Sunteți pe pagina 1din 9

Cursul 6

Succesiuni
01.04.2015

Data trecuta am discutat despre conditiile de validitate ale testamentului, mai exact
consimtamantul, iar astazi vom discuta despre capacitate, obiect, cauza, si despre interdictia ca
un testament sa contina substitutii fideicomisare graduale, urmand ca data viitoare sa discutam
despre formele testamentului si legatul principala dispozitie testamentara. Inainte de a incepe,
sa discutam despre caracterele testamentului : mortis causa, unilateral (manifestarea de vointa a
unei singure persoane), solemn (necesitatea formei scrise, chiar si daca vorbim de un testament
olograf), revocabil ( se poate revoca si un testament incheiat sub semnatura privata principiul
simetriei de forma), personal (nu poate fi incheiat prin mandatar).

Capacitatea
In ceea ce priveste capacitatea de a incheia un testament raportat la art. 987 NCC alin. 1
: Orice persoana poate face si primi liberalitati, cu respectarea regulilor privind capacitatea.
Liberalitatile sunt doua la numar, si anume testamentul si legatul, iar testamentul poate sa contina
si alte dispozitii ( de genul : exheredari, instituiri de executori testamentari, recunoastere de
copil), fata de legat, de unde reiese ca testamentul nu e neaparat un legat, testamentul dupa
cum rezulta din textul de mai sus nu este obligatoriu o liberalitate. Se pune problema de a sti
daca regulile privind capacitatea prevazuta pentru liberalitati o aplic si pentru celelalte dispozitii
testamentare. In mod evident, nu putem generaliza, nu putem spune ca se aplica oricarei
dispozitii testamentare capacitatea prevazuta in materie de legat, pentru ca de pilda, este posibil,
conform art. 417 NCC : Minorul necasatorit il poate recunoaste singur pe copilul sau, daca are
discernamant la momentul recunoasterii. care reglementeaza capacitatea minorului necasatorit
de a face o recunoastere de copil in masura in care are discernamant. Asadar nu trebuie sa fie
majora persoana care face o recunoastere de copil. Din textul mai sus mentionat reiese ca
minorul, cu toate ca nu poate dispune printr-un testament, va putea face un act de recunoastere a
unui copil dintr-o relatie din afara casatoriei fara a avea capacitatea de a face liberalitati. Astfel
reiese ca nu putem aplica regulile privind capacitatea testamentara pentru ca pot exista si situatii
aparte. Trebuie sa facem diferenta, in ceea ce priveste capacitatea de a dispune prin legate si
capacitatea de a primi legate. In ceea ce priveste capacitatea de a dispune prin legate regula este
consacrata de art. 987 alin. 1 de unde rezulta ca orice persoana careia nu ii este interzis poate
sa dispuna prin legate. Una din incapacitati ii afecteaza pe minori si pe interzisii judecatoresti.
In primul rand, in ceea ce ii priveste pe minori art 988 alin.1 NCC : Cel lipsit de
capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate dispune de bunurile sale
prin liberalitati, cu exceptia cazurilor prevazute de lege., titlul marginal este Lipsa capacitatii
depline de exercitiu a dispunatorului, o intrebare fireasca este de a sti daca incapacitatea
minorului de a dispune este o incapacitate de folosinta sau de exercitiu ? Domnisoara Nadia
aduce urmatorul argument : din moment ce nu pot dispune nici prin reprezentant inseamna ca
am de a face cu o incapacitate de folosinta, pentru ca daca l-as putea incheia printr-un
reprezentant abia atunci am vorbi de o incapacitate de exercitiu. Pe reglementarea anterioara
aceasta incapacitate se considera ca este una de folosinta, si sanctiunea prevazuta pentru
incalcarea incapacitatii de folosinta era nulitatea absoluta, iar pentru incalcarea incapacitatii de
exercitiu sanctiunea era nulitatea relativa. Acum, insa sanctiunea care ar interveni, ar avea

Cursul 6
Succesiuni
legatura daca e incapacitate de folosinta sau de exercitiu? Alin. 2 : Sub sanctiunea nulitatii
relative, nici chiar dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu persoana nu poate dispune
prin liberalitati in folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al sau,
inainte ce acesta sa fi primit de la instanta de tutela descarcare pentru gestiunea sa. Se excepteaza
situatia in care reprezentantul, ori, dupa caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunatorului. O
alta intrebare este daca aceasta nulitate este una de protectie a familiei minorului sau e vorba de
un interes general - ordinea succesorala ? Art. 1250 : Contractul este lovit de nulitate absoluta in
cazurile anume prevazute de lege, precum si atunci cand rezulta neindoielnic din lege ca
interesul ocrotit este unul general. si art. 1251 NCC: Cauzele de nulitate relativa : Contractul este
anulabil cand au fost nesocotite dispozitiile legale privitoare la capacitatea de exercitiu, cand
consimtamantul uneia dintre parti a fost viciat, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.
cu toate ca textele se refera la materia contractelor sunt aplicabile si aici. In cazurile in care nu
e prevazut art. 1250, art. 1252 constata prezumtia de nulitate relativa a unui act juridic. Din toate
aceste discutii reiese ca este vorba de o incapacitate de folosinta, sanctionata cu nulitatea
relativa, pentru ca, chiar daca nu se prevede nicaieri intr-un text de lege ca incalcarea
normelor cu privire la incapacitatea de folosinta este sanctionata cu nulitate absoluta, avem
prezumtia de nulitate relativa. In ceea ce priveste interesul ocrotit, nu negam ca putem
distinge si un oarecare interes general pentru ca testamentele sa nu fie incheiate de persoane fara
discernamant, insa in cazul nostru vom avea un interes privat protejat de nulitatea relativa.
Cu privire la faptul ca o persoana poate sa dobandeasca capacitate deplina de exercitiu si
inainte de implinirea varstei de 18 ani practic, daca o persoana dobandeste aceasta capacitate
va putea incheia si un testament (de plida, prin casatorie). Intrebare: Ce se intampla daca un
minor incheie la 17 ani un testament si decedeaza la 20 fara a revoca testamentul ? Ma raportez
la existenta capacitatii de la momentul incheierii testamentului ? Confirmarea unei liberalitati de
catre mostenitorii legali universali sau cu titlu universal ( cei cu titlu particular nu sunt trecuti
aici pentru ca tocmai ei urmeaza sa dobandeasca) atrage renuntarea dispunatorului la dreptul de
a opune viciile de forma sau orice alt motiv de nulitate fara ca prin aceasta sa se prejudicieze
tertii. Acest text este aplicabil pentru orice liberalitate. Testamentul pentru a fi valid trebuie sa fie
incheiat avand la acel moment capacitatea de a dispune, ori in cazul nostru, din moment ce nu
sunt intrunite conditiile necesare la momentul incheierii actului, si nici nu exista o confirmare a
testatorului,nici macar tacita, acesta nu este un testament valid.
Interzisul judecatoresc este o alta categorie care nu are capacitatea de a dispune prin
liberalitati. Art. 172 NCC : Actele juridice incheiate de persoana pusa sub interdictie
judecatoreasca, altele decat cele prevazute la art.43 alin. 3, sunt anulabile, chiar daca la data
incheierii lor aceasta ar fi avut discernamant. O alta reglementare ce trebuie avuta in vedere este
art. 12 alin.2 : Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, daca este insolvabil. Si in aceasta situatie
se pare ca avem de a face cu o incapacitate, dar nu avem termeni juridici pentru definirea
insolvabilitatii.
Profesorul Chirica cuprinde in categoria incapacitatilor de a dispune si asa numitele
incapacitati speciale, care potrivit domnului Kocsis nu sunt neaparat incapacitati de a dispune ci
mai degraba incapacitati de a primi o liberalitate. In aceste sens, este situatia de la art. 990 alin. 1
NCC: Sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor, sau altor persoane, in perioada
in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate dispunatorului pentru boala

Cursul 6
Succesiuni
care este cauza a decesului. Trebuie facuta legatura cu art. 987 alin. 2 : Conditia capacitatii de a
dispune prin liberalitati trebuie indeplinita la data la care dispunatorul isi exprima
consimtamantul. Asadar avem de a face cu incapacitati de a primi o liberalitate, de aceea ne vom
raporta la aceste incapacitati de la art. 990 ca fiind incapacitati de a primi. Pentru ca art. 990
sa fie aplicabil trebuie indeplinite o serie de conditii, printre care este obligatoriu ca medicul sau
farmacistul respectiv sa acorde ingrijiri legate de boala care cauzeaza decesul ( daca dispunatorul
este tratat de cancer, insa moare pentru ca ii cade o caramida in cap nu vom vorbi de o
incapacitate chiar daca boala respectiva poate cauza decesul), pe urma acestia trebuie sa se
implice efectiv in procesul de tratament al dispunatorului. Persoanele care activeaza in functia de
medic, indiferent ca au sau nu titlu, interdictia va functiona pentru acestea; in ceea ce ii priveste
pe farmacisti - acestia isi depasesc atributiile recomandand altceva fata de ceea ce a prescris
medicul, in categoria alte persoane intra kinetoterapeuti, categorii de personal medical, etc. Nu
intra in campul de interdictie liberalitatile facute sotului, rudelor in linie dreapta, colateralilor
privilegiati, ceea ce inseamna ca in masura in care una din categoriile de persoane prevazute la
lit. a, alin. 2 art. 990 indeplineste una din calitatile prevazute la alin. 1 al art. 990 va avea
capacitatea de a primi liberalitatea, iar la lit. b vor putea primi liberalitati si rudele pana la gradul
al patrulea inclusiv, daca la data liberalitatii, dispunatorul nu are sot si nici rude in linie dreapta
sau colaterali privilegiati. Aceste persoane sunt exceptii in care medicii sau farmacistii pot fi
gratificati printr-o liberalitate facuta de dispunatorul decedat. Art. 990 alin.5 NCC : In cazul in
care dispunatorul s-a restabilit, legatul devine valabil, iar actiunea in anularea donatiei poate fi
introdusa in termen de 3 ani de la data la care dispunatorul s-a restabilit. Iar alin. 4 : Daca
dispunatorul a decedat, termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare curge de la data
la care mostenitorii au luat cunostiinta de existenta liberalitatii. => Cu privire la alin. 5, din
moment ce s-a restabilit inseamna ca nu a decedat din cauza bolii pentru care era tratat, atunci ce
sa mai anulezi? Ar lipsi in acest caz motivul pentru a cere anularea liberalitatii, donatia va fi
valabila neexistand niciun motiv pentru care sa se ceara anularea ei. Profesorul Chirica face
trimitere la Codul Quebec, in care aceasta incapacitate (de la art. 990) era prevazuta pentru
ipoteza in care boala era apta sa duca la deces intr-o astfel de situatie actiunea in anulare isi are
sens pentru ca boala in sine este apta sa produca decesul, insa in codul nostru boala trebuie sa
cauzeze decesul, astfel ca daca nu se ajunge la deces nu voi avea incapacitate. Alaturi de medici,
farmacisti si alte persoane mai avem si preotii care intra in aceasta categorie, apoi exista anumite
incapacitati reglementate de art. 991 NCC notarul public care a autentificat testamentul ( se
porneste si aici de la o prezumtie de captatie si sugestie care ar putea fi facuta de notar la
momentul cand intocmeste testamentul), interpretul, martorii care au participat la intocmirea
testamentului autentic, agentii instrumentatori in cazurile prevazute de art. 1047 NCC, la fel si
persoanele care au acordat in mod legal asistenta juridica la redactarea testamentului. Se pune
problema de a sti ce sanctiune ar interveni, in masura in care s-ar recurge la simulari prin
interpunere de persoane sau prin deghizarea actului, daca s-ar incerca eludarea incapacitatilor
prevazute de textul legal prin recurgerea la sistemul simulatiei? Art. 992 sanctiunea va fi
nulitatea relativa. Alin. 1 prevede ca : Sanctiunea nulitatii relative prevazute la art.988 alin. 2,
art. 990 si 991 se aplica si liberalitatilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau
facute unei persoane interpuse. Alin.2 : Sunt prezumate pana la proba contrara ca fiind persoane
interpuse ascendentii, descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si
ascendentii si descendentii sotului acestei persoane.

Cursul 6
Succesiuni
Art. 206 alin. 1 NCC : Continutul capacitatii de folosinta. Persoana juridica poate avea
orice drepturi si obligatii civile, afara de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot
apartine decat persoanei fizice. - Se refera la incapacitatea persoanelor juridice. Alin. 2 :
Persoanele juridice fara scop lucrativ pot avea doar acele drepturi si obligatii civile care sunt
necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Intrebare: Pot
sa las un imobil unei astfel de persoane juridice? - Sub reglementarea Decretului 31/1954 exista
principiul specialitatii capacitatii persoanei juridice. Astazi avem dispozitiile de la art. 206 care
ne arata ca nu mai functioneaza acel principiu in cadrul persoanei juridice cu scop lucrativ, in
timp ce in cazul persoanei juridice fara scop lucrativ ar exista, circumscris la aceasta capacitate,
la ceea ce este necesar pentru incheierea acelor acte care sunt facute pentru realizarea scopului
lucrativ. In concluzie, printr-un legat se poate lasa unei persoane juridice un imobil - daca acesta
ar fi necesar pentru realizarea scopului instituit prin lege. Cand vorbim de existenta sau lipsa
capacitatii de a primi un bun ar trebui sa avem in vedere doar legatele afectate de sarcini, daca
sarcina respectiva s-ar circumscrie sau nu obiectului de activitate al persoanei juridice.
Raportandu-ne le existenta unei sarcini - persoanele fara scop lucrativ nu au nicio limitare, iar cei
cu scop lucrativ in limita realizarii scopului. Nu se mai aplica vechea reglementare, care cerea ca
sarcina sa intre sau nu in sfera de activitate a persoanei juridice care a fost gratificata. In prezent
avem doar limitarile generale, legate de persoanele fara scop lucrativ, iar persoanele cu scop
lucrativ pot sa isi asume orice drepturi si obligatii care nu sunt rezervate exclusiv persoanelor
fizice!
In ceea ce ii priveste pe minori, acestia au o incapacitate de exercitiu de a primi un legat,
art. 41 alin. 2 : Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restransa se incheie de
catre acesta, cu incuviintarea parintilor, sau, dupa caz, a tutorelui, iar in cazurile prevazute de
lege, si cu autorizarea instantei de tutela. Incuviintarea sau autorizarea poate fi data, cel mai
tarziu, in momentul incheierii actului. Minorul, cu varsta intre 14 si 18 ani, poate incheia singur
acte juridice de conservare, administrare care nu il prejudiciaza. Astfel ca un legat nu il poate
prejudicia, decat eventual daca vorbim de un legat cu sarcina - atunci poate fi considerat ca ar
avea nevoie si de acceptul instantei de tutela.
Interzisul judecatoresc, in mod similar la art. 171 NCC : Regulile privitoare la tutela
minorului care nu a implinit varsta de 14 ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie
judecatoreasca, in masura in care legea nu dispune altfel. Prin urmare si la interzisul judecatoresc
voi avea nevoie de acceptarea legatului prin reprezentant legal.

Obiectul testamentului
Se face diferenta intre operatiunea juridica care urmareste gratificarea si obiectul derivat bunurile, atunci cand un legat are ca obiect o dispozitie cu privire la anumite bunuri. Actul
principal pe care il contine un testament este legatul, si se pune problema de a sti daca prin
testament se realizeaza instituirea de mostenitori sau nu. Pana acum ceva vreme se facea
diferentiere intre mostenitor si legatar - mostenitorii erau cei care raspundeau inclusiv cu

Cursul 6
Succesiuni
bunurile proprii (se facea confuziunea de patrimonii), in timp ce un legatar - fie universal, fie cu
titlu universal - nu raspundea si cu bunurile sale proprii (nu erau considerati un continuator al
celui care a dispus testamentul). S-a renuntat la aceasta diferentiere inca din 1804, astfel ca si
codul civil din 1865 a renuntat la distinctia mai inainte prezentata ( prin urmare nici nu o vom
regasi in actualul cod civil). Concluzia ce trebuie retinuta este ca testamentul nu instituie erezi, ci
practic este o modalitate tehnica prin care se asigura transmiterea drepturilor si obligatiilor
succesorilor. In fapt ceea ce confera testamentul este vocatia la un bun, sau la bunurile care se
transmit. Cum spuneam principalul act al testamentului este legatul, dar exista si dispozitii de
natura patrimoniala - cum ar fi instituirea de erezi, exheredarile, instituirile de executori
testamentari, substitutii fideicomisare simple sau de prim grad, se pot revoca dispozitii de natura
patrimoniala din testament, posibilitatea de a inscrie anumite clauze de natura patrimoniala care
ar viza anumite sarcini ce incumba celor gratificati printr-un legat, este posibil sa introduci asazisele clauze penale (si anume clauze prin care ai prevedea desfiintarea liberalitatilor pentru
ipoteza in care gratificatul ar ataca dispozitiile de ultima vointa ale testatorului), etc. Cu privire la
ultima ipoteza - pentru a vedea daca respectiva clauza penala care ar duce la desfiintarea
liberalitatii este valida sau nu, ar trebui vazut in ce masura ceea ce se interzice ar contraveni
normelor imperative ale ordinii publice sau nu. Art. 1009 NCC prevede sub sanctiunea
considerarii ca nescrise a clauzei respective, textul prevede ca alin. 1 : Este considerata nescrisa
clauza prin care, sub sanctiunea desfiintarii liberalitatii sau restituirii obiectului acesteia,
beneficiarul este obligat sa nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori sa nu solicite
revizuirea conditilor sau a sarcinilor. Alin. 2 : De asemenea, este considerata nescrisa dispozitia
testamentara prin care se prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru incalcarea obligatiilor
prevazute la alin. 1 sau pentru contestarea dispozitiilor din testament care aduce atingere
drepturilor mostenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.
Asadar, daca eu prevad in testament o dezmostenire, in masura in care mostenitorul sau legatarul
ar contesta acea dezmostenire care sa zicem e contrara ordinii publice, acea clauza va fi
considerata nescrisa.
Diferenta intre clauza nescrisa si o clauza lovita de nulitate - regula este nulitatea partiala
a actului, NCC in toata filozofia lui incearca sa salveze actul, si sa sanctioneze cu nulitatea cat
mai putin dintr-o operatiune juridica. Faptul ca o clauza este considerata nescrisa nu trebuie
absolut necesar sa se constate de o instanta, chiar si un notar public ar putea considera nescrisa o
clauza care se incadreaza in ipotezele de la art. 1009. Nulitatea unei clauze testamentare oricat de
evidenta ar parea nu o poate constata decat instanta judecatoreasca. Ineficacitatea unei dispozitii
care este sanctionata cu considerarea ca nescrisa va putea fi constatata de orice entitate.
Nulitatea unor dispozitii testamentare nu atrage neaparat nulitatea intregului testament,
tocmai datorita faptului ca intr-un astfel de act pot coexista clauze de naturi difertite, neomogene
(unele sunt valide, altele nu - de exemplu: ineficacitatea unui legat facut in favoarea unui
incapabil nu va atrage nulitatea si celorlalte legate; evident insa ca cel care nu avea
discerrnamant la momentul redactarii testamentului, acest lucru va atrage nulitatea intregului
act). Daca ne raportam la obiect, este posibil ca unele dispozitii sa se salveze si altele, care
privesc un alt obiect sa fie nule. Se obisnuieste sa se introduca in testament diverse clauze care
impun anumite sarcini pentru mentinerea liberalitatii, cum sunt de pilda clauzele de viduitate, de
celibat - care privesc starea sociala si patrimoniala a gratificatului, si daca sunt incalcate aceste
sarcini impuse de testator liberalitatea sa se desfiinteze, asemenea clauze sunt in principiu

Cursul 6
Succesiuni
valabile, in afara de situatia in care introducerea unei asemenea clauze este animata de o dorinta
de razbunare ( de exemplu : iti las un milion de euro dar ai face bine sa ramai necasatorita). Cel
care ar invoca nulitatea clauzei respective ar trebui sa faca dovada pentru existenta acestui mobil
datorat geloziei/dorinta de razbunare.
Alaturi de dispozitiile de ordin patrimonial pe care le poate cuprinde testamentul, pot
exista si alte clauze cu caracter nepatrimonial - de pilda, numirea unui tutore pntru minor pe care
il are de cuius, recunoasterea de copil, dispozitii cu privire la donarea de organe, poate sa aleaga
legea aplicabila succesiunii, numirea unui executor testamentar (ceea ce se cunoaste ca "legat de
diamant" - suna frumos, si are in vedere o remuneratie care s-ar acorda executorului
testamentar). O clauza care ar reglementa modul in care sa se realizeze funeralile este un
exemplu de clauza testamentara care nu are neaparat o forta juridica, ci tine mai mult de o
obligatie morala.

Cauza testamentului
A se revedea comentariul din cartea domnului profesor Chirica cu privire la cauza
testamentului.
Ipoteza : s-a anulat si s-a considerat ca are o cauza falsa un testament redactat in favoarea
saracilor dintr-o comuna, in conditiile in care testatorul avea un copil de care nu stia, si atunci
practic i s-a permis acelui copil sa invoce cauza falsa a testamentului intocmit in favoarea unor
straini, pe considerentul ca daca dispunatorul ar fi stiut de acest copil nu ar mai fi intocmit
testamentul in favoarea acelor saraci. Cu privire la relatiile de concubinaj, nu este nimic imoral
in a gratifica pe cel cu care te afli intr-o relatie de concubinaj, insa se pune probema daca
conditionarea inceperii sau continuarii unei relatii de concubinaj ar pune in discutie desfiintarea
acelui legat. In principiu, s-a mers pe ideea ca un asemenea legat ar avea o cauza ilegala, insa in
1999 Curtea de Casatie franceza a dat o alta orientare practicii judiciare cu diferite pareri
sustinute in doctrina. Se poate observa o tendinta a Curtii de Casatie franceze legate de
neimplicarea in viata privata a persoanelor, si nu s-a mai sanctionat cu nulitatea astfel de legate.

Acestea ar fi conditiile de validitate, de fond ale testamentului, data urmatoare vom


discuta de conditiile de forma pe care trebuie sa le imbrace tesamentul, astazi vom continua cu
substitutiile fideicomisare.

Substitutiile fideicomisare - art. 993 - art. 1000 NCC

Au fost considerate ca fiind o conditie negativa, care nu trebuie sa fie cuprinsa intr-un
testament, in masura in care acesta ar contine o astfel de prevedere el va fi considerat nul intregul testament, si nu doar clauza respectiva. Reglementarea substitutiei fideicomisare o avem

Cursul 6
Succesiuni
in art. 993 : Dispozitia prin care o persoana, denumita instituit, este insarcinata sa administreze
bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalitatii si sa le transmita unui tert, denumit
substituit, desemnat de dispunator, nu produce efecte decat in cazul in care este permisa de lege.
Desi in dreptul roman, exista institutia substitutiilor, originile substitutiei fideicomisare sunt in
vechiul drept francez, in care substitutia era un mecansim prin care se asigura conservarea
patrimoniului familiei, se prevedeau persoanele care sa beneficieze de testamentul instituit. Era
permisa substitutia fideicomisara, si abia odata cu Revolutia Burgheza si Codul civil din 1804,
cand s-a pus capat acestui mecanism, considerandu-se ca nu ar mai corespunde conceptiei din
acel moment legat de transmiterea patrimoniului, si s-au interzis substitutiile fideicomisare in
totalitate. NCC practic, permite o substitutie fideicomisara SIMPLA, interzicand substitutia
fideicomisara GRADUALA. Nu poti sa prevezi in testament transmiterea repetata a substitutiei,
poti avea un singur instituit si un singur substiuit. Nu poti dispune substituitului obligatia de a
transmite mai departe bunul.
Pentru natura juridica a acestui mecanism, s-a incercat sa se ofere mai multe explicatii, iar
una dintre ele a fost ca suntem in prezenta unui dublu legat conditionat, ar fi un legat afectat de
conditie rezolutorie, respectiv de conditie suspensiva. Aceasta explicatie nu este tocmai cea mai
adecvata pentru ca in realitate avem de a face cu doua liberalitati, una in favoarea instituitului, si
una in favoarea substituitului; astfel ca daca am merge pe ideea mai sus mentionata, cea a
conditiei, ar insemna ca nu ar exista decat o singura liberalitate, plus ca un mecanism sub
conditie asigura anumite drepturi si celui care are un drept afectat de o condtitie suspensiva, ori
in favoarea substituitului nu se confera niciun drept, unii afirma ca ar dobandi niste drepturi
eventuale, insa domnul profesor considera ca mai degraba ar fi vorba de o vocatie de a dobandi
bunul respectiv la momentul decesului instituitului. Actualul legiuitor vorbeste de un legat cu
sarcina, pentru ca se prevede la art. 995 alin. 1 NCC : Sarcina prevazuta la art. 994 produce
efecte numai cu privire la bunurile care au constituit obiectul liberalitatii si care la data decesului
instituitului pot fi identificate si se afla in patrimoniul sau. Legiuitorul priveste aceasta
substitutie fideicomisara ca fiind un legat cu sarcina de a administra, conserva si de a transmite
in favoarea persoanei substituite.
Elementele mecanismului sunt : in primul rand, vorbim de doua legate, una in favoarea
instituitului si una in favoarea substituitului, prima liberalitate o pot realiza fie printr-o donatie,
fie printr-un legat; in timp ce in favoarea substituitului se vor formula acte de catre mostenitorii
instituitului, care vor fi obligati sa predea bunurile care fac obiectul liberalitatii. Fiind vorba de
donatie sau legat, evident ca trebuie sa am intrunite atat conditiile de fond, cat si cele de forma,
pentru ambele acte. Nu este permisa substitutia fideicomisara graduala, doar cea simpla Intrebare : De la cine dobandeste drepturile persoana substituita ? De la instituit sau de la
dispunator? Ma intereseaza acest lucru din doua perspective : unde ar prezenta importanta
chestiunea de a sti de la cine am dobdandit bunurile ? - cand se discuta de rezerva instituitului,
deci daca as considera ca bunurile sunt dobandite de la instituit ar insemna sa permitem
mostenitorilor rezervatari ai instituitului sa se opuna la transmiterea catre substituit. momentul
la care ar trebui sa exercite optiunea substituitul, ar trebui sa exercite la momentul acceptarii
legatului sau de la data deschiderii succesiunii dispunatorului / ori doar de la data deschiderii
succesiunii instituitului? Art. 996 alin. 2 NCC :Substituitul dobandeste bunurile care constituie
obiectul liberalitatii ca efect al vointei dispunatorului. => practic se considera ca dobandeste
bunurile de la dispunator, si NU de la instituit. Mostenitorii rezervatari ai instituitului nu au ce sa

Cursul 6
Succesiuni
pretinda pentru a nu executa transmiterea obiectului legatului intocmit in favoarea instituitului,
dupa cum si optiunea pentru asteptarea legatului trebuie sa fie realizata de substituit in termenul
de optiune succesorala care curge de la data decesului dispunatorului. Mosntenitorii rezervatari ai
dispuantorului vor putea ataca legatul respectiv, dar pentru ei nu conteaza ca este vorba de un
legat cu sarcina de a transmite sau nu, astfel ca ei vor putea ataca liberalitatea respectiva si
termenul de optiune curge de la data decesului dispunatorului. Nu conteaza care ar fi pozitia
substituitului fata de mostenirea celui instituit, pentru ca s-ar putea ca persoana substiuita sa fie
ruda cu instituitul, dar chiar daca ar avea vocatie succesorala la mostenirea instituitului - nu
intereseaza daca el accepta sau nu mostenirea, pentru ca ceea ce dobandeste el este legatul de la
dispunator.
in al doilea rand, un alt element caracteristic pentru a exista o
substitutie fideicomisara este ca dispozitia din cele doua legate trebuie sa vizeze acelasi bun.
Practic, legatul in favoarea instituitului si cel facut in favoarea substituitului trebuie sa se refere
la acelasi bun, indiferent ca este vorba de un bun imobil sau mobil, in cazul bunurilor mobile
evident ca trebuie sa fie vorba de un bun cert, care nu va pieri ( daca este suspus pieirii nu mai
are cum sa il transmita) - instituitulare obligatia de a conserva bunul si de al transmite la moartea
sa. NU opereaza subrogatia legala in cazul susbstitutiei fideicomisare, cu alte cuvinte daca bunul
piere pana la momentul deschiderii succesiunii instituitului piere sau este instrainat de instituit,
nu va putea pretinde substituitul sa i se predea valoarea bunului care a fost instrainat (bunul ce
facea obiectul legatului). Cu exceptia urmatorelor situatii de exceptie : a) cand e vorba de valori
mobiliare si b) situatia in care ar exista o asigurare pentru bunul respectiv. Art. 997 NCC : In
vederea executarii sarcinii, dispunatorul poate impune instituitului constituirea de garantii si
incheierea unor contracte de asigurare. Prin urmare, se pot incheia contracte de asigurare al caror
beneficiar va fi persoana substituitului.
al treilea element care vizeaza substitutia fideicomisara este obligatia
care incumba instituitului de a administra si transmite bunul respectiv catre persoana substituita.
Legiuitorul prevede si sugereaza aplicare regulilor cu privire la fiducie, art. 994 alin. 2 :
Instituitului i se aplica in mod corespunzator dispozitiile din prezentul cod referitoare la fiduciar.
In ceea ce priveste efectele pe care le produce substitutia fideicomisara : practic trebuie
facuta diferentierea in care am de a face cu o transmitere prin intermediul donatiei sau legatului.
Atunci cand vorbesc de o donatie prin care se transmite bunul in favoarea instituitului dispunatorul ii transmite instituitului printr-o donatie un bun cu conditia de al transmite la
decesul sau substituitului. Obliagtiile care incumba instituitului sunt urmatoarele : I principala
obligatie este cea de a nu instraina bunul ( care decurge din obligatia de a conserva si administra
bunul); Daca se incalca aceasta obligatie de indisponibilizare a bunului - vom face diferenta intre
cazul in care au fost indeplinite sau nu formalitatile de publicitate ale substitutiei, daca aceasta
indisponibilizare a bunului a fost cunoscuta sau nu de terti. Daca tertii aveau cunostiinta de acest
lucru evident ca ei sunt de rea-credinta si i se va permite susbstituitului sa promoveze o actiune
in revendicare dupa ce are loc decesul instituitului, fie daca dispunatorul se afla inca in viata la
momentul la care s-a incalcat interdictia de instrainare ar putea sa ceara revocarea donatiei pentru
nerespectarea sarcinii, si ca efect al revocarii sa se desfiinteze actul tertului. Daca el revoca
donatia in care era continuta substitutia fideicomisara o sa dispara si aceasta din urma, nu doar
actul incheiat cu tertul. Am putea lua in calcul si doar o actiune in anulare pe care dispunatorul sa

Cursul 6
Succesiuni
o promoveze in privinta contractului incheiat intre tert si instituit, actiune care ar face ca bunul sa
reintre in patrimoniul instituitului si sa fie posibila din nou transmiterea catre susbstituit. Foarte
important este faptul ca TERTUL TREBUIE SA FIE DE REA-CREDINTA. Daca nu s-au
indeplinit formalitatile de publicitate si astfel acel cumparator nu avea cum sa stie de existenta
indisponibilizari datorata substitutiei, evident ca nu mai are posibilitatea substituitul sa se
indrepte cu o actiune in revendicare impotriva tertului de buna-credinta, eventual se poate
indrepta impotriva mostenitorilor instituitului (care au primit obligatia de a conserva, administra
si transmite bunul de la instituit) cu o actiune prin care sa pretinda daune-interese ca urmare a
faptului ca i s-a incalcat vocatia pe care o avea - aceea de a primi bunul. Daca bunul este
indisponibilizat, chiar daca acea indisponibilizare este datorata unei substitutii fideicomisare, nici
creditorii instituitului nu vor putea urmari bunul respectiv; acest bun devine si insesizabil.
In ceea ce priveste drepturile si obligatiile care ar incumba substituitului atunci cand
prima liberalitate instiuita in favoarea instituitului printr-o donatie, va trebui sa distingem intre
doua momente - cel prealabil decesului instituitului si momentul decesului - in timpul vietii
instituitului substituitul nu are niciun mijloc prin care sa incerce prevenirea transmiterii de catre
instituit catre tertele persoane; substituitul are obligatia de a accepta liberalitatea respectiva, care
e facuta in favoarea sa. Acceptarea sau refuzul de a primi bunul de la instituit tine de eficacitatea
susbstitutiei fideicomisare, fapt ce nu tine de validitatea acesteia din urma; daca substituitul
refuza nu mai avem nicio substitutie fideicomisara, pentru ca nu mai am substituitul. Dupa
deschiderea succesiunii instituitului subsituitul dobandeste drepturi, si la art. 996 alin.1 NCC se
precizeaza ca : Drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului. => substituitul devine
proprietar din acel moment, preia bunurile respective libere de sarcini, eventualele sarcini
dispuse de instituit se sting, in masura in care acele persoane au avut cunostiinta de existenta
substitutiei fideicomisare.
A doua modalitate prin care dispunatorul poate transmite bunul este legatul, in favorea
instituitului. Si aici, chiar daca se transmite prin legat, substituitul doar la deschiderea succesiunii
instituitului va dobandi dreptul de proprietate. Regulile discutate la donatie sunt aplicabile si
legatului.
Substitutia fideicomisara este ineficace cand nu intervine acceptarea din partea
substituitului, sau in masura in care ar interveni un caz de caducitate(ar predeceda substituitul
instituitului => ramane valabil doar legatul facut in favoarea instituitului), ori daca nu sunt
incheiate in mod valid legatele - nu au capacitate fie dispunatorul, fie instituitul.
Mecanismele similare substitutiei fideicomisare sunt dublul legat conditionat, substitutia
vulgara (cea in care se dispunea in favoarea unei persoane, iar in masura in care ea nu o accepta ,
substitutia va reveni altei persoane) - e posibil ca intr-o substitutie fideicomisara simpla sa fie
inglobata una vulgara, dubla liberalitate in nuda proprietate si uzufruct - in realitate este evident
ca nu avem de a face cu o substitutie fideicomisara pentru ca obiectul este diferit, una poarta
asupra nudei proprietati si una cu privire la uzufruct, fideicomisul simplu (nu se instituie
obligatia pentru instituit de a conserva bunul, ci este rugat sa transmita bunul in favoarea unei
alte persoane), legatul precativ (cand nu am elementele comune pentru substitutia fideicomisara).