florilor uscate. Se administreaza o
lingurita de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa
care se inghite cu apa. Este recomandata mai ales acolo unde aportul de alcool este contraindicat:
ulcerul
gastric,
gastrita
hiperacida,
bolile
hepatice
grave.
Infuzia

combinata

Se obtine prin punerea la macerat a 3-4 lingurite de flori de paducel, intr-o cana de apa, de seara
pana dimineata, dupa care se filtreaza. Extractul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa se
opareste cu inca o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca. Dupa racire, infuzia se filtreaza,
iar in final se combina cele doua extracte, obtinandu-se un preparat folosit intern si extern.
Siropul
Intr-un borcan de sticla prevazut cu capac, se pun alternativ un strat de flori proaspete de paducel
tocate cat mai marunt, un strat de miere (fiecare cu grosime de aproximativ doua degete), pana se
ajunge la gura recipientului, unde se pune ultimul strat de miere. Se inchide ermetic vasul si se
lasa la intuneric si racoare sau ingropat in pamant, vreme de patru-opt saptamani. Dupa trecerea
acestui interval de timp, se filtreaza continutul, iar siropul obtinut se trage in sticle inchise la
culoare. Este un elixir calmant pentru psihic si sistemul nervos, un excelent tonic cardiac si
sustinator de efort. Se ia cate o lingura de 4 ori pe zi, in cure de lunga durata.
Boli

care

se

trateaza

cu

paducel

Hipertensiune (prevenire si combatere), tensiune arteriala oscilanta - se face un tratament cu

tinctura de flori de paducel vreme de 3 luni, cu 2 saptamani de pauza. Se ia cate o lingurita
diluata intr-un sfert de pahar de apa, de 4 ori pe zi. Acest preparat este foarte bogat in flavonoide,
substante care sunt un adevarat elixir pentru sistemul cardiovascular si care intre altele ajuta la
scaderea si la stabilizarea tensiunii arteriale. Cura cu tinctura de paducel este recomandata mai
ales acum, la inceputul sezonului cald, cand sistemul cardiovascular este cel mai greu incercat.
Tratamentul este mult mai eficient daca se asociaza cu o alimentatie vegetariana cu multe
cruditati, saraca in sare si fara condimente iuti, indicatii valabile si pentru urmatoarea categorie
de
afectiuni.

Ischemie cardiaca (insuficienta cardiaca), anghina pectorala, prevenirea infarctului - un

studiu facut in anul 1999 pe 1011 pacienti suferind de insuficienta cardiaca, studiu asistat de un
colectiv de medici condus de cardiologul M. Tachet, a dat rezultate uimitoare. Conform acestui
experiment, dupa sase luni, peste 65% dintre pacientii cardiaci se simteau mult mai bine sau
bine, dupa tratamentul intensiv cu paducel, iar la alte 10 procente dintre participanti, se constata
o imbunatatire a starii de sanatate. Interesant este ca acest remediu este printre cele mai bine
tolerate medicamente din lume, 98% dintre cei tratati cu paducel neprezentand nici un fel de
reactie adversa, iar ceilalti doar simptome usoare. Concluzia experimentului: administrarea a 5
ml de tinctura de paducel (aproximativ o lingurita) de patru ori pe zi, in cure de jumatate de an,
imbunatateste irigarea cu sange a inimii, favorizeaza activitatea muschiului cardiac, previne
infarctul.
Sechele postinfarct - studii de medicina experimentala facute in mai multe laboratoare din lume
au pus in evidenta faptul ca administrarea de paducel dupa infarctul miocardic favorizeaza
revascularizarea muschiului cardiac, stabilizeaza valorile tensiunii arteriale, ajuta la marirea
calibrului vaselor de sange care alimenteaza inima. Se administreaza pulberea de flori de
paducel: 1 lingurita rasa, de 3 ori pe zi, in cure de minimum 3 luni.
Aritmie cardiaca (palpitatii) - se ia o lingurita de tinctura de patru ori pe zi (la intervale de timp
de aproximativ sase ore). Tratamentul se face vreme de 20 de saptamani si are efecte
exceptionale
de
reglare
si
stabilizare
a
ritmului
cardiac.
Umflarea mainilor si a picioarelor, urinari nocturne la bolnavii cardiaci - in anul 1993, un
medic american, E. Leuchtgens, a aratat ca administrand vreme de opt saptamani extract
hidroalcoolic (tinctura) de flori de paducel pacientilor sai cardiaci, aceste simptome dispar
complet sau se estompeaza foarte mult. Doza zilnica folosita a fost de 10-16 ml (aproximativ
patru
lingurite),
administrata
in
2-4
etape
pe
parcursul
unei
zile.
Valori ridicate ale colesterolului - se ia paducelul sub forma de pulbere, 3-4 lingurite pe zi, in

cure de 48 de zile, cu 7 zile pauza. Studii facute de medicii chinezi arata o reducere cu pana la
40% a nivelului colesterolului din sange, in urma tratamentelor cu paducel. Acelasi tratament a
dat
rezultate
in
tratarea
arteritei,
inclusiv
a
arteritei
obliterante.
Tulburari specifice premenopauzei (bufeuri, palpitatii, stari de neliniste si nervozitate) - se
face o cura cu tinctura de paducel, din care se iau 3-4 lingurite pe zi, pe o perioada de 30 zile, cu
4 zile de pauza. Tratamentul da rezultate exceptionale atunci cand este asociat cu dieta lactovegetariana
cu
multe
cruditati.
Nevroze, stari de anxietate, atacuri de panica - se face un tratament cu infuzie combinata de
paducel, din care se beau trei pahare pe zi. De regula, acest preparat se administreaza pe
stomacul gol, cu 15 minute inaintea meselor principale. Are un efect calmant si de stabilizare a
emotiilor, fiind in mod special recomandat pacientilor care acuza si simptome cardio-vasculare,
confirmate
sau
nu
de
analizele
de
specialitate.
Agresivitate marita, tulburari de comportament la copii - se administreaza 4-6 linguri de
sirop de flori de paducel pe zi. Principiile active ale acestor flori au efect calmant usor, reduc
gradat
pulsiunile
agresive
si
comportamentele
dizarmonice
la
copii.
Precautii
la

si
tratamentul

contraindicatii
paducel

cu

Florile acestei plante sunt printre cele mai bine tolerate si mai nenocive remedii (vegetale sau nu)
din lume. Toate testele de laborator sau clinice pun in evidenta faptul ca si atunci cand este
folosit in cure de foarte lunga durata, de 6 luni sau mai mult, paducelul nu produce tulburari
organice sau de alta natura. Dintre cei tratati pe termen lung cu extracte de paducel, sub 2% au
acuzat reactii adverse, cele mai multe dintre ele usoare: vertij, dureri gastrice slabe, inapetenta
temporara. Extrem de rar apar simptome cum ar fi hipotensiunea arteriala sau bradicardia, caz in
care tratamentul va fi intrerupt
si va fi consultat
medicul specialist.

Paducelul

si

varsta

treia

Tratamentul de lunga durata cu flori de paducel are efecte aproape magice asupra persoanelor in
etate. Studii facute in Franta arata ca administrarea a 2-3 cani pe zi de infuzie combinata, in cure
de foarte lunga durata (6 luni minimum), previne aparitia sau agravarea bolilor de inima si a
bolilor vasculare, previne depresia si alterarea capacitatilor mentale ivite odata cu varsta. Mai
mult, studii facute in spitale universitare au aratat cresterea cu pana la 40% a capacitatii de efort
a batranilor tratati cu paducel. Astfel, testele facute pe bicicleta medicinala si la mersul pe jos au
aratat ca cei care consuma aceasta planta au o mult mai mare rezistenta la efort, respiratia lor este
mai bine reglata si mai ampla, iar inima rezista mult mai bine la solicitarile indelungate, fata de

cei din loturile martor. In concluzie, daca vreti sa traiti nu doar mult, ci si bine si in deplinatatea
facultatilor fizice si psihice, consumati paducel.
Extractul din frunze de paducel (Crataegus oxycantha) este benefic pentru inima, afirma medicii
de la Colegiul American de Cardiologie, in urma unui studiu efectuat pe 2681 de pacienti.
Tratamentul cu paducel nu a avut efecte daunatoare, ba chiar a prelungit viata unor pacienti cu
probleme grave de inima, care nu mai raspundeau la tratamentul medicamentos administrat in
spital.
Studiul americanilor, realizat pe o perioada de doi ani a analizat rezultatele tratamentului cu o
substanta placebo comparativ cu extractul de paducel. Desi nu a inregistrat rezultate
semnificative in ceea ce priveste prelungirea vietii, scopul principal urmarit de studiu,
tratamentul cu paducel s-a dovedit benefic in tratarea afectiunilor cardiace cronice, a anginei si
artimiei.
Extractul de paducel, planta originara din Europa si Irlanda, este un antioxidant folosit pe
batranul continent de sute de ani ca remediu naturist pentru tratarea bolilor de inima. Substantele
chimice din planta actioneaza direct asupra muschiului cardiac, marind sau scazand puterea si
rata batailor inimii, si asupra vaselor de sange, relaxand arterele sangvine din jurul cordului; de
asemenea, paducelul actioneaza indirect, largind vasele de sange aflate aproape de suprafata
pielii, scazand presiunea arteriala.
Paducelul este cunoscut si pentru efectele sale calmante, fiind folosit in tratarea anxietatii si a
insomniei (desi nu a fost realizat nici un studiu in acest sens). Un alt beneficiu al acestei plante
este faptul ca scade nivelul colesterolului.
Oricum, datorita efectelor sale multiple, nu este recomandabil sa incepeti un tratament cu
extract de paducel, decat dupa ce va sfatuiti cu medicul dumneavoastra, pentru ca efectele sar putea dovedi contrare asteptarilor, inrautatind chiar afectiunea de care suferiti.
De asemenea, gravidele trebuie sa evite paducelul: el relaxaza musculatura uterului. Planta nu
este recomandata nici femeilor care alapteaza

Tratamente naturiste cu Papadie

{jcomments on}
Dupa ce se instaleaza primavara, bine-cunoscuta papadie apare in peste o suta de specii. Desi
este clasificata de multi ca fiind o buruiana, papadia detine o multime de proprietati
miraculoase tamaduitoare. Este utilizata in tratarea a foarte multe afectiuni datorita sursei
importante de potasiu, calciu, fosfor si fier. Mai mult decat atat, frunzele mici plante galbene
contin numeroase vitamine precum complexul B, A, C si D.
Ppdia este o plant erbacee, peren, foarte rspndit la noi n ar prin locurile cultivate sau
necultivate, dar i pe cmpiile din Europa i din unele zone ale Asiei.
Ppdia are n pmnt un rizom scurt care se prelungete cu o rdcin pivotant crnoas,
lung de 12-20 cm. Partea aerian este format dintr-o rozet bazilar compus din frunze din
care primvara se dezvolt 1-4 tulpini. Aceste tulpini cresc nalte de pn la 10-30 cm, sunt goale
la interior i au n vrf o floare galben care nflorete din luna aprilie pn la sfritul lui
septembrie. Floarea este urmat de semine care au n jur periori moi care sunt luai de vnt sau
de curenii de aer, ajutnd la rspndirea i nmulirea plantei. Produsul vegetal utilizat este
frunza, rdcina i ntreaga plant. Rdcina se recolteaz de obicei n iulie-august, iar frunzele
i planta ntreag se culeg primvara, nainte sau n timpul formrii bobocilor florali. Toate
produsele sunt lipsite de miros, dar au gust amar accentuat.
Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, florigalbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vazuta pe pajisti si
toate intinderile de iarba se considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru
omenirea suferinda o planta de leac deosebit de valorasa. Infloreste in aprilie-mai pe toate
pasunile, lizierele, cimpiile si orice suprafata cu iara un covor floral galben canre ne
entuziasmeaza an de an. Planta evita locurile foate umede. Are doua proprietati remarcabile:
ajuta in bolile biliare si in cele hepatice. Inainte de inflorire se colecteaza frunzele, primavara sau
toamna radacinile. Iar tulpinile in timpul infloririi. Intreaga planta are efect tamaduitor.
Papadia li se recomanda persoanelor care au un nivel ridicat al colesterolului sangvin, pentru ca
are o actiune hipocolesterolemianta; celor care au nevoie de un tonic care sa le stimuleze
organele digestive si secretorii, pentru o mai buna digestie a alimentelor si o mai buna eliminare
a deseurilor alimentare; celor care li se recomanda cresterea debitului urinar, pentru ca potasiul
din planta i confera calitati diuretice; celor care doresc sa apeleze la un remediu natural pentru
prevenirea
formarii
calculilor
biliari.
Nu trebuie sa aveti retineri n a folosi sistematic aceasta planta atunci cnd doriti sa va curatati
sngele de impuritati, sa tratati dermatoze de origine hepatica, sa alinati durerile reumatice, n
special n cazurile de reumatism asociate cu o insuficienta hepatica sau biliara.
Tulpinile proaspete, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica
(durere foarte acuta pina sub omoplatul drept). Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui
sa manince aceste tulpini, pina la 10 pe zi, atit timp cit papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu
flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la
inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana cu andivele. Oamenii
permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu

tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinar. Ele ajuta insa si in alte
afectiuni. Ne scapa de mincarimi, eczeme si eruptii, imbunatatesc sucul gastric si curata stomacul
de tot felul de substante care se elimina greu. Tijele proaspete pot dizolva fara dureri calculul
biliar, ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe linga saruri minerale, papadia contine
substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism.
Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se
retrag, daca se tine pina la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete. In icter si in
afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemeniea, cu succes. Radacinile de papadie,
mincate crude, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei,
sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac singele foarte fluid, fiind considerate un mijloc
excelent contra singeului ingrosat. Vechile carti despre plantele medicinale istorisesc ca femeile
foloseau ca produs cosmetic infuzia preparata din oparirea plantei si a radacinii. Obisnuiau sa-si
spele cu ea ochii si fata, sperind sa capete astfel un chip mai luminos. Papadia face parte din
acele plante care nu hiberneaza, ci ele cresc frunze si in anotimpul rece. In fiecare primavara
un sirop de flori de papadie este binevenit, care are un gust excelent, fiind in acelasi timp si in
profitul sanatatii.
Pentru a obtine o actiune rapida asupra sngelui, prin efectul de purificare sl mbogatire cu fier,
papadiile se folosesc tocate, apoi trecute printr-o presa pentru a extrage din ele sucul, care trebuie
baut imediat si n cantitate ct mai mare cu putinta.
n tradiia popular florile de ppdie erau ntrebuinate pentru frecionarea leziunilor la pacienii
cu tricofiie (boal parazitar contagioas produs de unele ciuperci microscopice care atac
pielea capului, provocnd cderea prului i formarea pe piele de cruste i plci).
Frunza de ppdie se storcea, iar zeama obinut se punea la bub neagr (erizipel), precum i
la beica cea rea (TBC pulmonar). Peste beic se punea o felie de smochin, iar peste ea,
ppdie pisat.
Rdcina de ppdie pisat bine i prjit n smntn proaspt se ntindea pe o frunz de
brusture i se punea n locurile unde se simea durere reumatic. Aplicaia se inea 24 ore, iar
tratamentul se repeta pn treceau durerile.
Ceaiul din rdcin sau din flori uscate se lua contra durerilor de ficat i pentru circulaia
sngelui. Ceaiul din rdcini se lua contra bolilor de rinichi i contra hemoragiilor, iar zeama de
ppdie se lua i pentru cei ce sufereau de durere de piept i ndueal.
Aciune farmaceutic:
Principala aciune medical a ppdiei este cea diuretic, motiv pentru care planta este folosit
cu succes pentru stimularea urinrii n cazul bolilor renale, ale obezitii, celulitei sau a reteniei
de ap n organism. Fiind un diuretic natural prin excelen, ppdia ajut la eliminarea acidului
uric, contribuie la dezagregarea calculilor renali, modific peristaltismul uretrelor n crizele de
calculoz renal i asigur tranzitul microparticulelor dizlocate i expulzarea lor de pe tractul
urinar. n plus, ppdia este o surs important de potasiu, care l nlocuiete pe cel pierdut cnd
crete producia de urin. De asemenea, potasiul ajutnd i la scderea tensiunii arteriale.
O alt aciune important a ppdiei este asupra ficatului i a secreiei biliare. Planta tonific i
dreneaz ficatul, combate litiaza biliar, este coleretic (stimuleaz secreia bilei) i colagog
(favorizeaz evacuarea bilei n duoden). Se mai folosete la insuficiena hepatic i icterul
cataral.
Ppdia conine o cantitate mai mare de vitamina A dect morcovii i foarte mult beta-caroten,
care este un antioxidant de excepie indicat n toate formele de cancer sau de scdere a imunitii
organismului. Planta restabilete funcionarea normal a glandelor endocrine, previne bolile de

inim, fluidizeaz mucozitile, ntrete mucoasele pulmonare, hepatice i ale cilor urinare,
stimuleaz pofta de mncare, este i remineralizant, ajut la slbire, scade colesterolul i alin
durerile reumatice i artrita.
Planta ntreag intr n compoziia ceaiurilor depurativ, dietetic i gastric, iar rdcina se
regsete n cea a ceaiului hepatic.
Moduri de folosire ale ppdiei:
- Infuzie - punei 1-2 lingurie de plant ntreag uscat i mrunit n 250 ml ap clocotit,
acoperii 10 minute, strecurai i consumai 3-4 cni pe zi.
- Tijele de ppdie proaspt culese se vor spla bine, apoi se vor consuma n fiecare zi cte 5-6
tije florale fr flori, dimineaa la trezire. Tijele se culeg naintea nfloririi, de preferin
primvara. Tratamentul poate dura 10-30 zile zilnic, cu rezultate remarcabile n dischinezie
biliar, boli hepatice, ulcer, eczeme, constipaie sau obezitate. Atenie!Nu consumai mai mult de
5-6 tije de ppdie pe zi. Sucul lptos din tije poate provoca intoxicaii dac se folosete n
cantitate mare, simptomele fiind grea, diaree i modificarea ritmului inimii. n acest caz pentru
tratament se poate administra crbune. De asemenea, se contraindic administrarea la bolnavii cu
ulcer i gastrit datorit faptului c poate cauza o supraproducie de acid digestiv.
- Tinctur - punei ntr-un borcan cu capac 50 g de rdcin mrunit de ppdie culeas
toamna. Punei deasupra alcool alimentar de 70 grade i inei 15 zile la ntuneric, agitnd
puternic de 2 ori pe zi. Dup 15 zile se strecoar i se poate folosi cte 40-60 picturi de 3 ori pe
zi, diluat cu 100 ml ap.
- Sirop - florile de ppdie se pun cu puin ap, ct s le acopere, se fierb timp de 3 minute dup
care se strecoar. Se va aduga apoi zahr ca la orice sirop i se va fierbe din nou pentru a primi
consistena de sirop. Se va folosi cte o linguri pus n 250 ml ap.
- Sucul proaspt se aplic pe afeciunile pielii n cazul petelor, verucilor etc. Sucul alb de ppdie
n colir (cumprat de la farmacie) se folosete contra negilor sau petelor de pe fa. Se aplic de
mai multe ori pe zi. Se poate face i un amestec din 2 pri suc de morcov, o parte suc ppdie, o
parte suc castravete, 2 pri suc de roii i o parte elin, obinndu-se un suc foarte util n toate
curele de slbire, cu rezultate foarte bune.
- Vin de ppdie -avem nevoie de 2-3 cni de boboci de ppdie, 2/3 can zahr nerafinat, coaj
ras de la jumtate de lmie i un litru de votc. Se spal florile, se taie petalele verzi, se
amestec totul ntr-un vas i se las la macerat timp de 2 sptmni. Se agit o dat sau de dou
ori pe zi. Se stoarce lichidul i se consum ca aperitiv nainte sau dup mas.
Ppdia se folosete n urmtoarele afeciuni: acnee, afeciunile inimii, afeciuni cronice ale
aparatului urinar, afeciuni vasculare, afeciunile ficatului, anemie, anorexie, artrit, astenie,
ateromatoz, ateroscleroz, balonri, boli de ficat, boli de gt, calculi biliari, cancer cu diferite
localizri, cataract (extern), cataract, celulit, colecistit, colic biliar, congestia ficatului,
constipaie, crize hepatice dureroase, cuperoz (pete roii pe fa), dermatoze, dezechilibre
glandulare la pubertate, diabet, digestie lent sau dificil, dischinezie biliar, dispepsie, dureri
musculare, dureri reumatice, eczeme de diferite etiologii, enterocolite, furunculoz, gastrit
hipoacid, gut, hemoroizi, hepatit, hidropizie, hipertensiune (adjuvant), hipercolesterolemie,
icter, imunitate sczut, inapeten, insuficiena hepatic, insuficien renal, intoxicaii,
ntreinerea tenului, leziuni verucoase, litiaze renale, negi (extern), obezitate, obezitate pe fond
de dereglri glandulare, oligurie, paludism (malarie- adjuvant),pancreatite, papilomatoame
cutanate, pete pe piele, retenia apei n organism, reumatism, scrofuloz, stomac, tulburri de
metabolism, tulburri digestive, tulburri hepatice, ulcere cronice de gamb, ulcer gastric,
uremie, urticarie, varice.

PATRUNJELUL
Numele latin al patrunjelului este Petroselinum crispum si vine din limba greaca, unde "petros"
inseamna piatra, iar "selinon" telina. Asadar, grecii antici considerau patrunjelul un fel de... telina de
stanca, pe care o foloseau atat ca aliment, cat si ca planta medicinala.
Cu frunzele sale erau decorate si aromatizate mancarurile, dar erau si incoronati invingatorii in
intrecerile sportive sau erau tratate muscaturile de sarpe ori de scorpion. Planta provine de pe malurile
Marii Mediterane si a ajuns pe actualul teritoriu al Romaniei cu cel putin 2000 de ani in urma.
In prezent, patrunjelul este cel mai folosit zarzavat in bucataria traditionala romaneasca, iar pana nu
demult, era un remediu redutabil in medicina noastra populara. Cu el erau oblojite ranile in pericol de a
se infecta, erau frecate gingiile slabite, erau facute fierturi contra bolilor de ficat sau de intestin, ori era
folosit pentru diferite "deochiuri" sau "facaturi". In ultimii ani, frunzele aromate ale patrunjelului,
laolalta cu cele ale "rudelor" sale, mararul, telina si leusteanul, au devenit tinta unor studii medicale cu
rezultate uluitoare, care plaseaza zarzavaturile traditionale mai degraba in farmacii decat pe tarabele din
piete. In cele ce urmeaza, vom vorbi despre aplicatiile terapeutice extraordinare ale patrunjelului, nu
inainte de a vedea cum se prepara si cum se administreaza frunzele sale.

Cum preparam si cum administram frunzele de patrunjel

Asa cum vom vedea, acest zarzavat este o adevarata colectie de vitamine, minerale si alte principii
active cu efecte terapeutice foarte intense. Totusi, simplul consum ocazional de patrunjel, ca zarzavat,
nu pare a avea rezultate terapeutice. De ce? Deoarece dozele de patrunjel pe care le consumam sunt
insuficiente pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru ca prepararea termica a acestei plante inactiveaza
multe din substantele active terapeutic. Din aceste motive, este necesar sa acordam o foarte mare
importanta metodelor de preparare care urmeaza, ce ne vor ajuta sa punem cu adevarat in valoare
patrunjelul ca medicament:

Sucul
Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete la care s-au adaugat
patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este
bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat
astfel obtinut este un remediu puternic si, ca atare, nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de
radacina de morcov. De regula, se iau de 3 ori pe zi cate 4-6 linguri (cate 20-30 ml) de suc de frunze de
patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

Salata
In medicina araba patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie si putina ceapa (eventual si
cateva felii de rosii) este folosit ca salata, numita "tabbuli", care este folosita adesea pentru marirea
puterii de digestie si pentru evitarea eventualelor deranjamente gastro-intestinale. Iata una din retetele
de "tabbuli" frecvent folosite: se maruntesc 2-4 legaturi de patrunjel proaspat, se adauga putin ulei de
masline si zeama de la un sfert de lamaie. Se mai poate pune un catel de usturoi, seminte de dovleac
tocate marunt ori susan. Salata se consuma zilnic, timp de 14-60 de zile, sub forma de cura, care este
tonica si revigoranta, contribuind la fortificarea sistemului imunitar.
1

Patrunjelul ca adaos in hrana

Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot fi "innobilate" prin adaugarea de frunze de patrunjel verde,
proaspat. In mancarurile calde, cum ar fi ciorbele, supele, tocanitele, va fi adaugat dupa prepararea
termica, pentru pastrarea continutului de vitamine al plantei. Patrunjelul mai poate fi adaugat ca si
condiment si totodata ca element decorativ, in toate salatele, in sandviciuri, in sosuri, in garnituri.

Vinul de patrunjel
Pentru tratamentul problemelor digestive si de apetit, ca adjuvant contra insuficientei cardiace si a
bolilor de inima, se recomanda vinul de patrunjel: 20 de tulpini proaspete cu tot cu frunze se maruntesc
si se pun intr-un litru de vin, la care se adauga 2 linguri de otet. Se lasa sa macereze vreme de 7 zile,
dupa care se adauga 300 g miere de albine. Se agita pana se topeste mierea, apoi se strecoara si se pune
in sticle. Se bea cate un paharel inainte de masa.

Tratamente interne
* Intoxicatie etilica acuta (betie) - se consuma una-doua legaturi de patrunjel, bine spalate, frunzele
mestecandu-se indelung, inainte de a fi inghitite. Uleiul volatil din aceste frunze este un puternic
stimulent al sistemului nervos central, care va fi mai putin afectat de efectele alcoolului. De asemenea,
patrunjelul este un protector si un stimulent al ficatului, ajutand si la o mai rapida eliminare a alcoolului
din organism.
* Fumat - mai multe componente ale uleiului volatil din frunzele de patrunjel protejeaza organismul
impotriva actiunii nocive a gudroanelor din fumul de tigara, prevenind diferite afectiuni ale aparatului
respirator, de la bronsita cronica, la cancerul pulmonar. Sunt recomandate curele cu suc de patrunjel,
din care se administreaza cate 50 ml pe zi, vreme de 4 saptamani.
* Ateroscleroza - nu mai putin de patru substante continute de catre frunzele de patrunjel previn
oxidarea colesterolului negativ (LDL) si depunerea sa pe artere. Persoanele cu varsta de peste 35 de
ani, dar si cele care consuma frecvent carne, grasimi hidrogenate, prajeli ar trebui sa consume de macar
3 ori pe saptamana salata de patrunjel, pentru a beneficia de efectele sale benefice asupra vaselor de
sange.
* Hipertensiune - consumul de patrunjel proaspat, adaugat la hrana de zi cu zi, ajuta la tinerea sub
control a tensiunii arteriale, avand efecte diuretice, usor vasodilatatoare, si actionand la nivelul
sistemului nervos central cu efect calmant. Astfel, 30 de grame de frunze de patrunjel consumate zilnic
ajuta la mentinerea elasticitatii si a rezistentei peretilor vaselor de sange, prevenind, de asemenea, si
accidentele vasculare, dar si formarea echimozelor produse de fragilizarea vaselor capilare.
* Litiaza biliara - se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert de pahar de suc de
patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi. Conform Comisiei E,
organismul guvernamental german de control al eficientei plantelor medicinale, consumul de patrunjel
previne formarea calculilor biliari, acest produs natural fiind aprobat pentru prevenirea si combaterea
acestei afectiuni.
* Hepatita virala - studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a
virusilor care ataca ficatul. Totul se datoreaza, se pare, clorofilei care se gaseste din abundenta in
2

frunzele proaspete de patrunjel si care inhiba dezvoltarea virusilor hepatici. Este foarte posibil, insa, ca
si uleiul volatil continut de frunzele patrunjelului sa atace membrana virusilor care produc hepatita B si
C, dar cercetarile in acest sens sunt inca in curs de desfasurare. Cert este ca majoritea persoanelor cu
hepatita cronica sau acuta se simt mult mai bine, iar analizele de sange sunt mai bune, dupa 3-4 cure cu
frunze de patrunjel. Asadar, se recomanda bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4
saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel, din care se administreaza cate 50-75 ml pe zi,
bauti in trei reprize, pe stomacul gol, inainte de masa. Dupa 4 saptamani de cura, se fac 2 saptamani de
pauza, dupa care tratamentul se reia.
* Anorexia - cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si
activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate
greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot manca din cauza starilor de greata
persistente.
* Halena - patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un
dezinfectant asupra cavitatii bucale, asupra cailor respiratorii medii si superioare. Mai mult, frunzele de
patrunjel imbunatatesc digestia si normalizeaza flora digestiva, remediind aceasta afectiune in
profunzime. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena mestecarea indelungata a 3-4 fire de
patrunjel, inainte si dupa fiecare masa.
* Infectii recidivante, imunitate slabita - se consuma salata de patrunjel, cate 1-2 portii pe zi, in cure
de 3 saptamani. Studii recente facute la Universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest
remediu culinar activeaza puternic sistemul imunitar si combate foarte multe specii de bacterii si de
ciuperci parazite. "De vina" pentru actiunea puternica de stimulare a imunitatii sunt mai multe principii
active din frunzele patrunjelului, intre care vitamina C, vitamina A, vitamina B12, clorofila, dar si o
substanta numita luteolina, care stimuleaza productia de celule ale sistemului imunitar si le activeaza pe
cele existente.
* Astm - consumul de frunze de patrunjel proaspat, minimum 30 de grame zilnic, sub forma de salate,
ca adaos in ciorbe si in diferite alte mancaruri, reduce predispozitia spre crizele astmatice. Principiile
active din patrunjel au efecte antiinflamatoare asupra cailor respiratorii, favorizeaza fluidizarea si
eliminarea secretiilor bronsice.
* Litiaza renala, adjuvant in infectia urinara - conform cercetatorilor germani, frunzele si radacina
de patrunjel sunt adevarate medicamente pentru rinichi. Administrarea acestora sub forma de suc, cate
50 ml zilnic din fiecare, previne si combate nefrita, pielo-nefrita si cistita. De asemenea, patrunjelul
mareste diureza, previne formarea calculilor renali (in special a uratilor) si ajuta la eliminarea celor
existenti.
* Boala canceroasa - salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze de patrunjel sunt un excelent
adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza
sistemul imunitar sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal.
Actiunea antitumorala a frunzelor de patrunjel a fost descoperita de curand de cercetatori si se
datoreaza vitaminelor, flavonoidelor si unor substante volatile din patrunjel. Consumat crud, in salate,
in ciorbe sau ca atare, patrunjelul verde protejeaza plamanii si caile respiratorii, ficatul, intestinul si
rinichii de radicalii liberi, de aparitia mutatiilor si a cancerului. S-a observat o ameliorare a starii de
sanatate a persoanelor care aveau tumori cerebrale si consumau regulat patrunjel verde. In plus,
patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.
3

* Cancer pulmonar - studii de medicina experimentala facute in anul 1992 sub conducerea
profesorului G.Q. Zheng, in Statele Unite, au aratat ca o substanta volatila din frunzele de patrunjel,
miristicina, inhiba dezvoltarea tumorilor pulmonare. De asemenea, frunzele de patrunjel administrate
intern previn actiunea cancerigena a fumului de tigara, a gudroanelor din produsele alimentare afumate,
a diferitelor noxe din aer, cum ar fi fumul eliminat in atmosfera de langa marile orase de catre
incineratoarele de gunoi. Se recomanda administrarea de salata de patrunjel, minimum o portie pe zi, in
cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.
* Fertilitate la femei - consumat zilnic, patrunjelul verde este un factor de intinerire pentru femei si
stimuleaza fertilitatea. Apiolul, o substanta continuta in frunzele proaspete de patrunjel, stimuleaza
producerea de hormoni feminini si ajuta la o buna functionare a ovarelor. Se tin cure de cate o luna,
timp in care se beau cate 50 de ml de suc de patrunjel pe zi si, de asemenea, se consuma cat mai mult
din acest zarzavat, ca adaos in mancare.
* Dismenoree (ciclu menstrual neregulat si dureros) - datorita aceluiasi apiol, patrunjelul are
calitatea de a regulariza ciclul menstrual. Mai mult, frunzele de patrunjel au proprietati antispastice,
eliminand in mare masura crampele si durerile menstruale. Pentru a obtine aceste efecte, se recomanda
consumul inainte cu cateva zile si in timpul menstrelor a minimum 2 legaturi de patrunjel proaspat pe
zi, impreuna cu alte vegetale cu efecte similare, cum ar fi morcovul, sfecla rosie si castravetii.
* Sindrom post-menopauza - se recomanda curele cu salata de patrunjel verde, care se consuma
zilnic, vreme de 2 luni. Patrunjelul are efecte estrogene foarte blande, si ca atare ajuta la prevenirea si
la stoparea osteoporozei, a caderii parului, a uscarii pielii, a prolapsului uterin. De asemenea, consumul
de patrunjel verde are efecte usor antidepresive.
* Guta, reumatism - patrunjelul este un foarte bun diuretic si depurativ (eliminand ureea si acidul
uric), antiinflamator articular si antioxidant. Luteolina continuta de patrunjel previne si combate
inflamarea finelor cartilaje din articulatii, in timp ce vitamina C, la care patrunjelul verde este un
adevarat campion, are efecte terapeutice uimitoare asupra aproape tuturor formelor de reumatism. Un
studiu-gigant facut in 2004, pe 20.000 de pacienti, a aratat ca un consum ridicat de vitamina C naturala
(adica preluata din alimente vegetale si nu din alte suplimente) reduce cu peste 30% incidenta crizelor
reumatice. Se recomanda, asadar, consumul, in cure de minimum 60 de zile, de frunze de patrunjel
proaspete, cate 30 de grame pe zi, impreuna cu alte alimente bogate in vitamina C, cum ar fi ardeii,
varza, fasolea verde, mazarea verde etc.
* Imbatranire, efect antioxidant - frunzele de patrunjel contin opt vitamine si numeroase alte
substante care previn degenerarea ADN-ului si imbatranirea celulelor, cum ar fi flavonoidele, clorofila,
ftalidele etc. In studiile facute pe animale, a iesit in evidenta o uimitoare capacitate a frunzelor de
patrunjel de a combate radicalii liberi, care duc la imbatranirea prematura. Pentru a obtine aceste efecte,
se recomanda consumarea in timpul sezonului cald a minimum 20 de grame de patrunjel pe zi, adaugat
in mancare ori sub forma de salata.
* Anemie, anemie feripriva, deficit de fier - frunzele patrunjelului sunt bogate in fier (5 mg la 100 de
grame de frunze), dar si in vitamina C, care ajuta la asimilarea acestui oligoelement. Contra anemiei
feriprive si a deficitului de fier in organism se recomanda salata de patrunjel, cate 50 de grame pe zi, in
cure de 4 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza, dupa care se reia. Aceasta salata este foarte
bogata si in vitamina B12, care joaca un rol esential in formarea globulelor rosii.

* Vitamina C - frunzele de patrunjel contin de trei ori mai multa vitamina C decat portocalele si de 2,5
ori mai multa decat lamaile. Pentru tratarea deficitului acestei vitamine (scorbut), dar si ca adjuvant
contra racelilor, a infectiilor de tot felul, se recomanda salata de patrunjel, care se consuma zilnic, 50 de
grame, in cure de 2-6 saptamani.
* Vitamina B12 - patrunjelul contine substante care ajuta la producerea acestei vitamine in organism, o
vitamina necesara formarii globulelor rosii, mentinerii imunitatii organismului la parametri optimi,
bunei functionari a gonadelor etc.
* Vitamina K - patrunjelul este printre cele mai bogate vegetale in vitamina K, necesara coagularii
normale a sangelui si inchiderii ranilor, mentinerii starii de sanatate a inimii si a vaselor de sange,
mentinerii densitatii osoase etc. Pentru un aport sporit de vitamina K, se recomanda curele de cate 4
saptamani, timp in care se consuma minimum 30 de grame de patrunjel verde zilnic.

Tratamente externe
* Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor - se aplica pe pleoapele inchise o compresa cu suc de frunze
de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte antiinfectioase,
antiinflamatoare si regenerative. Consumul intern de suc de frunze de patrunjel, combinat cu suc de
radacina de morcov, este un bun tratament adjuvant contra ulceratiilor corneei, contra conjunctivitei,
pentru prevenirea cataractei.
* Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) - se pune pe locul afectat o cataplasma cu
frunze si radacini de patrunjel fierte cateva minute in apa. Aplicatia dureaza 30 de minute si se repeta
zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete, nefierte ajuta la oprirea lactatiei.
* Intepaturi de insecte - se aplica pe locul afectat frunze de patrunjel strivite (eventual mestecate putin
in gura, daca nu avem alta posibilitate de a le strivi). Acestea au efect antiseptic, diminueaza usturimea
si durerea, previn formarea unor echimoze. Este un tratament valabil si contra vanatailor (echimozelor)
produse de loviri.
* Dureri articulare - frunzele proaspete de patrunjel, strivite pe o planseta de lemn cu ajutorul
ciocanului de snitele, se pun pe articulatia dureroasa. Se invelesc bine cu o bucata de nylon si apoi cu
un material de lana, pentru a mentine caldura. Se lasa vreme de 1,5-3 ore. Acest tratament are efecte
calmante si antiinflamatoare articulare.

Pedicuta (Lycopodium clavatum)

plante medicinale,
Pedicuta (Lycopodium clavatum)
Fam. Lycopodiaceae
Denumiri poulare: bradisor, branca, bunceag, barba ursului,
braul-vantului, coada-alor-de-vant, cornatel, cruceapamantului, piciorul-lupului, iarba-ursului, muschi-de-piatra,
muschi-de-pamant, parul-porcului, piedica-vantului, pedicagainii, praful-strigoilor, talpa-ursului
Planta erbacee taratoare, sensibila la actiunea razelor soarelui, care se usuca si dispare dupa
taierea padurii sau defrisari. Creste la altitudini mari, peste 800 de metri, sub desisul padurilor, ca
niste vrejuri lungi deosebindu-se de alte forme de muschi prin aspectul asemanator crengutelor
de brad, vesnic verde; formeaza pistiluri galbui care contin polen numit si faina- vrajitoarei
folosita ca leac din batrani pentu tratarea bolilor de piele, ranilor sau a unor boli care se spunea
ca sunt aduse de vant, cum ar fi spasmele de tot felul, reumatismul, paralizia faciala "a frigore",
eczemelor, de unde si denumirea plantei, iarba-celor-din-vant. In scop terapeutic se foloseste
planta intreaga (Herba Lycopodii) de la care se recolteaza doar tulpinile ascendente, in lunile
iulie- august deoarece ramurile taratoare ale plantei se refac in 30- 40 de ani, motiv pentru care
In multe tari este ocrotita de lege
Compozitie: uleiuri volatile, flavonoide, substante triterpenice, principii active clamantina,
licopodina, anatina, clavatoxina, nicotina, fitosterine, acizi organici, acizi esterificati, rezine
Organotropism: aparatul digestiv, ficat, tesutul conjunctiv
Actiune: combate dependentele (alcoolism, tabagism) si inlatura efectele nocive ale consumului
de droguri (alcoolt, tutun, cafea in exces, medicamente), ajuta ficatul sa se regenereze chiar in
forme evolutive grave, ciroza hepatica, cancer hepatic, antitumorala, diuretica, depurativa,
purgativa, colagoga, coleretica, stimuleaza evacuarea vezicii biliare, antireumatica,
decontracturanta, la nivelul musculaturii striate,
Indicatii: combaterea dependentelor (nicotinism, alcoolism, consum de medicamente), litiaza
renala, vezicala, hepatite, ciroza hepatica, In uz extern: eczeme, dermatite (dermatita nouluinascut), arsuri, rani deschise, reumatism, lombo- sciatica, carcei la picioare, crampe musculare,
paralizii faciale, hiperhidroza (transpiratia excesiva), hemoroizi, alopecie, escare
Contraindicatii: se administreaza cu prudenta in caz de diaree cronica, enterocolita sau colta de
fermentatie, pentru a nu produce iritatii cu spasme intestinale. Nu se administreaza in perioada
sarcinii si alaptarii
Mod de administrare: infuzie, pulbere, tinctura,
Pulberea se prepara prin macinarea fina a plantei sub forma de pudra, folosita in uz extern : la
pudrarea bebelusilor contra transpiratiei sau dermitei alergice de contact. In uz intern este cel mai

cunoscut leac pentru combaterea dependentelor, tratarea alcoolismului, renuntarea la fumat; se ia

jumatate de lingurita rasa de pulbere de prdicuta de 3 ori pe zi (pulberea se tine sub limba cateva
minute dupa care se inghite cu putina apa pe stomacul gol).
Infuzia se prepara dintr-o lingurita de planta la o cana de apa clocotita, lasata la infuzat 10
minute, apoi se strecoara si se consuma o cana pe parcursul unei zile, cu inghitituri rare
Tinctura, se administreaza cate o lingurita de 3 ori pe zi diluata in putina apa, in tabagism,
alcoolism, creeaza intloleranta organismului la aceste excitante (cura trebuie sa dureze minim 3
luni), dermatoze, eczeme, psoriazis (se asociaza cu trei-frati-patati), ciroza hepatica, hepatita
acua si cronica, steatoza hepatica, congestii hepato- pancreatice postetanolice (se asociaza cu
armurariu), depresie, insomnie, isterie, litiaza renala, constipatie, pentru intarirea firelor de par se
poate adauga o lingura de tinctura in apa cu care se clateste parul dupa spalare
Maceratul la rece se prepara dntr-o lingurita varfuita de pulbere de pedicuta la o cana de apa rece
se lasa de seara pana dimineata, apoi se strecoara iar maceratul ramas se opareste in alta cana cu
apa clocotita, pe foc, apoi se lasa sa se raceasca si se amesteca cu extractul obtinut la rece; se
beau doua cani pe zi pentru tratamentul hepatitelor acute si cronice, cirozelor hepatice,
cancerului hepatic; se pot face bai locale sau generale pentru diverse afectiuni are actiune
decontraturanta, mio-relaxanta, sedativa, calmanta, regeneranta, cicatrizanta, antiinflamatorie,
antitumorala, sicativa contra transpiratiei

Rostopasca
Se spune ca forta ei este egala cu a soarelui
Darul cerului - Rostopasca. Alchimistii visau s-o transforme in aur. Pretul ei se afla insa in alta parte:
puterea fenomenala de-a vindeca .
Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta. Banala ca infatisare,
cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele mai puternice plante de pe pamant. Nu
degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si
de asta romanii au botezat-o "Chelidonium", "darul cerului", iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand
soarele era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare
consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie si secretia biliara, folosind-o
in vindecarea ficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann, fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de
ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei
si a conjunctivitei. O confirmare "istorica" a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer,
care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat.
Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze banale, la
temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Dar sa-i
cunoastem mai indeaproape "minunile".
Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca
De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija pentru a nu
dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie
(ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat dupa
culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate.
Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In
stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte
importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.
Patru retete de preparare a rostopascai:
1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica de cafea.
Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada
de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active se oxideaza rapid). De regula, se administreaza de 3-4
ori pe zi cate un sfert de lingurita (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua pahare (400
ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua
saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se
administreaza de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa.
3. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa
care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca
jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se
1

amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales
extern, sub forma de comprese, gargara si bai.
4. Cataplasma cu rostopasca
O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C).
Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora.
Tratamente de uz intern
Spasmele digestive - sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate 3-4
lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante continute de
aceasta planta (alcaloizi) relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv.
Diskinezia biliara - un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele
exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a diskineziei. Se administreaza
pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de 30
de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice
medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia si dispepsia - conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista medicament mai
eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie. Jumatate de lingurita de tinctura de
rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de
sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei.
Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.
Migrena biliara, migrena in general - se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul gol, in
doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o ora, bila este
drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina
si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome
specifice migrenei.
Pancreatita - iata o reteta care face adevarate minuni in aceasta afectiune periculoasa si greu de tratat:
cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze
12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre in contact cu metale). Ideal este sa se prepare
infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de
salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in ora,
inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
Boli de ficat - ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale stiintifica: rostopasca
este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza sub forma de pulbere, cate un varf de
cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un remediu
excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a
infectiilor cu virusul hepatitei.
Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de
rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru
utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica
prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de
durata.
2

Cancerul - rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea specialistilor, legata de
tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele
rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un medicament de semi-sinteza,
derivat din ea: "Ukrain". Din cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de
cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea administrata
intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de rostopasca de 4 ori
pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe
(ajuta la distrugerea celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa.
Conform cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul
pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.
Tratamente de uz extern
Tuse convulsiva - gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte eficient. Se fac 4-6
gargare pe zi, cu infuzie calduta.
Faringita, laringita, infectii in gat in general - se amesteca intr-un pahar de infuzie combinata de
rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3 reprize pe zi, a cate 3 minute
fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte antibiotice si antivirale extrem de puternice,
eliminand prompt infectiile de la nivelul gatului.
Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de
minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile cercetatorului rus Vladimir Molochko
demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze
tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.
Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face vreme
de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura
de propolis nediluata.
Hepatita virala - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala, intr-un
mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In fiecare seara, se fac bai de maini si de
picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru
vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un
tratament bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia sanguina
periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.
Sucul de rostopasca
Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine un suc portocaliu, extrem de
activ terapeutic, ce are o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si
de catre stiinta. De regula, sucul de rostopasca se foloseste extern, intern el avand un potential toxic mult
mai mare decat rostopasca uscata si fiind ca atare foarte greu de folosit.
Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la
intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in
2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.
3

Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute,
apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul cataractei,
dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.
Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera cu o
bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de ora o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in
profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.
Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de
rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face
dimineata.
Contraindicatii
Aceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alapteaza.
Precautii in utilizarea rostopascai
Administrata in supradoza (peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un adult de 75 de
kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de respiratie, spasme digestive. In doze
foarte mari, poate da paralizie temporara si tulburari cardiace.
In cazuri rare (pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata lumea), care tin de o sensibilitate
individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice, mergand pana la hepatita. Aceste probleme au
aparut chiar in cazul administrarii in doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopasca va fi
inceput gradat, cu doze mici, si va fi intrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greata, inapetenta,
marirea in volum a ficatului, colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea corneei.
Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de
inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de tegument si abia apoi se va
folosi in cantitate mare.

Florile magice ale verii Rostopasca (I)

Dictionar De Plante Medicinale Florile magice ale verii - Rostopasca (I) (Chelidonium majus)
Istoric
Nu se stie data exacta cand Rostopasca i-a dezvaluit omului virtutile sale vindecatoare. Cert este ca
ea era folosita in antichitate, pentru vindecarea bolilor de ficat. Studiul ei sistematic a inceput abia
in secolul al Xix-lea, dar pana azi, retetele populare depasesc ca numar si importanta medicamentele
sintetizate din ea. Printre romani, Rostopasca e foarte populara si raspandita in toate zonele tarii,
dovada fiind numeroasele nume cu care a fost botezata din sud si pana in nord (multe dintre ele
pornind chiar de la bolile pe care le vindeca): buruiana de negei, buruiana de pecingine, galbenare,
oiasca etc. In folclor, sub numele de Crucea Voinicului si Buruiana de cele sfinte, era considerata ca
planta magica, adusa din Rai. Cu toate ca - folosita in doze mari - Rostopasca e toxica (provoaca
vome, colici abdominale, purgatii, scaune cu sange si ameteli), taranii nostri o folosesc de sute de
ani, stiind sa-i valorifice virtutile vindecatoare, numeroase si foarte eficiente in tratarea negilor si a
altor afectiuni ale pielii, precum si in tamaduirea bolilor de splina, de fiere si de ficat.
Descriere
4

Cine nu cunoaste banala Rostopasca, cu florile ei galbene, asezate in cruce si care rupte (la fel ca
frunzele si tulpina) lasa sa picure un suc de culoare galben-portocalie? Inalta de pana la 100 de cm,
cu frunzele lobate, ca frunzele de stejar, Rostopasca creste din mai si pana toamna tarziu (uneori
rezista si iarna) pe margini de drumuri si de padure, in locuri umbroase, ferite de bataia directa a
soarelui. Rostopasca poate fi cultivata si-acasa, in gradina sau in ghivece, pentru a o avea la
indemana tot timpul anului.
Virtuti
Putine plante din flora noastra spontana acumuleaza atata forta vindecatoare precum Rostopasca.
Faptura ei banala si maruntica este un veritabil combinat chimic, care sintetizeaza nu mai putin de
12 alcaloizi cu virtuti vindecatoare de exceptie. Ei stimuleaza activitatea bilei si a ficatului,
refacerea celulei hepatice, secretia externa a pancreasului, distrug bacterii si ciuperci parazite, au
actiune citostatica (motiv pentru care Rostopasca este recomandata in tratamentul extern al
cancerului de piele), sunt dilatatori coronarieni, au actiune antitumorala etc.
Recoltarea si pastrarea
Rostopasca poate fi culeasa de la inceputul lui mai (sfarsitul lui aprilie), cand incepe inflorirea, pana
la sfarsitul lui noiembrie. Se taie partile aeriene (frunze, tulpini, flori) cu un cutit si se transporta la
locul de uscare cat mai repede. Mai rar, pot fi recoltate si radacinile primavara, cu cazmaua. In
timpul recoltarii mana trebuie protejata cu manusi daca nu vrem ca pielea sa capete pentru cateva
zile o nuanta galben-negricioasa de la sucul plantei. O masura de protectie foarte importanta in
timpul recoltarii este ca mana sa nu fie dusa la ochi, la gura ori in alt loc sensibil, deoarece
Rostopasca este foarte iritanta.
Uscarea se face in strat de grosime medie, in loc foarte bine aerisit, intorcand o data pe zi plantele
de pe o parte pe alta. Atunci cand uscarea s-a facut corect, planta capata o culoare verde inchis, fara
sa se innegreasca sau sa se decoloreze. Uscarea la soare distruge principiile active ale plantei. Din
6-8 kg de planta proaspata se obtine 1 kg de planta uscata.
Retete pentru uz intern
Pulberea de Rostopasca
Partile aeriene inflorite si uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati
nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de un varf de cutit (0,5 g) de 3 ori pe
zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copiii intre 6
si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copiii de 2-6 ani, se aduce la o treime sau chiar la un sfert.
Tinctura de Rostopasca
Rostopasca uscata se macina cu rasnita de cafea pana se obtine o pulbere. Se pun 20 linguri de
pulbere proaspat macinata intr-un litru de alcool de 75 (trei sferturi de litru de alcool alimentar de
96 cu un sfert de litru de apa). Se lasa sa macereze 10 zile, agitandu-se zilnic vasul de macerare. In
final se stoarce, se filtreaza si se toarna in sticlute mici, inchise la culoare.
Infuzia de Rostopasca
Pentru obtinerea a 1/2 litru, se pune 1 lingurita de planta maruntita (pulbere obtinuta cu rasnita
electrica de cafea) cu 250 ml de apa calduta (la 40C) intr-o cana si se lasa la macerat 8-12 ore. Dupa
macerare se filtreaza produsul, iar pulberea de planta ramasa dupa filtrare se pune la infuzat in 250
ml de apa fierbinte timp de 15-30 de minute. Infuzia se filtreaza, se racoreste (asa incat sa ajunga la
5

40-60C) si apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. Se consuma in termen de 24 de ore (cu
conditia sa fie pastrata la maximum 10C).
Retete pentru uz extern
Extractul fluid de Rostopasca
Se pun 20 de linguri de pulbere de Rostopasca (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea)
intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75 (3 parti alcool alimentar de 96 si o parte apa) atat cat sa
cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 1 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de
10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Tinctura astfel obtinuta se pune intr-o farfurie intinsa, curata
si se lasa vreme de 12-24 de ore la evaporat, pana cand scade de 3 ori. Se obtine o pasta inchisa la
culoare, care adera pe piele. Aceasta pasta se foloseste doar extern, deoarece are un potential toxic
ridicat.
Sucul de Rostopasca
Se obtine din tijele de Rostopasca proaspat culese sau pastrate maximum 24 de ore la frigider (la
4C). Se rupe tija si se unge locul afectat cu suc; daca nu ajunge sucul, se rupe tija 1 cm mai incolo si
se stoarce din nou s.a.m.d. Atentie: pentru ca tratamentul extern cu suc sa aiba eficienta, trebuie
aplicat de mai multe ori pe acelasi loc la intervale de cateva minute (dupa ce se usuca sucul aplicat
anterior, se mai aplica un strat).
Cataplasma cu Rostopasca
Cataplasma cu plante proaspete
Se spala frunzele si tijele de Rostopasca si se dau prin mixer (blender) sau prin masina de tocat pana
devin pasta. Pentru o cataplasma de marime medie, sunt necesari 1-2 pumni de planta. Pasta de
plante astfel obtinuta se inveleste in tifon (strat simplu). Se aplica pe locul afectat timp de 1 ora.
Cataplasma cu plante uscate
Se marunteste fin un pumn de Rostopasca uscata cu ajutorul unei rasnite electrice de cafea. In
pulberea astfel obtinuta se adauga progresiv apa, amestecandu-se usor intr-un vas, pana cand se
formeaza o pasta. Aceasta pasta, invelita intr-un tifon (pus in doua daca este mai rar), se aplica pe
locul afectat timp de minimum 2 ore.
Infuzia pentru uz extern
Pentru obtinerea a 1/4 litru, se pune o lingura de planta maruntita (pulbere obtinuta cu rasnita
electrica de cafea) in jumatate de cana de apa si se lasa la macerat de seara pana dimineata.
Dimineata se face un decoct de Rostopasca, lasand o lingura de planta maruntita sa clocoteasca in
jumatate de cana de apa, vreme de 2 minute. Decoctul se filtreaza, se racoreste (astfel incat sa
ajunga la 40-60C) si apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. Preparatul astfel obtinut se
foloseste in termen de 12 ore (cu conditia sa fie pastrat la maximum 18C).

Ce boli vindeca rostopasca

Boli interne
6

Tratamentul hepatitei
Folosita intern, Rostopasca are efect tonic hepatic, regenerativ hepatic, drenor biliar si hepatic,
antiviral, colagog (stimuleaza formarea bilei), coleretic (favorizeaza eliminarea bilei). Este un
adevarat panaceu in bolile de ficat de orice natura, la spectrul larg de afectiuni tratate adaugandu-se
o putere curativa extraordinara. Rostopasca actioneaza extrem de eficient atat in tratamentul
hepatitei A, cat si al hepatitei B. Rezultatele cele mai spectaculoase in tratamentul hepatitei se obtin
prin asocierea sa cu alte doua plante cu efecte deosebite asupra ficatului: Turita mare si Sunatoarea.
Cea mai eficienta modalitate de administrare este sub forma de infuzie (jumatate de litru pe zi atentie, infuzia pentru uz intern, a carei reteta am prezentat-o mai sus), cu precizarea ca pe langa
Rostopasca se mai adauga o lingurita de Turita mare si o lingurita de Sunatoare, cantitatea de apa
ramanand neschimbata. Jumatatea de litru de infuzie se bea in reprize - cate 100 ml (jumatate de
pahar) din doua in doua ore. La copiii intre 14-18 ani, doza se reduce la doua treimi; la cei intre 1214 ani se reduce la jumatate; la cei intre 8-12 ani - la o treime; la cei intre 6-8 ani - la un sfert.
Tratamentul dureaza 49 de zile.
Tratamentul cirozei hepatice initiale
Rostopasca este un puternic drenor si tonic pentru ficat, stimuland refacerea celulei hepatice. In
tratamentul cirozei se foloseste un amestec de tincturi de Rostopasca, Armurariu (Silybum
marianum) si Pedicuta (Lycopodium clavatum) in proportii egale. Modul de obtinere al tincturii de
Armurariu si Pedicuta este identic cu cel descris anterior la Rostopasca. Se ia o lingurita din acest
amestec de tincturi, diluata in jumatate de pahar de apa, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul
dureaza minimum 6 luni, perioada in care nu se consuma alcool, tutun, carne si preparate din carne,
margarina, prajeli, alimente conservate, alimente ce contin substante chimice (pentru colorare,
aromatizare, conservare etc.).
Tratamentul dischineziei biliare
Se face un amestec din 1/2 lingura tinctura de Rostopasca, 1/2 lingura tinctura de Anghinare, o
lingura tinctura de Sovarf si 1/2 litru de apa. Se ia jumatate de pahar din acest remediu pe stomacul
gol, cu un sfert de ora inainte de masa. Termenul de valabilitate al remediului este de 48 de ore, cu
conditia sa nu stea in soare sau la temperaturi de peste 21C. Modul de obtinere al tincturii de Sovarf
si Anghinare este identic cu cel al tincturii de Rostopasca.
Un adjuvant contra constipatiei
De obicei, contra constipatiei se folosesc remediile laxative, insa adesea problema nu este rezolvata
decat pe jumatate cu ajutorul lor, deoarece la multi bolnavi peristaltismul este foarte redus
(intestinul este "lenes"), diferitele glande implicate in procesul digestiv nu au secretii suficiente sau
evacuarea lor este prea lenta. Din acest motiv este foarte utila asocierea Rostopascai cu plantele
laxative. Rostopasca se administreaza sub forma de pulbere - un varf de cutit de Rostopasca se ia
inainte de masa si se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu un pahar de apa in care
au fost lasate anterior la macerat, de seara pana dimineata, 1-2 lingurite de seminte de In (Linum
catharticum).
Digestie lenta, tulburari de asimilatie
Pentru stimularea procesului digestiv, precum si pentru imbunatatirea asimilatiei anumitor substante
(vitamine si minerale in special) se ia sub limba, inainte de masa, 1 varf de cutit de Rostopasca,
combinat cu jumatate de lingurita de pulbere de Cimbrisor. Plantele se tin sub limba un sfert de ora,
apoi se inghit cu putina apa. Acest remediu este indicat si ca adjuvant in tratamentul obezitatii,
dispepsiei, anemiei, anorexiei.
7

Colesterol crescut
Una din cele mai puternice combinatii de plante hipocolesterolemiante este formata din Rostopasca,
Mesteacan si Anghinare. Se fac cure de minimum 30 de zile cu aceste plante, luate sub forma de
tinctura, amestecate in parti egale. Se ia o lingurita din amestecul de tincturi in 100 ml de apa, cu o
jumatate de ora inainte de fiecare masa, timp de minimum 30 de zile.
Tratamentul dereglarilor hormonale la femei
Se foloseste o combinatie "magica" din sucuri proaspete, obtinute din plante:
Telina (Apium graveolens) - 20 ml (sucul se obtine din frunze proaspete);
Marar (Anethum graveolens) - 20 ml (sucul se obtine din tulpini si eventual inflorescente
proaspete);
Rostopasca (Chelidonium majus) - 2 ml (sucul se obtine din tije proaspete);
Cretisoara (Alchemilla vulgaris) - 10 ml (sucul se obtine din tulpini proaspete, culese dimineata pe
roua).
Tratamentul se face in doua reprize: jumatate din cantitate se bea dimineata, pe stomacul gol, si
jumatate se bea seara, tot pe stomacul gol (in acest scop, ultima masa se va lua cel tarziu la ora 19).
O cura dureaza 21 de zile. Sucul se tine la frigider, maximum 24 de ore. Pe parcursul curei si dupa
aceea nu se consuma: tutun, alcool, carne si preparate din carne, alimente conservate, colorate
artificial. Cura va fi inceputa cu 48 de ore inainte de aparitia pe cer a Lunii Pline. Sucul de
Rostopasca se obtine prin zdrobirea si stoarcerea tijelor. Sucurile de Cretisoara, Telina si Marar se
obtin cu ajutorul mixerului - plantele proaspete sunt zdrobite cu elicea mixerului si apoi sunt stoarse
si filtrate prin tifon (pentru o extractie mai facila se poate adauga putina apa, dar atunci cantitatile
de plante se dubleaza).
Este o reteta cu virtuti miraculoase in tratamentul hirsutismului, al amenoreei si dismenoreei, al
tulburarilor in dezvoltarea caracterelor feminine, al bolilor de piele. Este indicata in dezordini legate
de activitatea gonadelor si a corticosuprarenalelor.

lorile magice ale verii - Sanzienele (Galium

Verum)
Sanzienele galbene sunt un simbol al verii, deoarece perioada lor de maxima inflorire este
identica cu perioada de maxima stralucire a soarelui. Raspandite in toata tara, sunt cunoscute
si sub numele de Dragaica, Floarea lui Santion, Inchegatoare, Sanjuane etc.
Sanzienele galbene - Prezentare generala
Sanzienele galbene sunt un simbol al verii, deoarece perioada lor de maxima inflorire este identica
cu perioada de maxima stralucire a soarelui. Raspandite in toata tara, sunt cunoscute si sub numele
de Dragaica, Floarea lui Santion, Inchegatoare, Sanjuane etc.
Misterul acestei plante - folosita de sute de ani in tratamentul bolilor de ficat, a reumatismului, a
bolilor tiroidiene, renale si nervoase - nu a putut fi patruns deocamdata de catre stiinta. Este printre
putinele erbacee la care structura chimica nu justifica decat intr-o mica masura actiunile terapeutice
observate experimental. Din acest motiv, multe din cartile moderne de fitoterapie se feresc sa
vorbeasca pe larg despre proprietatile sale curative exceptionale, mentionand-o undeva la urma,
printre altele.
Sanziana galbena face parte din plantele cu cele mai variate intrebuintari in medicina traditionala
romaneasca. De la o zona la alta, ea este folosita pentru tratarea altor afectiuni. Intern: in Oltenia
este folosita contra herniei ("vatamatura") si a afectiunilor febrile ("friguri"); in Tara Fagarasului la hepatita ("galbinare") si boli nervoase; in Moldova - contra bolilor de piele si a asa-numitelor
"boli lumesti" (venerice); in Nasaud - contra reumatismului.
Descriere
Tulpina Sanzienelor este zvelta, destul de inalta (pana la un metru) si impodobita cu flori marunte,
galben-aurii, dispuse in mici ciorchini, ca florile de liliac, si care vazute de la distanta seamana cu o
ploaie de stele. Mirosul florilor este asemanator cu cel al mierii, fiecare din ele avand patru petale,
motiv pentru care se spune ca aceasta planta este binecuvantata de Dumnezeu, deoarece fiecare
floare poarta cu ea semnul Sfintei Cruci. Frunzele sunt foarte inguste si ascutite, pufoase pe partea
inferioara. In contradictie cu mirosul sau dulce-imbatator, gustul este foarte amar, fiind un indiciu al
proprietatilor tonice si drenante ale acestei plante. Din punct de vedere terapeutic, Sanzienele isi
merita renumele de planta magica, avand in egala masura proprietati vindecatoare, de infrumusetare
si chiar de imunizare fata de boala.
Sanzienele galbene cresc in fanete, pe coastele batute de soare si pe culmile calcaroase din intreaga
tara. Este o planta care prefera locurile deschise, insorite si ceva mai uscate, fiind intalnita cu
predilectie in zonele deluroase, desi poate fi gasita din campie pana in zona montana.
Recoltare
Partile aeriene ale plantei se recolteaza in timpul infloritului (mai-august), taindu-se la 3-5 cm
deasupra solului. Se usuca la umbra, in strat subtire. Se intorc zilnic. Prin uscare, dintr-un kilogram
de planta proaspat culeasa obtinem aproape un sfert de kilogram de planta uscata.
Retete pentru uz intern
Pulberea de Sanziene galbene
Florile uscate se macina fin cu rasnita de cafea, apoi se cern. In principiu, doza la adulti este de o

lingurita (circa 15 g) de trei ori pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se
inghite cu putina apa. La copiii intre 2 si 12 ani doza se injumatateste, iar la copiii sub 2 ani se
reduce la o treime sau chiar la un sfert.
Tinctura de Sanziene galbene
Sanzienele galbene uscate se macina cu rasnita de cafea pana se obtine o pulbere. Se pun 20 de
linguri de pulbere proaspat macinata intr-un litru de alcool de 50 grade (o jumatate de litru de alcool
alimentar indoit cu apa) sau intr-un litru de rachiu natural. Se lasa la macerat 12-14 zile, agitandu-se
zilnic vasul in care sunt puse. In final, se stoarce, se filtreaza si se toarna in sticlute mici, inchise la
culoare.
Maceratul de Sanziene galbene
Intr-un litru de apa se pun 4-6 linguri rase de pulbere de planta. Se lasa la macerat la temperatura
camerei timp de 8 ore. Se filtreaza si se consuma imediat sau in maximum 8-10 ore daca este tinut
la frigider si 2-4 ore daca este tinut la temperatura camerei.
Ceaiul detoxifiant de Sanziene galbene si Panseluta salbatica
Se ia cate o jumatate de pumn din fiecare planta uscata si maruntita (prin pisare ori taiere cu cutitul)
si se pune de seara la inmuiat in jumatate de litru de apa. Dimineata se filtreaza, iar plantele care
raman dupa filtrare se oparesc timp de 30 de minute cu jumatate de litru de apa clocotita. Dupa
racire, se amesteca cele doua extracte si se beau pe stomacul gol pana la ora 12.00.
Retete pentru uz extern
Extractul fluid de Sanziene galbene
Se pun 20 de linguri de pulbere de Sanziene intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75 grade (trei
parti alcool alimentar de 90 grade si o parte apa) atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o
pelicula de alcool de 1 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 14 zile, apoi se stoarce si se
filtreaza. Tinctura astfel obtinuta se pune intr-o farfurie intinsa, curata si se lasa vreme de 12-24 de
ore la evaporat, pana cand volumul scade de trei ori. Se obtine o pasta inchisa la culoare si foarte
parfumata, cu virtuti vindecatoare deosebite.
Singurele inconveniente ale acestei forme de administrare sunt prepararea destul de laborioasa si
termenul scurt de garantie al extractului - 7 zile in conditiile depozitarii la frigider.
Unguent de Sanziene galbene
Prepararea untului clarifiat: Intr-un vas metalic se pune un pachet de unt, dupa care vasul se pune la
foc potrivit. Se lasa pe foc pana cand untul devine lichid si incepe sa faca spuma. Din acel moment,
vom incepe sa scoatem spuma (pe care apoi o vom arunca), pana cand untul se va limpezi intr-atat
incat sa vedem fundul vasului. Atunci dam deoparte untul de pe foc si, inainte sa se raceasca,
turnam numai partea limpede intr-un alt vas.
Prepararea propriu-zisa a unguentului: Dupa ce am turnat untul clarifiat din vasul in care s-a facut
clarifierea, cu putin inainte de a se intari se adauga doua linguri de extract fluid de Sanziene
galbene, obtinut dupa reteta anterior descrisa. Se amesteca foarte repede si energic cele doua
componente pana se omogenizeaza, dupa care unguentul astfel obtinut se depoziteaza la rece.
Baia de Sanziene
Pregatirea: In trei litri de apa aflata la temperatura camerei se pun 3-4 pumni de Sanziene galbene
proaspete (tulpini inflorite, maruntite), se lasa sa se inmoaie cateva ore, dupa care se filtreaza.
Zeama lasata de planta la inmuiere se pune deoparte intr-un vas smaltuit, iar peste planta care
ramane de la filtrare se adauga apa clocotita si se lasa circa 30 de minute. Se lasa se se racoreasca
infuzia pana devine calduta, dupa care se combina cu apa in care s-a inmuiat planta inainte.
Modul de efectuare al baii: Baia de Sanziene se face in cada, vreme de 20 de minute, cu corpul

complet scufundat. Pentru ca baia sa aiba un efect mai puternic, este bine sa facem un dus scurt mai
inainte, frecand bine pielea, pentru a indeparta straturile de piele moarta si pentru a activa circulatia.
Dupa ce se pune extractul in cada, se adauga apa fierbinte pentru a potrivi temperatura apei, asa
incat sa fie calda, placuta pentru corp. Dupa baie nu ne stergem, ci doar ne punem un halat de baie
si avem grija sa nu ne expunem la frig sau la curent, lasand corpul sa se usuce de la sine.
Roua de pe Sanziene
Se culege dimineata, pe o bucatica de sticla curata. Florile se inclina si se scutura usor, lasand sa
cada picaturile de roua pe sticla. Nu se culege o cantitate prea mare, deoarece nu poate fi folosita
decat in ziua respectiva - de preferat chiar in acea dimineata.
Ce boli se vindeca cu ajutorul Sanzienelor galbene
Hernia - Se administreaza o lingura de tinctura de Sanziene in jumatate de cana de apa, de trei ori pe
zi, intre mese. Tratamentul dureaza 49 de zile, timp in care mesele vor fi moderate din punct de
vedere cantitativ, vor fi evitate alimentele care baloneaza sau constipa, nu se vor face eforturi mari.
Suplimentar, inainte de masa, se ia un varf de cutit de pulbere de chimen si unul de Sanziana
galbena, iar dupa masa un varf de cutit de chimen si unul de cuisoare macinate. Ca exercitiu fizic,
se va sta cat mai mult in pozitia "lumanarea" (de ordinul zecilor de minute zilnic).
Tratamentul adjuvant al cistitei si al bolilor renale - Se iau 1-2 lingurite de tinctura de Sanziene,
diluate in 100 ml de apa, de trei ori pe zi. Este un tratament indicat cu precadere contra cistitei,
cistitei cu hematurie, uretritei, nefritei si calculilor renali.
Tratamentul bolilor tiroidiene - Se beau zilnic 3 cani de macerat, intotdeauna pe stomacul gol,
pentru urmatoarele afectiuni: hipertiroidie: pentru o eficienta marita, maceratul poate fi facut cu 2-3
linguri de Sanziene si 2-3 linguri de Turita mare (Agrimonia eupatoria). Tratamentul dureaza
minimum sase luni; hipotiroidie: pentru o eficienta marita, maceratul poate fi facut cu 2-3 linguri de
Sanziene si 2-3 linguri de coji verzi de nuca (uscate si macinate). Tratamentul dureaza 12-24 de
luni.
Tratamentul epilepsiei si al bolilor nervoase - Se beau zilnic trei cani de macerat de Sanziene
galbene, simplu sau in combinatie cu alte plante care vor fi indicate in continuare, intotdeauna pe
stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum trei luni. In epilepsie, Sanzienele pot fi asociate cu
Sovarf (Origanum vulgare); in nevroza - cu Talpa gastei (Leonurus cardiaca); in depresie - cu
seminte de Angelica (Angelica archangelica); in astenie - cu Cardamon (Elettaria cardamonum); in
isterie - cu Sulfina (Melilotus officinalis).
Contra bolilor de piele - Se face un ceai detoxifiant de Sanziene galbene si Panseluta salbatica (Trei
frati patati - Viola tricolor). Se bea un litru de ceai pe zi, pe stomacul gol, pana la ora pranzului
(12.00). Tratamentul dureaza 14 zile minimum si este indicat pentru vindecarea dermatozelor
rebele, a eczemelor vechi si a psoriazisului. Pentru o mai mare eficienta a tratamentului este bine sa
fie tinut si un regim alimentar cu continut redus de toxine si cu multe fructe si cruditati. Ceaiul
detoxifiant de Sanziene galbene si Panseluta salbatica este un ajutor pretios - alaturi de tratamentul
prescris de medic - si contra bolilor venerice.
Contra ranilor, a ranilor vechi, a cicatricelor si a infectiilor la nivelul pielii - Aplicam extractul fluid
de Sanziene galbene o data pe zi, seara, pe cicatricele vechi, pe rani, pe eruptii ori erizipel si lasam
sa se usuce. Tratamentul dureaza minimum o saptamana.
Tratamentul plagilor psoriazice, al tumorilor si al plagilor canceroase, al cicatricelor cheloide - Pe
plagi psoriazice, pe tumori si plagi canceroase se aplica de trei ori pe zi extractul fluid de Sanziene
galbene. Tratamentul este de lunga durata si se asociaza cu o dieta corespunzatoare si cu remedii
detoxifiante luate pe cale interna. In acelasi mod, prezentat mai sus, se poate prepara si un extract

fluid de Arnica, care se combina cu extractul de fluid de Sanziene galbene in proportii egale si se
aplica pe cicatricele cheloide. Pentru cresterea eficientei in tratamentul plagilor canceroase si al
tumorilor se poate asocia extractul de Sanziene cu un extract de parte aeriana de Tataneasa, care se
prepara in acelasi mod.
Adjuvant in tratamentul bolilor venerice - In tratamentul bolilor venerice cu solutii topice (cum ar fi
cele pe baza de Podofilina), extractul fluid de Sanziene galbene este un foarte pretios ajutor, grabind
vindecarea, ajutand la refacerea epiteliului si prevenind suprainfectia. Aplicarea de extract fluid de
Sanziene, de trei ori pe zi, pe locul afectat este indicata in mod deosebit in fimoza. Deoarece nu
contine alcool (pierdut prin evaporare), acest extract nu produce usturimi, fiind foarte bine tolerat in
tratament atat de femei, cat si de barbati.
Tratamentul cicatricelor vechi, al eruptiilor si al plagilor psoriazice de gravitate mica - Se aplica de
1-3 ori pe zi unguent de Sanziene. Pe rani deschise si infectii acute nu se aplica acest unguent,
deoarece sub pelicula sa se creeaza un mediu de anaerobioza care favorizeaza declansarea unor
infectii ori agravarea lor.
Curatarea petelor de pe piele - Unguentul de Sanziene e eficient in curatarea petelor de pe piele,
chiar si a celor de natura chimica (produse de contactul pielii cu o substanta chimica). Dupa o
spalare vreme de 1-2 minute cu un tampon imbibat cu tinctura de Sanziene, se aplica unguentul de
Sanziene, in pelicula de grosime medie. Tratamentul se face de doua ori pe zi, vreme de una-doua
saptamani.
Imunizarea la boli - Imbaierea copiilor in infuzie de Sanziene era un remediu clasic pentru a-i feri
de boli tot anul si pentru a-i ajuta pe batrani sa-si pastreze tineretea. Se spunea ca cine se imbaiaza
cu Sanziene sau poarta Sanziene la brau in preajma Noptii de Sanziene, va fi ferit de dureri de spate
toata iarna. Femeile purtau Sanziene la brau, pentru a fi ferite de dureri de mijloc.
Cosmetica
Elixir de frumusete cu Sanziene galbene
Dintre toate formele de utilizare a Sanzienelor, cea mai populara este baia. Se spune ca scaldatul in
infuzia de flori de Sanziene transfera farmecul si magia florilor sale aurii asupra femeilor care se
imbaiaza cu ea. Cel mai potrivit moment pentru a face baie de Sanziene pentru infrumusetare este
cu doua zile inainte de luna plina, la ceas de seara. Dupa baie, este foarte indicat - mai ales pentru
femeile cu o piele mai uscata - masajul cu unguent de Sanziene. Masajul se face pornind de jos in
sus, cu miscari line, apasate, raspandind uniform unguentul pe suprafata pielii. Miscarile se fac cu
toata palma, intotdeauna in sensul circulatiei venoase - convergent spre plexul cardiac. Pielea
trebuie mentinuta mereu umeda in timpul executarii masajului, avandu-se grija in acelasi timp sa nu
se puna o cantitate de preparat prea mare, care sa nu poata fi absorbita de piele.
Improspatarea ochilor si a fetei
Se culege dimineata, cu ajutorul unei bucati de sticla curate, roua de pe florile de Sanziene. Acest
elixir se pune pe pleoape si in jurul ochilor dimineata, sapte zile la rand, pentru refacerea ochilor
obositi, indepartarea cearcanelor si a ridurilor. In popor, acest remediu era folosit pentru "limpezirea
vederii" (imbunatatirea acuitatii vizuale) si se spunea ca are efecte magice asupra celor cu deficiente
majore de vedere, ajutandu-i sa revina la normal. Evident, locul din care se culege roua trebuie sa
fie extrem de curat si ferit de orice influenta poluanta.

Din reetele domnului farmacist Bobaru:

SASCHIUL

(Vinca minor / major)

nfrumuseeaz, din primele zile ale lunii aprilie, luminiurile pdurilor de fag i stejar, cu florile
lui minunat de albastre i cu verdele intens i lucios al frunzelor aezate ca un covor. Plant
erbacee, cu tulpinile ntinse pe sol, Saschiul e cultivat, ca decor, i n parcuri i grdini. Datorit
delicateei i culorii florilor sale, la fel de albastre ca cerul, n trecut exista obiceiul ca Saschiul s
ncununeze frunile mireselor de la ar, dar i cretetele fetelor ce mureau nenuntite.
Folosit pe scar larg n Antichitate, ca leac popular pentru oprirea hemoragiilor i a lactaiei la
femei, Saschiul a intrat apoi ntr-o zon de umbr, din care avea s renasc n triumf, atunci cnd
endocrinologul canadian dr. Noble, surprins de popularitatea excepional a plantei, n rndul
populaiei din Madagascar, unde frunzele crude erau mestecate pentru a ine de foame, de sete i
a nltura oboseala, a nceput s o studieze n laborator. Rezultatul a fost de-a dreptul uluitor:
testele clinice dovedeau c Saschiul (specia Vinca rosea) mpiedic nmulirea celulelor, cu efect
benefic n tratarea leucemiilor. Cercetrile ulterioare au dovedit c planta conine dou substane
care distrug tumorile: vincristina i vinblastina. Prima din ele este un medicament de excepie
mpotriva bolilor Hodgkin (tumori cancerigene), n vreme ce a doua se folosete cu mult succes
n diverse forme de leucemie. n felul acesta, Saschiul s-a mutat din pdure n laboratoarele
colilor medicale, transformat n medicamente de linia nti. i specia Vinca minor, care triete
i se cultiv la noi n ar, are proprieti de excepie, pe care le vei descoperi n reetele de mai
jos.
Descrierea plantei
Saschiul este o plant trtoare, cu tulpin culcat, de pn la 1 m lungime. Frunzele sunt ovale
sau eliptice, aezate de o parte i de alta a tulpinilor. Cele btrne au culoare verde nchis, cele
tinere verde deschis, iar florile sunt albastre intens. La specia Vinca rosea, tulpina este lemnoas,
dreapt, nalt pn la 0,5 metri, iar florile au culoare roz violacee sau chiar alb.
Recoltare i uscare

Vinca minor - frunze venic verzi i flori albastre ca cerul

De la Saschiu se folosesc prile aeriene, alctuite din tulpini, frunze i flori. Se recolteaz n
perioada nfloririi, acum, n mai-iunie, dar i n septembrie-octombrie, atunci cnd coninutul n
principii active este cel mai ridicat. Recoltarea corect se execut pe timp frumos, dup ce s-a
ridicat roua, cu atenie, cu unelte bine ascuite, de ex. foarfece de tuns gazonul, tulpinile tinduse la 5-6 cm deasupra pmntului, pentru a le da posibilitatea de regenerare rapid. Se va avea n
vedere s nu se smulg tulpinile trtoare, deoarece sunt surse de nmulire a plantei. Se usuc la
umbr, n poduri, oproane, verande sau balcoane bine aerisite, n strat subire, ntorcndu-se din
timp n timp. Se poate face i o uscare artificial, n cuptorul aragazului, cu ua ntredeschis, sau
ntr-un cuptor cu convecie, setat la 60 grade timp de aproximativ o or. Se pstreaz ca atare,
planta ntreag, o mrunire groscioar fcndu-se naintea folosirii.
Compoziia chimic
Speciile de Vinca conin peste 50 de alcaloizi, dintre care cei mai importani sunt vincamina, vincristina, vinblastina i rezerpina. Astzi, vincamina de sintez este printre cele mai vndute
medicamente pe plan mondial i se adreseaz n principal bolilor aparatului cardiovascular i
afeciunilor cerebrale, iar vincristina obinut sintetic este pe lista medicamentelor eseniale ale
Organizaiei Mondiale a Sntii (OMS), pentru tratamentul leucemiei. Speciile de Vinca au
fost studiate foarte mult i n Romnia, la Facultatea de Farmacie din Bucureti, de prof. de
farmacognozie Ioan Ciulei.
Preparate din Saschiu

Vinca major - florile sunt liliachii

Decoctul
Mod de preparare: 4 linguri de Saschiu uscat i mrunit groscior se fierb la foc mic, timp de 30
de minute, n 500 ml ap, ntr-un vas din inox sau emailat. Se va avea n vedere s se completeze
la final apa evaporat. Se filtreaz fierbinte, prin tifon sau vat medicinal umezit cu puin ap.
Se ndulcete dup gust, cu miere, iar n cazul diabeticilor, cu un ndulcitor acaloric.
Saschiul se preteaz foarte bine la obinerea de ceaiuri combinate, pentru prevenirea, ameliorarea
sau vindecarea diferitelor boli. Iat cteva exemple:
* Ceai de Saschiu i pducel pentru bolile inimii.
* Ceai de Saschiu i ginkgo biloba, pentru insuficien cardiac periferic i cerebral.
* Ceai de Saschiu i rozmarin, pentru diverse afeciuni ale sistemului nervos central.
(Farmacia Faltis din Brila pune la dispoziia celor interesai ceai din Saschiu, producie 2015.)
Tinctura
Mod de preparare: 20 grame de Saschiu uscat i mrunit groscior se pun la macerat n 100 ml
alcool alimentar sau alt produs distilat obinut n gospodrie, timp de 10 zile, agitndu-se de 3-4
ori pe zi. Se filtreaz prin tifon, dup care se las la decantat n frigider timp de 6 zile, pentru o
deplin limpezire. Se trece uor partea limpede ntr-un alt flacon, ndeprtndu-se eventualul
reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se pstreaz n flacoane de sticl sau plastic, prevzute
cu dop-pipet. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparrii. Dac se observ depuneri pe perioada pstrrii, se agit flaconul nainte de utilizare.
Ca i n cazul ceaiului, tinctura de Saschiu se poate asocia cu alte tincturi din plante, ca de
exemplu cu tinctura de ginkgo biloba, de castan, de pducel, de ginseng, de roini, de rozmarin,
de lavand, de lcrmioare, de salcm japonez.
(Aceste combinaii se pot gsi la Farmacia Faltis i se pot folosi ca terapii integrative pentru
prevenirea, ameliorarea sau vindecarea a numeroase afeciuni.)
Vinul terapeutic
Mod de preparare: peste 50 grame Saschiu uscat i mrunit groscior se toarn 1 litru de vin rou
dat n clocot. Se las la macerat timp de 10 zile, agitndu-se de 2-3 ori pe zi. Dup 10 zile, vinul
se filtreaz fr stoarcerea reziduului i apoi se las la decantat 6 zile, separndu-se partea lim-

pede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin pn la 1 litru. Se pune la pstrat
n flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile, la temperatura camerei, dac vinul folosit la preparare are concentraia alcoolic de cel puin 11 grade. n cazul
concentraiei alcoolice a vinului mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va pstra la frigider.
Tratamente interne

Farmacistul Bobaru culegnd Saschiu n gradina farmaciei

Ca metod integrativ de sntate, ceaiul de Saschiu sau oricare alt preparat farmaceutic obinut
din Saschiu ar trebui s fac parte din tabietul zilnic al vrstnicului sntos sau bolnav. (Multe
afeciuni i boli beneficiaz de terapie complementar cu preparate din Saschiu, alturndu-se cu
succes terapiilor alopate recomandate de medicii curani.)
* Boala coronarian (datorit efectului vasodilatator al vincaminei)
Decoctul: se beau cte 2 ceti de ceai pe zi, ndulcite cu miere.
Tinctura: se iau cte 30 de picturi, de 3 ori pe zi, adugate ntr-o can de ceai din frunze de
ginkgo biloba.
Vinul: se administreaz 3 linguri, de 2 ori pe zi, dup mas.
* Hipertensiunea arterial. Aciunea se datoreaz rezerpinei, care a fost printre primii alcaloizi
vegetali folosii n scderea tensiunii arteriale. Ca prevenie, la persoanele ce sunt predispuse la
hipertensiune, sau n hipertensiunea uoar (stadiul 1) tratamentul cu preparate din Saschiu este
suficient. Pentru hipertensiunea arterial moderat (stadiul 2) i sever (stadiul 3), Saschiul se
folosete ca terapie complementar, alturi de medicaia alopat recomandat de medicii curani
de specialitate.
Decoctul: se beau cte 2 ceti de ceai pe zi, ndulcite cu miere.
Tinctura: se iau cte 30 de picturi, de 3 ori pe zi, adugate ntr-o can de ceai din frunze de
ginkgo biloba.
Vinul: se administreaz 3 linguri, de 2 ori pe zi, dup mas.
* Bolile vaselor periferice - varice, flebite, hemoroizi, fragilitate capilar
Decoctul: se beau cte 2 cni pe zi, ndulcite dup preferin cu zahr sau miere.

Tinctura: se iau cte 30 de picturi, de 3 ori pe zi, adugate ntr-o can de ceai din frunze de
ginkgo biloba.
Vinul: se administreaz cte 3 linguri, de 2 ori pe zi, dup mas.
(Tratamentul intern se completeaz cu aplicaii locale, cu o crem pentru varice sau afeciuni
vasculare, preparate la Farmacia Faltis.)

* Afeciuni ale urechii interne - sindrom Mnire, care se manifest prin vertij (ameeli), tinitus
(iuituri), acufene (zgomote)
Decoctul: se beau cte 2 ceti de ceai pe zi, ndulcite cu miere.
Tinctura: se iau cte 30 de picturi, de 3 ori pe zi, adugate ntr-o can de ceai de tei.
Vinul: se administreaz cte 3 linguri, de 2 ori pe zi, dup mas.
* Revigorant al sistemului nervos central - preparatele din Saschiu sunt recomandate n
oboseala provocat de munca intelectual intens (surmenajul intelectual), viaa cotidian stresant sau alte activiti epuizante.
Decoctul: se beau cte 2 ceti de ceai pe zi, ndulcite cu miere.
Tinctura: se iau cte 30 de picturi, de 3 ori pe zi, adugate ntr-o can de ceai de tei.
Vinul: se administreaz 50 ml pe zi, dup mas.
(Un sirop energizant, ce are n compoziie i un extract fluid din Saschiu, se prepar la Farmacia
Faltis din Brila.)
* Boli degenerative - terapie complementar n demen senil, boala Alzheimer, ateroscleroz
Decoctul: se beau cte 2 ceti de ceai pe zi, ndulcite cu miere.
Tinctura: se iau cte 30 de picturi, de 3 ori pe zi, adugate ntr-o can de ceai din frunze de
ginkgo biloba.
Vinul: se administreaz 3 linguri, de 2 ori pe zi, dup mas.
* Boli neurologice - cefalee, migrene, accidentele vasculare, distonii neurovegetative
Decoctul: se beau cte 2 ceti de ceai pe zi, ndulcite cu miere.
Tinctura: se iau cte 30 de picturi, de 3 ori pe zi, adugate ntr-o can de ceai de tei.
Vinul: se administreaz cte 3 linguri, de 2 ori pe zi, dup mas.

Foto: Dreamstime

* Citostatic - datorit vincristinei i vinblastinei, Saschiul este recomandat ca terapie complementar n leucemie sau limfoamele maligne.
Decoctul: se beau cte 2 ceti de ceai pe zi, ndulcite cu miere.
Tinctura: se iau cte 30 de picturi, de 3 ori pe zi, adugate ntr-o can de ceai la alegere.
Vinul: se administreaz cte 3 linguri pe zi, dup mas.
* Boala hemoroidal
Decoctul: se beau cte 2 ceti de ceai pe zi, ndulcite cu miere.
Tinctura: se iau cte 30 de picturi, de 3 ori pe zi, adugate ntr-o can de ceai la alegere.
* Tulburri de vedere - datorate unei insuficiene circulatorii la nivelul ochiului
Decoctul: se beau cte 2 ceti de ceai pe zi, ndulcite cu miere.
Tinctura: se iau cte 30 de picturi, de 3 ori pe zi, adugate ntr-o can de ceai la alegere.
Vinul: se administreaz cte 3 linguri, de 2 ori pe zi, dup mas.
Tratamente externe
* Cataplasme cu ceai de Saschiu i argil. Se recomand n afeciunile venoase ale picioarelor.
Mod de preparare: se face un decoct, dup metoda prezentat mai sus, care se amestec cu argil
pulbere, pn se formeaz o past moale. Se ntinde pasta pe o bucat de tifon i se aplic
bandajul pe zona afectat, fr a lega strns. Pentru eficien, cataplasma se ine 30 de minute.
Este recomandat n afeciunile venelor de la picioare.

SCHINDUFUL (Trigonella foenum graecum), buruian de

leac miraculoas
Posted on 14/03/2014 by Lupul Dacic

1 Vote
Schinduful este un miracol terapeutic al naturii. Chinezii spuneau c e planta tinereii eterne.
Legenda acestei plante s-a nscut undeva pe Valea Nilului, n urm cu mai bine de cinci milenii. Se
spunea c fusese adus pe pmnt de nsi marea zei Isis, avnd darul nemaivzut de a readuce
femeilor sntatea, pofta de via i puterea de seducie. De aceea, era la mare pre, n rndul
nobilelor de rang nalt de la curtea faraonului. i medicii egipteni preuiau schinduful, pentru c era
planta care-i ajuta pe soldai s se refac rapid dup rnile primite n lupt, i ajuta pe cei vrstnici
s-i menin tinereea i vigoarea. Cotat printre cele mai vechi plante medicinale i culinare din
istoria umanitii, cu 1500 de ani .e.n., n Egiptul faraonic era utilizat pentru mblsmarea morilor
i pentru purificarea aerului n locaurile de cult, papirusuri vechi egiptene l menioneaz ca fiind
utilizat n procesul mumificrii, n timp ce seminele de schinduf intrau n prepararea pinii, obicei
culinar care se practic i astzi n Egiptul modern. n afara proprietilor lui digestive, i se atribuiau
puteri pentru a combate infeciile i inflamaiile cilor respiratorii, de a stimula fecunditatea i
lactaia femeilor, de a vindeca rnile, durerile reumatismale.
De altfel, originea schindufului este o mare enigm pentru cercettorii de azi, ntruct el era folosit
concomitent n Egiptul Antic, n India i n China- trei leagne ale civilizaiei, ntre care
comunicarea era practic inexistent, cu patru-cinci mii de ani n urm. Indienii credeau despre
schinduf c are capacitatea de a scoate acumulrile toxice din organism, ajutnd la vindecarea
bolilor de plmni i a anorexiei. Chinezii, n schimb, spuneau c schinduful conserv i multiplic
n organism energia fundamental Qi, ajutnd astfel la meninerea tinereii biologice, pn la vrste
naintate.
Nu se tie cnd au ajuns seminele acestei plante n Dacia, dar cu siguran, acum dou mii de ani,
cnd Dioscoride a ntocmit tratatul su de farmacologie, schinduful era folosit n mod curent de
ctre vracii din Carpai. Numele dacic era scindof (de unde i denumirea actual) i l foloseau
contra bolilor de piept i a celor digestive, pentru a le revigora pe lehuze, pentru vindecarea rnilor
i pentru tratarea ulcerelor.Dup perioada sa de glorie din antichitate, n mod curios, schinduful a
intrat ntr-un con de uitare, fiind folosit mai mult ca plant furajer(!), deoarece stimuleaz
fenomenal creterea masei musculare a animalelor. De doar cteva decenii, oamenii de tiin i-au
propus s studieze n laboratoare misterul terapeutic al acestei plante att de apreciate n vechime,
iar efortul nu i-a dezamgit. Se cultiv de mult timp n Africa de Nord, n regiunile mediteraneene,
n Asia, mai ales pe solurile calcaroase n India, Pakistan i n China. Planta este cultivat i n ara
noastr n judeele Brila, Clrai i Constana.
Schinduful este ntlnit i sub denumirea de molotru, schindu, sfandig, fenugrec. Trigonella este
diminutivul latinizat al grecescului trigonon (triunghi) i se refer att la mirosul de fn al
schindufului uscat, ct i la originea sa est-mediteraneean. Este o plant erbacee, anual, atingnd
30-60 cm nlime, din familia leguminoaselor, cu miros specific ptrunztor, cu frunze trifoliate, cu
flori mici de culoare alb sau galben deschis. Din flori se formeaz pstile subiri, n form de
sabie, cu o lungime de 10-15 cm, cu un capt ascuit ca un cioc, fiecare purtnd cte 10-20 de
semine tari, cu suprafaa adnc brzdat, de culoare maroniu-glbuie, de form rombic sau oval .
1

Gustul este dulce-amrui, foarte aromat i puternic. Planta are un miros picant, caracteristic; la
atingere, mirosul persist pe mn. Schinduful are o perioad de vegetaie de patru luni. Se scoate
din pmnt, cu rdcin cu tot, i este uscat ntreg. Seminele sunt apoi treierate i uscate. Exist
varieti cultivate i slbatice. Climatul cel mai potrivit este unul mediteraneean, dar crete foarte
bine i la noi, n zona sud-estic a rii, n special n judeele Brila, Clrai i Constana.
Schinduful este cel mai puternic energizant. Medicina popular folosete aceast plant pentru
stimilarea metabolismului, stimularea sistemului nervos central i neuromuscular, stimularea
funciei sexuale. Principiile active pe care le conin seminele plantei, trezesc senzualitatea,
amplific erotismul, stimuleaz tririle i realizarea actelor sexuale, n plus este o surs bogat n
vitamina PP. Seminele de schinduf sunt lipsite de orice toxicitate i consumul lor nu prezint nici
un pericol chiar pe termen lung. Preparatele din schinduf nu se administreaz femeilor nsrcinate.
Administrarea a peste 100 de grame de schinduf (o doz de 12 ori mai mare dect cea normal)
duce la apariia unor deranjamente gastro-intestinale.
Nu se administreaz copiilor!
Utilizri ale schindufului
Este folosit ca i condiment, ca plant comestibil, medicinal i furajer Frunzele de schinduf se
folosesc proaspete, dar si uscate si macinate, pastrate in plicuri. Gustul lor este iute si amarui, cu o
aroma subtila de iarba si floare de fan. Este specific Asiei centrale, pana in India, unde a fost
adoptat in multe preparate traditionale, precum binecunoscuta supa indiana. Se foloseste si pentru
obtinerea amestecului de curry.
Schinduful se folosete la condimentarea i aromatizarea preparatelor culinare:sarmale, supe,
ciorbe, sufleuri cu legume, cereale, pizza, paste, salate, sosuri i brnzeturi. Tulpina uscat se pune
n butoiul cu varz pentru murat. Un condiment folosit nc din antichitate, schinduful este foarte
bogat n minerale, vitamine i alte substane. Printre utilizrile tradiionale ale schindufului se
numr cea ca plant furajer. n special n inuturi mai uscate din Orientul Mijlociu, Africa de
nord i Spania se cultiv nc n acest scop. n agricultur, planta se preteaz i ca ngrmnt
verde, mbogind solul cu elemente nutritive.
Schinduful este un condiment antic, folosit n genere n rile din Vestul, Centrul i Sudul Asiei. n
India este popular pentru murturi. n Oltenia se folosete la prepararea sarmalelor. Este
omniprezent n amestecul de condimente. Seminele amar aromate constituie o parte esenial din
amestecul de cinci condimente numit panch phoron din Bengal. Frunzele uscate de schinduf apar n
amestecul de condimente din Georgia khmeli-suneli. Iran are o particular tradiie bogat n gtirea
cu frunze de schinduf.
Principii active
Seminele de schinduf conin fosfor, fier, calciu, mangan, lecitin, trigonelin, colin (baz organic
ce face parte din complexul vitaminei B), cumarine i mucilagii.
Proprieti tmduitoare
Schinduful are proprieti digestive, tonice i afrodisiace.
Stimuleaz arderea grsimilor, crete fermitatea snilor, mrete rezistena organismului.
De-a lungul timpului, seminele de schinduf au fost folosite n scopuri medicinale, ele fiind foarte
apreciate de catre egipteni, greci i romani pentru proprietile lor medicinale i culinare.
Schinduful este folosit mai ales ca adjuvant digestiv. De asemenea, schinduful este folosit ca
galactogog (agent care stimuleaz producerea laptelui) de ctre mamele care alpteaza i nu au
suficient lapte matern. Seminele sunt foarte hrnitoare i sunt administrate convalescenilor precum
i n tratementele de ctigare in greutate, mai ales n cazul persoanelor anorexice. Seminele nu
trebuie prescrise medical femeilor nsrcinate ntrucat ele pot provoca contracii uterine. Cercetri
n domeniu au dovedit c aceste semine pot inhiba apariia cancerului la ficat, reduce nivelul
colesterolului din snge i pot avea efecte antidiabetice.
2

Mai multe teste efectuate pe oameni dar i pe animale au demonstrat faptul c efectele antidiabetice
ale seminelor de schinduf amelioreaz majoritatea simptomelor metabolice asociate cu diabetul de
tip 1 i 2.
Cercetri recente au demonstrat c seminele de schinduf protejeaz mpotriva cancerului de sn i
de colon.
De asemenea, unele experimente au scos la iveal i proprieti hepatoprotectoare ale seminelor de
schinduf.
Seminele i frunzele sunt
anticolesterolemice,
antiinflamatoare,
anticancerigene,
carminative,
calmante,
laxative,
emoliente,
expectorante,
antipiretice,
galactogoge,
hipoglicemice,
paraziticide,
fortifiante i tonice uterine.
Seminele produc un mucilagiu puternic, fiind astfel folosite n tratarea inflamaiior i a ulcerelor de
stomac i intestine.
Administrate sub form de decoct, seminele servesc la deblocarea glandelor sudoripare.
Seminele sunt foarte hrnitoare i revigorante, fiind unele din cele mai eficiente tonice n cazurile
de debilitate fizic generate de anemie sau boli infecioase, mai ales cu implicaii asupra sistemului
nervos.
Sunt folosite i n tratarea diabetului de tip 2, a digestiei lente (mai ales n timpul convalescenei), a
lactaiei insuficiente, a durerilor menstruale i a durerilor de nastere.
Seminele mprospateaz respiraia i mbuntesc simul gustativ.
Se ntrebuineaz de peste 6 000 de ani, fiind regsit n Papirusul Ebers.
Se utilizeaza la tratarea rnilor, inflamaiilor, contuziilor, abceselor, dar mai ales ca afrodisiac.
Depurativ, diuretic, stimulent al lactaiei, cicatrizant i antiinflamator, stimuleaz metabolismul
sistemului nervos central, metabolismul glucidic, lipidic, dezinfecteaz i cicatrizeaz epiteliul renal
sau cel al pielii n cazul n care se folosete extern, stimuleaz secreiile salivare, gastrice,
intestinale, uureaz digestia, reduce cantitativ menstruaia, sporete numrul leucocitelor, fiind
indicat persoanelor suferinde de cancer(mamar, ovarian), regleaz funcionarea pancreasului,
stimuleaz apetitul, detoxifiaz organismul, previne i trateaz bronitele cronice.
Indicaii terapeutice
Abcese, alergie, anorexie, astenie fizic i intelectual, boala Basedow, cefalee, celulita, cistite,
colesterol crescut, colita, colon iritabil, diabet, diaree, dispepsii, dizenterie, fibrom uterin
hemoragic, hepatita acut, hipercolesterolemie, hiperglicemie, impoten sexual, inflamaii ale
3

ganglionilor limfatici, inflamaii ale mucoasei bucale i vaginale, obezitate, reumatism poliarticular,
sciatica, scleroza n plci, sterilitate, att la femei ct i la brbai.
Preparate pe baza de schinduf
Pulberea
Se obine prin macinarea cu rnia electric de cafea, dup care se face o cernere prin sita pentru
fina alb. Ideal ar fi, spun biochimitii, s se macine pulberea cu 5-10 minute nainte de
administrare, aa ncat oxidarea principiilor active sa fie ct mai redus. Dac procedeul e prea
dificil, pstrai pulberea de semine de schinduf ntr-un borcan ermetic nchis, inut la rece i la
ntuneric, nu mai mult de 4-5 zile. Se ia 1 linguria ras de pulbere de schinduf de 4 ori pe zi, pe
stomacul gol. Pulberea se ine sub limb vreme de cteva minute, dupa care se nghite cu ap.
Prepararea ceaiului:
Se face infuzie din o linguri de pulbere de semine la o can de ap n clocot. Se las 10-15 minute
la infuzat, se strecoar, se ndulcete cu mierei se bea cldu.
Se pregtete un decoct din o linguri de semine mcinate la o can de ap rece. Se las 5-6 ore, se
fierbe apoi 5-6 minute la foc domol, se strecoar i se ndulcete cu miere. Se bea n cursul zilei cu
nghiituri mici.
Infuzia combinat
Cum arat i numele, se combin extracia la rece cu cea la cald, procedeu care ajut la conservarea
principiilor active. Se prepar astfel: 1-2 lingurie de pulbere de semine de schinduf se lasa la
nmuiat ntr-o jumtate de can de ap, de seara pn dimineaa, cand se filtreaza; maceratul se pune
deoparte, iar pulberea ramas se oprete cu o jumtate de cana de ap fierbinte, dupa care se las la
rcit 20 minute. Se strecoar, se combin cele dou extracte i se beau cte trei cani pe zi, cu un
sfert de or naintea meselor principale.
Cataplasmele
Se obin din 2-3 linguri de pulbere fin macinat din semine de schinduf, care se combin cu un
amestec n proporii egale de ap caldua cu oet, pentru a forma o past ce va fi aplicat extern pe
locurile afectate. Se leag deasupra un tifon curat, cataplasma fiind meninut astfel timp de
minimum 2-3 ore.
Tratamente de uz intern
Diabetul de tip I insulinodependent
se face o cur de 12 luni cu infuzie combinat de schinduf, din care se beau cte 2-3 cani pe zi.
Tratamentul ncepe gradat: n prima sptmn se bea doar o can pe zi, n cea de a doua sptmn
se beau dou cni pe zi, abia n a treia sptmn ajungndu-se s se bea zilnic trei cni de infuzie
combinat de schinduf. Aceast gradare a tratamentului trebuie corelat cu un control permanent,
zilnic, al glicemiei, i cu o ndrumare medical special. Schinduful este un hipoglicemiant puternic
n timp, care va necesita reducerea gradat a dozelor de insulin. Atunci cnd este inut i un regim
alimentar corect, este posibil ca graie aciunii schindufului, s se poat chiar renuna complet la
dozele de insulin injectate zilnic.
Diabetul de tip I non-insulinodependent
se face o cur de 3-6 luni cu schinduf, timp in care se iau 4 lingurie de pulbere pe zi. Pe timpul
tratamentului se va verifica glicemia la cel mult dou sptmni, pentru a nregistra progresele i
pentru a putea fi ajustat restul medicaiei hipoglicemiante.
4

Diabetul de tip I (juvenil)

tratamentul cu schinduf are n acest caz doar rol de adjuvant, ajutnd la reducerea dozei de insulin
i contracarnd efectele secundare ale diabetului (n special asupra sistemului cardiovascular). Se
administreaz pe termene lungi (ase luni cu cte o lun de pauz), cte 2 cni de infuzie combinat
pe zi.
Valori crescute ale colesterolului
se ia cate o linguri de pulbere de patru ori pe zi, naintea meselor principale. Intervine n
metabolismul lipidelor, reducnd aa-numitul colesterol ru (Ldl), protejnd sistemul
cardiovascular de apariia ateromului, arteriosclerozei i a ischemiei cardiace. Se fac tratamente cu
pulbere de schinduf, administrat in doze repetate, cu o durat de 3 luni. Cel mai bun moment
pentru efectuarea acestui tratament este la sfritul iernii, cand alimentaia este cea mai bogata in
grsimi saturate.
Alptarea
administrarea seminelor de schinduf n perioada alptrii este extrem de benefic. Pe lng faptul
c ajut la sporirea cantitii de lapte, aceast plant ajut la meninerea sntii mamei,
mbuntindu-i apetitul i metabolismul. Se beau zilnic dou cni de lapte cald, n care se pune cte
o jumtate de lingur de semine de schinduf i de mrar (seminele celor doua plante se asociaz
adesea, avnd o aciune galactogog extrem de puternic).
Anorexia (lipsa patologic a apetitului alimentar)
se trateaza cu o doz unic de schinduf: doua lingurie de pulbere se amestec bine cu dou linguri
de miere lichid, iar preparatul rezultat se consum cu una-dou ore naintea mesei principale. Acest
amestec nu doar c mrete apetitul, dar ajut i la o asimilare corect a alimentelor. Contra
anorexiei care apare n bolile grave (cancer, leucemie, scleroza in placi, hepatita acut) se bea
infuzia combinat de schinduf cte o jumtate de can, cu o ora nainte de mas.
Menopauza
infuzia combinat de schinduf este de un imens ajutor pentru meninerea sntii femeilor de vrsta
a treia. Schinduful previne eliminrile masive de calciu care duc la apariia osteoporozei, ajut la
meninerea tonusului esuturilor, ceea ce ajut la prevenirea prolapsului (n special uterin),
prentmpin apariia cancerului mamar i ovarian prin reglarea activitii endocrine. De asemenea,
ajut la pstrarea forei musculare, element foarte important n contextul acestei vrste. Se fac cure
a cte 30 de zile, timp n care se beau trei cni de infuzie combinat de schinduf pe zi. Pentru un
gust mai plcut i pentru potenarea efectelor schindufului, se poate aduga la preparare i puin
busuioc i fenicul.
Sterilitatea la femei i la barbai
se face un tratament de ase luni, timp n care se iau 6 linguri de pulbere de schinduf pe zi. Este o
plant recomandat mai ales n cazurile de sterilitate care apar la persoanele cu masa corporal
redus, cu mult esut adipos sau cu probleme legate de glicemia i de colesterolul crescute. Este
foarte bine potenat tratamentul i de administrarea n paralel a unei alte plante celebre: brncaursului.
Colita, colon iritabil
se bea dimineaa jumtate de litru de infuzie combinat de semine de schinduf. Are efecte
antiinflamatoare asupra intestinului, reduce balonarea i spasmele, normalizeaz flora intestinal. In
cazul durerilor abdominale are i efecte uor calmante.
Tratamente de uz extern
5

Cefaleese aplic extern compresa cald care se va ine dou ore. Se repet de 2-3 ori pe zi.
Celulitase aplic o cataplasm cu planta fiart n care se pun i puin ment i oet. Cataplasma se ine
vreme de o or-dou i apoi se ndeprteaz. Are efect calmant, antiinflamator i antipruriginos
(combate senzaia de mncrime i poate fi folosit i pentru intoxicaii).
Ulcere varicoase se aplic pe locul afectat cataplasm cu semine de schinduf i se pstreaza
vreme de o or, dupa care se spal uor cu ap cldu i se las s se usuce la aer. Dac ulcerul are
tendina de infectare, atunci se face mai nti un tratament cu tinctur de arnic aplicat local i abia
apoi se trece la cataplasmele cu schinduf, care au efect cicatrizant i de grbire a regenerrii
esuturilor.
Eczeme cu mncrimi
la prepararea cataplasmei cu schinduf, oet i ap (diluat anterior) se mai adaug o lingur de
pulbere de ment. Cataplasma se ine vreme de o or doua i apoi se ndeprteaz. Are efect
calmant, antiinflamator i antipruriginos (combate senzaia de mncrime).
Schinduful i frumuseea
Creterea snilor
snii pot crete in volum cu pana la 30% prin administrarea de infuzie combinat de schinduf, n
care se adaug tinctur de mrar (1 linguri de tinctur la o can de infuzie), cte trei doze pe zi.
Ambele plante acioneaz rapid, ntr-un interval de timp de ordinul sptmnilor, avnd o aciune
similar hormonilor feminini (estrogeni). Efectele sunt spectaculoase, nsa exist i un dezavantaj:
este necesar consecvena. Aceasta, deoarece pentru meninerea efectelor este necesar o cur de 21
de zile, reluat la dou sptmni.
Silueta
n antichitate, schinduful era foarte cutat de femeile foarte slabe, care doreau s-i rotunjeasc
formele. Secretul plantei este c, de fapt, ea nu favorizeaz ngrarea n sine, ci ajut la creterea
proporiei de esut muscular, adic favorizeaz dezvoltarea musculaturii n detrimentul
adipozitilor. Mai mult, s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf c celulita se
dezvolt mai lent. Se administreaz cte ase lingurie de pulbere pe zi, n cure de doua luni, cu 2-3
sptmni de pauz.
Prul i unghiile
devin mai rezistente atunci cnd se administreaz regulat schinduf. Acesta are efecte
remineralizante i vitaminizante directe i, n plus, ajut i la asimilarea acestor substane nutritive
din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia cte o lingur zilnic.
Precauii i contraindicaii
Schinduful este printre cele mai bine tolerate plante medicinale. Singurele contraindicaii sunt doar
n caz de sarcin, ntruct planta poate declana n doze medii contracii uterine. Persoanele bolnave
de diabet aflate sub medicaie vor lua schinduf numai sub supraveghere medical competent,
pentru c planta scade nivelul glicemiei i atunci trebuie reduse corespunztor dozele din celelalte
medicamente. Administrarea a peste 100 de grame de schinduf (o doz de 12 ori mai mare dect cea
normal) duce la apariia unor deranjamente gastro-intestinale.
Nu se administreaz copiilor!
Pine egiptean cu schinduf
.
6

Buctrie: egiptean
Grad de dificultate: mediu
Cantitate: 4-6 porii
Durata: 1 or i 50 minute
Ingrediente:
450g fin 1 lingur semine de schinduf puin sare Indicaii
Se cerne fina mpreun cu sarea i se face o grmjoar pe masa de buctrie. Se adaug seminele
de schinduf i cteva picturi de ap. Se frmnt adugnd apa treptat, pn se obine un aluat
omogen.
Se presar aluatul cu fin, se acoper cu un prosop uscat i se las s stea 30 de minute.
Se mparte aluatul n 10-12 buci egale i se modeleaz sub form de discuri foarte subiri.
Se presar fiecare disc cu fin i se mpturete n jumtate; se aaz pe un prosop uscat i se
acoper cu un altul. Se las sa stea 30 de minute.
Se despturesc apoi discurile i se aaz pe tvi de copt. Se dau la cuptor, la 220 C, timp de 8-10
minute.

Panch phoron Reet

Ingrediente

1 lingura seminte de Nigella (NEGRILICA)

1 lingura semine de mutar negru
1 lingura seminte de schinduf
1 linguri semine de fenicul
1 lingura seminte de chimen

Combin de pregtire a tuturor condimente ntr-un borcan, stoca departe de cldur i lumin.

SFECLA ROSIE

O campioana in lupta cu cancerul:

Este printre legumele cele mai rezistente la vreme de iarna si, totodata, un ajutor extraordinar pentru
organism in timpul sezonului rece. Dar daca despre aportul de energie vitala al sfeclei se scrie mult,
o alta varianta a ei, la fel de importanta, este mai putin popularizata, anume - sfecla rosie este un
ajutor extraordinar pentru sanatatea copiilor, inca din timpul vietii intrauterine. Aceasta leguma se
numara printre putinele alimente-medicament pentru femeile insarcinate, substantele sale active
protejand mai ales de mutatii foetusul in pantecele mamei. De altfel, in medicina naturista, aceasta
leguma este o adevarata legenda, proprietatile sale vindecatoare in bolile sangelui, in cele tumorale
sau ale ficatului fiind cunoscute inca de acum 150 de ani, cand intemeietorii terapiei naturale
moderne au readus la lumina primele leacuri traditionale. In ce fel de afectiuni si in ce doze se
administreaza sfecla rosie vom vedea in continuare, nu inainte insa de a se afla cum se prepara si se
administreaza.
Preparate din sfecla rosie
In stare cruda, sfecla rosie nu are un gust foarte grozav, in timp ce fiarta, este placuta la gust, dar dupa cum arata cercetarile - isi pierde mult din calitatile terapeutice. Sfecla cruda contine substante
extrem de puternice, ceea ce impune ca tratamentul sa fie dozat cu anumita atentie, in cantitati
precise.
Sfecla cruda
Foarte putine persoane ii agreeaza gustul, asa incat, de obicei, nu este consumata singura, ci este
asociata in salatele de cruditati, in proportia 1:2 - 1:3, cu alte radacinoase, cum ar fi morcovul,
telina, patrunjelul, sau cu salata verde ori varza rosie. Doza zilnica pentru ca sfecla cruda sa-si
exercite proprietatile terapeutice este de 100-150 de grame. De regula, o cura cu sfecla cruda
dureaza minimum doua saptamani, durata maxima fiind de doua luni.
Salata de sfecla

Substanta care da culoarea aceea rosu-sangerie sfeclei se numeste betalaina, iar de prezenta ei,
destul de sensibila la fierbere si extrem de sensibila la coacere, se leaga mai toate proprietatile
antitumorale si antioxidante ale acestei legume. Ca atare, sfecla nu va fi consumata coapta, ci doar
fiarta, si nu oricum, ci doar in coaja, si doar pana se inmoaie (se verifica prin impungere cu o
furculita). Nu mai mult! Dupa fierbere, sfecla rosie se da prin razatoare, se adauga 1-3 radacini de
hrean rase, apoi sare, ulei si otet dupa gust. Se adauga si putina miere, dupa care se amesteca foarte
bine ingredientele si se pun intr-un borcan inchis ermetic cu capac. Salata de sfecla se poate pastra
la frigider, fara probleme, vreme de doua saptamani, timp in care isi va conserva proprietatile
terapeutice. Este un remediu excelent contra racelilor, bronsitelor, afectiunilor reno-urinare. In
postul Craciunului si la sarbatori, salata de sfecla cu hrean este nelipsita de pe masa multor romani,
deoarece creste capacitatea de digestie si previne tot felul de tulburari digestive, cum ar fi gastritele,
dispepsiile, balonarea etc.
Sucul de sfecla rosie
Expertul in administrarea acestui suc a fost terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss, cel care a
avut nu mai putin de 45.000 de cazuri de cancer si alte afectiuni cronice vindecate cu ajutorul
sucurilor de legume si al ceaiurilor din plante. Contra leucemiei si a bolilor tumorale, el recomanda
o combinatie de sucuri, care pot fi usor obtinute cu ajutorul unui storcator electric centrifugal pentru
uz casnic. Cu acest storcator, se extrag 100 ml suc de sfecla rosie, 50 ml suc de radacina de telina si
300 ml suc de morcov. Aceasta combinatie de sucuri se pastreaza ermetic inchisa intr-o sticla la
frigider si se consuma cu lingura, pe parcursul unei zile, pe cat posibil pe stomacul gol. Dupa
parerea lui Breuss, cel mai puternic dintre toate sucurile de legume este cel obtinut din sfecla rosie,
care curata sangele, blocheaza dezvoltarea tumorilor, detoxifica ficatul. Exprimate la nivelul
anului... 1920, aceste opinii au fost intru-totul confirmate prin studii sofisticate, facute in
laboratoare si spitale, in anii 1990-2000.
Borsul de sfecla

Supa de sfecla

Iata in continuare o reteta romaneasca traditionala, folosita mai ales in timpul iernii, cand
alimentatia este mai saraca in vitamine: o sfecla rosie, de dimensiuni mici (cca. 200 de grame), se
taie in doua. Una dintre jumatati se va taia marunt, apoi va fi fiarta cu alte legume taiate marunt
(ceapa, morcov, patrunjel, cartof, telina), vreme de o ora. Cand fierberea s-a apropiat de sfarsit, se
taie marunt si cealalta jumatate de sfecla, care apoi se fierbe separat, doar cat sa dea un clocot, intro cana de bors din tarate. Dupa fierberea foarte scurta a sfeclei in bors, lichidul obtinut, de o culoare
rosie intensa, se filtreaza si se adauga imediat la legumele care deja fierb, dupa care se opreste
focul, se adauga sare si ulei dupa gust, verdeata tocata. Se va obtine un bors acru, de o culoare rosie
minunata si foarte bogat in betalaina si in alti pigmenti cu efecte vindecatoare exceptionale. In
medicina populara romaneasca, acest bors se administreaza convalescentilor, dupa raceala, celor
debili sau cu boli de piept, precum si pentru... trezirea din mahmureala!
Tratamente preventive
* Boala canceroasa - sucul de sfecla, precum si sfecla cruda consumata in salate, sunt printre cele
mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile
si flavonoidele continute de aceasta leguminoasa sunt tot atatea remedii antitumorale, efectele lor
benefice fiind resimtite mai ales atunci cand sunt administrate pe termen lung si din surse naturale.
Datorita bogatiei sale in substante cu efecte antioxidante, sfecla rosie este utila pentru prevenirea
leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, gastric. De asemenea, radacina sa de culoare rosie
este utila si in profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de
prostata sau la san.
* Varice - pigmentii care dau culoarea specifica sfeclei rosii au, intre altele, un efect extraordinar
pentru mentinerea sanatatii si a elasticitatii vaselor de sange, in special a venelor. Ca atare,
persoanelor predispuse genetic (care au avut antecedente in familie) spre varice le este recomandat
consumul sistematic de sfecla rosie, care previne pierderea elasticitatii vaselor de sange si formarea
dilatatiilor si stazelor venoase. Persoanele care deja au varice in formare trebuie sa tina cure
serioase cu sfecla rosie, pentru a preveni extinderea acestora.
* Degenerescenta maculara - intr-un studiu facut recent in Italia, s-a descoperit ca doi pigmenti
continuti din abundenta in radacina de sfecla rosie, si anume luteina si zeaxantina, previn tulburarile
oculare in general si degenerescenta maculara in special.

Salata de sfecla

* Intoxicatiile lente - ne referim aici la acumulari lente si extrem de daunatoare de toxine din
alimentatie, din aer, din apa, din diferitele ambalaje, din detergenti etc. Toate acestea se acumuleaza
in organism si ajung sa il sufoce, producand afectiuni din cele mai diverse, de la alergie - la
reumatism, si de la scaderea imunitatii, la Alzheimer. Substantele active din sfecla rosie au calitatea
de a ajuta la eliminarea acestor toxine, inca de la nivel celular, si de a ajuta la eliminarea lor prin
colon, transpiratie si diureza. Efectele sale detoxifiante sunt atat de intense, incat multe persoane
care tin cura cu suc de sfecla rosie se confrunta, in primele saptamani, cu fenomene neplacute, cum
ar fi starile de greata, tulburarile de tranzit intestinal, mirosul neplacut al excretiilor. Aceste semne
sunt cunoscute in medicina naturala ca reactie de dezintoxicare si sunt semnul ca tratamentul
functioneaza si da rezultate.

Tratamente interne
* Boala canceroasa - studiile despre efectele extraordinare ale sfeclei rosii in cancer le datoram unui
cercetator maghiar, Alexander Ferenczi, care, incepand din 1950 si pana in anii 80, a facut un
numar impresionant de studii pe animale de experienta si pe pacienti umani, care au demonstrat ca
sfecla rosie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate in prestigioase reviste de
specialitate, au demonstrat fara dubiu ca radacina de sfecla rosie are efecte antitumorale, mai ales
administrata sub forma de suc sau cruda, in salate.
Persoanele care sufera de diferite forme ale bolii canceroase ar fi bine sa consume zilnic, vreme de
doua luni, combinatia de sucuri Breuss despre care am vorbit.
* Leucemie - terapia cu suc de sfecla, telina si morcov a lui Rudolf Breuss si-a dobandit notorietatea
actuala in primul rand datorita rezultatelor excelente obtinute in aceasta afectiune. Sucul de sfecla
este unul dintre cei mai puternici antioxidanti cunoscuti, favorizeaza formarea de elemente figurate
ale sangelui (in special de hematii), are efecte antitumorale directe.
Se recomanda consumul a 450 de ml din acest suc, zilnic, pe o perioada de 60 de zile, urmata de 15
zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternica, dar care nu intra in
opozitie cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.

Sfecla fiarta

* Cancer de colon - substantele nedigerabile din radacina de sfecla, numite fibre alimentare, in care
aceasta leguma este foarte bogata, curata sistematic tubul digestiv, fiind un factor activ in
prevenirea cancerului de colon si de rect. Administrarea sfeclei crude sau fierte, cate 150-300 de
grame pe zi, previne boala, ajuta la normalizarea tranzitului intestinal, precum si la mentinerea
tonusului fizic si psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au aratat ca un consum corespunzator
de sfecla cruda duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intestinului gros (numite
prescurtat CD8), care detecteaza si distrug formatiunile maligne.
* Gastrita hiperacida - sucul de sfecla rosie este puternic alcalin, tamponand aciditatea excesiva din
stomac. Cele mai bune rezultate in tratament se obtin combinand 100 ml de suc de sfecla rosie cu
100 ml de suc de cartofi cruzi si 500 ml de suc de morcov. Rezulta o licoare cu un gust nu foarte
placut, dar foarte eficienta pentru prevenirea si calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de
hiperaciditate.
* Ischemie cardiaca, ateroscleroza - vitaminele si pigmentii organici din radacina de sfecla
impiedica oxidarea colesterolului si trigliceridelor pe peretii arterelor, prevenind sau stopand
procesul de ingrosare a acestora. Se recomanda o cura cu o durata de 4-8 saptamani, timp in care se
consuma de trei ori pe saptamana cate 150 de grame din aceasta leguma, in alternanta, ca suc si ca
salata, de sfecla fiarta sau cruda.
* Hipertensiune - este, fara doar si poate, afectiunea in care se obtin cele mai rapide si spectaculoase
efecte cu sucul de sfecla rosie. O jumatate de pahar din aceasta licoare duce la o scadere cu pana la
20% si la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile la doar 30-60 de minute

dupa ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate printr-un studiu facut pe pacienti umani, la o
universitate de medicina londoneza, in anul 2007. Ca urmare, in 2010, Societatea Americana de
Cardiologie a introdus consumul regulat al sfeclei rosii intre recomandarile sale pentru prevenirea si
tratarea hipertensiunii arteriale.
* Anemie feripriva - sfecla rosie contine fier, dar si magneziu si vitamina B6, care sunt esentiale
pentru asimilarea acestui oligoelement si pentru combaterea anemiei. Mai mult, aceasta radacinoasa
stimuleaza hematopoieza, adica procesul de formare a globulelor rosii (hematiilor). Ca atare, contra
acestei afectiuni se recomanda o cura de o luna cu sfecla, din care se consuma cate 150 de grame, o
data la doua-trei zile. Pentru o mai mare eficienta in tratarea anemiei, se introduc in dieta si alte
alimente bogate in fier, cum ar fi galbenusul de ou, mazarea si fasolea verde, spanacul, urzica.

* Sarcina - fiind foarte bogata in vitamine din complexul B (mai ales acid folic), precum si in
oligoelemente, sfecla rosie este un aliment ideal pentru o buna dezvoltare a foetusului. De
asemenea, consumul de sfecla rosie previne si trateaza unele probleme specifice sarcinii, cum ar fi
hipertensiunea sau varicele. Mai mult, aceasta radacinoasa previne mutatiile pe care le-ar putea
suferi copilul in faza intrauterina.
* Adjuvant in bolile renale - se consuma o combinatie din 100 ml de suc de sfecla rosie si 400 ml de
suc de morcov. Acest amestec este un puternic diuretic, protejeaza epiteliul renal de infectii si ajuta
la refacerea sa in cazul in care a fost lezat de calculi sau infectii. Nu in ultimul rand, ajuta la
eliminarea mai usoara a calculilor, avand efecte relaxante asupra musculaturii netede.
* Hepatita cronica - conform medicului american H. C. Vogel, sucul de sfecla rosie si sfecla rosie
consumata cruda protejeaza celulele hepatice, ajuta la regenerarea lor mai rapida si le stimuleaza
functionarea normala. Aceasta leguma este foarte bine tolerata de ficat si previne evolutia
hepatitelor cronice spre ciroza sau spre cancerul hepatic. In cazul ingrasarii ficatului, ca urmare a
unei otraviri sau a unei intoxicatii, sucul de sfecla rosie este, de asemenea, un ajutor de nadejde.
* Diabet - sfecla rosie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei
pacientilor, cu diabet de tip I si II. Desi este bogata in hidrati de carbon, avand chiar un gust dulce
pronuntat, sfecla rosie contine fibre alimentare si compusi cu efect usor hipoglicemiant, ceea ce o
face usor de tolerat de catre diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice si previne complicatiile
cardiovasculare ale diabetului.
* Constipatie - fibrele alimentare continute de sfecla rosie, laolalta cu polizaharidele pe care aceasta
radacinoasa le secreta, au darul de a debloca tranzitul intestinal si de a elimina toxinele din colon.
Se recomanda sfecla cruda si cea fiarta, preparata cu hrean si miere (a se vedea retetele prezentate
anterior), ajungandu-se la 150 de grame din aceasta leguma consumate pe zi.

* Imbunatatirea capacitatii de efort fizic - betacianina, o substanta continuta din belsug de catre
sfecla rosie, este un stimulator de efort extraordinar. Ea creste capacitatea sangelui de a transporta
oxigenul, ceea ce aduce dupa sine o crestere substantiala a capacitatii de efort. Mai mult, sfecla
rosie scade tensiunea arteriala, rareste ritmul cardiac, fiind perfecta pentru cei care fac eforturi
intense si de lunga durata.
* Vitaminele complexului B - radacina de sfecla contine vitaminele B1, B2, B3, B6. Sfecla este
cunoscuta mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B9, 200 de
grame continand aproximativ 50% din necesarul zilnic din aceasta vitamina, foarte importanta
pentru activitatea cardiovasculara, a sistemului nervos si digestiv.
* Vitamina C - este supranumita si vitamina imunitatii, deoarece are un rol esential in mentinerea
sanatatii si functionalitatii sistemului natural de aparare al organismului. Dar rolul sau nu se
limiteaza la atat, vitamina C fiind esentiala si pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul
muscular si cel nervos. Ei bine, si la acest capitol, sfecla rosie este pe podium, 200 de grame din
acest aliment preparat corespunzator asigurand nu mai putin de 25% din necesarul zilnic de
vitamina C.
* Potasiu si magneziu - o portie de 150 de grame de sfecla rosie contine 16% din necesarul zilnic de
potasiu al unui adult si 12% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esentiale pentru
mentinerea functionalitatii inimii (ele alcatuiesc si celebrul "Aspacardin", folosit in aritmia
cardiaca), pentru sanatatea sistemului nervos si a celui muscular.
PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

La aproximativ 15% dintre cei care consuma sfecla rosie, urina capata o culoare rosie, fenomen
denumit beturie, care nu arata vreo afectiune sau intoxicatie, ci doar o incapacitate partiala a
organismului de a asimila anumiti nutrienti din sfecla.
Abuzul de suc de sfecla (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporara a corzilor vocale. De
asemenea, la doze mari de suc de sfecla rosie sau la sucul de sfecla consumat simplu, fara suc de
morcov, pot aparea stari de greata.

Floarea Raiului. Combate CANCERUL i

bolile de INIM

Priboiul sau floarea Raiului este una dintre cele mai bune plante din fitoterapia
romneasc, benefic pentru tratarea diverselor afeciuni.
De la priboi se utilizeaz numai partea aerian a plantei, care se recolteaz n timpul nfloririi,
ntre lunile iunie i octombrie, scrie Ziua de Cluj.
Planta conine diverse substane active, precum ulei volatil, tanin, vitaminele A, B i C, dar i
minerale (calciu, potasiu, fier, fosfor, magneziu i germaniu), care au un efect foarte puternic de
stimulare a oxigenrii celulare, fiind foarte bun pentru vindecarea tumorilor maligne, dar i
benigne. Ceaiul, infuzia, decoctul i pulberea din plant sunt recomandate att pentru tratament
intern, ct i extern.
Combate cancerul
Priboiul este excelent pentru tratarea diverselor forme de cancer, precum cel pulmonar, mamar,
de col uterin, de piele, dar i cel laringian, bucal sau intestinal. n aceste cazuri se vor bea patru
cni cu infuzie pe zi, cu nghiituri mici, iar extern, precum n cazurile de cancer de piele, se pot
pune cataplasme cu tulpini crude de plant. n toate cazurile de cancer, tratamentul cu infuzie
trebuie nsoit i de un regim alimentar corect, cu mai puin carne i cu un aport de sucuri
naturale, legume, fructe i cereale integrale.

Previne problemele vasculare

Tratamentul cu infuzie de priboi are un uor efect hipoglicemiant, mrete diureza i previne
apariia problemelor vasculare cauzate de diabet. Se vor bea dou sau trei cni cu ceai pe zi, n
cure de 30 de zile, urmate de dou sptmni de pauz.
Vindec afeciunile intestinale
Diareea, colita de fermentaie sau alte afeciuni cronice intestinale se pot vindeca cu infuzie de
priboi. Pentru efecte rapide se va bea un litru de ceai pe zi. Pulberea de priboi, administrat n
cantitate de dou lingurie pe zi, este un excelent adjuvant mpotriva dizenteriei.
Trateaz hemoragiile interne
Aceast plant este un foarte bun adjuvant pentru tratarea ulcerelor hemoragice i a hemoragiilor
interne. Infuzia, administrat n doze mari, cte patru cni pe zi, este recomandat pentru a opri
hemoragiile, deoarece are un efect de coagulare a sngelui.
Bun n tratamentul tuberculozei
Tuberculoza, chiar i n fazele avansate, dar i infeciile pulmonare se trateaz foarte bine cu ceai
de priboi. Se utilizeaz ceaiul n cure de dou sau de trei sptmni, timp n care se beau trei sau
patru cni pe zi. Ceaiul are rolul de imuniza organismul i de a inhiba dezvoltarea
microorganismelor patogene.
Stimuleaz fertilitatea
Infertilitatea este o problem de cuplu, care poate fi prezent att la brbai, ct i la femei.
Priboiul este o plant foarte bogat n fitohormoni, n special n fitoprogesteron, dar i n
oligoelemente care au efecte pozitive asupra fertilitii, cum ar fi zincul i germaniul. Aceste
substane speciale devin utile n tratarea infertilitii feminine, dar i masculine.
- See more at: http://www.dcnews.ro/floarea-raiului--combate-cancerul-si-bolile-deinima_459657.html#sthash.YhAibCx3.dpuf

Plantele verii Napraznicul

Plantele verii Napraznicul . (Geranium robertianum) . O floare gingasa, cu putere de urias
. Iarba sfantului Robert. In anul 1000 dupa Hristos, intr-o mica manastire din Franta, la
Molesme, traia un preot despre care se stia ca poate vindeca orice boala. Aceasta, in ciuda
faptului ca el nega cu umili...
Plantele verii Napraznicul
(Geranium robertianum)
O floare gingasa, cu putere de urias
Iarba sfantului Robert
In anul 1000 dupa Hristos, intr-o mica manastire din Franta, la Molesme, traia un preot despre

care se stia ca poate vindeca orice boala. Aceasta, in ciuda faptului ca el nega cu umilinta acest
lucru, punand toate miracolele terapeutice in seama lui Dumnezeu, pe care-l chema in ajutor,
prin rugaciuni fierbinti si posturi indelungate, precum si pe seama plantelor pe care le cultiva in
gradina manastirii ori le culegea din padurile din apropiere. Blandetea si puterea duhovniceasca a
preacuviosului Robert, precum si harul sau tamaduitor, cu adevarat iesit din comun, au facut ca
miile de credinciosi pe care i-a ajutat sa-l priveasca, inca din timpul vietii, ca pe un sfant. Dupa
moartea sa, Vaticanul i-a recunoscut inaltimea spirituala si morala, trecandu-l oficial in randul
sfintilor. Relativ putine invataturi consemnate in scrierile vremii au ramas de la sfantul Robert. In
schimb, el a lasat oamenilor, pe care i-a iubit atat de mult, o iarba cu tulpini verzi-rosietice, cu
flori roz-liliachii si un miros destul de greu, de salbaticiune, cu care el facuse multe minuni
terapeutice in timpul vietii: napraznicul. Sfantul spunea despre aceasta iarba ca reda tineretea si
puterea, vindeca fara gres tumorile, ajuta trupul si spiritul sa lupte impotriva raului din interior si
din exterior. De atunci, in limba franceza, la fel ca si in engleza, aceasta planta a fost denumita
"iarba sfantului Robert". Denumirea sa latina este Geranium robertianum, ea fiind raspandita din
Europa, unde creste spontan, pana in America si in Australia. Ce boli vindeca aceasta planta?
Greu de raspuns la aceasta intrebare, avand in vedere ca numarul lor este tot mai mare. Sa aflam
in continuare principalele indicatii ale acestei plante, nu inainte de a afla mai intai cum se culege
si cum se prepara.
Recoltarea napraznicului
Se iau tulpinile inflorite cu tot cu frunze, dar fara radacini, pentru ca planta sa se poata regenera
dupa culegere. Tulpinile sunt foarte moi si se rup cu multa usurinta, asa incat nu este nevoie de
cutit la cules. Planta se poate folosi proaspata (din frunze si tulpini se extrage sucul) sau, mai
frecvent, uscata. Uscarea se face in strat subtire, in locuri umbroase si foarte bine aerisite. O data
pe zi, planta trebuie intoarsa, mai ales daca in locul de uscare aerul nu circula suficient.
Termenul de valabilitate al plantei uscate este de maximum doi ani.
Cateva retete cu napraznic
In medicina populara romaneasca, exista nenumarate leacuri pe baza de napraznic (numit si
"ciocul-berzei", "ciocul-cucoarei"), planta renumita in zonele de munte, mai ales pentru puterea
sa revigoranta atat pentru femei, cat si pentru barbati. In Vrancea, barbatii fara putere erau
imbracati mai multe zile la rand cu camasi inmuiate in fiertura de napraznic; in Bistrita, sucul
proaspat de napraznic era combinat cu lapte (de capra, mai ales) si era baut de femeile sterpe si
de barbatii fara vigoare; in Neamt, din napraznic era facut un decoct baut de femeile cu ciclu
prelungit, lipsite de vlaga ori care raceau usor la rinichi. In manastirile din Moldova, napraznicul
era folosit mai ales pentru bolile intestinelor, pentru bolile organelor genitale la femei si contra
cancerului uterin. In unele zone de munte, cu decoct concentrat de napraznic aplicat extern se
vindeca herpesul, in timp ce sucul era folosit pentru intremarea tuberculosilor. Sucul si fiertura se
mai consumau cu credinta ca opresc orice scurgere de sange si alunga orice fel de junghi.
Iata, pe scurt, cateva modalitati de preparare a napraznicului, preluate din medicina populara si
actualizate:
Sucul de napraznic
O mana de frunze si tulpini proaspat culese se maruntesc cu cutitul, se pun intr-un mojar si se

piseaza bine pana devin ca o pasta. Apoi se filtreaza printr-un tifon, iar sucul rezultat se combina
imediat cu lapte sau se consuma ca atare.
O metoda mai moderna foloseste mixerul de bucatarie cu care se maruntesc fin frunzele inmuiate
in putina apa, dupa care stoarcerea se face mai usor.
Se administreaza 6 linguri de suc de napraznic pe zi, de obicei diluat cu tot atata lapte proaspat.
Ceaiul de napraznic
O mana de frunze si flori uscate nemacinate se pun cu o cana (250 ml) de apa la inmuiat de seara
pana dimineata. Dimineata se filtreaza licoarea rezultata (care nu este altceva decat un macerat),
iar planta ramasa se opareste cu inca o cana de apa. Dupa ce se lasa sa se raceasca vreme de o
jumatate de ora la temperatura camerei, aceasta infuzie se filtreaza. La sfarsit, se combina
maceratul cu infuzia racita.
Se beau 3-4 cani din acest ceai pe zi, pe stomacul gol. Ceaiul se bea inghititura cu inghititura
(unii terapeuti recomanda sa se bea cu lingura).
Atentie! Pentru ceaiul de napraznic nu se foloseste apa de la robinet, ci doar apa plata sau, mai
bine, apa de izvor, care nu trebuie sa fie mai veche de 48 de ore.
Pulberea de napraznic
Planta uscata se marunteste bine intr-un mojar sau cu o rasnita electrica, dupa care se face o
cernere cu sita pentru faina alba. Se ia o lingurita rasa de planta de patru ori pe zi, pe stomacul
gol. Inainte de a inghiti pulberea cu putina apa, ea se tine timp de cateva minute sub limba.
Pentru vindecarea cancerului, in medicina populara franceza si engleza exista o reteta in care se
combina pulberea de napraznic cu galbenus proaspat de ou, reteta pe care o vom prezenta ceva
mai jos.
Indicatii terapeutice ale napraznicului
Sterilitate la barbati, impotenta - in timpul sezonului, cand napraznicul se poate recolta crud,
se administreaza sucul: 6 linguri pe zi. In rest, se administreaza pulberea de napraznic, cate o
lingurita de patru ori pe zi. Are efecte mai ales in impotenta hormonala si psihica (mai putin in
cea vasculara), o cura durand 3-6 luni, pentru a avea rezultate de durata.
Sterilitate la femei, tulburari de ciclu menstrual (sangerari prelungite, amenoree) - se
administreaza napraznicul sub forma de pulbere, cate o lingurita de patru ori pe zi, pe stomacul
gol. Terapeutul austriac Rudolf Breuss relata ca a folosit ceaiul de napraznic pentru a trata opt
cupluri care nu puteau avea copii. Ambii parteneri au baut zilnic 2-3 cani de napraznic si, dupa
mai putin de un an, toate femeile erau insarcinate, ulterior nascand copii sanatosi.
Cancer pulmonar, mamar, intestinal, uterin - un medic spaniol, V. Ferrandiz, a urmarit mai
multe cazuri de cancer, cu diverse localizari, tratate exclusiv cu napraznic. Iata unul din cazurile
pe care le-a consemnat intr-o revista de specialitate: "Anna Cruz Caridade avea un cancer de
plaman, neoperabil, cu ramuri intinzandu-se catre gat si brate. Ea a auzit de virtutile vindecatoare
ale napraznicului si l-a incercat. Foarte curand, in mai putin de trei luni, a avut loc o
imbunatatire, si dupa un an si jumatate, ea era complet vindecata. Ceva mai tarziu i-au aparut

noduli la sani, pe coaste si umeri, si medicii au sfatuit-o sa urmeze o serie de tratamente de

radioterapie. Dar ea si-a amintit de ce se intamplase cu cancerul de plaman si din nou a incercat
aceeasi planta. Treptat, nodulii au inceput sa se retraga si sa scada in dimensiuni, pana cand au
disparut total." In Spania si Portugalia, zone in care napraznicul este foarte popular, s-au
inregistrat numeroase cazuri de cancer vindecate cu aceasta planta. In mod traditional, se
administreaza dimineata o lingurita cu varf de pulbere de napraznic amestecata cu un galbenus
de ou crud, iar pe parcursul zilei se ia de inca trei ori cate o lingurita de pulbere de napraznic pe
stomacul gol. Tratamentul se asociaza cu regim vegetarian cu foarte multe cruditati, durand
minimum un an. Se poate asocia cu alte plante si remedii.
Fibrom uterin, chisturi ovariene, tumori benigne in general - cercetari foarte recente au pus
in evidenta faptul ca napraznicul contine, intr-o cantitate neobisnuit de mare, germaniu, un
oligoelement cu efect de stimulare a oxigenarii celulare deosebit de puternic. Or, se pare ca
aceasta intensificare a oxigenarii celulare este cheia vindecarii tumorilor atat maligne, cat si
benigne. Se fac cure indelungate (minimum 6 luni) cu napraznic, administrat sub forma de
pulbere - 3-4 lingurite pe zi.
Iradiere, sechele dupa iradiere - ceaiul de napraznic este foarte folositor pentru a combate
imediat efectele iradierii, precum si pentru a indeparta anumite sechele. Se bea ceai de napraznic,
minimum o jumatate de litru pe zi. Este eficient si in prevenirea si combaterea bolilor de piele
care apar in urma expunerii excesive la soare, inclusiv cancerul de piele.
Diaree, colita de fermentatie - pentru efecte rapide, se foloseste ceaiul de napraznic, din care
se bea un litru. Pentru tratarea bolilor intestinale cronice se foloseste pulberea: 4 lingurite pe zi.
Efecte foarte bune se obtin prin asocierea cu scoarta de stejar.
Boli care apar pe fondul stresului psihic accentuat si al surmenajului - napraznicul este
considerat in prezent una dintre cele mai bune plante adaptogene, sporind rezistenta la stres,
marind rapid imunitatea organismului, neutralizand radicalii liberi. Este eficient intr-o gama
foarte mare de boli foarte receptive la tensiunea psihica si la factorii de mediu nefavorabili, de la
bolile infectioase (herpes, infectii gripale) la dezordinile hormonale (disfunctii ale gonadelor si
ale glandelor cortico-suprarenale) si problemele de metabolism (diabet, obezitate). Se
administreaza sub forma de pulbere: 3-4 lingurite pe zi, in cure de minimum o luna.
Cateva utilizari externe ale napraznicului
Herpes, herpes genital - se fac spalaturi locale cu un decoct concentrat de napraznic. Se
prepara ca si ceaiul dat mai sus, dar din 4 linguri de pulbere de napraznic, care nu se oparesc cu
apa, ci se fierb 5 minute.
Epistaxis (curgerea sangelui din nas) - intr-o cana de decoct concentrat de napraznic se pune o
lingurita de sare si se amesteca bine. Din aceasta solutie se pune putin cate putin in nas cu
ajutorul unei pipete sau al unui tampon de vata.
Conjunctivita, blefarita, cataracta - se fac spalaturi oculare cu ceai de napraznic. Iata relatarea
unei paciente din Australia, Doreen S., care a folosit acest remediu: "Am cataracta la ambii ochi,

ochiul stang fiind complet orb. Din cauza unor probleme de sanatate nu suport operatia, asa ca
am facut un ceai din frunze de napraznic, amestecat in proportii egale cu aloe vera. Mi-am spalat
ochii cu acest amestec de doua ori pe zi. Dupa aproape trei saptamani, am inceput sa am un pic
de lumina in ochiul meu stang, iar vederea ochiului drept s-a imbunatatit."
Precautii si contraindicatii
Desi e o planta atat de puternica, napraznicul este aproape lipsit de reactii adverse. Singurele
probleme care s-au constatat in timpul administrarii lui sunt agravarea inflamatiei prostatei la
barbatii care deja aveau probleme de aceasta natura. Este un efect advers care apare arareori si se
elimina in cateva zile, prin administrarea de tinctura de ghimpe (Xanthium spinosum) si de
pufulita (Epilobium sp.).

Plante uitate: TIRUL

* Dispreuit i ponegrit, considerat bun doar pentru porci, tirul este, de fapt, foarte bogat n
vitamine i minerale. n scrierile sanscrite, planta este menionat cu rangul de regin a
nemuririi, aztecii o socoteau hran a imortalitii, iar grecii antici o denumeau "amaranthus planta care nu moare *
"Boabele lui Dumnezeu
Istoria cultivrii tirului (Amaranthus retroflexus) ncepe demult, n urm cu peste opt mii de ani, iar
povestea lui este pe ct de uimitoare, pe att de nefericit. Popoarele precolumbiene, aztecii i incaii, au
fost primii care au descoperit c tirul este cu mult mai hrnitor dect porumbul i grul, cu un bogat
coninut n substane nutritive, vitamine i minerale, un excelent energizant. Amarantul nu era numai un
produs alimentar de baz, ci i un remediu aproape miraculos, ameliornd durerile hemoroidale i tratnd
rceala, diareea, tulburrile nervoase, diversele afeciuni ale pielii. Cu sirop de tir erau hrnii toi copiii
nou-nscui, iar rzboinicii l consumau pentru a dobndi energie i putere n campaniile lungi i dure.
Denumit i "boabele lui Dumnezeu, tirul era la fel de preios ca aurul. Ultimul conductor al Imperiului
aztec, Montezuma al II-lea, primea an de an, ca tribut de la supuii si din provinciile vasale pe care le guverna, zeci de mii de tone de semine de tir. Cu proprietile sale unice, tirul era socotit o plant de origine
divin, un dar oferit de zei oamenilor, fiind venerat i folosit ca element sacru n ritualurile religioase. n cinstea lui se organizau i festiviti, naintea crora aztecii posteau zile n ir. n faa templelor, se ridicau din
fin de tir uriae figurine ale unor zeiti, la care toi oamenii se nchinau. La finalul srbtorii, fina era
mprit tuturor i consumat pe loc, fr a fi preparat. Cultul amarantului prevedea o ceremonie special,
nsoit de sacrificii umane.
Odat cu venirea conchistadorilor n Lumea Nou, odat cu colonizarea i cretinarea popoarelor precolumbiene, toate ceremoniile religioase ale aztecilor i incailor au fost limitate, iar ritualurile cu sacrificii umane strict interzise. ngrozii de obiceiurile sngeroase ale aztecilor, cuceritorii spanioli au emis ordine prin care
se interziceau cultivarea, depozitarea i utilizarea n orice scop a tirului, aceast plant n faa creia aztecii
se nchinau i pentru care aduceau jertfe umane. Treptat, planta a fost dat uitrii. Abia n secolul al XX-lea,
oamenii de tiin au nceput s studieze atent proprietile tirului, descoperind c planta are un coninut
ridicat, dar echilibrat de proteine i este extrem de bogat n vitamine (A, K, complexul de B-uri, C, E, acid
folic), sruri minerale (calciu, fier, magneziu, potasiu, zinc, cupru) i aminoacizi.
tir mpotriva cancerului
Din compoziia chimic a tirului face parte i squalenul, un compus antioxidant puternic, care ajut la
prevenirea cancerului. Acest compus organic natural ntinerete celulele i inhib creterea i rspndirea
tumorilor maligne. Pn de curnd, squalenul era extras doar din ficatul de rechin, greu de obinut i extrem
de costisitor.
O plant mult preuit de azteci

Drept urmare oamenii de tiin i-au diversificat sursele de depistare ale acestei substane, iar cercetrile
moderne au relevat prezena lui i n uleiul de msline, n uleiul de germeni de gru, n trele de orez, ns
n cantiti mici. Surpriza cea mare pentru cercettori a venit tocmai din partea tirului, o plant aparent
nensemnat care, pn nu demult, era folosit doar ca nutre pentru porci. n uleiul din semine de tir se
gsete cea mai mare proporie de squalen, circa 8-10%. Pentru comparaie, din ficatul de rechin se poate
extrage doar 1-1,5% squalen.
Uleiul de tir ajut la reducerea colesterolului din snge, protejeaz organismul mpotriva efectelor expunerii
la radiaii, contribuie la resorbia tumorilor maligne. Bolnavilor de cancer supui terapiilor cu radiaii li se
recomand utilizarea uleiului de tir nainte i dup asemenea edine. Acest ulei accelereaz n mod semnificativ aciunea de recuperare a organismului, iar squalenul din compoziia sa activeaz procesele de regenerare ale esuturilor organelor interne, adesea grav afectate de asemenea raze.
n plus, squalenul din uleiul de semine de tir are proprieti unice cicatrizante, ameliornd i tratnd
afeciuni dermatologice, ca psoriazis i pitiriazis.
Culegere, conservare, efecte

Toi cei care intenioneaz s testeze proprietile curative att de complexe i variate ale tirului trebuie s
cunoasc "regulile de culegere, depozitare i preparare a ceaiurilor, tincturilor i soluiilor. De la tir se
consum att partea verde, tulpina i frunzele, ct i seminele. Frunzele, asemntoare ca aspect, dar i ca
gust, cu spanacul, l pot nlocui pe acesta cu succes. Se pot aduga la ciorbe, tocnie sau salate. Seminele
sunt mai sntoase consumate crude, ns se pot prji.
Planta poate fi recoltat atunci cnd ajunge la o nlime de 25-30 de centimetri, cel mai propice moment
fiind n luna august. Frunzele, folosite ca ingredient alimentar, se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii,
pe ntreg parcursul verii i pn toamna trziu. Seminele sunt bune de cules atunci cnd se scutur uor.
Sub form de infuzii i decocturi din boabe, tirul este benefic n bolile de ficat i inim, pentru combaterea
infeciilor i tulburrilor gastro-intestinale, anemie, beri-beri, diabet, obezitate, boli de piele, stomatit, parodontoz, ulcer, ateroscleroz. Au existat cazuri cnd copii bolnavi de enurezis (eliminarea involuntar a
urinei) s-au vindecat cu ceai de tir ntr-o sptmn.
Infuzie din boabe de tir mpotriva enurezisului
Spicul tirului, cu tot cu semine, se pune la uscat ntr-o camer bine aerisit i ntunecoas. Dup 7-10 zile,
se frmieaz i se depoziteaz ntr-un loc uscat.
Peste o lingur de pulbere de spic de tir, se toarn o can cu ap clocotit. Se las la infuzat timp de 15-20
de minute, apoi se ridic capacul i se las la rcit. Se consum la temperatura camerei, dup aproximativ
3-4 ore. Se bea cte un sfert de can, de trei ori pe zi, cu 30 de minute naintea meselor principale i nainte
de culcare. n cea de-a patra sear, dup administrarea ceaiului, nu se mai consum nimic, nici lichide, nici
alimente. Durata recomandat a tratamentului este de dou sptmni. Dac dup cele dou sptmni
rezultatele nu apar, tratamentul trebuie reluat o sptmn mai trziu.
Decoct mpotriva anemiei

Peste 15 grame de rdcin sau tulpin de tir zdrobit se toarn 200 ml ap clocotit. Vasul cu infuzia se
aeaz ntr-un alt vas cu ap i se fierbe timp de 30 de minute, pe aburi. Se las la rcit i se strecoar. Se
consum cte o treime de cecu, de trei ori pe zi, nainte de mese.
Bi calmante pentru tulburri nervoase
La 300-400 grame de pulbere de tir se toarn 2 litri de ap clocotit. Se fierbe ntr-o crati timp de 15 minute, apoi se las la rcit i se strecoar. Fiertura se adaug n apa din cada de baie. Aceast mbiere este
recomandat de 2-3 ori pe sptmn, timp de 20-30 de minute. Este benefic i pentru diverse boli de
piele, alergii i erupii cutanate. Pentru a-i spori efectul, se poate aduga i mueel.
ntinerirea i revigorarea trupului
Tratamentul este foarte util pentru eliminarea toxinelor, a radionuclizilor ajuni n corpul uman din atmosfer
sau ca urmare a terapiilor prin raze, a nitrailor i nitriilor prezeni n mai toate produsele alimentare.
Se iau n pri egale tulpin sau frunze de tir proaspete, frunze de ment, flori de mueel i urzic, fr a
se depi n total 500 de grame. Toate se mrunesc i se amestec bine, pn ce aproape devin o past.
Peste 2-3 linguri din acest amestec se adaug o jumtate de litru de ap clocotit i se las la infuzat timp
de 2-3 ore. Se strecoar i se bea un pahar, nainte de culcare, adugnd o linguri de miere. Restul
amestecului se fierbe pe baie de abur, timp de 10-15 minute, i se consum cte un pahar, cu o jumtate
de or nainte de mese. Tratamentul continu fr a depi cele 500 g de amestec din plante. Poate fi
repetat dup 2-3 ani.
Pregtirea n cas a uleiului de tir

Doar bine, fr urm de ru...

Uleiul de tir poate fi preparat i la domiciliu, proprietile extrasului fiind aceleai cu cele din industria
productoare de uleiuri. Astfel, este mult mai ieftin, evitndu-se totodat riscul achiziionrii unor produse
contrafcute. Este benefic persoanelor care sufer de diabet, boli ale sistemului cardiovascular, ale tractului

gastro-intestinal, cu afeciuni de ficat i rinichi.

Ulei din semine de tir prjite
Mod de preparare: 100 de grame de semine de tir se prjesc foarte puin ntr-un vas termorezistent din
sticl, pn ce se simte o uoar arom, apoi se zdrobesc cu un pislog din lemn. Pulberea obinut se
amestec bine cu 250 de ml ulei de msline i se toarn ntr-un recipient de sticl. Se nchide cu un dop i
se las ntr-un loc rcoros, timp de o lun, agitnd sticla zilnic. Uleiul poate fi folosit cnd devine uor transparent. Se pstreaz la frigider, maxim un an.
Ulei din semine de tir neprjite
Totul se prepar n vase de sticl sau de porelan, fr a folosi ustensile de metal. ntr-un astfel de vas, se
amestec foarte bine semine de tir cu ulei de msline, n proporie de 1:1. Se toarn n sticle, se nchide
ermetic i se las ntr-un loc ntunecat i rcoros, timp de o lun i jumtate, agitnd periodic recipientul.
Uleiul obinut se filtreaz i se conserv pn la maxim 12 luni, la frigider. Pentru a mpiedica oxidarea
extractului i, prin urmare, pierderea proprietilor sale terapeutice, uleiul trebuie pstrat la ntuneric, nchis
ermetic, evitnd contactul prelungit cu aerul.
Se administreaz cte o jumtate de linguri de ulei, cu 15-20 de minute nainte de micul dejun i cin.
Consumul i utilizarea tirului, sub orice form, nu produc efecte adverse. Nu se cunosc contraindicaii.

SULFINA

O planta cu vechi intrebuintari

Iarba care alunga frica:

Numita si sulcina, surcina, iarba de piatra sau molotru galben, este una dintre plantele medicinale
cele mai cunoscute in medicina populara romaneasca. Cu ea, babele mestere pazeau copiii de
"deochi" si de "sperietura", punandu-le cununi impletite de flori la capatul patului. In Vrancea,
femeile luau floare de Sulfina, rupta lunea dimineata, si o puneau sub batic, ca sa le fereasca de
durerile de cap si de insolatie. Fiertura de Sulfina se dadea contra "naduselii" (astmului), dar si
pentru "boalele de rarunchi" (afectiuni renale). Impotriva "poalei albe" (leucoreei, candidozei), se
folosea Sulfina plamadita vreme de 28 de zile in bors, cu care se faceau spalaturi. Florile de Sulfina
se mai puneau in dulapuri ca sa alunge moliile si ca sa aiba vesmintele mireasma buna. In cele mai
multe zone ale tarii, Sulfina era folosita insa ca protector psihic, fiind administrata intern si extern
contra "spaimei" (anxietatii, atacului de panica), contra "lipiturii" (tulburare psihica cu aspect
depresiv) ori contra "speriatului" (tulburare psihica post-traumatica). Calitatea sa de calmant psihic
si de reglator al activitatii nervoase este confirmata, dupa cum vom vedea, si de studiile moderne.
Descrierea plantei
Denumirea sa stiintifica este Melilotus officinalis si este o planta inrudita cu lucerna si cu fasolea,
facand parte din familia leguminoaselor. Creste inalta de aproximativ un metru si are florile
inconfundabile: galbene, delicate si cu un miros dulce, care aduce aminte de cel al vaniliei. Este o
planta bianuala, adica traieste doi ani, in primul an dezvoltandu-si radacina, iar in cel de al doilea
facand flori si seminte. Infloreste din mai si pana in august, fiind mare iubitoare de soare si de
lumina. O gasim de la campie si pana in zonele deluroase inalte, fiind intalnita mai ales la marginea
terenurilor cultivate, in locurile virane, la liziera padurilor ori pe langa drumuri.
Recoltare si conservare

Florile uscate alunga moliile

De la Sulfina se recolteaza partile aeriene inflorite, cu tot cu frunze, dar si tulpina, care se taie, fara
a smulge radacina, cu un cutit sau cu o secera. Dupa recoltare, iarba de Sulfina nu se pastreaza mai
mult de 5-6 ore si apoi se pune imediat la uscat, pentru a nu se incinge. De regula, Sulfina se culege
in zile foarte insorite, dupa ora 12, cand secreta maximum de principii active. Florile de Sulfina se
usuca in locuri bine aerisite, umbroase, in strat nu mai gros de 4 centimetri, si intorcandu-le macar o
data pe zi, asa incat sa fie expuse la aer pe toate partile. Cand tulpinile devin rigide si se rup usor,
procesul de uscare s-a incheiat, iar planta se depoziteaza in pungi de hartie. Termenul de valabilitate
al Sulfinei uscate este de 2 ani.
Mod de preparare si administrare
Pulberea de Sulfina
Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a partilor aeriene uscate. Pulberea se
depoziteaza in borcanele inchise ermetic, in locuri ferite de lumina, asa incat principiile sale active
sa nu se degradeze. Se administreaza cate o jumatate de lingurita - o lingurita rasa, de trei-patru ori
pe zi, in cure cu o durata de pana la trei luni. Pentru tratarea unor afectiuni unde este nevoie de un
efect sedativ mai intens, cum ar fi insomnia sau starile de anxietate, se pot lua pana la 6 lingurite pe
zi, dar pe o perioada care sa nu depaseasca 7 zile.
Infuzia combinata de Sulfina
Se prepara folosind extractia la rece, combinata cu cea la cald, astfel: 4-6 lingurite de pulbere de
frunze de Sulfina se macereaza 8 ore intr-un sfert de litru de apa, dupa care se filtreaza, iar
preparatul obtinut se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un sfert de litru
de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul anterior
obtinut cu infuzia. Preparatul rezultat se consuma in reprize, pe parcursul unei zile. Acest remediu
este un bun sedativ, tonic venos si diuretic.
Tinctura de Sulfina
Se obtine astfel: se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de frunze de Sulfina, peste
care se adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul
ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza,
iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi,
cate o lingurita diluata in putina apa.
Baile cu Sulfina
Se pun 10 linguri cu varf de sulfina maruntita in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de
8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza). Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se
strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri
de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita, pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final se
combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, care va fi
la o temperatura de 38-39 de grade Celsius. Baia cu Sulfina dureaza 20-30 de minute si are efect
profund relaxant, antispastic, inducand somnul.
Actiune de prevenire a bolilor
* Hipertensiune arteriala - mai ales vara, cura cu Sulfina este un excelent mijloc de profilaxie a
puseelor de hipertensiune.

Pavaza contra sperieturii

Se recomanda infuzia combinata de Sulfina (in care se adauga si cateva fire de menta, pentru efectul
racoritor), din care se bea cate un litru pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 10-15 zile de pauza,
dupa care tratamentul se poate relua. Sulfina are efecte usor vasodilatatoare, ajuta la eliminarea
surplusului de lichid din organism, iar in plus, reduce tensiunea psihica, care este unul dintre factorii
cauzatori cei mai importanti in hipertensiunea arteriala.
* Tromboze - se administreaza infuzia combinata de Sulfina, cate 750-1000 de ml pe zi, in cure de
21 zile, urmate de 14 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Principiile active din
Sulfina au efecte anticoagulante si antiinflamatoare vasculare, fiind un excelent mijloc de profilaxie
a trombozelor. Curele cu Sulfina sunt recomandate mai ales atunci cand riscul de tromboza creste.
De pilda, in perioadele caniculare, ori atunci cand hrana este mai saraca in legume si fructe, ori
cand, dintr-un motiv sau altul, suntem mai sedentari.
* Infarct - pentru prevenire, se recomanda pulberea de Sulfina, din care se ia cate 1 lingurita, de 3-4
ori pe zi, cu putina apa. De regula, o cura dureaza 1-2 luni si se poate relua dupa 2-4 saptamani de
pauza. Adesea, Sulfina se asociaza cu ginkgo-biloba, ambele plante avand efecte fluidifiante
sanguine, hipotensoare si vasodilatatoare. In plus, Sulfina fereste inima si sistemul cardiovascular
de efectele nefaste ale stresului psihic, care este unul din principalii factori cauzatori de infarct.
* Atacuri de panica - un tratament de preventie foarte simplu se face cu pulbere de Sulfina si
Sunatoare (Hypericum perforatum), amestecate in proportii egale. Din acest amestec se ia cate o
lingurita, de 4 ori pe zi, mai precis la orele 9, 12, 18, 21. Se tin cure cu o durata de 28 de zile,
urmate de o saptamana de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Combinatia de Sulfina si
Sunatoare are efecte calmante psihice, diminueaza starile de teama, previne amplificarea
necontrolata a emotivitatii.
Tratamente interne
* Insomnie - studii facute in China pe persoane care sufereau de tulburari de somn, aparute pe
fondul unor dezechilibre emotionale de tip anxios, au aratat ca administrarea acestei plante
favorizeaza intrarea in starea de somn, rareste trezirile nocturne si imbunatateste pe ansamblu
calitatea somnului. Se administreaza pulberea, cate 1-2 lingurite, pe stomacul gol, cu 30 de minute
inainte de culcare. De asemenea, se recomanda baile generale cu Sulfina, facute chiar inainte de
culcare, care au un efect profund relaxant.
* Anxietate - se face o cura cu infuzie combinata de Sulfina, din care se bea cate o cana (250 ml),
de 4 ori pe zi. Cura dureaza 4-6 saptamani si poate fi reluata dupa doua saptamani de pauza. Pentru
eficientizarea tratamentului, in fiecare doza de infuzie combinata se pot pune si 20-50 de picaturi de
tinctura de valeriana (Valeriana officinalis). Acest tratament diminueaza intensitatea starilor de
teama, ajuta la imbunatatirea relaxarii, previne si combate tulburarile fiziologice asociate anxietatii
(tulburarile de ritm cardiac, deranjamentele digestive, tulburarile de tranzit intestinal etc.).

Leac benefic pentru bolile ochilor

* Afectiuni cardio-vasculare pe fond nervos - in studii de medicina experimentala, la animalele care

erau supuse la un stres intens si care erau tratate cu Sulfina, s-a observat o imbunatatire a irigarii
muschiului cardiac cu sange, precum si o scadere a tensiunii arteriale. Planta are proprietatea rara de
a regla activitatea sistemului cardiovascular atunci cand suntem supusi la conditii de tensiune
psihica, fiind un excelent adjuvant contra hipertensiunii arteriale si a ischemiei cardiace. Se
administreaza tinctura, din care se ia cate o lingurita, de 4 ori pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de
7 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Tinctura de Sulfina se asociaza cu rezultate
foarte bune in afectiunile cardiovasculare cu cea de Paducel (Crataegus oxyacantha) si cu cea de
Talpa-gastei (Leonurus cardiaca).
* Adjuvant in flebita si tromboflebita - se face tratamentul cu infuzia combinata de Sulfina, dar
maceratia nu va dura 8 ore, ci 18 ore, la o temperatura de minimum 21 de grade Celsius. Studiile au
aratat ca anumite substante continute de Sulfina, si anume cumarinele, atunci cand fermenteaza,
formeaza o substanta noua (dicumarolul), care are efecte puternice fluidifiante sanguine, prevenind
formarea cheagurilor de sange (trombi). Se administreaza cate un litru de infuzie combinata, in cure
de 21 de zile, urmate de o saptamana de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Aceasta cura
este foarte valoroasa si ca preventiv in trombozele de tot felul.
* Colita de fermentatie, balonare - se ia cate o lingurita de pulbere de Sulfina, de 4 ori pe zi, in cure
de 30 de zile. Sulfina are un dublu rol in aceasta categorie de afectiuni: in primul rand, prin
taninurile pe care le contine, combate dezvoltarea necontrolata a bacteriilor in intestin, avand un
efect antibiotic moderat. Apoi, tratamentul cu Sulfina este un excelent calmant al emotiilor, fiind un
bun mijloc de prevenire si de combatere a deranjamentelor intestinale provocate de stresul psihic,
de oboseala, de anumite socuri emotionale etc.
* Sindrom premenstrual - intr-un studiu-pilot, facut pe 15 paciente cu acest diagnostic, Sulfina a
fost administrata incepand cu 7-10 zile inaintea declansarii ciclului menstrual, si pana in ultima zi
de ciclu. Au fost administrate cate 3 grame (aproximativ o lingurita) de pulbere, de trei ori pe zi,
dimineata, la pranz si seara. La sfarsitul acestui studiu, participantele, in proportie covarsitoare
(87%), au relatat ca au avut o ameliorare semnificativa a unor simptome cum ar fi durerile de sani,
starile de iritabilitate, durerile de ovare. Acest tratament cu Sulfina este eficient si in caz de
hipermenoree (ciclu menstrual abundent) si de dismenoree (ciclu menstrual dureros), Sulfina avand
efecte astringente (reduce hemoragia) si antispasmodice (calmeaza crampele abdominale).
* Varice - se tin cure, mai ales pe timpul verii, cu Sulfina administrata sub forma de infuzie
combinata. Se iau cate 750-1000 de ml pe zi. Un tratament dureaza 60 de zile, dupa care se tin 2130 de zile pauza, si apoi se poate relua. Sulfina imbunatateste circulatia venoasa, previne inflamarea
venelor varicoase si formarea ulcerelor. Intr-un studiu italian de mici dimensiuni, facut pe 29 de
persoane suferinde de varice si de insuficienta venoasa, administrarea Sulfinei a adus ameliorari
notabile la 87% dintre participanti.
* Hemoroizi - se face acelasi tratament ca la varice si, suplimentar, bai de sezut cu preparatul pentru
baie descris la inceputul acestui articol. Tratamentul cu Sulfina reduce inflamatia hemoroizilor,
senzatiile subiective de usturime sau de mancarime in zona anala, precum si sangerarile.
* Fragilitate vasculara, picioare umflate - un studiu, de data aceasta de mari dimensiuni (460 femei),
a verificat efectele Sulfinei in aceasta categorie de afectiuni. Participantele au luat extract de Sulfina
(echivalentul a 3 grame de planta) de patru ori pe zi, in cure de 20-120 de zile, in functie de
gravitatea simptomelor. La sfarsitul tratamentului, mai mult de 60% dintre participante au observat

reducerea suprafetelor echimozelor, disparitia sau ameliorarea oboselii si a umflarii picioarelor,

stoparea formarii varicelor.

* Insuficienta venoasa cronica - un alt studiu, ceva mai complex, a fost facut in Italia, in anul 2003,
la Universitatea de Medicina din Catania, pe un numar de 30 de pacienti. Jumatate dintre ei au fost
tratati cu extract de Sulfina (echivalentul a 10 grame pe zi), la care s-au adaugat doze zilnice de
vitamina E si de rutina (un aminoacid prezent in hrisca si in polenul de albine), iar cealalta jumatate
a primit remedii false. La sfarsitul studiului, grupul care a facut tratament cu Sulfina prezenta
imbunatatiri semnificative, fata de lotul de control. La cei tratati cu Sulfina, vitamina E si rutina s-a
remarcat o reducere a edemelor, a crampelor, precum si o imbunatatire a circulatiei venoase.
* Operatii chirurgicale - in anul 2008, Departamentul de Chirurgie Plastica si Reparatorie al unei
universitati de medicina din China a dat publicitatii un studiu despre efectele administrarii interne a
Sulfinei, in cazul pacientilor proaspat operati. Cei care suferisera operatii de reconstructie a nasului
au primit extract de Sulfina (echivalentul a 10-12 grame de pulbere), vreme de 3 saptamani dupa
operatie, iar in cazul lor s-a observat o cicatrizare mai rapida si mai estetica, o reducere a edemelor
post-operatorii.
* Adjuvant contra viermilor intestinali - cea mai veche utilizare a Sulfinei a fost consemnata in
papirusurile egiptene, acum... 3000 de ani, si este impotriva viermilor intestinali. Principiile active
din Sulfina paralizeaza musculatura neteda a acestor paraziti si ajuta la eliminarea lor din tubul
digestiv. Se administreaza infuzia combinata, cate un litru pe zi, vreme de 12 zile.
Tratamente externe
* Conjunctivita - se pun comprese cu infuzie combinata de Sulfina pe pleoapele inchise. Sulfina are
efecte antiinflamatoare, reduce edemele oculare, calmeaza mancarimile si ajuta la redarea
aspectului normal pleoapelor.
* Gingivita - se fac de 3-4 ori pe zi clatiri ale gurii cu infuzie combinata de Sulfina. Aceasta are
efect bactericid, ajuta la cicatrizarea gingiilor si previne sangerarea lor, reduce inflamatia si senzatia
de jena produsa de infectiile gingivale.
* Adjuvant in arsuri - se aplica infuzia combinata de Sulfina, intr-o forma mai concentrata (4 linguri
la cana), pe arsura proaspata. Infuzia se aplica sub forma de compresa, care se tine vreme de
minimum 4 ore pe locul afectat, avand efect de diminuare a edemelor si de grabire a vindecarii.
Contra arsurilor, si tratamentul intern cu Sulfina, sub forma de pulbere, a dat rezultate bune.
* Dureri si inflamatii articulare - se amesteca 5 linguri de pulbere de Sulfina cu apa calduta, pana
cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta se aplica printr-un tifon subtire pe articulatia afectata,
tinandu-se acoperita cu un nailon (pentru a nu se usca), vreme de minimum 2 ore pe zi. Cataplasma
cu Sulfina este o reteta foarte eficienta in reumatism si foarte veche, fiind consemnata pentru prima
oara cu peste 2000 de ani in urma, de catre medicul grec al antichitatii, Galen. Sulfina are efecte
antiinflamatoare articulare puternice si ajuta la redarea mobilitatii articulatiei.
* Tulburari de somn la copii - se fac seara bai calde cu Sulfina, cu o durata de 15-20 de minute.

Sulfina calmeaza agitatia celor mici, induce somnul si previne aparitia trezirilor si a cosmarurilor
nocturne.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Sulfina

Tratamentul intern cu Sulfina, in doze normale, este practic lipsit de reactii adverse, cu exceptia
persoanelor alergice, care vor fi depistate prin administrarea de doze foarte reduse din aceasta
planta.
Supradozata de 5-10 ori fata de valorile prezentate in acest articol, Sulfina da stari de ameteala,
dureri de cap, voma, hemoragii nazale, somnolenta. In cazuri rare, supradozarea Sulfinei, combinata
cu o intoleranta particulara a pacientului, poate da hepatita cu manifestari icterice.

TALPA-GASTEI
- Remediul nr. 1 contra hipertensiunii * Inaltuta si subtirica precum o adolescenta, gatita cu flori suave, roz si liliachii, talpa-gastei ne
fura ochiul si inima cand o vedem prin poieni, la inceput de vara. Dincolo de gratia si seductia ei,
in frunzele acestei plante se ascunde o adevarata farmacie, cu mari puteri in bolile
cardiovasculare. Si pentru ca bolile inimii ne ameninta mai ales acum, la debutul verii, sa
cunoastem mai bine acest elixir de sanatate si de viata lunga *
I se mai spune in popor si iarba de dat, somnisor, apucatoare, creasta-cocosului, iarba casunaturii,
iarba flocoasa, laba-lupului, lingorica sau talpa-lupului, fiind una dintre cele mai folosite plante din
medicina populara romaneasca. In nordul Moldovei, era administrata contra "ghearei la inima"
(ischemie cardiaca dureroasa) si a "naduselii" (astm bronsic); aceleasi utilizari le regasim si in
nordul Transilvaniei, unde se mai dadea ca fiertura, seara, pentru copiii care sufereau de "speriat"
(pavor nocturn). In vestul Olteniei si in sudul Ardealului, planta era plamadita in rachiu de catre
femeile tinere, ca sa le vina "randurile rosii" (menstruatia), pentru a fi rodnice si pentru a avea copii
multi si sanatosi. In toata Romania, talpa-gastei se folosea extern, pentru vindecarea ranilor, ca si
cicatrizant rapid, dar si pentru tratarea infectiilor pielii, a prolapsurilor si a tulburarilor neurovegetative. De asemenea, in Europa si Asia, exista o serie de ritualuri de dragoste si de sanatate
legate de aceasta planta, care cunoaste maximul infloririi in timpul solstitiului de vara, de unde si o
incarcatura simbolica foarte bogata. Grecii din vechime o considerau un dar al lui Apollo, zeul
soarelui, dar si al lui Venus, zeita iubirii, si o considerau un elixir pentru inimile bolnave sau ranite
in dragoste. Chinezii, la randul lor, o considera una dintre plantele longevitatii si - spuneau ei - "la
orice semn de batranete sau slabiciune, trebuie folosit acest elixir". In fine, medicina moderna a pus
in evidenta exceptionalele efecte ale acestei plante in afectiunile cardiovasculare, dar si in unele
tulburari hormonale sau emotionale, in care extractul de talpa-gastei a demonstrat calitati
terapeutice extraordinare.
Carte de vizita
Numele sau stiintific este Leonurus cardiaca, cel de-al doilea cuvant din denumirea sa facand
referire la extraordinarele efecte ale acestei plante in bolile inimii. Este o planta ierboasa perena (a
carei radacina dormiteaza iarna in pamant), puternica, inalta de circa un metru - un metru si
jumatate. Frunzele sale sunt lungi, crestate intr-un fel care aduce aminte de talpa unei gaste, de unde
si denumirea populara. Creste spontan in zonele de campie si de deal, pe la margini de padure, in
poieni, pe marginea drumurilor si pe locul fostelor exploatari forestiere. Infloreste de la inceputul
lui iunie si pana in iulie, fiind mare iubitoare de soare si de lumina. Florile sale sunt aglomerate la
subsuoara frunzelor, culoarea lor roz-liliachie dand un aspect inconfundabil tulpinilor de talpagastei.
Mod de recoltare
De la aceasta planta se recolteaza partile aeriene inflorite, cu tot cu frunze. Tulpinile se recolteaza
prin taiere, fara a smulge radacina, cu un cutit sau cu o secera. Dupa recoltare, iarba de talpa-gastei
nu se pastreaza mai mult de 5-6 ore si apoi se pune imediat la uscat, pentru a nu se incinge. De regula, talpa-gastei se culege in zile foarte insorite, dupa ora 12, cand secreta maximum de principii
active.
Partile aeriene inflorite se usuca in locuri bine aerisite, umbroase, in strat nu mai gros de 4
centimetri si intorcandu-le macar o data pe zi, asa incat sa fie expuse la aer toate partile. Cand
tulpinile devin rigide si se rup usor, procesul de uscare s-a incheiat, iar planta se depoziteaza in
pungi de hartie. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de 2 ani.

Preparate din talpa-gastei

Infuzia combinata de talpa-gastei
Infuzie de talpa-gastei
In jumatate de litru de apa se pun la macerat 3-4 lingurite de talpa-gastei maruntita, vreme de 8-10
ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se
fierbe in inca jumatate de litru de apa vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se
filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de talpa-gastei care se foloseste intern (1-3 cani pe zi).
Pulberea de talpa-gastei
Se macina foarte fin cu rasnita electrica de cafea tulpinile uscate de talpa-gastei, dupa care se cern
printr-o sita fina (cum ar fi cea pentru faina alba). Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla
inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 15 zile (deoarece
substantele active se oxideaza relativ rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi, cate o
lingurita rasa, pe stomacul gol, la orele 7, 13, 19 si 22.
Tinctura de talpa-gastei
Se obtine astfel: se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de parti aeriene uscate de
talpa-gastei, peste care se adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se
inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa
care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza
de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa. Acest preparat are efecte hipotensoare si
tonice cardiace foarte bune, fiind eficient pentru prevenirea puseelor de tensiune si a tulburarilor
cardiace in general. In schimb, pentru bolnavii cardiaci cronici, continutul de alcool al tincturii
ridica reale probleme la tratamentele pe termen lung si in doze mari, motiv pentru care a fost inventat urmatorul preparat.
Extractul de talpa-gastei
Este genul de remediu pe care persoanele care sufera de hipertensiune, de ischemie cardiaca, de
palpitatii sau care au o meteosensibilitate accentuata este bine sa il aiba mai mereu la indemana. Se
obtine din tinctura de talpa-gastei, din care se evapora complet alcoolul, ramanand o pulbere brunverzuie, amara si extrem de concentrata in principii active - extractul de talpa-gastei. Acest extract
contine de cateva zeci de ori mai multe principii active decat simpla pulbere sau decat tinctura. Ca
atare, extractul este "medicamentul" cel mai concentrat care se poate obtine din talpa-gastei, asa
incat nu este de mirare ca toate studiile la care vom face referire in cele ce urmeaza au folosit
aceasta forma de administrare interna. Pentru uz extern, in schimb, avem alte doua modalitati foarte
eficiente de utilizare a acestei plante:
Baile cu talpa-gastei
Se pun 10 linguri cu varf de talpa-gastei maruntita, in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme
de 8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza). Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se
strecoara, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita
pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate care se vor pune in
apa de baie, la o temperatura de 38-39C. Baia cu talpa-gastei dureaza 20-30 de minute si are efecte
profund relaxante, antispastice, somnifere.
Cataplasma cu talpa-gastei
Se macina cu rasnita electrica de cafea tulpinile uscate de talpa-gastei. Din pulberea obtinuta se iau
5 linguri care se amesteca bine cu apa calduta, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta se

aplica printr-un tifon subtire pe locul afectat, tinandu-se acoperita cu un nailon (pentru a nu se usca)
vreme de minimum 2 ore pe zi. Este un remediu folosit de mamele care alapteaza, pentru calmarea
iritatiilor la sani, dar si de catre bolnavii de hernie sau prolaps, pentru tonifierea tesuturilor, precum
si de reumatici, pentru calmarea durerilor articulare.
Tratamente interne
* Aritmie cardiaca (palpitatii) - studii facute atat pe animale, cat si pe pacienti umani au aratat ca
principiile active din talpa-gastei au un efect de stabilizare a ritmului cardiac, care va deveni mai
regulat si mai lent. De asemenea, prin tratamentul cu extractul de talpa-gastei se evita aparitia
extrasistolelor si este imbunatatita rezistenta inimii si a aparatului cardiovascular pe ansamblu la
efort. Se fac tratamente de lunga durata (60-90 de zile), timp in care se administreaza cate 8 grame
de pulbere sau cate 1,2 grame de extract de talpa-gastei zilnic.
* Ischemie cardiaca - acelasi tratament prezentat anterior are un efect coronaro-dilatator, ajutand la
o mult mai buna irigare cu sange a inimii. De asemenea, administrarea de talpa-gastei previne si
stopeaza evolutia aterosclerozei, prin scaderea tensiunii arteriale si prin prevenirea oxidarii
colesterolului pe artere. Cardiacii ar trebui ca, mai ales vara si iarna, cand sunt mai expusi la infarct,
sa tina o cura de macar 60 de zile, cu extractul din aceasta planta.
* Accident vascular cerebral - doua flavonoide continute de catre talpa-gastei, cvercitina si rutina,
au efecte de prevenire a accidentelor vasculare, deoarece intaresc peretii vasculari. Planta pe
ansamblu reduce tensiunea arteriala, eliminand astfel inca un factor important de risc al acestei
afectiuni. In plus, extractul din aceasta planta imbunatateste irigarea cu sange a creierului, ceea ce
va ajuta la recuperarea pacientilor care deja au suferit un asemenea accident.
Subtirica din vecini...
* Meteosensibilitatea - mai multe studii arata ca pacientii care se confrunta cu stari de neliniste,
palpitatii, pusee de hipertensiune, tulburari de somn si de concentrare din cauza fenomenelor
meteorologice, beneficiaza din plin de pe urma tratamentului cu talpa-gastei. Cel mai bine raspund
la tratament pacientii care sufera din cauza caniculei, furtunilor violente, fronturilor atmosferice
incarcate de electricitate, talpa-gastei inducand o stare de calm, liniste, stabilitate emotionala si
optimism. Se administreaza extractul de talpa-gastei, cate 800-1000 mg pe zi, in cure de maximum
6 saptamani, urmate de 2 saptamani pauza.
* Insomnie - studii facute in China, pe persoane care sufereau de tulburari de somn, aparute pe
fondul unor dezechilibre emotionale de tip anxios, au aratat ca administrarea acestei plante
favorizeaza intrarea in starea de somn, rareste trezirile nocturne si imbunatateste, pe ansamblu,
calitatea somnului. Se administreaza pulberea, cate 1-2 lingurite, pe stomacul gol, cu 30 de minute
inainte de culcare. De asemenea, se recomanda baile generale cu talpa-gastei, facute chiar inainte de
culcare, care au un efect profund relaxant.
* Anxietate - Comisia E, organismul guvernamental german de avizare a plantelor medicinale, a
confirmat efectele sedative si anxiolitice ale acestei plante. Se face o cura cu infuzie combinata de
talpa-gastei, din care se bea cate o cana (250 ml), de patru ori pe zi. Pentru cei care nu suporta
gustul acestei infuzii (puternic amara si astringenta), se poate administra extractul uscat, cate 1 gram
pe zi. Cura dureaza 4-6 saptamani si poate fi reluata, dupa alte doua saptamani de pauza. Acest
tratament diminueaza intensitatea starilor de teama, ajuta la imbunatatirea relaxarii, previne si
combate tulburarile fiziologice asociate anxietatii (tulburarile de ritm cardiac, deranjamentele digestive, tulburarile de tranzit intestinal etc.).
* Depresie post-partum (dupa nastere) - in medicina traditionala romaneasca si europeana, o cana
de infuzie de talpa-gastei este considerata un excelent tonic si antidepresiv pentru femeile care
tocmai au nascut. Acest preparat le reduce si starile de teama tinerelor mame si le usureaza
apropierea afectiva de noul venit.
* Bufeuri de caldura, tulburari de premenopauza - o cura in care se iau cate 1,2 grame extract de
talpa-gastei pe zi calmeaza bufeurile de caldura si palpitatiile care apar la debutul menopauzei. De
asemenea, acest tratament are efect reintineritor, eficient contra menopauzei premature si a

infertilitatii premature. Nu in ultimul rand, aceasta planta reduce nervozitatea si angoasa specifice
acestei perioade de furtuni hormonale care apar in organismul femeii.
* Sindrom premenstrual - intr-un studiu-pilot, facut pe 15 paciente cu acest diagnostic, talpa-gastei
a fost administrata incepand cu 7-10 zile inaintea declansarii ciclului menstrual si pana in ultima zi
de ciclu. Au fost administrate cate 0,3 grame de extract, de trei ori pe zi, dimineata, la pranz si
seara. La sfarsitul acestui studiu, participantele, in proportie covarsitoare (87%), au relatat ca au
avut o ameliorare semnificativa a unor simptome cum ar fi durerile de sani, starile de iritabilitate,
durerile de ovare. Acest tratament cu talpa-gastei este eficient si in caz de dismenoree (ciclu
menstrual dureros), planta avand efecte reglatoare hormonale si antispasmodice, calmand crampele
abdominale.
Si plantele cunosc bucuria vietii
* Ciclu menstrual neregulat, infertilitate la femei - in medicina traditionala chineza combinatia
dintre talpa-gastei si angelica de China (numita si "dong quai") este considerata a fi perfecta pentru
tratarea infertilitatii aparute din cauze hormonale. Cele doua plante regularizeaza menstruatia,
stimuleaza ovulatia, dar sunt contraindicate odata ce s-a produs fecundarea ovulului. Se recomanda,
asadar, combinatia celor doua plante din care se iau cate 3 grame de pulbere sau 0,6 grame de
extract, de doua ori pe zi. Tratamentul incepe din ultima zi a menstruatiei si continua pana in ziua
ovulatiei, cand se stopeaza, urmand a fi reluat dupa incheierea ciclului menstrual.
* Hipertiroidie - studiile facute pe pacientii cu hipertiroidie au aratat ca administrarea vreme de trei
luni a extractului de talpa-gastei (1 gram pe zi) ajuta la ameliorarea unor simptome ale acestei
afectiuni, cum ar fi nervozitatea, insomnia, nelinistea, reactivitatea ridicata la stres. De asemenea,
pe termen lung, tratamentul cu aceasta planta ajuta la normalizarea secretiei tiroidiene.
* Astm, bronsita astmatiforma - crizele astmatice care apar pe fond de stres sunt eficient prevenite
si tratate cu talpa-gastei. Aceasta planta are efect calmant, antispastic si usor bronhodilatator, fiind
folosita cu succes pentru astmatici de catre medicina populara romaneasca. Se administreaza
pulberea, cate 6 grame pe zi, in cure de o luna, urmate de 15 zile de pauza, dupa care administrarea
se poate relua.
* Colita de fermentatie, colici abdominale - iarba de talpa-gastei intra in compozitia foarte multor
ceaiuri anticolitice. Este eficienta mai ales in tulburarile digestive care apar atunci cand suntem
expusi in exces stresului de la serviciu sau din alte activitati solicitante, care produc tensiune
emotionala si obosesc. Ca remediu de moment, se recomanda ceaiul fierbinte de talpa-gastei,
combinat in proportii egale cu chimen, ceai care va avea efect antispastic si va diminua excitatia
nervoasa.
Aplicatii externe
* Rani - tinctura de talpa-gastei are efecte cicatrizante si antiinflamatoare, utile in cazul ranilor deschise. Dupa curatarea ranii cu apa oxigenata, se face si o spalare cu un tampon de vata foarte bine
umezit cu aceasta tinctura, lasandu-se apoi sa se usuce la aer pielea astfel tratata. Zilnic se fac 2-3
asemenea aplicatii, avand grija ca imediat dupa aceea pielea sa se usuce la aer, inainte de a fi aplicat
un bandaj sau un plasture.
* Prolaps uterin, atrofie uterina - se fac bai de sezut, cu o durata de 15-20 de minute, cu infuzie de
talpa-gastei. Suplimentar se face si un tratament intern cu pulbere de talpa-gastei, din care se iau
cate 4 lingurite de pe zi, in cure de minimum 6 luni.
* Dureri de spate - contra durerilor de spate se pun cataplasme cu talpa-gastei. Pe zona dureroasa se
aplica pasta obtinuta din pulberea umezita cu apa, invelita in tifon, iar deasupra se pune o sticla cu
apa cat de fierbinte se poate suporta. Tratamentul are efecte calmante ale durerii si antiinflamatoare.
* Vanatai - se pune o cataplasma cu varfuri inflorite de talpa-gastei, care se tine pe locul afectat
vreme de trei ore. Leziunile se vor vindeca mai rapid si vor fi mai putin dureroase.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu talpa-gastei

Nu se cunosc reactii adverse la tratamentul cu aceasta planta. Se recomanda, totusi, intreruperea administrarii acestei plante la femeile insarcinate.
Talpa-gastei si leacurile de dragoste
In foarte multe traditii populare din intreaga Europa, aceasta planta este considerata drept elixir
pentru inimile indragostite. Alchimistii evului mediu chiar o includeau in remediile lor facute
special pentru alinarea celor deceptionati in dragoste, spunand despre ea ca "aduce pacea sufletelor
ravasite, calmeaza gelozia si patimile".
In unele ordine monahale din Apus, ceaiul de talpa-gastei era consumat ca si... canon, de catre
calugarii care se confruntau cu "ispite lumesti", deoarece se credea ca amareala din aceasta planta
este de natura sa linisteasca patimile si sa permita sufletului sa se concentreze exclusiv asupra
iubirii de Dumnezeu.
In traditia romaneasca, talpa-gastei se foloseste mai ales ca mijloc de protectie magica a cuplurilor.
Femeile din sudul tarii luau talpa-gastei ca sa li se "aseze casa", adica sa aiba liniste in familie si
copii sanatosi. In Oltenia, femeile puneau frunze de talpa-gastei, plamadite in vin sau rachiu, in
bautura sotilor, atunci cand ii banuiau ca "merg pe alte carari". Se spunea ca dupa cateva saptamani
de asemenea tratament, numaidecat barbatilor le revenea judecata si li se potoleau patimile. Iar daca
era vorba de vreo vraja de dragoste, pentru dezlegarea ei, talpa-gastei se asocia cu odoleanul
(Valeriana officinalis) si cu leusteanul (Levisticum officinalis).
In Anglia si in nordul Frantei, talpa-gastei era considerata "floarea iubirii neimpartasite", fiind
consumata de catre cei care, dintr-un motiv sau altul, nu-si puteau arata sentimentele reale fata de
persoana iubita. Indragostitul lua planta pisata in miere, inainte de a adormi, iar in somn - se spunea
- isi putea intalni persoana iubita si isi putea arata in voie dragostea.
Extractul de talpa-gastei si hipertensiunea
Cercetarile facute in ultimii ani au evidentiat faptul ca aceasta planta este unul dintre cele mai
eficiente "medicamente" cu actiune de reducere a tensiunii arteriale. Interesant este ca, in timp ce
majoritatea plantelor medicinale au de fapt o actiune de reglare a presiunii sangelui, marind-o atunci
cand este prea scazuta si reducand-o atunci cand este prea mare, talpa-gastei actioneaza intr-un
singur sens, scazand valorile tensiunii arteriale. Si o face atat de bine, incat este foarte posibil ca in
curand medicamentele pentru tensiune sa fie inlocuite de o noua generatie, obtinuta din aceasta
planta, cu adevarat fenomenala, in tratamentul acestei afectiuni. "Vinovate" pentru efectele sale sunt
mai multe substante active continute in frunzele acestei buruieni, intre care se disting leonurina,
stahidrina si cvercitolul, care actioneaza pe mai multe cai simultan:
* dilata vasele de sange, ceea ce va duce la o scadere foarte rapida a presiunii sangelui
* stimuleaza eliminarea surplusului de apa din corp, prin stimularea activitatii rinichilor
* diminueaza vascozitatea sangelui, ceea ce va conduce si la evitarea unor complicatii grave care
apar la hipertensivi, cum ar fi accidentul vascular.
Dincolo de toate aceste consideratii teoretice, s-a observat faptul ca, pur si simplu, talpa-gastei
reduce puternic tensiunea arteriala si, mai mult, ajuta la stabilizarea valorilor acesteia. Iar
cercetatorii germani au mers mai departe cu studiile si au demonstrat ca aceasta planta scade foarte
mult reactivitatea la stres si la tensiunile psihice, element care explica si mai bine de ce este atat de
eficienta in toate bolile cardiovasculare.
Pentru prevenirea hipertensiunii se administreaza infuzia combinata, din care se beau 1-2 cani pe zi.
Contra hipertensiunii deja instalate se foloseste extractul uscat, din care se iau cate 300 mg, de trei
ori pe zi. Tratamentul dureaza 60 de zile, dupa care se face o pauza de alte 30 de zile, apoi
administrarea se reia.

TURITA-MARE (Agrimonia eupatoria)

Descriere: Poarta si denumirile: asprisoara, boitoreana, buruiana-de-friguri,
canipoala, coada-racului, cornatel, dumbravnica, lipici, matcuta, scaisor, turita.
Prin turita-mare avem la dispozitie o planta medicinala magnifies, numita in
germana ,,regele tuturor plantelor". Ea creste in locuri insorite, uscate, pe
margini de drumuri, cimpuri si paduri, pe povtrnisuri, dealuri si pante, in
luminisuri si printre ruine. Florile mici, galbene alcatuiesc, ca si la luminarica,
o inflorescenta in forma de ciorchine lung. Intreaga planta este acoperita cu peri
moi, frunzele mari pot atinge o lungime de 10 centimetri si sunt penate. Planta
ajunge pina la o inaltime de 80 centimetri si apartine aceleiasi familii ca si
cretisoara. Turita-mare este culeasa in timpul infloririi, intre lunile iunie si
august. Istoria acestei plante medicinale dateaza, ca si la multe altele, din
trecutul indepartat. Era cunoscuta inca de pe vremea vechilor egipteni. Turitamare poseda un puternic efect curativ pentru toate inflamatiile gitului si ale
gurii; deci la ea ar trebui sa ne gindim in caz de anghina, faringita, stomatita
ulceroasa sau alte inflamatii ale mucoasei bucale. Oamenii care, datorita
profesiunii, vorbesc sau cinta mult ar trebui sa faca, preventiv, in fiecare zi
gargara cu ceai de turita-mare. Frunzele au un efect exceient in anemie, rani,
reumatism lumbago, tulburari digestive, ciroza hepatica, in scaderea activitatii
hepatice, precum si in bolile splenice (de splina). Se pot bea zilnic pina la 2
cesti cu ceai. Fiecare ar trebui sa-si dea osteneala sa faca o data sau de doua ori
pe an o baie cu adaos de infuzie de turita-mare (a se vedea ,,Moduri de
folosire"), iar copiii scrofulosi ar trebui sa faca zilnic o astfel de baie. Turitamare este una dintre plantele noastre medicinale cele mai bune, datorita
efectului sau astringent si a componentelor curative. Dr. Schierbaum spune:
,,Cite 1 ceasca cu ceai de 3 ori pe zi vindeca emfizemul pulmonar, cordul marit,
dilatarea stomacului si a intestinelor, apoi bolile renale si vezicale, daca remediul este folosit un timp mai indelungat."
Alifia de turita-mare se recomanda calduros in varice si ulceratiile gambei (a se vedea ,,Moduri'de folosire") si se
intrebuinteaza asemanator alifiei de filimica. In bolile hepatice se foloseste un amestec de ceaiuri de plante, astfel: 100
grame de turita-mare, 100 grame de dragaica si 100 grame de vinarita (numita si mama-padurii). Se bea zilnic
dimineata, pe stomacul gol, cite 1 ceasca, iar in restul zilei se beau 2 cesti, incetul cu incetul.

"Am emfizem pulmonar"

(Raspuns pentru Gh. Ursu - Sighisoara, F. As nr. 581)
Am aceeasi varsta ca dvs. si vreau sa va dau sperante. In anul 2000 mi s-a stabilit si mie
diagnosticul de emfizem pulmonar, o boala destul de grea si - se zice - nevindecabila. Am facut
tratament si nu am avut nici un rezultat. Insa Dumnezeu nu m-a lasat, mi-a scos in cale tratamentul
naturist cu planta turita mare, recomandata in cartea Mariei Treben: Turita mare este una din
plantele medicinale cele mai bune. Cate o ceasca cu ceai de trei ori pe zi amelioreaza emfizemul
pulmonar, cordul marit, dilatarea stomacului si a intestinelor, apoi bolile renale si vezicale, daca
remediul este folosit un timp mai indelungat. Nu degeaba se numeste aceasta planta in popor "Heil
alles Welt" (leacul intregii lumi) sau "Konig alles KrOuter" (regele tuturor plantelor). Planta se
foloseste sub forma de infuzie, adica se opareste o lingurita de planta (sau cat se ia cu trei degete) cu
o cana de apa in clocot, se amesteca si se lasa la infuzat 1-2 minute (sa aiba culoarea ca lamaia). Se
bea caldut, cu inghitituri mici, luate la un interval de 15-20 de minute (sa nu fie doua inghitituri una
peste alta - asta este foarte important). Ceaiul nu se reincalzeste, fiindca isi pierde din putere. Se tine
in termos sau se face doar cate o cana, pentru consum. Aveti credinta in Dumnezeu si veti obtine
rezultatul dorit. Ceaiul se gaseste la Plafar, poate si la farmacie. La un control pulmonar recent la
spital, starea plamanilor mei a iesit foarte buna.
Maria Doroftei - str. Carpatilor nr. 21, bl. 4, sc. C, ap. 10, Brasov, cod 500269
Cancer osos i hepatic

Infuzie din 30 g de turi-mare la un litru de ap, din care se beau 2-3 cni pe zi, sau pulbere de
plant, din care se iau de 6 ori pe zi cte 3 g, timp de 45 de zile.
Leucemie
Infuzie din 30 g de turi lipicioas, la un litru de ap, din care se beau 3 cni pe zi.
Ceai de turita-mare
"Dupa multe cautari si experiente zadarnice, am reusit sa-mi potolesc crizele de astm in felul urmator:
oparesc o lingurita de turita mare cu o cana de apa clocotita, apoi o las sa se infuzeze 10 minute, dupa care
o strecor. Am gasit reteta intr-un almanah popular si de cand o practic, crizele mele s-au rarit si s-au
diminuat ca violenta. Beau trei cani de ceai pe zi, intre mese."
Coralia Velciu Arad
Macerat din radacina de iarba-mare
"Iarba-mare este o planta cu flori frumoase si aromate, dar cea care se foloseste drept remediu in astmul
bronsic e radacina plantei, uscata si taiata marunt. Se obtine un decoct destul de amar, dar foarte eficient
pentru eliberarea cailor respiratorii de secretiile care le infunda. Se pun 30 grame radacina intr-un litru de
apa rece si se lasa o ora la macerat, dupa care vasul se pune la foc. Se lasa sa clocoteasca un minut si sa se
infuzeze 10 minute. Se bea o cana, inainte de fiecare masa principala."
Maria Leustean Onesti
Alifia de turi mare
(Agrimonia eupatoria)
Mod de preparare: doi pumni de frunze, flori i tulpini se toac mrunt, apoi se clesc n untur de porc. Se
las peste noapte s se rceasc, a doua zi compoziia se-nclzete pe aburi, se strecoar, se stoarce, se
pune n borcnele, pstrate la frigider.
Bolile pe care le vindec: varice, crampe musculare, suferine ginecologice.
Mod de ntrebuinare: masarea zonelor afectate.

Leac contra cancerului

V prezint o reet pentru tratarea cancerului, foarte eficace. V rog s o publicai numaidect, tiut
fiind grevitatea bolii i dezndejdea n care pot ajunge cei suferinzi.
Reet:
* 3 litri de rachiu sau vodc de 40-60
* Cicoare - 30 g
* Rostopasc - 25-30 g
* Turi-mare - 30 g
* cmaa miezului de nuc (lemnul ce desparte miezul de nuc n dou pri) - trei pumni, sau ct
ncape n dou mini unite fcute cu.
Preparare: Plantele i cmaa miezului de nuc se macereaz mpreun n rachiu (vodc), timp de 2
sptmni.
Mod de folosire: Se consum la micul dejun, prnz i cin, cte 50-100 ml din soluia rezultat.
Cantitatea consumat depinde de gravitatea bolii, vrsta pacientului, starea bolnavului. Adic, ntrun fel se administreaz pentru aduli, i n alt fel pentru copii. (Nu trebuie s se ameeasc sau s se
mbete.) Dac se consum greu, se poate dilua cu ap. Menionez c am preparat eu nsumi reeta, o
singur dat (din curiozitate i preventiv!) cu plante culese de mine din natur (verzi i n cantiti

egale). Dac cineva se teme s pun proporia indicat de 30 g din fiecare plant (cicoare, rostopasc, turi-mare) poate pune doar cte 20 g. (ntre ele, doar rostopasca este puin mai
duntoare, n proporii mari).
Lucru important: Se tie c toate bolile se agraveaz primvara i toamna! De aceea, recomand
folosirea remediului n aceste perioade. Remediul nu este toxic. Oamenii sntoi l pot consuma i
preventiv, cte 50 ml (o dat sau de dou ori pe zi).
n legtur cu acest remediu, menionez c am o rud care l consum de peste 20 de ani mpotriva
cancerului, care a fost n stadiul de metastaze! Aceast rud (sora bunicii) este foarte religioas, ine
posturile i se roag. Eu recomand abinerea de la carne, nu doar n post, ci tot timpul, precum i
mrturisirea curat la un preot ortodox.
NICOLAE MELINCEANU Braov
Enurezis
Amestecai cte 2 linguri flori i frunze de scumpie, strugurii-ursului, turi-mare, cte o lingur de
linari, coada-oricelului i suntoare. Preparai o infuzie din 3 lingurie de amestec i 500 ml de
ap fierbinte. Dup rcirea apei, se strecoar i se bea ceaiul n 2-3 reprize, cu 45 minute nainte de
mas. Se renun pe perioada tratamentului la preparate din ment, deoarece consumul lor exagerat
poate provoca incontinen urinar.
* Turita-mare (Agrimonia eupatoria) - comisia guvernamentala germana pentru controlul actiunii
terapeutice a plantelor medicinale, cunoscuta drept "Comisia E", si-a dat acordul, in urma unor studii
aprofundate, pentru folosirea acestei plante medicinale in tratarea diareei. Se administreaza ca infuzie
combinata, preparata astfel: se pun 4-6 lingurite de parti aeriene de turita maruntita la macerat in jumatate
de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta
ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se
raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie
combinata de turita mare, care se bea pe parcursul unei zile

"Antidiareicele V" - pastilele salvatoare

Este vorba de comprimatele produse de catre laboratoarele "Plantavorel" din Piatra Neamt, care au
gandit si realizat un produs foarte usor de administrat si de manipulat, cu o mare eficienta in cazul
infectiilor intestinale si al diareei. Acest produs 100% romanesc are ca "vedete principale" turitamare si scoarta de stejar, cunostintele noastre din acest articol, asociate cu frunzele de afin (foarte
bogate in taninuri cu efect antibacterian), cu frunzele de rostopasca (pentru calmarea spasmelor) si
cu florile de musetel (pentru efectul antiinflamator intestinal). A rezultat un remediu cu o actiune
rapida si eficienta in tratarea deranjamentelor intestinale, a infectiilor intestinale, a bolilor
intestinale cronice, care se bate de la egal la egal cu multe medicamente de sinteza celebre. Se iau 48 comprimate "Antidiareice V" pe zi, pana la disparitia simptomelor.
In afectiuni cronicizate, cum ar fi sindromul colonului iritabil, colita de fermentatie sau diareea
cronica, se iau maximum 6 pastile pe zi, in cure de 3 saptamani, urmate de o saptamana de pauza.
* Un alt medicament natural de exceptie este ERIDIAROM-ul, creat de marele savant clujean dr.
Roman Morar. Contine afine si se administreaza conform prospectului.
"Cum sa scap de pietre la fiere pe cale naturista?"
(Raspuns pentru NEAMTU LONGHINA - jud. Alba, F. AS nr. 957)
Tratarea dischineziei biliare cu metode naturiste, fara operatie, se face intr-o durata de timp mai mare. Va
recomand un tratament cu rezultate bune, o realizare stiintifica a cercetarii din R. P. Chineza. Procurati-va
din magazinele naturiste o cana magnetica, pentru ionizarea (magnetizarea) lichidelor. Timpul necesar

pentru apa este de 10-12 ore. Folositi apa de la robinet. Dimineata, la trezire, se bea toata apa din cana. In
cursul zilei, se va bea ceai de radacina de brusture (Arctium lappa L). Se face un decoct din 2 linguri
radacina maruntita de brusture, la 500 ml apa clocotita; se continua fierberea inca 2-3 minute, la foc scazut,
se stinge focul, se acopera vasul cu capac si se lasa 15 minute. Lichidul rezultat se bea caldut. O cana se bea
inainte de micul dejun, pe stomacul gol. Restul de ceai se bea tot caldut, in mai multe reprize, in decursul
zilei. Dupa 4-5 zile, cand incep durerile in partea dreapta, opriti tratamentul. Acum este timpul sa inceapa
eliminarea calculilor. Se face cu planta turita-mare (Agrimonia eupatoria L), infuzie, o lingurita de planta la
200 ml apa clocotita. Se beau 2 ceaiuri pe zi, inainte de mesele principale. Nu se supradozeaza, poate
provoca eliminari bruste de calculi si obturarea cailor biliare, spasme puternice. In momentul distrugerii
calculilor se schimba culoarea fecalelor, se poate colora si urina, caci turita-mare elimina calculii maruntiti.
Anual, se repeta cura timp de o luna. Respectati dozele de planta la ceaiuri, pentru o eliminare optima de
calculi. Eliminarea este mai usoara daca folositi zilnic dusul cu apa cat mai fierbinte (suportabila), in partea
dreapta a corpului, timp de 10 minute.
Regimul alimentar: important este sa excludeti toate grasimile animale. Cantitativ si calitativ, mese mici,
frecvente, cate 4-5 pe zi. Alimente permise: lapte degresat, cafea de orz sau cicoare, iaurt, branza de vaci
dietetica, orez, macaroane. Carne de pasare fiarta sau la gratar, vitel, miel, peste slab, miere de albine
(poliflora). Dintre fructele crude: mere, pere, prune, struguri, pepene, zmeura. Apa naturala necarbonatata,
limonada de lamaie sau portocale. Din inima, va doresc sanatate!
PERIANU ARTEMIE - str. Carpatilor nr. 3, sc. B, ap. 6, Brasov, cod 500260
Tratamentul hepatitei
Folosita intern, Rostopasca are efect tonic hepatic, regenerativ hepatic, drenor biliar si hepatic, antiviral,
colagog (stimuleaza formarea bilei), coleretic (favorizeaza eliminarea bilei). Este un adevarat panaceu in
bolile de ficat de orice natura, la spectrul larg de afectiuni tratate adaugandu-se o putere curativa
extraordinara. Rostopasca actioneaza extrem de eficient atat in tratamentul hepatitei A, cat si al hepatitei
B. Rezultatele cele mai spectaculoase in tratamentul hepatitei se obtin prin asocierea sa cu alte doua plante
cu efecte deosebite asupra ficatului: Turita mare si Sunatoarea. Cea mai eficienta modalitate de
administrare este sub forma de infuzie (jumatate de litru pe zi - atentie, infuzia pentru uz intern, a carei
reteta am prezentat-o mai sus), cu precizarea ca pe langa Rostopasca se mai adauga o lingurita de Turita
mare si o lingurita de Sunatoare, cantitatea de apa ramanand neschimbata. Jumatatea de litru de infuzie se
bea in reprize - cate 100 ml (jumatate de pahar) din doua in doua ore. La copiii intre 14-18 ani, doza se
reduce la doua treimi; la cei intre 12-14 ani se reduce la jumatate; la cei intre 8-12 ani - la o treime; la cei
intre 6-8 ani - la un sfert. Tratamentul dureaza 49 de zile.

Secretele ceaiului de urzica, supranumit

Focul Vindecator
Cu ceai de urzica vitaminizezi, detoxifiezi si mineralizezi organismul. De asemenea, consumul ceaiului de
urzici combate si astenia de primavara. Te ajuta sa scapi de matreata si de caderea parului. Este unul
dintre ceaiurile cele mai bogate in substante benefice si compusi activi si are efecte extraordinare
pentru sanatatea oamenilor.

Numele urzica(urtica dioica) provine de la cuvntul uro ce nseamn eu ard si ugereaz

senzaia de usturime ce apare la atingerea plantelor.
Desi nu este deloc prietenoas cu pielea noastr, urzica are incredibil de multe beneficii pentru
corpul omenesc si au fost folosita in multe zone de sute de ani ca aliment, plant medicinal, ceai
de urzici tonic energizant sau ca materie prim pentru obinerea firelor pentru esturi. Urzicile
sunt o excelent surs de proteine, fier i alte minerale eseniale pentru organism. Deasemenea
sub form de tincturi sau de ceai, urzicile au fost folosite n medicina tradiional pentru a face
prul s fie mai strlucitor i mai puternic, sau pentru a cura sngele. n Grecia antic erau
folosite n tratamentul artritei, tusei sau tuberculozei.
Componentele naturale ale frunzelor de urzici

Urzicile sunt printre cele mai bogate plante in substante benefice pentru corpul uman fapt ce a
determinat nutritionistii sa-l recomande ca aliment sau planta medicinala pentru detoxifierea si
pentru regenerarea organismului. Contin substante de natura proteica si glucidica, un numar
incredibil de aminoacizi, vitaminele B2, K si C, polivitamina A, acid pantotenic, beta caroten,
saruri de calciu, fier, siliciu, magneziu, potasiu,amine, cetone, steroli si multe altele in cantitati
mai mici. Proprietile antiinflamatorii sunt datorate prostaglandinelor.

Ceaiul de urzica Beneficii

ajut de detoxifierea organismului de substane chimice i metale grele

fiind bogat in minerale si vitamine, este execelnt pentru vitaminizarea, remineralizarea si
echilibrarea sistemului de aparare al organismului.
elimina starile de anemie, ce apar mai ales primavara
ajut la reducerea reteniei de ap, sunt n particular foarte eficiente n sindromul premenstrual
i menoragie
stimuleaz lactaia i este ajut la recuperarea energiei dup natere
cu ceai de urzici se crete concentraia de testosteron n mod natural, crescnd vitalitatea la
brbai
este diuretic, crescnd secreia de acid uric, dar n acelai timp este eficient n tratamentul
enurezisului nocturn
contine sterolii, componente din frunzele de urzici, reduc activitatea dehidrotestosteronului,

care cauzeaz afeciuni ale prostatei

prin aciunea antiinflamatoare ceaiul de urzici reduce simptomele cauzate de artrit. Cantitile
nsemnate de bor i siliciu din frunzele de urzici sunt de ajutor n reducerea durerilor provocate
de osteoartrite, tendinite, bursite, artrita reumatoid sau guta. Frunzele pot fi folosite si pentru a
obine o past care se poate aplica directe pe locurile dureroase
proprietile antihemoragice pot fi utile n hemoragiile interne sau n tratarea rnilor sau
tieturilor de mici dimensiuni
actioneaza bactericid limitand sau inlaturand multiplicarea bacteriilor
are efect benefic in bronsita si astm
magneziul din urzici modereaz durerea cauzat de fibromialgie
conine antihistaminice naturale care sunt eficace pentru diferite alergii
are proprieti analgezice
se poate folosi ceai de urzici ca tonic feminin, mai aels pentru femeile tinere, aflate la nceputul
menstrutiei i pentru femeile n vrst aflate la menopauza;
Ceai de urzica uz extern

Cu ceai de urzica se activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea lor fiind folosit cu precadere
in tratamentele de natura cosmetica.Se tie ca folosind ceai de urzici putei mbunti aspectul
tenului, fcndu-l mai curat i mai sntos. Deasemenea compresele cu ceai de urzici ajuta la
cicatrizarea ranilor
Tratament cu ceai de urzici impotriva matretii si caderii parului

Un tratament cu ceai de urzica combate matreata si tonifiaza firele de par.Acest tratament

presupune o cantitate de urzici proaspete sau uscate de aproximativ 1,5kg de frunze (cat puteti
lua cu ambele maini de 8-10 ori) care se pun intr-o oala de 5-6 litri plina cu apa rece si apoi se
pun pe foc mic si dupa ce ajung la fierbere, se mai lasa sa stea 5-7 minute apoi sa ia oala de pe
foc si se lasa la racit. Cu acest amestec se spala parul de 3 ori in doua saptamani.
In cazul in care folositi radacini de urzici, se iau doua maini pline cu radacini de urzici si se lasa
sa stea o noapte in apa rece, apoi a doua zi se pune vasul pe foc pana da in clocot si apoi se lasa
sa mai fiarba 8-10 minute. Se foloseste saptamanal iar pentru spalatul pe cap ar trebuie folosit
doar sapun medicinal.
Cum se prepara corect ceaiul de urzica?

Ceaiul de urzica se prepara prin oparire sau infuzie, astfel incat planta sa nu isi piarda
proprietatile curatorii. Peste o lingura de urzici se toarna o ceasca de apa clocotita, se acopera
pret de cateva minute, dupa care se strecoara. In caz ca se doreste pregatirea unei cantitati mai
mari se va repeta procedeul folosind 4-5 linguri cu frunze uscate de urzici la un litru de apa
fiarta.Se consuma zilnic pana la patru cesti de ceai, cu inghitituri mici, fara sa se adauge zahar. In
mod normal daca bei zilnic 2-3 cani cu acest ceai vei slabi cam 2kg pe saptamana insa pentru un
efect maxim o data inceputa cura de slabire cu ceai de urzici nu trebuie intrerupta timp de 30 de
zile. Un pahar de ceai de urzici combinat cu ceai de coada soricelului pe zi ajuta si la toniefierea
stomacului

Ceai de urzica contraindicatii si efecte adverse

Dac urmai un tratament cu medicamente, consultai medicul nainte de a ncepe un tratament

cu ceai sau tinctur de urzici. Unele medicamente pot interaciona n mod negativ cu planta.
Datorit proprietilor de detoxifiere, urzicile pot provoca, la unele persoane, un uor discomfort
gastro-intestinal.
Datorita actiunii diuretice,un consum in exces de urzici poate cauza un dezechilibru electrolitic.
Pentru cei care consuma frecvent urzica este recomandat sa aiba grija ca dieta lor zilnica sa
contina destul potasiu.Cercetari recente de laborator au dovedit ca urzicile determina contractii
ale uterului, din acest motiv fiind recomandat ca femeile insarcinate sa se fereasca de consumul
de urzica.
Precautii

Este important ca atunci cand culegeti urzicile sa purtati manusi fiindca tepii urzicilor contin
histamine ce provoaca dureri ce persista cateva ore.
Sfat medical

Avand o influenta benefica pentru pancreas, ceaiul de urzici scade si nivelul glicemiei, vindeca
bolile si inflamatiile cailor urinare, precum si retentia urinara patologica. Deoarece are un usor
efect usor laxativ, este recomandat mai cu seama pentru o cura de primavara.