Sunteți pe pagina 1din 12

Obiective de referin i coninuturi

Nr. d/o Obiective de referin/Competene


(module, submodule)
I

Uniti de coniut

s identifice i s defineasc obiectul de studiu al psihologiei cognitive;


s evidenieze corelaia psihologiei cognitive cu alte tiine i alte domenii de activitate;
s disting necesitatea i importana psihologiei cognitive.
MODULUL 1.
Obiectul de studiu al psihologiei cognitive.
Psihologia cognitiv - studiul detaliat al sistemului cognitiv uman i al subsistemelor sale, o
anumit abordare a tuturor fenomenelor psihice i comportamentale din perspectiva
mecanismelor informaionale subiacente. Constituirea tiinelor cognitive. Psihologia cognitiv i
analiza sistemului cognitiv. Psihologia cognitiv i tiinele cognitive.
II
s defineasc aspectul sistemului
cognitiv;
s disting nivelurile de analiz a sistemului cognitiv, stabilind corelaia dintre ele;
s dezvluie paradigmele psihologiei cognitive;
s evidenieze esena modului
cognitiv.MODULUL 2.
Analiza sistemului cognitiv.
Definirea sistemului cognitiv.
Niveluri de analiz ale sistemului cognitiv.
Nivelul cunotinelor, nivelul computaional, nivelul algoritmic-reprezentaional, nivelul
implementaional, valoarea analizei multinivelare.
Paradigmele psihologiei cognitive: paradigma simbolic clasic;
paradigma neo(conexionist).
Referine bibliografice:
1.
Cosmovici, A., Psihologia, Collegium, POLIROM,2000.
2.
Miclea, M., Psihologia cognitiv. Modele teoretico-experimentale, Collegium,
POLIROM,1999,p. 13-17; 18-21; 21-26.
3.
Pospai A., Schie din istoria psihologiei, Chiinu, 1998, p.208-214.
4.
Radu, I. .a., Introducere n psihologia contemporan, Cluj-Napoca, 1996.
Seminar 1. Tema: Obiectul de studiu al psihologiei cognitive. Niveluri de analiz ale
sistemului cognitiv.
Studiu individual
1.
Delimitri conceptuale.
2.
Constituirea strategiilor cognitive.
3.
Definirea sistemului cognitiv.
4.
Niveluri de analiz a sistemului cognitiv. Psihologia cognitiv i tiinele cognitive.
Legtura interdisciplinar.
Valoarea analizei multinivelare.
Referine bibliografice:
1.
Cosmovici, A., Psihologia, Collegium, POLIROM,2000.
2.
Miclea, M., Psihologia cognitiv. Modele teoretico-experimentale, Collegium,
POLIROM,1999,p. 13-17; 18-21; 21-26.
3.
Pospai A., Schie din istoria psihologiei, Chiinu, 1998, p.208-214.
4.
Radu, I. .a., Introducere n psihologia contemporan, Cluj-Napoca, 1996.
III
s cunoasc specificul prelucrrii
informaiei vizuale;

s dezvluie aspectul neurobiologie


a procesrii informaiei vizuale;
s deduc esena procesrii primare
a informaiei primare;
s determine aspectele procesrii,
modelrii neoconexioniste a recunoaterii.
MODULUL 3.
Prelucrarea informaiei vizuale.
Neurobiologia procesrii informaiei vizuale. Procesarea primar a informaiei
vizuale. Recunoaterea obiectelor -procesarea secundar a informaiei vizuale.
Modelarea neoconexionist a recunoaterii.
Procesri descendente n recunotere.
IV
s defineasc noiunea de atenie;
s evidenieze neurofiziologia ateniei;
s contientizeze specificul modelrii atentiei;
s identifice specificul procesrii semantice incontiente;
s identifice consecinele comportamentale procesrii semantice.
MODULUL 4.
Atenia vizual.
Delimitri conceptuale. Neurofiziologia ateniei. Modelarea ateniei. Modelul filtrajului timpuriu.
Modelul filtrajului trziu. Incontientul cognitiv. Cercetri
nonpsihanalitice asupra incontientului. Procesri semantice incontiente. Consecine
comportamentale. Atenia i coerena comportamentului.
V
s defineasc noiunea de imagine mintal;
s cunoasc aspectele imaginii mintale;
s diferenieze caracteristicile imaginilor mintale;
s dezvluie i s argumenteze specificul procesrii imaginilor mintale. MODULUL 5.
Imagistica mintal.
Noiuni de imagine mintal". Imaginea mintal reprezentare cognitiv care conine informaii
despre forma i configuraia spaial a unei mulimi de obiecte, n absenta aciunii stimulilor
vizuali asupra receptorilor specifici. Caracteristicile imaginilor mintale. Procesarea imaginilor
mintale.
Referine bibliografice:
1.
Cosmovici, A., Psihologia, Collegium, POLIROM,2000.
2.
Miclea, M., Psihologia cognitiv. Modele teoretico-experimentale, Collegium,
POLIROM,1999,p. 13-17; 18-21; 21-26.
3.
Pospai A., Schie din istoria psihologiei, Chiinu, 1998, p.208-214.
4.
Radu, I. .a., Introducere n psihologia contemporan, Cluj-Napoca, 1996.
Seminar 2. Tema: Prelucrarea informaiei vizuale. Atentia vizual
Imagistica mintal.
Studiu individual
1.
Neurobiologia procesrii informaiei vizuale.
2.
Procesarea primar a informaiei vizuale;
3.
Recunoaterea obiectelor- procesarea secundar a informaiei;
4.
Modelarea neconexionist a nerecunoaterii.
5.
Neurofiziologia ateniei.
6.
Modelarea atentiei.
7.
Atenia i coerena comportamentului.
8.
Caracteristicile imaginilor mintale.
9.
Memoria imagistic.
10.
Procesarea imaginilor mintale.
11.
Scanarea imaginilor mintale.
1.
Procesarea micrii.
2.
Detectarea culorii.
3.
Principiile gestaltiste n recunoaterea obiectelor. "

Procesri descendente n cazul recunoaterii stimulilor verbali.


4.
Procesri descendente n cazul recunoaterii scenelor i feelor umane.
5.
Modelul filtrajului timpuriu.
6.
Modelul filtrajului trziu.
7.
Analiza descendent i imagistica mintal.
8.
Imaginea mintal, analog abstract i imaginea vizual.
9.
Generarea reprezentrilor imaginilor.
Referine bibliografice:
1.
Cosmovici, A., Psihologia, Collegium, POLIROM,2000.
2.
Miclea, M., Psihologia cognitiv. Modele teoretico-experimentale, Collegium,
POLIROM,1999,p. 13-17; 18-21; 21-26.
3.
Pospai A., Schie din istoria psihologiei, Chiinu, 1998, p.208-214.
4.
Radu, I. .a., Introducere n psihologia contemporan, Cluj-Napoca, 1996.
VI
s identifice i s determine esena
categorizrii;
s disting funciile categorizrii;
s evidenieze rolul similaritii;
s descopere modaliti ale reprezentrii spaiale i msurrii geometrice a disimilaritii
psihologice;
s contientizeze necesitatea modelrii computaional geometric i computaional
ansamblic.
MODULUL 6.
Categorizarea.
Categorizarea i esena ei. Funciile categorizrii. Similaritatea. Modelarea similaritii.
Modelarea computaionalgeometric. Modelarea computaionalansamblic. Reprezentarea mental a categoriilor.
Referine bibliografice:
1.
Cosmovici, A., Psihologia, Collegium, POLIROM,2000.
2.
Miclea, M., Psihologia cognitiv. Modele teoretico-experimentale, Collegium,
POLIROM,1999,p. 13-17; 18-21; 21-26.
3.
Pospai A., Schie din istoria psihologiei, Chiinu, 1998, p.208-214.
4.
Radu, I. .a., Introducere n psihologia contemporan, Cluj-Napoca, 1996.
Seminar 3. Tema: Categorizarea.
Studiu individual
1.
Categorizarea i esena ei.
2.
Funciile categorizrii.
3.
Similaritatea i modelarea similaritii.
4.
Modelarea computaional-geometric.
5.
Modelarea computaional-ansamblic.
6.
Reprezentarea mental a categoriilor. 1.
Conceptul, prototipul i reprezentarea
conexionist.
2.
Codarea experienei.
3.
Nivelul de baz al categorizrii.
4.
Generarea de inferene.
Referine bibliografice:
1.
Cosmovici, A., Psihologia, Collegium, POLIROM,2000.
2.
Miclea, M., Psihologia cognitiv. Modele teoretico-experimentale, Collegium,
POLIROM,1999,p. 13-17; 18-21; 21-26.
3.
Pospai A., Schie din istoria psihologiei, Chiinu, 1998, p.208-214.
4.
Radu, I. .a., Introducere n psihologia contemporan, Cluj-Napoca, 1996.
VII
-

s identifice i s defineasc aspectele sistemelor mnezice;


s evidenieze specificul felurilor memoriei;
s stabileasc corelaia dintre felurile memoriei;

s dezvluie corelaia atenie- memorie de lucru;


s determine specificul reactualizrii cunotinelor;
s caracterizeze tipurile de sisteme mnezice.
MODULUL 7.
Sistemele mnezice.
Noiunile de sisteme mnezice. Memoria senzorial. Memoria de scurt durat sau memoria de
lucru. Atenia i memoria de lucru. Memoria episodic i memoria semantic. Memoria de lung
durat. Reactualizarea cunotinelor. Memoria explicit i implicit. Tipuri de sisteme mnezice.
Referine bibliografice:
1.
Cosmovici, A., Psihologia, Collegium, POLIROM, 2000.
2.
Miclea, M., Psihologia cognitiv. Modele teoretico-experimentale, Collegium, POLIROM,
1999.
3.
Pospai A., Schie din istoria psihologiei, Chiinu, 1998.
4.
Radu, I. .a., Introducere n psihologia contemporan, Cluj-Napoca, 1996.
Seminar 4. Tema: Sisteme mnezice.
Studiu individual
1.
Memoria senzorial.
2.
Memoria de scurt durat sau memoria de lucru.
3.
Atenia i memoria de lucru.
4.
Memoria episodic i memoria semantic.
1.
Memoria iconic i memoria
ecolic.
2.
Tipuri de codare a informaiei.
3.
Adncimea procesrii i intenionalitatea nvrii.
4.
Memoria explicit i memoria implicit.
5.
Fenomenul de amorsaj.
Referine bibliografice:
1.
Cosmovici, A., Psihologia, Collegium, POLIROM,2000.
2.
Miclea, M., Psihologia cognitiv. Modele teoretico-experimentale, Collegium,
POLIROM,1999,p. 13-17; 18-21; 21-26.
3.
Pospai A., Schie din istoria psihologiei, Chiinu, 1998, p.208-214.
4.
Radu, I. .a., Introducere n psihologia contemporan, Cluj-Napoca, 1996.
VIII
-

s contientizeze corelaia reprezentare-organizare a cunotinelor;


s stabileasc esena modelrii conexioniste a bazei de cunotine;
s evidenieze specificul interpretrii i selectrii informaiei prin schemele cognitive.
MODULUL 8.
Reprezentarea i organizarea cunotinelor.
Modelri simbolice ale bazei de cunotine. Aseriuni i reele prepoziionale. Scheme
cognitive. Modelarea conexionist a bazei de cunotine. Codarea semantic a cunotinelor.
Reele semantice. Scenariul cognitiv. Interpretarea i selecia informaiei prin schemele cognitive.
Referine bibliografice:
1.
Cosmovici, A., Psihologia, Collegium, POLIROM,2000.
2.
Miclea, M., Psihologia cognitiv. Modele teoretico-experimentale, Collegium,
POLIROM,1999,p. 13-17; 18-21; 21-26.
3.
Pospai A., Schie din istoria psihologiei, Chiinu, 1998, p.208-214.
4.
Radu, I. .a., Introducere n psihologia contemporan, Cluj-Napoca, 1996.
Seminar 5. Tema: Reprezentarea i organizarea cunotinelor. Studiu individual
1.
Modelri simbolice ale bazei de cunotine.
2.
Aseriuni i reele propoziionale.
3.
Scheme cognitive.
4.
Modelarea conexionist a bazei de cunotine. 1.
Codarea semantic a
cunotinelor.
2.
Reele semantice.
3.
Scenariul cognitiv.
4.
Interpretarea i selecia informaiei prin schemele cognitive.

Referine bibliografice:
1.
Cosmovici, A., Psihologia, Collegium, POLIROM,2000.
2.
Miclea, M., Psihologia cognitiv. Modele teoretico-experimentale, Collegium,
POLIROM,1999,p. 13-17; 18-21; 21-26.
3.
Pospai A., Schie din istoria psihologiei, Chiinu, 1998, p.208-214.
4.
Radu, I. .a., Introducere n psihologia contemporan, Cluj-Napoca, 1996.
IX
s defineasc noiunea de problem, situaie problematic;
s dezvluie i s argumenteye specificul reyolvrii de probleme, strategiile rezolutive;
s dezvluie i s argumenteze metode de rezolvare a procesului rezolutiv;
s evidenieze tipurile de raionament i esena lor.
MODULUL 9.
Rezolvarea de probleme i raionamentul.
Noiunea de problem. Rezolvarea de probleme. Strategii rezolutive. Metode de cercetare a
procesului rezolutiv. Raionamentul. Tipuri de raionament.
X
-

s contientizeze esena lurii deciziei ca component important a vieii noastre cotidiene;


s identifice i s determine modele normative ale lurii deciziei;
s stabileasc corelaia dintre valoarea ateptat i utilitatea ateptat;
s elaboreze i s aplice scheme i strategii cognitive implicate n luarea deciziei.
MODULUL 10.

Decizia.
Modele normative ale lurii deciziei. Valoarea ateptat. Utilitatea ateptat. Modele
descriptive. Raionalitatea limitat. Variabilitatea performanelor.
Referine bibliografice:
1.
Cosmovici, A., Psihologia, Collegium, POLIROM,2000.
2.
Miclea, M., Psihologia cognitiv. Modele teoretico-experimentale, Collegium,
POLIROM,1999,p. 13-17; 18-21; 21-26.
3.
Pospai A., Schie din istoria psihologiei, Chiinu, 1998, p.208-214.
4.
Radu, I. .a., Introducere n psihologia contemporan, Cluj-Napoca, 1996.
Seminar 6. Tema: Rezolvarea de probleme, raionamentul i decizia
Studiu
individual
1.
Rezolvarea de probleme.
2.
Strategii rezolutive.
3.
Neurobiologia rezolvrii de probleme.
4.
Raionamentul i tipurile lui.
5.
Scheme i strategii cognitive implicate n luarea deciziei. 1.
Spaiul i mediul
problemei.
2.
Metode de cercetare a procesului rezolutiv:
3.
Sistemele de producere.
4.
Logica i psihologia raionamentului.
5.
Raionalizarea alegerilor i obiectivelor.
Referine bibliografice:
1.
Cosmovici, A., Psihologia, Collegium, POLIROM,2000.
2.
Miclea, M., Psihologia cognitiv. Modele teoretico-experimentale, Collegium,
POLIROM,1999,p. 13-17; 18-21; 21-26.
3.
Pospai A., Schie din istoria psihologiei, Chiinu, 1998, p.208-214.
4.
Radu, I. .a., Introducere n psihologia contemporan, Cluj-Napoca, 1996.

1.1 PSIHOLOGIA COGNITIV


Sintagma de psihologie cognitiva are doua sensuri. Mai nti, ea semnifica studiul detaliat al
sistemului cognitiv uman si a subsistemelor sale ("memoria", "gndirea", "limbajul", "perceptia"
etc.). Considerndu-se sistemul cognitiv ca sistem de prelucrare (procesare) a informatiei,
aceasta revine la a spune ca psihologia cognitiva studiaza procesarile la care este supusa
informatia ntre inputul senzorial si outputul motor sau comportamental. Urmnd fluxul
prelucrarilor de informatie, psihologia cognitiva si elaboreaza un limbaj propriu, ce face adesea
caduca utilizarea termenilor traditionali din psihologie si utilizeaza o metodologie specifica (ex:
analiza de protocol, simularea pe calculator a proceselor cognitive, recursul la formalisme logicomatematice etc.) care i confera un statut distinct n ansamblul stiintelor contemporane. Sub
raport tematic ea se dovedeste a fi o continuare a psihologiei gestaltiste si asociationiste de la
care preia multe teme de cercetare pe care le trateaza nsa cu o metodologie mult mai riguroasa
scufundata n paradigma conceptuala a teoriei informatiei.
n al doilea rnd, sintagma psihologie cognitiva desemneaza o anumita abordare a tuturor
fenomenelor psihice si comportamentale din perspectiva mecanismelor informationale
subiacente. Rezulta "teorii cognitive ale emotiilor sau stresului" - care ncearca sa stabileasca
modul n care procesele cognitive determina emotiile sau reactia de stres, "teorii cognitive ale
motivatiei" - centrate pe detectarea prelucrarilor de informatie n motivatie, "psihologia sociala
cognitiva" - tentata sa explice comportamentul social prin prisma factorilor cognitivi intricati etc.
Initial, orgolioasa si imperialista - cu tendinta de a reduce toate fenomenele psihice la secvente
de procesari de informatie - abordarea cognitivista s-a maturizat ulterior, prin reconsiderarea
caracterului ireductibil al altor factori implicati n dinamica comportamentului uman (Richard,
Bonet & Ghiglione, vol. III, 1990). Pe scurt, dintr-o abordare cognitivista, a devenit o abordare
cognitiva.
Este psihologia cognitiva o moda, un curent care va sfrsi mai mult sau mai putin lamentabil
precum alte curente psihologice (asociationismul, introspectionismul, gestaltismul, behaviorismul
etc.)? Raspunsul este negativ. n masura n care sistemul bio-psihic uman este un sistem
deschis, realiznd cu mediul sau nu numai un schimb substantial si energetic ci si unul
informational, psihologia cognitiva si are si va avea permanent propriul sau obiect de studiu.
Recunoscnd natura informationala a fenomenelor psihice (sau a majoritatii acestora), fenomene
ireductibile la structurile neurobiologice care realizeaza sau implementeaza prelucrarile de
informatie (neurostiintele) sau la jocul contingentelor ce actioneaza asupra comportamentului
(behaviorismul), recunoastem implicit perenitatea psihologiei cognitive. A spune ca psihologia
cognitiva este un curent psihologic caduc nseamna a sustine ca abordarea fenomenelor psihice
ca procese informationale este ea nsasi o chestiune de moda, vremelnica. Daca nsa suntem de
acord cu ideea ca sistemul bio-psihic uman este un sistem de procesare a informatiei atunci
psihologia cognitiva este stiinta care studiaza mecanismele acestor prelucrari, modul n care un
anumit input induce un output specific.
Viabilitatea psihologiei cognitive este sustinuta si de caracterul cumulativ, integrationist al
acesteia. Ea a preluat nu numai rezultatele viabile din curentele psihologice anterioare ci si
sugestiile vagi dar fertile ale acestora pe care le-a supus apoi unui examen experimental si
metodologic riguros. De exemplu, si-a apropriat principiile gestaltiste (ex: principiile proximitatii,
similaritatii, nchiderii etc.) dar le-a integrat n canavaua mai generala a procesarilor vizuale
secundare (2.3.1.). La fel, ideea de baza a asociationismului potrivit careia continuturile psihice
formeaza lanturi asociative organizate ierarhic, a fost concretizata n cteva modalitati specifice
de reprezentare a cunostintelor precum retelele semantice sau scenariile cognitive (7.3-7.5).
Desenul general al dezvoltarii intelectuale continut n creoda piagetiana a fost asimilat si
dezvoltat prin cercetarile realizate asupra strategiilor rezolutive, proceselor metacognitive sau
memoriei de lucru (6.26). Ct priveste behaviorismul, desi initial psihologii cognitivisti l-au atacat
belicos, ulterior au admis viabilitatea multora dintre rezultatele acestui curent, relevnd nsa si

aspectul informational al relatiilor dintre comportamentul uman si contingentele externe. Pe de


alta parte, numerosi psihologi cu angajament behaviorist si recunosc pozitiile n modelele
cognitive neoconexioniste, retelele neuromimetice fiind considerate un "behaviorism mascat sau
un behaviorism n haine computationale" (Papert, 1988, p.9). Pe scurt, studierea psihologiei
cognitive ti da sentimentul optimist si tonifiant al dezvoltarii cumulative a psihologiei. Ea explica
tot ceea ce a putut fi explicat pe baza teoriilor anterioare dar, n plus, explica si ceea ce acestea
nu au putut explica. Minimalizarea psihologiei cognitive, asocierea ei cu avatarurile unui soi de
moda stiintifica, e facuta de trei categorii de critici. n prima categorie intra acele persoane care
desi clameaza natura informationala a psihicului atribuie psihologiei cognitive statutul de curent
psihologic contemporan, alaturi de altele, harazit disparitiei, interesant mai degraba din punctul
de vedere al istoriei psihologiei dect al problematicii psihologice fundamentale. Or, asa cum am
aratat anterior, recunoasterea faptului ca prelucrarile de informatie sunt esentiale pentru
personalitatea umana, implica automat admiterea psihologiei cognitive ca demers stiintific peren.
Bazndu-se pe nentelegere si inconsecventa logica, critica lor se autodistruge, de aceea nu
merita o atentie speciala. A doua categorie de critici invoca lipsa de plauzibilitate neuronala a
modelelor cognitive (ex: Bunge & Ardila, 1987). De exemplu, se invoca imposibilitatea gasirii unui
corespondent neurofiziologic pentru regulile de producere (= perechi de tipul daca ... atunci ..., n
care n antecedent este o conditie iar n consecvent o actiune sau operatie care se executa daca
conditia respectiva este ndeplinita). Regulile de producere sau sistemele de producere stau la
baza unor modelari ale sistemului cognitiv de genul celor prezentate de J.R. Anderson - ACT* sau
A. Newell - SOAR (10.2).

Nivelurile de analiz ale sistemului cognitivCurs


Definiia sistemului cognitiv
Un sistem cognitiv este orice
sistem fizic
care posed dou proprieti: de reprezentare ide calcul.Reformulnd putem spune c un
sistem cognitiv este un sistem fizic care foloseteinformaie stocat n diferite forme / medii
(energetice sau chimice). Nu este demonstrat existena unui sistem cognitiv exclusiv
informaional independent deo structur fizic.
Reprezentarea
n psihologia cognitiv reprezentarea primete o definiie diferit de cea clasic i
esteconsiderat ca fiind
o reflectare n mediul intern a realitii exterioare.
A. Newell (1992) ofer o simbolizare a acestei definiii:Lum un eveniment extern: variabila X se
transform n variabila Y. Rezult formula X-T-Y(adic variabila X se transform n
variabilaY).Reprezentarea evenimentului X-T-Y ntr-un mediu intern se realizeaz cnd o
proiecie
x
avariabilei X i o proiecie
t
a lui T n acest mediu pot genera o variabil
y
care s corespund luiY.

Important este ca s existe o


relaie sistematic
ntre variabilele externe i referentul lor intern.Adic, reprezentarea a ceva s corespund
ntotdeauna cu acelai obiect sau eveniment dinmediul extern (dar ele nu sunt identice,
reprezentarea nu este o copie a realitii).Reprezentrile coninute de un sistem cognitiv (orice
sistem cognitiv) sunt
simbolice
(imagini,semne, coninuturi, etc.) sau
subsimbolice
(pattern-uri de activare ale reelelor neuronale, carenu sunt interpretabile semantic, nu au un
neles).
Proprietatea de calcul
Calculul este proprietatea sistemului cognitiv care const n manipularea reprezentrilor pe
bazaunor reguli.Dac reprezentrile sunt simbolice, atunci avem reguli de manipulare a
simbolurilor (deefectuare a operaiilor matematice, reguli gramaticale, sintactice, semantice, etc.),
dacreprezentrile sunt subsimbolice, avem reguli de modificare a strilor de activare (regula
Hebb,regula delta generalizat, etc., la care vom reveni n cele ce urmeaz).
Nivelurile de analiz ale sistemului cognitiv
Sunt patru niveluri care descriu orice sistem cognitiv:1. nivelul cunotinelor;2. nivelul
computaional;3. nivelul algoritmic-reprezentaional;4. nivelul implementaional.
Acestea
nu
sunt straturi sau etaje ale unui sistem cognitiv, ele sunt integrate i se afl la acelainivel de
execuie. Cu alte cuvinte informaia nu este transferat de la un nivel la altul pentru a fi procesat,
cele patru niveluri fiind concomitente n timp i neierarhizate n funcie de importan.Iat la ce se
refer cele patru niveluri de analiz:
Nivelul cunotinelor (semantic)
La acest nivel de descriere comportamentul sistemului cognitiv este neles pe baza
volumului inaturii cunotinelor
pe care le are, a scopurilor i inteniilor sale. Sursele cunotinelor sunt:experiena imediat sau
de lung durat, enunurile problemelor pe care trebuie s le rezolve,deprinderi, socializarea,
participare la o cultur, etc.Cunotinele se mpart n cognitiv-penetrabile i cognitivimpenetrabile. Comportamentele imecanismele psihice care se modific n funcie de
cunotinele pe care le are subiectul senumesc
cognitiv-penetrabile
(Pylyshyn, 1984, 1990).Ex.: recunoaterea unei litere se face mai uor dac este prezentat ntrun cuvnt dect dac este prezentat ntr-o combinaie de litere fr sens.Comportamentele care
nu sunt influenate de cunotinele de care dispune un subiect se numesc
cognitiv-impenetrabile
(exemplu: extragerea contururilor unui obiect n funcie de intensitatealuminii).Procesrile
informaiilor de la palierele periferice ale sistemului cognitiv spre celecentrale se numesc
analiz ascendent
(bottom-up analysis, data-driven processing)

Procesrile pe baza informaiilor deja deinute de sistem se numesc


analiz descendent
(to-down analysis, knowledge driven processing). Ex.: trsturile feei umane sunt mai uor
recunoscute dac sunt plasate n contextul unei figuri umane.
Nivelul computaional
Procesrile la care sunt supuse datele problemei (input-ul) pentru a obine soluia (outputul)formeaz nivelul computaional.Exemplu: analiza computaional a sistemului vizual (cum se

poate ajunge de la o imagine bidimensional proiectat pe retin la interpretarea ei


tridimensional). [a se vedea tema de cas]Sunt
dou tipuri de prelucrri
: modulare (nu pot fi influenate de cunotinele subiectului; ex. procesarea primar a informaiei
vizuale), non-modulare (sunt influenate de ceea ce tiesubiectul; ex. recunoaterea obiectelor) [a
se vedea tema de cas]
Nivelul algoritmic-reprezentaional
Analiza algoritmului care realizeaz funcia input-output i a modalitilor n care suntreprezentate
input-ul i outputul poart numele de nivel algoritmic-reprezentaional.Algoritmul: o secven de
calcule pe baza creia, printr-un numr finit de pai din datele deintrare, se obin datele de
ieire.Reprezentarea: modul de codare a input-ului (semantic, imagistic, serial, prin valori de
activare,etc.). Un anumit tip de reprezentare poate favoriza un anumit algoritm.
Nivelul implementaional
Acesta este baza fizic a sistemului care realizeaz toate procesrile sistemului. Putem
analizasistemul cognitiv i din punctul de vedere a ceea ce se ntmpl la nivel fizic sau biochimic
cndau loc anumite operaii. Mai este numit i nivelul hardware

1.3. PARADIGMELE PSIHOLOGIEI COGNITIVE


Asa cum am aratat anterior (1.3.2.3.), analiza nivelului reprezentational-algoritmic este principala
preocupare a psihologiei cognitive, desi nu singura. Teoriile computationale, prin generalitatea lor
apartin, practic, stiintelor cognitive, sunt nucleul in jurul caruia se va realiza unificarea acestor
stiinte. Pe de alta parte, analiza cunostintelor implica automat investigarea modului in care ele
sunt reprezentate de sistemul cognitiv uman iar analiza implementationala devine tot mai mult
apanajul unui nou grup de discipline - neurostiintele cognitive (cognitive neurosciences). Asadar,
modul in care subiectul uman isi reprezinta mediul si cunostintele despre acesta, precum si
procedurile de prelucrare ale acestor reprezentari pentru a permite rezolvarea de probleme si, in
final, adaptarea la mediu este piatra de incercare a psihologiei cognitive.
In functie de tipul reprezentarilor si, implicit, modalitatile de tratare a lor, putem pune in evidenta
doua paradigme care ghideaza cercetarea sistemului cognitiv uman: paradigma clasic-simbolica
si paradigma neoconexionista . In mai mare sau mai mica masura ele au penetrat in aproape
toate stiintele cognitive, avand aplicatii nu numai in psihologie ci si in inteligenta artificiala sau
neurostiintele cognitive.
1.3.1. PARADIGMA SIMBOLIC CLASIC
Paradigma simbolica clasica a orientat dezvoltarea psihologiei cognitive (si a stiintelor cognitive in
general) inca din primii ani ai afirmarii acestora, dominand cu autoritate cercetarile din domeniu
pana la inceputul deceniului noua. Ea are puternice radacini filosofice atat in rationalism (Leibniz,
Descartes) cat si in empirismul englez (Th. Hobbes J. Locke si D. Hume) - de aici atributul de
clasica. Succesele obtinute, in primele decenii ale secolului nostru in formalizarea logicii, pe de o
parte (Russell, Carnap, Wittgenstein etc.), aparitia lingvisticii teoretice si a gramaticilor generative
(N. Chomsky) pe de alta parte, au impus tot mai pregnant ideea conceperii gandirii ca manipulare
de simboluri. Dupa cum se cunoaste, in logica simbolica, propozitiile sunt reprezentate prin
variabile propozitionale sau functii propozitionale. Operarea cu aceste simboluri se realizeaza pe
baza unor reguli (de compunere, de deductie etc.) care nu mai tin seama de cunostintele sau
propozitiile a caror simbolizare sunt. Expresiile simbolice mai complexe se pot genera exclusiv pe
baza unor reguli abstracte dintr-o multime de expresii simple. Unele expresii (teoreme) pot fi
deduse pe baza unor reguli de deductie din altele (axiome). Implementate pe calculaor, sistemele

formal-logice au dus la demonstrarea unor teoreme prin mijloace strict mecanice. Calculatorul,
luat ca model in intelegerea sistemului cognitiv uman, functiona pe baza manipularii simbolurilor
cu ajutorul regulilor. Prin analogie, sistemul cognitiv uman a fost conceput ca un sistem simbolic,
"operarea cu simboluri si structuri simbolice fiind mijloacele fundamentale prin care e infaptuita
gandirea umana" nota H.A. Simon, unul dintre fondatorii stiintelor cognitive (1977, p. 272).
Teza principala a paradigmei clasic-simbolice din psihologia cognitiva este, asadar, urmatoarea:
cunostintele si, implicit, starile de lucruri corespunzatoare, sunt reprezentate in sistemul cognitiv
prin simboluri sau structuri simbolice. Un simbol este o reprezentare care denota obiecte sau stari
de lucruri si se supune unor reguli de combinare (= gramatica). Expresiile lingvistice, conceptele,
judecatile, imaginile sunt reprezentari simbolice. Pentru a putea opera cu cunostinte calculatorul
trebuie sa recurga la codarea lor intr-un limbaj de programare. Expresiile rezultate sunt
reprezentari simbolice: ele denota cunostinte si stari de lucruri dar in acelasi timp pot fi
manipulate de un sistem fizic. Un fenomen similar are loc si in cazul subiectului uman. Pentru a
putea opera cu cunostinte, creierul le codeaza in expresii simbolice. In general, un sistem fizic
recurge la reprezentarea simbolica a cunostintelor pentru a putea opera asupra lor. Sistemul
cognitiv uman ca si calculatorul sunt, dupa expresia lui A. Newell si H.A. Simon, sisteme fizicosimbolice (physical simbol system). Sistemul cognitiv uman este un sistem fizic, pentru ca are o
instantiere neurobiologica si este simbolic deoarece, pentru a putea opera cu cunostinte si le
reprezinta sub forma unor expresii simbolice, pe care le manipuleaza dupa anumite reguli. De
exemplu, cunostintele pe care le are despre un anumit obiect si le reprezinta lingvistic, iar
expresiile lingvistice sunt manipulate pe baza unor reguli sintactice, semantice sau pragmatice.
Perenitatea modelelor simbolice a fost sustinuta in mare masura de aplicarea paradigmei la
procesele cognitive centrale, in primul rand cele legate de rezolvarea de probleme. Mai mult, s-a
cautat reducerea tuturor problemelor la probleme-bine-definite, adica cele pentru care se pot
specifica complet starea initiala (= datele problemei), starea finala (= solutia) si blocul de
operatori care permit trecerea de la starea initiala la cea finala. Demonstrarea unor probleme de
geometrie sau a unor teoreme din logica matematica sunt exemple de probleme-bine-definite.
De pilda, daca avem de demonstrat o teorema din sistemul de axiome expus de Withead si
Russell in Principia Mathematica, vom recurge la reprezentarea lor in limbajul logicii propozitiilor.
Vom compara apoi teorema de demonstrat (T) cu axioma (A) si vom stabili principala diferenta
dintre A si T. Vom utiliza apoi un operator (in cazul nostru o regula de deductie) capabila sa
micsoreze diferenta dintre A si T. Daca starea nou obtinuta (A1) este identica cu T, atunci
problema e rezolvata. Daca nu, se recurge la compararea succesiva a tuturor starilor
intermediare A2, A3...Ak cu T si se procedeaza la reducerea succesiva a diferentei prin aplicarea
operatiilor pana cand aceasta diferenta este nula, adica problema este rezolvata. Programul GPS
- General Problem Solver - elaborat de Newell, Shaw si Simon (1959) recurge tocmai la o astfel
de strategie.
Metafora computer, bazata pe ideea ca atat sistemul cognitiv cat si computerul sunt sisteme
fizico-simbolice a favorizat simularea pe calculator a multor procese cognitive si construirea
sistemelor artificiale inteligente.Teoria ACT* a lui J.L. Anderson (1983) si Modelul SOAR a lui A.
Newell (1992) reprezinta cele mai insemnate intruchipari ale paradigmei simbolice clasice. Pentru
mai buna lor intelegere, acestea vor fi tratate separat, intr-unul din capitolele ulterioare.

1.3.2. PARADIGMA (NEO)CONEXIONIST


Paradigma (neo)conexionista, cunoscuta si sub numele de paradigma procesarilor paralele
distribuite sau modelare neuromimetica (neuronala) intra intr-o perioada de ecloziune abia in
ultimii zece-cincisprezece ani. Ea porneste de la ideea ca activitatea cognitiva poate fi explicata
pe baza unor modele de inspiratie neuronala. Primele tentative in acest sens au fost facute de
Pitts & McCullogh (1943), care au modelat activitatea neuronala prin aplicarea unei algebre

booleene (vezi A. Dumitriu, 1973, pentru detalii). Ei demonstrau comportamentul unor neuroni
simplificati ( neuroni formali ). Altfel spus, o retea neuromimetica poate realiza calcule logice.
Aceasta idee a fost preluata de F. Rosenblatt care a construit o retea neuromometica cu doua
niveluri numita perceptron, menita sa faca discriminarea intre doua impulsuri senzoriale diferite.
Cercetarile in aceasta directie au fost curmate brusc de aparitia cartii lui M. Minsky & S. Papert Perceptrons: An introduction to computational geometry (1969), in care se demonstra
incapacitatea unor retele neuromimetice de tipul perceptronului de a calcula functii logice simple
ca, de exemplu, sau exclusiv. Dezamagiti, cercetatorii si-au incetat eforturile in aceasta directie
iar fondurile de cercetare au fost retrase aproape in intregime. Doar cativa fani precum J.
Konorski si S. Grossberg si-au mai prelungit investigatiile asupra capacitatilor de calcul ale
retelelor neuromimetice, dar lucrarile lor sunt scrise intr-un jargon matematic dificil de inteles
ceea ce a ingreunat considerabil penetrarea lor in laboratoarele psihologilor cognitivisti.
Paradigma conexionista intra intr-un con de umbra pentru aproape doua decenii. Se parea ca
modelarea clasic-simbolica era singura paradigma viabila, sustinuta acum si de cateva realizari
tehnologice demne de luat in seama.
Abia pe la inceputul deceniului noua J.L. McClelland si D.E. Rumelhart relanseaza ideea
construirii unor modele cognitive de inspiratie neuronala (= neuromimetica) si formeaza un grup
de cercetare a procesarilor paralele distribuite (Parallel Distributed Processing) - PDP Research
Group. Din stradaniile lor comune s-a nascut o lucrare in doua volume: Parallel Distributed
Processing: Exploration in the Microstructure of Cognition, vol. 2: Psychological and Biological
Models (1986,1987), considerata "Biblia" conexionismului actual pe care unii il numesc
neoconexionism.

1.3.2.1. Retele neuromimetice


Nucleul teoretic al neoconexionismului se raliaza in jurul modelarii procesarii informatiei (la nivel
reprezentational-algoritmic) prin retele neuromimetice. Daca paradigma simbolica-clasica
considera cunoasterea ca un proces de manipulare de simboluri pe baza unor reguli,
neoconexionismul sustine ca informatia e reprezentata de sistemul cognitiv uman prin valori si
patternuri de activare ale unor unitati simple (neuromimi). Aceste retele, inspirate de functionarea
sistemului nervos, poarta numele de retele neuromimetice sau retele neuronale. Citand pe D.A.
Norman: "informatia circula intre unitatile de procesare nu sub forma unor mesaje, ci a unor valori
de activare, sub forma de scalari, nu de simboluri" (1986, p. 545). Regulile care guverneaza
dinamica acestor retele nu sunt reguli de manipulare a simbolurilor ci reguli de modificare sau
propagare a valorilor de activare. Procedurile (algoritmii) de transformare a inputului in output nu
mai sunt de natura formal-logica, nu mai vizeaza ordonarea unor expresii simbolice ci consta in
ajustarea reciproca a patternurilor de activare dintre unitatile retelei. Ceea ce am spus succint,
pana acum va reiesi mai clar pe baza caracterizarii retelei neuromimetice sau conexioniste.
O retea neuromimetica numita si model conexionist este formata din:
(1) o multime de unitati;
(2) o stare de activare;
(3) o regula de activare;
(4) o functie output;
(5) un pattern de conexiuni intre aceste unitati;
(6) reguli de invatare;
(7) un mediu (sau ambianta) in care opereaza reteaua respectiva. Vom descrie succint fiecare
dintre aceste componente. Pentru o abordare mult mai detaliata trimitem cititorii interesati la cele
doua volume editate de McClelland & Rumelhart (1986) sau la Bechtel & Abrahamsen (1991).
1. Unitatile (u). Unitatile retelei numite uneori "unitati cognitive", "neuromimi", "neuroni formali"
sau "noduri" preiau cateva dintre proprietatile neuronilor reali, in principal valoarea de activare si

ideea gruparii intr-o retea de conexiuni ("sinapse"). Singura caracteristica a unei unitati consta in
valoarea ei de activare, notata, de regula, printr-o cifra cuprinsa in intervalul [-1,+1]. Daca unitatile
au functia de a recepta input-ul, convertindu-l intr-o valoare de activare, ele poarta numele de
unitati input. Unitatile care transmit output-ul in mediul retelei se numesc unitati output. Ambele
pot fi accedate direct din mediul retelei, de aceea se numesc unitati vizibile. Daca intre unitatile
input si unitatile output se interpun alte unitati ele nu pot fi accesate direct din mediu, ci doar prin
intermediul unitatilor vizibile, de aceea se numesc unitati ascunse. Principala functie a acestora
este de a modula valorile de activare ce se propaga intre unitatile vizibile. Retelele conexioniste
care contin doar unitati vizibile se numesc retele binivelare; perceptronul lui Rosenblatt este o
retea binivelara. Daca reteaua contine si unitati ascunse atunci este multinivelara. Neuromimii nu
sunt interpretabili semantic, adica nu simbolizeaza stari de lucruri cunoscute, ceea ce face ca
retelele conexioniste sa fie semantic-opace, spre deosebire de modelele simbolice care sunt
semantic-transparente. Unitatilor neuromimetice li se poate atribui o interpretare, dar aceasta
este facuta de cel care exploreaza proprietatile retelei. Aceasta interpretare este exterioara, nu
este inerenta retelei respective, reteaua nu manipuleaza simboluri ci valori de activare. Daca
totusi aceasta atribuire de semnificatii are loc, atunci retelele se impart in doua mari categorii: a)
retele localizationiste, se considera ca fiecare unitate reprezinta un concept sau o anumita
ipoteza; b) retele distributive, in cazul carora informatia nu este localizata la nivelul unitatilor ci
este distribuita pe interactiunile dintre unitati. Altfel spus, un anumit concept sau propozitie nu e
reprezentat de o singura unitate ci de patternul de conexiuni dintre unitatile unei retele. In acest
caz, unitatile reprezinta

http://www.referatele.com/referate/diverse/online7/PSIHOLOGIE-COGNITIVA-referatele-com.php