Sunteți pe pagina 1din 50

Istoria bonsailor

Oamenii au cultivat plante in vase si ghivece de mii de ani, de obicei pentru


proprietatile lor culinare si medicinale, insa rareori pentru frumusetea lor. Cand erau
plantate pentru aspectul decorativ, se alegeau in functie de flori, de frunze, de culoarea
scoartei sau de gingasia fructelor lor.
De-a lungul timpului, in China au fost adusi mici copacei in boluri din Egipt. Intr-o
zi, s-a ivit un nou concept. Oamenii au renuntat la a creste plantele doar pentru
proprietatile lor, ci au decis sa creeze peisaje miniaturale a mediului inconjurator. Astazi, la
mai mult de 2000 de ani, aceste pen-jing-uri constituie o parte majora din cultura bonsailor
in China si Orientul Indepartat.
Deasemenea, au fost mostenite o multime de legende. Una dintre ele spune ca
un imparat obez considera ca vizitatul teritoriilor sale era prea obositor.Asadar, a ordonat
slujitorilor sa-I faca in curtea interioara a palatului o gradina ce sa imite toate domeniile
sale.Astfel, el putea sa supravegheze totul, doar privind pe fereastra. Nimeni nu stie daca
aceasta legenda este adevarata sau nu, insa pe vremea aceea, sa ai un peisaj in miniatura
era un semn de statut elevat.

Inceputurile:
Cultura arborilor izolati intr-un vas a aparut mai tarziu, insa data exacta ramane
un mister.Acestia se numeau pun-sai si formele lor
reprezentau deseori animale sau pasari. Primele dovezi
au fost gasite in mormantul printului Zhang Huai, ce a
murit in anul 706 in timpul dinastiei Tang, sub forma a
doua tablouri ce arata doi servitori ce cara obiecte
crezute a fi bonsai. Desi arta exista foarte mult timp,
exista foarte putine dovezi referitoare la data exacta a
aparitiei ei.Singurele indicii ar fi cateva referinte din
timpul dinastiei Jin.
Este clar ca arta bonsailor a fost adusa in
Japonia de catre chinezi in urma schimburilor culturale
dintre cele doua tari in timpul secolelor XI si XII. Japonezii
au schimbat numele din pentsai in bonsai (bon=copac si sai=vas, NU se pronunta bonZai).
Astazi, mai exista si alte denumiri, cum ar fi bonkei sau bonseki, acestea fiind rar intalnite.
Aceste fapte sunt atestate de faimosul tablou al calugarului buddhist, Honen, ce a fost
decorat cu bonsai si dateaza din secolul XII. Apoi, Seami(1363-1444) a creat o drama
bazata pe povestea Regentilor lui Kamakura, Hojo Tokiyori. In aceasta piesa era vorba
despre un batran sarac pe nume Tsuneyo caruia i-au fost arsi trei bonsai, ultimele sale
posesiuni.
Japonezii au redefinit conceptul de arbore in miniatura, simplificandu-l la
elementele sale de baza si apoi rafinand aspectele artistice si horticole, astfel incat au
devenit dificil pentru restul lumii sa le urmeze. Dealtfel, au definit stilurile clasice, pornind
de la aspectul trunchiului si terminand cu amplasamentul ideal
al ramurilor, proportiile copacelului si relatia dintre planta si
vas. Ca si in China, primii oameni ce s-au apucat de design si
ingrijire au fost calugarii, scolarii si aristrocratii. La inceput,
arborii au fost luati din natura, numindu-se yamadori, insa,
odata cu dezvoltarea artei, au fost crescuti in plantatii si apoi
modelati.
Evolutia tendintelor de-a lungul timpului:
Bonsaii, ca toate activitatile si hobby-urile a fost
supus la variatii ale modei de-a lungul anilor. De exemplu, in
mijlocul secolului XVII, pasionatii erau uimiti de frumusetea cameliilor ( fam. Theaceae, sp.
Camellia) si de cea a azaleelor ( fam. Ericaceae, sp. Rhododendron) si in fiecare an se
prezentau noi varietati.Exista chiar si un document ce spunea ca sunt 162 de varietati noi
de azalee si 200 de camelii...
De-a lungul vremurilor, au fost cel putin trei stagii distincte ale dezvoltarii artei in
cea a "bonsailor moderni". Una dintre ele avea in vedere reducerea maxima a
dimensiunilor plantelor. Multe varietati de copaci au fost cultivate ca mame (boaba de
fasole). Acestea erau crescute in vase foarte mici, cam de marimea unei palme,
exprimand posibilitatea ca "universul sa incapa in mana cuiva".
Un alt stagiu a fost cel "Edo" (1603-1868) ce s-a stabilit ca o disciplina artistica
inalt rafinata. Tehnicile s-au ritualizat iar formele si pozitiile ramurilor au fost supuse unui
cod foarte strict. Mai multe manuale au fost tiparite, ilustrand regulile ce trebuiau urmate
obligatoriu pentru obtinerea bonsai-ului ideal, cu instructiuni horticole exact precizate.
Aparitia in Europa:
Arta a fost prezentata in Europa la sfarsitul secolului XIX, la Paris, in timpul
expozitiilor din anii 1878, 1889,1900 si apoi la Londra in 1910. A fost introdusa de calatori,
ce descoperisera Orientul si adusesera carticele cu informatii despre arta bonsailor

imbinate cu un pic de umor. Aveau titluri cum ar fi: " Curios despre japonezi", "Eseuri
despre horticultura japoneza", "Gradini japoneze".
Ca o ironie a sortii, faptul ca bonsaii au devenit asa de cunoscuti in Europa se
datoreaza celui de-al Doilea Razboi Mondial. Militarii si diplomatii ce s-au intors din
perioada de serviciu in Japonia au adus suveniruri. Multi copacei au murit de-a
lungul timpului, inainte de a afla cum se ingrijesc, insa cativa inca mai traiesc
si in zilele noastre. In aceeasi perioada, au fost tiparite eseuri ce aratau
metodele folosite de japonezi pentru a obtine copacei pitici. Au fost formulate
ipoteze, ce s-au dovedit a fi adevarate. In 1889, J.Vallot a scris un articol publicat in
"Buletinul Societatii Botanice din Franta" despre "cauzele fiziologice ce opresc dezvoltarea
in arborii japonezi". Paul Claudel, in timpul perioadei sale ca Ambasador al Frantei in
Japonia, a fost surprins, coplesit si captivat cand a vazut o padurice de bonsai din artari
japonezi (Acer palmatum) . A contemplat asupra acestori arbori cu frunze cazatoare si
spunea ca nu-si poate inchipui o zi fara sa-si imagineze cum ar fi sa se plimbe printre ei, sa
stea pe o bancuta si sa auda cantecul pasarilor.
Incepand cu anul 1920, scule create special pentru bonsai, incluzand clesteleconcav; au devenit disponibile in Japonia. Dupa doi ani de la cutremurul din 1923, 30 de
familii de crescatori profesionisti de bonsai s-au mutat in nord-est,
langa orasul Omiya...Acest oras al bonsailor va deveni un mecca,
fiind vizitat de entuziasti din toata lumea.
Intre timp, cluburile si asociatiile bonsai au inceput sa
organizeze diferite evenimente cu scopul de a introduce arta la cati
mai multi oameni. Expozitia Kokufu, cea mai importanta expozitie de
acest gen, ce a fost tinuta prima oara in Tokyo in 1934 intr-un
restaurant de catre "The Kokufu Bonsai Society" a devenit un
eveniment anual. Apoi, in anul 1934 a fost redenumita "The Nippon
Bonsai Associaton" si a fost autorizata de catre Ministerul Japonez al
Educatiei drept singura organizatie oficiala din Japonia. In America,
donatia generoasa de 30 de bonsai din partea Japoniei a starnit
dezvoltarea "National Bonsai
Collection" din Washington D.C.
In zilele noastre, arta bonsailor se practica in
lumea intreaga, si diferentele de cultura, de climat si de
specii proprii fiecarei tari provoaca dezvoltarea stilurilor si
a tehnicilor noi. Ficusul, platanul, molidul au fiecare stilul
sau natural distinct ce reflecta formele bonsailor, si
prezinta singularitati horticole ce necesita crearea de noi
tehnici adecvate. Cluburile locale sunt formate din grupuri
de pasionati, mereu doritori sa se ajute unii pe ceilalti in
invatatul lor. In fiecare an, in numeroase seminarii si
conventii nationale si internationale, amatorii si
profesionistii se reunesc pentru a-si expune arborii si a-si
imbogatii cunostiintele.
Primul meu bonsai
Pentru inceput, ar fi trebuit sa precizez ce este un bonsai,
insa e mai simplu sa precizez ce nu e. Un bonsai nu este un arbore
modificat genetic astfel incat sa ramana pitic, nu este hranit cu
potiuni magice ce ii limiteaza cresterea, nu este supus la nici un
tratament crud. Este doar un copacel normal ce este ingrijit si tuns
in mod regulat.De fapt, daca ii procuram suficienta apa, lumina si

aer, un bonsai poate supravietui cel putin la fel de mult ca unul din natura din aceeasi
specie. In traducerea sa literala, termenul japonez bonsai semnifica arbore intr-un vas. Insa
de-a lungul secolelor, a capatat un continut mult mai bogat.
Prima dumneavoastra initiere in taina bonsailor probabil ca a fost facuta in ziua
cand ati primit un copacel cadou. In acest caz, nu sunteti singurul ce a trait aceasta
experienta. Bucuria de a tine un copacel atat de firav in propriile maini, stiind ca viata lui
depinde doar de ingrijirea dumneavoastra este incredibila. Acest farmec al artei continua
sa motiveze o groaza de entuziasti din lumea intreaga sa creeze si sa cumpere bonsai.
Acelasi farmec va argumenteaza dorinta de a citi aceste randuri.

Responsabilitati:
Inainte de a va cumpara un bonsai, trebuie sa intelegeti responsabilitatile
implicite.Un bonsai nu este un obiect oarecare pus intr-un colt doar pentru a fi
admirat...Este o planta vie, ce are nevoie de ingrijire constanta, de multa grija, de pasiune
si de un strop de iubire. Un bonsai nu poate supravietui unei infestari cu paduchi cum
poate un arbore din natura, nu poate sa-si mareasca radacinile pentru a cauta apa in
perioada de seceta, nu primeste in mod regula elemente nutritive de la animalele si
vegetatia aflata in descompunere. Un bonsai este complet dependent de posesor. In
schimb, veti fi recompensat cu tot ce are mai bun de oferit, incepand cu noi frunzulite,
pana la flori inmiresmate si fructe superbe. Cresterea acestor copacei nu este grea, este
chiar foarte usoara, singura conditie fiind implicarea totala in ingrijirea lor, fara nici un pic
de superficialitate
.
Din acest moment, aveti doua posibilitati de a va apuca de
bonsai: una rapida si usoara si una lenta si grea, si anume
cumpararea unui bonsai gata facut sau al unui copac de la o sera si
modelarea acestuia.Fiecare vine cu avantajele si dezavantajele sale,
ce sunt opuse intre ele: bonsaii gata formati sunt instanti, nu
dureaza ani de zile pana obtii rezultate insa nu prezinta nici o
amprenta personala, pe cand copacii cumparati si modelati dureaza
mult pana sunt gata insa exprima ideile si spiritul artistului, fiind o
extensie a sufletului acestuia. Asadar, puteti sa urmati doua cai
diferite pentru a ajunge in acelasi loc.Eu va sfatuiesc sa urmati
indemnurile urmatoare.
Ce bonsai sa alegem:
Primul bonsai ar trebui sa fie unul gata format, preferabil cat mai ieftin, astfel
incat entuziastul sa se obisnuiasca cu necesitatile
si pretentiile acestuia. Deasemenea,
in cazul in care acesta moare, va putea fi usor reinlocuit fara ca pierderea lui sa constituie
o problema financiara grava. Apoi, odata cu trecerea timpului si cu acumularea de
experienta, se pot achizitiona si alti bonsai, din ce in ce mai scumpi si mai frumosi.Cand
pasionatul considera ca este pregatit, se poate duce la o sera sa-si cumpere un copac
nemodelat
si sa se apuce de acesta. Dupa ce va termina prima modelare, va fi rasplatit
cu o "privire" asupra unui viitor bonsai ce va exprima
sentimentele artistului, fiind
astfel motivat in continuare sa-si dezvolte hobby-ul. In continuare, va voi explica cum sa va
asigurati ca faceti alegerea potrivita, atat in privinta copacilor nemodelati cat si a bonsailor
gata facuti, vorbind la comun pentru amandoi.
Surprinzator sau nu, primul pas se va petrece chiar in locuinta
dumneavoastra.Daca viitorul bonsai va fi unul de interior,
atunci trebuie sa va asigurati ca aveti un loc cu suficienta
lumina. Exemple de astfel de locuri ar fi in fata unei ferestre
orientata spre sud, sau a uneia orientata spre E-S-V sau chiar
spre est. Lumina este o prima conditie foarte importanta daca
doriti ca bonsaiul dumneavoastra sa prospere.
O a doua conditie este temperatura. Daca puteti asigura
copacelului o temperatura constanta intre 18 si 25 grade
Celsius atunci fiti sigur ca plantuta se simte bine. O a treia si
ultima conditie este umiditatea. Daca aveti aparate de aer conditionat sau resouri in
locuinta, inseamna ca aerul este foarte uscat in incapere. De aceea, este recomandat, sa
asezati bonsai-ul peste o tava plina cu pietris. Apoi adaugati apa, suficienta cat sa nu
ajunga radacini(adica pana la nivelul vasului). Apa ce se va evapora va forma o atmosfera
umeda in jurul copacelului, ridicand astfel umiditatea. Tin sa precizez ca nu exista bonsai
de interior, aceasta denumire este data speciilor tropicale sau subtropicale ce se pot

adapta la conditiile din locuintele umane.


In cazul in care bonsai-ul va fi de exterior, atunci trebuie sa aveti in vedere ca o
sa va trebuiasca un loc pentru iernat, preferabil un garaj, sau un loc neincalzit, protejat de
bataia vantului. Deasemenea, un loc usor umbrit, astfel incat planta sa nu stea in soare in
timpul dupa-amiezii.
Inainte de a ajunge in magazine, bonsaii petrec mult timp inchisi in containere, ei
fiind hraniti cu o doza puternica de ingrasamant cand pleaca de la producator pentru a
rezista transportului. De aceea, inainte de a achizitona un bonsai, trebuie sa aveti in
vedere urmatoarele aspecte. In primul rand, uitati-va la starea generala a bonsai-ului. Daca
prezinta frunze ingalbenite, rupte, uscate, gaurite, sau infestate cu diferiti paduchi sau
afide atunci incercati sa evitati acel specimen deoarece starea sa de sanatate nu este cea
mai buna. Cautati copacei cu frunzele cat mai verzi si mai vii la culoare. Apoi, apucati usor
planta de trunchi si cu mare grija incercati sa o ridicati. Examinati radacinile, daca sunt
multe, fibroase, dense, alb-crem la culoare si au impanzit toate portiunile solului inseamna
ca sistemul radicular este foarte bun. Daca solul miroase a
mucegai, radacinile cad, sunt inchise la culoare, si se
faramiteaza usor, ocoliti acel copacel. In continuare uitati-va la
trunchi...incercati sa evitati cicatricile cauzate de taieri de
ramuri, de grefari prost facute(se gasesc la baza, arata ca si
cum trunchiul ar fi fost taiat in doua si lipit gresit la loc) si
respectiv de cicatricile cauzate de increstarea sarmei lasata
prea mult timp pe trunchi. Pentru arborii de exterior, este
preferat sa fie cumparati la inceputul primaverii, fix inainte de
a-si deschide mugurii, sau chiar in timpul toamnei/iernii
pentru a putea observa structura ramurilor mai usor. Pe urma,
uitati-va la structura bonsai-ului. Incepeti cu trunchiul, vedeti
sa devina din ce in ce mai subtire (conicitate=taper) cu cat se
apropie mai mult de varf (apex).Acelasi lucru se aplica si
referitor la grosimea ramurilor. Incercati sa va feriti de cele ce
se incruciseaza, de umflaturile cauzate de mai multe ramuri ce
pornesc din acelasi punct, deoarece sunt inestetice. Ramurile
trebuie sa fie distribuite cat mai uniform de jur imprejurul trunchiului. Aveti grija si la
radacinile superficiale (nebari), in modul ideal, acestea ar trebui sa porneasca in toate
directiile si sa fie clar vizibile. In privinta formei, se prefera una ce este placuta din punct
de vedere estetic, insa gusturile difera de la o persoana la alta, asadar nu va pot da multe
detalii despre forma. Pur si simplu cautati ceva ce va place cum arata.
Daca alegeti o padure bonsai, atunci studiati fiecare copacel individual (ca si cum
ati studia un bonsai) si apoi grupul ca un intreg. Acesta trebuie sa se incline in aceeasi
directie, curbele trebuie sa fie paralele si complementare, comparati diametrul si
inaltimea trunchiurilor, de preferat este sa fie cat mai variate si echilibrate. Nici o ramura a
unei plante nu trebuie sa se intersecteze cu o alta ramura sau trunchi al alteia. Daca
alegeti un bonsai plantat pe o stanca, atunci repetati procedura ca si pentru un bonsai
obisnuit, insa acordati atentie speciala stancii si radacinilor ce se "preling" pe
aceasta.Incercati sa gasiti un specimen ce are o armonie intre stanca si radacini.
Clasificare dupa lumina necesara:
Cum v-am spus mai devreme, lumina este unul dintre factorii cei mai importanti.
Asadar, in functie de tipul
de bonsai si luminozitatea disponibila, am facut patru
categorii cu speciile ce se preteaza acelor locatii:
Bonsai de interior - Ficus retusa, Ficus benjamina, Myrtus communis, Nandina (bambus),
zone umbroase:
Sageretia theezans.

Bonsai de interior - Ficus retusa, Serissa foetida, Carmona microphylla,Sageretia theezans, Olea
zone luminoase:
europeae, Bougainvilleea glabra, Punica granatum, Podocarpus.
Bonsai de exterior Rhododendron (Azalee), Acer palmatum, Acer buergerianum, Carpinus
- zone umbroase: betulus, Ginko biloba, Taxus baccata.
Bonsai de exterior Ulmus parvifolia, Chaenomeles lagenaria, Cotoneaster, Juniperus sargentii,
- zone luminoase: Ilex crenata, Picea abies, Wisteria floribunda, Pinus parviflora, Pinus
thunbergii, Malus, Pyracantha.
De unde cumparam:
In Bucuresti, din pacate, nu sunt multe sere de unde se pot cumpara
bonsai.Singurele pe care le stiu sunt cele de la Romstal Garden pe Sos.Vitan - Barzesti 11A,
Sector 4 Tel./Fax: 332.09.01-06 si pe Sos Pipera, imediat cum treceti linia de cale ferata.
Mai puteti gasi si pe drumul spre Prisma, la CriStyle Gardens.Deasemenea am mai vazut
bonsai si pe la florarii, insa mai rar...Cautati la Florariile Tria's si la Florariile Iris.Pentru
copaci nemodelati, cautati la Romstal Gardens,CriStyle, Eco Horticultura Bd. Timisoara
nr.89, sector 6 si pe drumul spre Snagov.

Ingrijirea bonsailor

Un bonsai este pur si simplu o forma de horticultura miniaturizata. Este foarte


simplu sa urmezi instructiunile de udare, de fertilizare sau de tundere. Insa intelegerea
proceselor ce se intampla in interiorul unui arbore va spori increderea si placerea
dumneavoastra in ingrijirea acestuia.
Radacinile:
Ce rol au?
Radacinile au trei roluri foarte importante.
Primul este rolul de sustinere. Acestea se raspandesc in
toate directiile, ancorand astfel copacelul.
Cel de-al doilea rol este de absorbtie si de
transport al apei si sarurilor minerale. In timpul
cresterii, radacinile au extremitatile albe si mai
umflate,fiind acoperite de perisori microscopici

unicelulari ce au rolul de a absorbi apa cu sarurile minerale din sol. Aceasta este partea
cea mai activa din radacinile unei plante. Dimensiunile radacinilor depind de mediul in care
se afla. Astfel, in medii aride, copacii isi dezvolta radacini lungi ce pot cauta apa pe o
suprafata intinsa, pe cand in mediile umede, radacinile sunt fine si fibroase, nedepasind
suprafata coroanei. Asadar, un bonsai trebuie sa aiba un sistem radicular foarte bine
dezvoltat, foarte ramificat si dens pentru a putea face fata necesitatilor acestuia.
Ultimul rol este cel de stocare al elementelor nutritive. In timpul iernii, acestea
inmagazineaza rezervele de hrana pentru primavara. Aceste tesuturi se gasesc in
radacinile lemnificate, fiind vital sa se pastreze cateva astfel de radacini intr-un bonsai.
Cum functioneaza radacinile?
In natura, arborii emit la inceput o radacina principala, numita radacina pivotanta.
Aceasta are rolul de aancora planta si de a cauta apa. Desi la inceput ati putea spune ca
ea continua sa creasca in lungime tot restul vietii, aflati ca se va infinge in pamant doar
pana ajunge la o sursa constanta de apa. Radacina pivotanta prezinta o
structura asemanatoare ramurilor, si anume este foarte groasa la baza si
devine din ce in ce mai subtire spre varf, iar ramificatiile se indesesc odata
cu distanta de la baza. Desi prima radacina emisa de catre o planta, rolul ei
principal este cel de sustinere, neavand un randament ridicat in cazul
absorbtiei de apa. De aceea, in cazul arborilor din pepiniere, aceasta a fost
sectionata, promovand ramificarea ei in radacini secundare, mai capabile din
punct de vedere al preluarii elementelor nutritive din sol. Acestea au mai
multi perisori, sporind astfel randamentul. In mediul natural, copacii au un spatiu teoretic
nelimitat de extindere a radacinilor, insa in cazul unui bonsai, acesta este limitat. De
aceea, radacinile trebuie sa fie foarte eficiente, sa fie dense si ramificate. Cresterea lor
este stimulata de umiditatea si oxigenul prezent in sol.
Apa este adusa in planta prin intermediul procesului numit osmoza. Fenomenul se
desfasoara in micii perisori de pe suprafata radacinilor. Membrana acestora este semipermeabila, adica este plina de milioane de pori microscopici ce pot lasa doar o singura
molecula de apa sa treaca. Cand concentratia de saruri minerale in radacina este mai
mare decat cea din sol, atunci moleculele de apa din sol traverseaza porii pentru a dilua
solutia. In acest moment, concentratia de saruri minerale din perisori este mai mica decat
cea din celulele vecine, asadar moleculele de apa traverseaza inca o celula si tot asa. Pana
cand ajung la xylem-ul din centrul radacinii, de unde urca in restul copacului prin
capilaritate. Porii din membrana semi-permeabila permit doar trecerea moleculelor de apa.
Absorbtia sarurilor minerale se face printr-un proces electrochimic. Toate moleculele sunt
incarcate fie pozitiv fie negativ. Astfel, daca planta are nevoie de o molecula de potasiu,de
exemplu, ea va elimina un ion de hidrogen si va primi unul de potasiu din sol. Simultan,
unul dintre pori isi va adapta forma pentru a permite trecerea acestei molecule. Acest
proces la nivel microscopic se petrece de aproximativ un miliard de ori pe zi.
Arderea radacinilor se petrece atunci cand concentratia de saruri minerale din
sol este mult mai mare decat cea din radacini In acest moment se va petrece fenomenul
denumit osmoza inversa, si anume radacina va elimina molecule de apa in incercarea de a
scadea concentratia din pamant, ajungand eventual la deshidratare. Acest lucru se poate
intampla cand depasim dozele recomandate de ingrasamant.
Inaintea iernii, plantele incep sa-si stocheze rezerve de energie in radacinile vechi
si groase. In interiorul acestora se formeaza fascicule conducatoare de seva ce se numec
phloem, care se regasesc in aceeasi masura si in trunchi si in ramuri. Zaharurile din arbore
incep sa coboare prin phloem, iar cel din radacini incepe sa se ingroase odata cu
inmagazinarea lor. Aceste rezerve vor fi folosite in primavara pentru deschiderea de noi
muguri. De aceea nu se tund radacinile in timpul toamnei/iernii, deoarece s-ar pierde
resurse importante ce in primavara vor incetini dezvoltarea sau chiar vor omori bonsai-ul.
In primavara, daca doriti sa schimbati pamantul, asigurati-va ca mugurii s-au deschis.

Acest lucru arata ca s-au folosit cel putin jumatate din rezervele de zahar din radacini si ca
este in siguranta sa le tundeti.
Trunchiul si ramurile:
Ca si radacinile, trunchiul si ramurile au trei functii importante: de stabilitate
structurala, de transport al sevei si de stocare al rezervelor. Asigura deasemenea cea mai
buna distributie a frunzelor pentru a obtine maximul de suprafata. In continuare vom
vedea tesuturile din interiorul trunchiului si al ramurilor, incepand cu centrul.
Duramen
Acesta este tesutul mai inchis la culoare din
care e format centrul unui copac si este lemn mort.
Rolul sau este doar structural, el nu mai stocheaza
rezerve de energie sau transporta seva de-a lungul
arborelui. Se formeaza cand xylem-ul isi pierde din
functii odata cu imbatranirea si se transforma in
duramen.
Xylem
Urmatorul tesut se gaseste in continuarea duramenului si are tot un rol structural,
insa are si scopul de a transporta seva bruta (apa si sarurile minerale) de la radacini la
frunze. Cresterea lui formeaza vestitele cercuri din sectiunea unui copac. Motivul
alternantei lor este ca in timpul sezonului de crestere, copacul se ingroasa mai mult,
producand inele mai groase decat in timpul sezonului de repaus (iarna) cand produce inele
mai subtiri.. Pentru a afla varsta unui copac, se numara inelele mai inchise la culoare, NU
cele mai deschise. Productia de noi celule de xylem permite ramurilor sa-si pastreze pozitia
dupa ce au fost legate. Indata ce rezistenta noului xylem este suficient de mare pentru a
contracara cea a duramen-ului, putem indeparta firele.
Cambium
Acest tesut verde poate fi observat daca zgariati usor coaja unei ramuri. Este
tesutul celular esential pentru viata unei plante. Desi grosimea lui este de doar o celula,
este foarte activ, producand pe partea interioara xylem iar pe cea exterioara phloem.
Cambium-ul isi poate schimba eficacitatea in functie de conditiile de crestere ale arborelui.
Foarte adaptabil, el poate creea atat xylem si phloem, cat si noi muguri sau noi radacini si
poate deasemenea sa fuzioneze cu cambiumul altei plante. Daca vom taia o ramura in
timpul sezonului de crestere, cambium-ul isi va mari diviziunea celulara in acea zona,
emitand noi muguri pentru a incerca sa refaca foliajul pierdut. Tot el asigura productia de
tesut cicatrizant. Un copac in natura creste in medie cu 2,5 cm pe an, pe cand un bonsai
creste cu 0,25mm.
Phloem
Acest tesut are rolul de a distribui seva elaborata de la frunze in tot corpul plantei
si de a inmagazina resursele energetice pe parcursul iernii. Pe partea exterioara, vechile
celule se intaresc si se transforma in scoarta, conferind aspectul batran bonsai-lor. Phloemul are si alte misiuni. Fiind etansa, nu permite ca umiditatea sa paraseasca acest tesut. La
suprafata ei, se pot observa mici structuri sferice, numite lenticel ce au scopul de a asigura
schimbul de gaze intre atmosfera si arbore. Scoarta protejeaza phloemul de lovituri, de
insecte si de maladiile criptogamice.
Frunzele:

Fiecare frunza este o uzina de alimentare foarte eficienta ce converteste apa din
sol in hrana pentru planta sub actiunea luminii solare. Acest proces se numeste fotosinteza
si se desfasoara astfel: apa si cu sarurile minerale ajung in frunza, unde impreuna cu
bioxidul de carbon extras din atmosfera prin stomate si sub actiunea luminii solare captata
de pigmentii verzi din frunze (clorofila) se transforma in amidon si zaharuri complexe. Sunt
anumite specii de copaci ce au frunzele rosii tot timpul. Acestia au pigmenti de clorofila
insa sunt mascati de cei rosii (anthocianine), aflati in cantitati mai abundente. La nivelul
frunzelor exista doua procese importante: cel de fotosinteza si cel de respiratie. Respiratia
se produce in timpul noptii, cand planta elibereaza molecule de dioxid de carbon prin
intermediul stomatelor. Acestea se gasesc pe fata inferioara a frunzelor si mai au rolul de a
regla evaporarea foliara, deschizandu-se si inchizandu-se in functie de temperatura si
umiditatea ambientala. O evaporare minima se petrece mereu, cu scopul de a reinnoi
aportul de apa proaspata de la radacini.
Tipurile de frunze variaza de la specie la specie si sunt facute pentru a functiona
in conditii maxime in diferite tipuri de mediuri. De exemplu, plantele ce traiesc in semiumbra au frunzele delicate, subtiri, uneori acoperite de perisori pentru a limita evaporarea
foliara. Cele care traiesc in zonele aride si secetoase, au frunzele groase ce pot inmagazina
multa apa. Iar cele ce nu suporta apa sau frigul au frunzele ceruite. In alte cazuri mai
speciale, de exemplu coniferele, au frunzele sub forma de ace, pentru a impiedica zapada
sa se astearna pe ramuri si pentru a limita evaporarea.
Toate frunzele au un lucru in comun, si anume mugurii.
Mugurii sunt o frunza comprimata foarte puternic. Acestia sunt
inconjurati de niste solzi ce au rolul de a-i proteja impotriva
naturii, ploilor, frigului si a insectelor. In general, mugurii se
gasesc la baza fiecarei frunze, numindu-se muguri axilari si sunt
de dimensiuni medii. Alti muguri ce mai pot fi gasiti sunt cei
apicali, ce cresc in varful fiecarei ramuri, fiind un pic mai mari
decat cei precedenti. Acestia sunt primii ce se deschid
primavara. Un ultim tip de muguri sunt cei adventivi, ce sunt
distribuiti intamplator pe trunchi si ramuri si care se deschid in
urma unor tunderi puternice ale ramurilor. Nu se pot vedea cu ochiul liber. Insa mai este un
alt tip de muguri, cei florali, acestia neavand aceeasi structura ca cei normali. Apar pe
ramuri, fie la capetele lor, fie de-a lungul lor, avand dimensiuni foarte mari. Ca si la frunze,
exista diferite forme de muguri. Astfel, spre deosebire de cei ai foioaselor, mugurii
coniferelor arata complet diferit. In cazul molidului (Picea alba) sau al Larix-ului (Larix
decidua), de exmplu, acele lor arata ca niste mici tufe. Pe cand in cazul pinilor, din muguri
cresc "candele" din care se dezvolta ace. Este important ca atunci cand tundem un bonsai
sa tinem cont de orientarea mugurilor. De exemplu, daca taierea unei ramuri se face
deasupra unui mugure orientat spre dreapta, noua ramura ce va creste din acel mugure va
fi orientata tot spre dreapta.
Auxinele
Auxinele sunt cei mai importanti hormoni dintr-un copac. Sunt produsi in celulele
meristematice si au functia de a promova alungirea celulelor, inainte de diviziunea lor. Una
dintre cele mai cunoscute auxine este Acidul Acetic Indoleic (Indole Acetic Acid sau IAA).
Acesta actioneaza la nivelul varfurilor ramurilor si radacinilor astfel: in cazul ramurilor, cu
cat concentratia este mai mare, cu atat cresterea e mai puternica, iar in cazul radacinilor,
este exact invers. Insa orice concentratie de IAA promoveaza cresterea. In continuare vom
vedea diferite procese si influenta auxinelor asupra lor.
Fototropism:
Este fenomenul ce face ca plantele sa se apropie sau sa se departeze de lumina.
Lumina solara face ca prezenta auxinelor sa fie diminuata in acea zona, astfel, in zonele

umbrite, auxinele se vor gasi in cantitate mai mare iar ramurile vor avea o dezvoltare mai
rapida in incercarea de a gasi lumina. Nu se recomanda punerea bonsailor la umbra in
incercarea de a stimula cresterea, deoarece desi ramurile vor creste mai mult, ele vor fi
mai subtiri iar distanta dintre frunze va fi mai mare.
Geotropism
Este procesul ce face ca ramurile sa creasca in sus desi sub actiunea fortei
gravitationale (geotropism negativ) iar radacinile sa creasca in jos (geotropism pozitiv).
Dominanta apicala
Prezenta auxinelor in zonele dintre varfurile plantei (radacini si ramuri) previne
cresterea de noi muguri in zonele laterale. Astfel, varful o sa creasca mai mult decat
ramurile laterale. In momentul cand varful taiat, creste nivelul de auxine din zonele
laterale, promovand astfel cresterea lor.
Caderea frunzelor
Aceeasi prezenta a hormonilor in zonele laterale controleaza caderea frunzelor. In
timpul toamnei, cand fotosinteza si nivelul auxinelor sunt scazute, legatura dintre petiol si
ramura se slabeste, determinand astfel pierderea frunzei.
De ce pot trai bonsaii mai mult decat rudele lor din natura?
In mediul natural, un copac creste pana cand ajunge la
inaltimea sa predeterminata genetic. In acest moment, coroana
incepe sa extinda. Din cauza lipsei de lumina din interiorul
acesteia, isi pierde frunzele. Odata cu cresterea ei, distanta ce
trebuie parcursa de la radacini pana la frunze se mareste.
Frunzele si radacinile primesc din ce in ce mai putina seva bruta,
respectiv elaborata si astfel incetul cu incetul, copacul incepe sa
moara. Motivul pentru care nu se intampla acest lucru la un
bonsai este ca in urma tunderilor repetate, acesta nu ajunge
niciodata la dimenisunile sale maxime. In teorie, un bonsai ar
putea trai un numar infinit de ani, atata timp cat produce xylem
si phloem in cantitatile necesare.
In acest moment probabil ca aveti deja o idee despre ce ar trebui sa ii oferiti unui
bonsai ca sa supravietuiasca. In continuare va voi spune cum trebuie sa il ingrijiti ca sa fiti
sigur ca o sa prospere.
Lumina:
Asa cum am mai spus, plantele au nevoie de lumina pentru a realiza fotosinteza.
Cantitatea necesara depinde de la o specie la alta. In general, incercam sa plasam bonsaiul intr-un loc cu lumina indirecta. Cand un copacel este pus in soare direct, frunzele tind sa
se incalzeasca, stomatele se inchid pentru a micsora evaporarea foliara iar fotosinteza
inceteaza. Acest lucru nu este de dorit in cazul unui bonsai, deoarece impiedica
dezvoltarea, putand fi chiar fatal. Totusi, exista specii de plante ce pot suporta soarele
direct, cum ar fi ienuperii (Juniperus sargentii) ce cresc pe piscurile montane. Daca bonsaiul este de exterior, atunci cautati un loc in gradina dumneavoastra ce este insorit,
preferabil orientat spre E,S sau V. Aveti grija sa nu fie in bataia directa a soarelui. Daca
este, construiti un acoperis dintr-o plasa de plastic transparenta deasupra lui, pentru a
reduce cantitatea de lumina. Un loc potrivit pentru un bonsai ar fi sub un arbore matur,
insa nu fix sub ramurile acestuia, ci la marginea lor.
In cazul in care bonsai-ul este de interior, puneti-l intr-o camera luminoasa
orientata spre aceleasi puncte cardinale. Daca il puneti langa o fereastra,aveti grija sa nu

fie acoperit cu o perdea, deoarece in noptile reci, diferenta de temperatura dintre spatiul
dintre geam si perdea si temperatura camerei poate fi periculoasa pentru bonsai. Daca nu
dispuneti de o camera luminoasa si trebuie sa folositi lumina artificiala, urmati aceste
sfaturi. Asezati deasupra bonsailor minim trei tuburi fluorescente (cautati cu spectrul cat
mai larg) de minim 30W la distanta de 15cm de varfurile acestora. Puneti-le doua deasupra
si unul in spatele copaceilor. Verificati cu ajutorul palmei sa nu se incalzeasca foliajul.
Pentru bonsaii de interior, nu uitati sa ii intoarceti cate un sfert de cerc o data la 2-3 zile.Un
semn al lipsei de lumina este distanta marita dintre noduri (locul de unde pornesc frunzele)
si ca frunzele tinere sunt ingalbenite.
Temperatura:
Bonsaii se impart in trei grupe: cei temperati, cei subtropicali si cei tropicali. Prima
grupa poate tolera inghetul, cea de a doua poate rezista la frig iar ultima nu trebuie
expusa la aceste conditii, preferand caldura tot timpul anului. Acestea sunt temperaturile
tolerate pentru fiecare grupa:

Exista temperaturi limita de la care bonsaii incep sa sufere, cea inferioara fiind de
la -10 Celsius in jos iar ce superioara de la 30 Celsius in sus. Printre reactii se numara
ofilirea frunzelor, pierderea ramurilor chiar si moartea bonsai-ului.
Bonsaii de exterior au nevoie de o perioada de iernat, cu temperaturi intre -10 si
0 Celsius. Daca aceasta perioada nu le este oferita, vor deveni din ce in ce mai slabi si vor
muri. Deasemenea, este interzis sa se aduca bonsaii de exterior in interior pentru mai mult
de cateva ore, dupa ce si-au pierdut frunzele. Aceasta schimbare rapida de temperatura
poate fi fatala si poate sa faca arborele sa-si deschida mugurii, consumandu-si astfel
resursele inainte de inceperea primaverii.
Ca orice alta planta, bonsaii au nevoie de circulatia aerului. A nu se confunda cu
curentii de aer, ce sunt miscari continue de aer, nefiind indicate pentru copacei. Daca
bonsai-ul este in interior si circulatia aerului e redusa, atunci se recomanda sa-i fie facut
vant cu ajutorul unei foi de hartie o data pe zi. Acest lucru e necesar pentru impiedicarea
formarii ciupercilor sau a instalarii insectelor pe bonsai. Daca bonsai-ul e de exterior,
trebuie protejat de actiunea vanturilor puternice, care pot smulge frunzele sau chiar il pot
darama.
Udarea:
Desi vi s-ar parea ciudat, bonsaii sufera mai mult de prea multa apa decat de prea
putina. In cele mai multe cazuri intalnite, oamenii pun bonsaii intr-un vas cu apa, in ideea
ca isi va trage el singur cata apa are nevoie. Aceasta idee este complet gresita si nu va
aduce decat la putrezirea radacinilor. Nu se poate stabili cu exactitate cand trebuie sa uzi
un bonsai, deoarece necesitatile sale de aport de apa variaza mereu in functie de
temperatura si lumina. Insa cu vremea va veti da seama cat de des trebuie udat doar din
privit. Un mod simplu de a verifica daca este nevoie de o udare, este sa atingeti cu degetul
suprafata solului. Daca este inca umeda, mai asteptati, daca este uscata atunci udati-l. O
alta metoda ar fi sa introduceti o bagheta de lemn pentru 20 de minute in pamant si apoi
sa o scoateti. Daca pare uscata este timpul pentru o udare. Tin sa precizez ca daca un
bonsai este lasat uscat COMPLET pentru mai mult de cateva ore, frunzele se vor usca, si
exista riscul sa pierdeti din ramuri sau chiar tot bonsai-ul. In cazul opus, daca udati copacul

mereu, riscati sa va putrezeasca radicinile, lucru ce va duce la ofilirea si ingalbenirea


frunzelor. Putrezirea intervine dupa trei pana la 5 zile de stat incontinuu in sol ud ( NU
umezit).). Semnul ca unui copac incep sa-i putrezeasca radacinile este ca frunzele batrane
incep sa se ingalbeneasca.
Cum se uda?
Modul cel mai bun de udare este cel natural, si anume ploaia. De aceea, va
recomand sa va cumparati o stropitoare cu gat lung pentru a putea sa va udati cat mai
bine bonsai-ul. Acesta trebuie udat peste tot, pana cand curge
apa prin gaura din fundul vasului, avand grija sa nu lasam locuri
neudate. Incercati sa nu deranjati pamantul din jurul radacinilor
cand faceti aceasta operatiune. Un alt fel de udare este cel prin
scufundare. Introduceti arborele intr-un vas, si umpleti-l incet cu
apa pana la un cm peste nivelul superior al ghiveciului. Asteptati
pana cand nu mai apar bule de aer la suprafata apei. Aceasta
metoda este recomandata doar in cazul in care s-a uitat sa se
ude bonsai-ul sau pamantul s-a compactat, nefiind recomandata
in cazul udarii zilnice, deoarece se acumuleaza saruri in sol.
Temperatura apei trebuie sa fie egala cu cea a
ambientului, nefiind preferate diferentele mari de temperatura. Cea mai buna apa este cea
de ploaie, cu conditia sa nu fie acida. A doua optiune ar fi apa fiarta si lasata sa se
raceasca peste noapte. Insa, in cazul unor colectii mari de bonsai, se poate folosi si apa de
la robinet fara nici o grija.
In cazul bonsailor de interior, se recomanda asezarea copacelului pe un vas de apa
cu pietris (asigurandu-ne ca nivelul apei nu ajunge la radacini) pentru a spori umiditatea
din jurul acestuia. Puteti deasemenea sa-l pulverizati cu apa pe frunze, pentru a indeparta
praful.
Daca observati pe marginea vasuri depuneri albe-galbui de saruri, inseamna ca apa
este prea dura, si o data pe luna trebuie sa udati bonsai-ul cu o solutie de o lingura de otet
la 2 litri de apa.
Sistemele automate de udat sunt foarte bune, atata vreme cat avem grija sa curga
suficienta apa incat sa ude tot pamantul iar timpul dintre udari sa fie suficient cat sa lase
solul sa se usuce la suprafata (primul cm de la suprafata). Cele mai bune sunt cu detector
de umiditate si cu temporizator.
Ce facem cand plecam de acasa?
In aceste cazuri exceptionale, este recomandat sa rugati un vecin sa aiba grija de
plantele dumneavoastra (dupa ce a fost instruit in prealabil) sau sa apelati la serviciile unei
firme de gradinarit sau chiar la clubul nostru. Daca plecati pentru cateva zile si nu aveti la
cine apela, umpleti cada cu apa, inchideti toate geamurile din baie si puneti bonsai-ul pe o
piatra in mijlocul cazii si udati-l, avand grija ca apa sa nu ajunga la nivelul inferior al
vasului. Umiditatea generata de evaporarea apei din cada ar trebui sa fie necesara pentru
maxim 4 zile.
Fertilizarea:
Toate plantele au nevoie de trei elemente nutritive esentiale pentru a supravietui:
azot (N), fosfor (P) si potasiu (K) si de cateva oligoelemente cum ar fi fier (Fe), magneziu
(Mg), zinc (Zn), bor (B), molibden (Mo), etc.
Pe ambalajul ingrasamintelor apare un raport NPK. Acesta este format din 3
numere. Cu cat numerele sunt mai apropiate, cu atat acesta este mai echilibrat. De ex:
NPK 10-10-10. Daca diferentele dintre numere sunt mari, atunci acesta devine un
ingrasamant specific: De ex: NPK 20-9-3 este un ingrasamant puternic in azot ce poate fi
folosit pentru gazon. Deasemenea, cu cat numerele sunt mai ridicate, cu atat

ingrasamantul este mai puternic.


Modul de folosire este scris pe pachet. In cazul bonsailor se poate folosi in doua
moduri. Daca se doreste o crestere puternica a acestuia, se foloseste un ingrasamant cu
numerele cat mai ridicate. Daca bonsai-ul a ajuns la forma finala, atunci se alege un
ingrasamant cu numerele cat mai mici pentru a restrictiona cresterea.
Ingrasamantul se aplica in general, o data la doua saptamani. Ca o regula generala,
se prefera folosirea a mai multor doze diluate decat a uneia singura si puternica, aceasta
putand arde radacinile.
In functie de provenienta lor, fertilizatorii se pot imparti in doua grupe. Cei organici
si cei anorganici.
Ingrasamantul organic este provenit din surse naturale, cum ar fi balegarul,
mranita, compostul de frunze, excremente de pasari, etc. Acesta trebuie amestecat cu
pamant inainte de a fi folosit deoarece este prea puternic. In alta ordine de idei, poate fi
folosit doar vara, deoarece descompunerea sa se face doar sub actiunea caldurii.
Ingrasamantul anorganic, sau cel de sinteza, este cel gasit in orice magazin de
plante, fiind vandut sub mai multe forme: lichid, praf, pulbere sau bobite. Eu va recomand
sa-l folositi pe cel lichid deoarece in cazul celor solide este mai greu sa stabiliti
concentratia corecta.
Cele trei elemente nutritive majore:
Azotul - N:
Azotul favorizeaza productia de ramuri robuste si de frunze sanatoase si cu un
colorit viu. Lipsa de azot se traduce prin ingalbenirea tuturor frunzelor, incetinirea
proceselor de crestere. Prea mult azot produce multe crengute groase cu tesuturi moi si
frunze foarte mari, inestetice.
Fosforul - P:
Are rol in cresterea radacinilor si ingrosarea trunchiului. Stimuleaza deasemenea,
aparitia fructelor si florilor.Prea putin fosfor se traduce printr-o crestere incetinita, saraca,
iar prea mult prin uscarea marginilor frunzelor.
Potasiul - K:
Acesta echilibreaza efectele azotului. Este esential pentru
productia de flori si fructe, si in protejarea plantei impotriva maladiilor
criptogamice, cat si in marirea rezistentei sale asupra intemperiilor.
Arderea marginilor in cazul artarilor (Acer palmatum) sau al carpenilor
(Carpinus betulus) se poate evita prin marirea dozei de potasiu. Prea
putin potasiu incetineste cresterea, face ca tinerele frunze sa se
curbeze si sa se intareasca.
Cand se foloseste:
Primul lucru ce trebuie spus este ca e inutil sa aducem ingrasamant unei plante
atunci cand nu are nevoie sau cand nu-l poate folosi. In al doilea rand, este recomandat sa
se foloseasca doze mai des la jumatate din concentratia lor, decat mai rar si la
concentratia originala.

Sper ca aceste informatii va vor fi de ajutor in ingrijirea cat mai corecta a bonsailor
dumneavoastra. Pentru mai multe informatii, cititi paginile despre daunatori cat si fisele
speciilor.
Boli si daunatori
Nu exista boli sau daunatori specifici pentru
bonsai. Micii arbori sufera de aceleasi atacuri ca si rudele
lor din natura. Singura diferenta fiind ca din cauza
dimensiunilor reduse, bonsaii nu sunt in stare sa faca fata
unei infestari asa cum ar putea un copac din natura. De
aceea, trebuie sa fiti permanent atenti la semnele unei
eventuale imbolnaviri, si sa-i verificati o data la cateva
zile, de obicei cand ii udati. Insectele si bolile pot ataca
radacinile, trunchiul, ramurile sau frunzele. Asadar, fiecare
parte a unui copac este susceptibila. O masura preventiva
este sa va asigurati ca lucrati cu scule igienice, curate si
sa acoperiti toate taieturile cu chit cicatrizant. In cazul in
care credeti ca un bonsai este infectat, si ati lucrat la el,
spalati-va mainile si ustensilele inainte de a ingriji un alt
copacel, pentru a preveni raspandirea bolii. Izolatii pe cei
bolnavi de cei sanatosi. Anumite insecte, cum ar fi afidele
sau paduchii-lanosi, apar mereu. Bolile criptogamice sunt
foarte rar intalnite. Furnicile nu sunt daunatori,insa pot
indica prezenta afidelor. Acestea produc un lichid dulce pe care furnicile il colecteaza. Pe
acest lichid pot creste spori periculosi de fumagina. Ramele nu sunt nici ele periculoase,
ele producand doar tunele prin pamant. Insa e mai bine sa le scoateti, scufundand
ghiveciul intr-un vas cu apa. Dupa jumatate de ora, vor aparea la suprafata.
Inainte de a cumpara un insecticid/fungicid fiti siguri ca este facut pentru maladia
respectiva. Asigurati-va ca ati udat planta inainte de a aplica produsul. Daca bonsaiul are
nevoie de apa, atunci acesta nu isi va face efectul cum trebuie. Acoperiti suprafata solului
cu o folie de plastic cand folositi spray-uri sau stropiti cu solutii. Pulverizati atat partea
superioara a frunzelor cat si cea inferioara. Aveti grija sa nu inhalati din vapori si sa va
spalati pe maini dupa ce ati terminat. Vaporizati mereu in directia vantului. Nu beti,mancati
sau fumati in preajma insecticidelor Tineti bonsaiul intr-un loc mai umbros timp de
cateva ore dupa aplicare. Iar daca aceasta pulverizare s-a facut intr-o camera, nu uitati sa

o aerisiti. In cazul in care substanta s-a scurs in solul copacelului, udati-l incontinuu timp
de 10 minute.
In continuare va voi prezenta tipurile de daunatori si bolile ce pot aparea, precum si
metodele de combatere ale acestora.

Daunatorii

Indicatii vizuale Perioada aparitiei

Tratament

Afide:sunt cele mai


comune insecte sugatoare
de seva. Culoarea lor este
verde, insa exista si specii
mai periculoase, cele

O substanta
Aceste insecte tind sa
lipicioasa pe
apara din primavara
frunze insotita de pana in toamna.
cadera acestora
sunt primele
semne. La o
inspectie mai
apropiata, veti
vedea ca
varfurile
ramurilor sunt
acoperite de
afide.

Pentru inceput,
incercati sa
eliminati cat mai
multe cu ajutorul
unui jet cu apa.
Apoi pulverizati
copacelul cu un
insecticid pe
baza de pyrethrina,
dicofol,
organofosfati
,organoclorati sau
unulprotectietotala sau cu
Mospilan. Repetati
aplicarea conform
instructiunilor de
pe ambalaj.

negre.
Afidele radacinilor:
acestea ataca sistemul
radicular atasandu-se la
capatul radacinilor si
sugand seva.

Cresterea
Perioada atacului este Se pulverizeaza
incetinita si lipsa in timpul sezonului de trunchiul si
vigorii sunt o
crestere, de primavara ramurile cu
indicatie. Cel mai pana toamna.
insecticid
usor mod de a
sistemic. Apoi se
verifica este o
uda o data
inspectia a
copacelul cu o
radacinilor.
solutie din acest
Ridicati cu grija
insecticid.
copacelul din
Frunzele si
ghiveci si daca
radacinile il vor
vedeti spori albabsorbi iar afidele
albastri atunci
vor muri in timp
copacelul este
ce se hranesc.
infectat. A nu fi
confundat cu
mycorhizae, o
ciuperca benefica
ce are culoarea
alb-crem.

Paduchi lanosi: insecte

Mici aglomerari Paduchii pot infecta


de puf alb la
copacul in timpul
baza frunzelor si sezonului de crestere.
a ramurilor.

acoperite cu un puf alb

La fel ca in cazul
afidelor, se
recomanda
spalarea lor cu un
jet de apa. Apoi
se aplica un
insecticid pe baza
de pyrethrina, dicofol
sau unul cu
protectie-totala
sau Mospilan.

Paduchi testosi: au forma


ovala, fiind acoperiti cu o
platosa
maronie.

Apar ca niste miciAtaca de primavara


Din cauza
umflaturi maronii, pana toamna, insa
platosei, acestia
cu o platosa
sunt observati mai des sunt greu de
protectoare. De vara tarziu.
eradicat. Cel mai
aici denumirea
bine este sa
testosi. Pot sa
folositi un
fie vazuti atat pe
insecticid
frunze cat si pe
sistemic. Daca nu
trunchi. Ca si
gasiti, incercati cu
afidele, excreta o
solutie de tutun.
substanta
Se recomanda
lipicioasa.
Mospilan sau orice
insecticid cu
protectie-totala.

Paianjenii rosii:mici
paianjeni ce-si construiesc
panze
intre
ramuri.

Apar sub diferite


culori, incepand
cu galben si
terminand cu
rosu. Sunt foarte
periculosi
deoarece se
inmultesc
repede. Daca
observati panze
de paianjen pe
copacelul
dumneavoastra
sau frunzele
devin argintii sau
se usuca
inseamna ca
aveti o posibila
infectie cu acest
daunator.

Apar tot in timpul


sezonului de crestere,
in conditii uscate si
calde in special. Nu
suporta umiditatea.

Taiati ramurile
afectate si
incercati sa-i
indepartati cu un
jet de apa.
Acestora le place
mediul cald si
uscat, asa ca
pulverizati regulat
copacelul cu apa
pentru a-ii
impiedica sa se
instaleze. Folositi
un insecticid
sistemic.

Omizile: larve de fluturi sau Frunzele sunt


Apar de obicei
mancate, gaurite, primavara si vara.
perforate..

molii.

Gandaci si viermi de
Gauri in scoarta
scoarta: traiesc sub scoarta copacului.
si
sapa

Cautati omizile
printre frunze.
Eliminati-le
manual, insa
folositi o manusa,
deoarece pot fi
toxice. Daca si-au
sapat tuneluri prin
scoarta, scoatetile afara cu un fir
metalic sau
astupati intrarea.

Apar pe durata
Indepartati
sezonului de crestere. ramurile afectate.
Aplicati spray-uri
pe baza de
parathion si lindane.
Adaugati
ingrasamant cu
mult potasiu si
fosfor.

tuneluri.
Mineri de frunze:mici

Tuneluri prin
frunze.

Apar pe durata
Aplicati un
sezonului de crestere. insecticid
sistemic,
preferabil
Mospilan.

insecte ce sapa prin frunze.


Musculite:apar sub mai

multe culori, verzi, negre

Daca vedeti
Apar de obicei la
musculite ce
bonsaii de interior, pe
zboara in jurul
tot parcursul anului.
copaceilor sau in
vasul de apa
atunci exista
riscul unei
infectii.

Aplicati un
insecticid pe baza
de pyrethrina sau
dicofol sau unul
protectie-totala.

Nematozi: mici viermisori Umflaturi in


Tot anul.
ce intra in radacini si
radacini,
provoaca putrezirea lor.
umflaturi. Ingalbenirea
frunzelor,
incepand de jos
si urcand treptat
spre varf.

Melci:

Frunze mancate, Tot anul, mai putin


rupte
iarna.

Udati copacelul cu
un spray pe baza
de parathion sau cu
nematocid.

Indepartati-i cu
mana, sau folositi
substante antimelci.

Maladii criptogamice:

Bolile

Simptome

Tratament

Mana:praf alb pe frunze,


adora conditiile calde si

Petice albe-crem si prafoase apar pe Aplicati un fungicid pe


frunze, extindandu-se permanent.
baza de cupru sau sulf.
Frunzele se incretesc.

uscate.
Phytophora sau radacini

putrezite:

Radacinile se innegresc si sunt moi la Se schimba pamantul


atingere. Au o compozitie
bonsai-ului si se tund
asemanatoare unei paste. Interiorul radacinile afectate. Se
lor ramane alb-transparent. Pamantul aplica un fungicid pe
miroase a putrezit. Frunzele se
baza de cupru.
ofilesc, incepand cu cele batrane.
Eradicarea acestei boli
este foarte grea, de cele
mai multe ori rezultand
in moartea copacelului.

Rugina Petice galbene apar pe scoarta noilor Aplicati un fungicid


:
ramuri. Seva curge din rani. Parti din impotriva ruginei. Taiati
frunze se coloreaza portocaliu sau
partile afectate.
galben. La conifere, acele se
inrosesc. Ramurile cresc in forma
literei S.
Verticiloza:

Lopho (Lophodermium
pinastre):

Frunzele se ingalbenesc incepand de Evitati sa folositi prea


la baza si se curbeaza.
mult ingrasamant pe
baza de azot. Indepartati
eventualele buruieni.
Eliminati frunzele
ingalbenite.

Dungi orizontale si galbene apar de-a Aplicati un fungicid pe


lungul acelor de pini.
baza de cupru.

Pete negre: Mici pete negre pe suprafata


frunzelor.

Indepartati frunzele
afectate. Stropiti cu un
fungicid pe baza de
cupru.

Sper ca aceasta lista de boli si daunatori sa va fie de folos. In Romania, cele mai
multe infectii se fac cu paduchii-testosi, lanosi, cu musculitele negre si cu afide Toate
acestea pot fi usor eradicate. Asa ca, nu va panicati ca o sa va fie omorat bonsai-ul,
sansele sunt foarte mici. Eu am bonsai atat de interior cat si de exterior de cel putin trei
ani, si pana acum am avut infectii cu paduchi si doar o data cu afide. Tineti cont ca
anumite specii de bonsai de interior sunt mai susceptibile sa faca o infectie decat celelalte.
Printre acestea se numara Carmona microphylla, Ligustrum sinensis si Punica granatum.
Asta nu inseamna ca trebuie sa evitati aceste specii, ci doar sa aveti in vedere cand va

cumparati ca se pot imbolnavi mai usor. O farmacie fito-sanitara puteti gasi in Bucuresti pe
strada Hristo Botev, pe colt.
Solul pentru bonsai

Compozitia solului in care se afla bonsaiul este unul dintre factorii cei mai
importanti in supravietuirea acestuia. Copacelul absoarbe toate nutrientele de care are
nevoie din pamant, de aceea trebuie sa ne asiguram ca ii oferim cele mai bune conditii sa
reuseasca acest lucru.
Ce inseamna un sol bun?
Un pamant de buna calitate trebuie sa aiba trei
caracteristici: drenaj, retentie buna a apei si a elementelor
nutritive si aerare suficienta.
Drenajul: paradoxal, nu uscarea radacinilor este inamicul
dumneavoastra, ci putrezirea lor. Asadar, este foarte important
ca pamantul sa aiba un drenaj bun. Apa turnata trebuie sa se
scurga prin gaurile de evacuare in urmatoarele 30 de secunde si sa dispara de la suprafata
in maxim 10 secunde de la incetarea udarii. Daca acest lucru nu se petrece, inseamna ca
amestecul nu este suficient de drenant si exista riscul ca radacinile sa putrezeasca
eventual. Componentele ce asigura un drenaj bun sunt pietrisul, tuful vulcanic, perlitul,
akadama, vermiculite sau ceramica expandata. Diametrul acestora ar trebui sa fie intre
2mm si 4mm. Deasemenea, mai puteti folosi caramizi pe care le spargeti in bucati, desi
este de preferat sa cumparati produsele de dinainte.
Retentia apei si a elementelor nutritive: pe langa drenajul bun, este important ca pamantul
sa retina suficienta apa cat sa-i ajunga intre doua udari. In mod ideal, aceasta ar trebui sa
se petreaca o data pe zi, insa vara probabil ca va trebui sa udati mai des, si iarna mai rar.
Componentele ce asigura retentia apei si a elementelor sunt turba, granulatul de turba,
mranita, acele de conifere si scoarta de pini. In general, veti folosi doar turba, insa puteti
incorpora si scoarta de pini cu succes. Mranita este mai rar folosita. Daca doriti sa folositi
frunze/ace moarte, incercati sa cautati frunze de carpen sau de fag si ace de pin deoarece
acestea se descompun cel mai greu. Diametrul particulelor trebuie sa se incadreze intre
2mm si 5mm. Puteti gasi un articol despre cum sa va faceti granulatul de turba in
sectiunea Articole.
Aerarea: radacinile au nevoie de oxigen ca sa functioneze corect. In lipsa acestuia,
bacteriile anaerobe se vor dezvolta si radacinile pot putrezi. Aerarea este oferita de catre
drenaj, asadar, cu cat amestecul este mai drenant, cu cat va patrunde mai mult oxigen in
acesta.
Cumparam pamant gata facut sau ni-l preparam singuri?
Totul depinde de cati bonsai aveti. Daca aveti unul, doi, trei bonsai, atunci nu
merita sa va chinuiti sa va faceti propriul amestec. Insa daca aveti o colectie numeroasa
sau doriti sa va implicati cu adevarat in aceasta arta puteti sa vi-l
preparati singuri. Pamant de bonsai gata facut cat si restul materialelor
se pot gasi la Romstal Gardens si se prezinta sub forma unor saci de 5,
10, respectiv 50 litri.
Cum se pregatesc materialele?
In primul rand asigurati-va ca materialele organice
(turba,mranita,etc) si cele anorganice (pietris,tuf vulcanic, akadama)
sunt umede. Daca sunt uscate se vor transforma in praf, si daca sunt

ude se vor lipi intre ele. Cu ajutorul unei site, veti cerne fiecare dintre materiale separat,
eliminand in primul si in primul rand praful. Acesta este foarte periculos deoarece daca
este lasat in amestec, va ajunge la baza vasului unde se va compacta si va impiedica
scurgerea lina a apei. Apoi, veti elimina particulele mai mari de 5, respectiv 4mm.
Cum se prepara?
Cantitatile din fiecare material depind de specia copacului, anotimp si conditiile
oferite. De aceea, nu exista un amestec universal valabil pentru toti bonsaii. Fiecare
crescator de bonsai are propriul amestec ce se adapteaza conditiilor sale. Pentru inceput,
veti incepe cu o compozitie standard si o veti adapta pe parcursul anilor.

Foioase

Amestecul trebuie sa fie in jur de 60% organic si 40%


anorganic. O alternativa pentru plantutele tinere sau
proaspat colectate din natura este cel de 50% organic si
50% anorganic.

Conifere Compozitia sa fie intre 30-40% organic si 70-60% anorganic.


Coniferele au in general nevoie de un drenaj mai bun decat
foioasele. Singura exceptie o reprezinta Chiparosul de balta
(Taxodium distichum) unde se foloseste un amestec de 4050% organic si 60-50% anorganic.
Bonsai de In cazul acestora se foloseste un amestec de 50-70%
interior organic si 50%-30% anorganic.
Azalee

Azaleele si plantele acidofile prefera un sol mai acid de


aceea trebuie evitata incorporarea de calcar in amestec.
Compozitia acestuia trebuie sa fie 50% organic si 50%
anorganic. Turba, acele si scoarta de conifere sunt compusi
ce maresc aciditatea solului.

De exemplu, pentru un stejar (Quercus robur), amestecul poate fi:


-60% turba si 40% pietris;
-40% turba, 20% granulat de turba si 20% pietris, 20% tuf
vulcanic;
-5% scoarta de pin, 45% turba, 30% pietris, 20% akadama;
Si lista poate continua... Odata cu trecerea anilor, veti observa ce
probleme exista, de cata apa aveti nevoie, cata apa consuma
fiecare specie si veti ajunge la propriul amestec.
Materiale ce nu trebuie incorporate in amestec
Sub nici o forma nu veti pune in amestec: calcar, creta,
balegar, nisip, pietris din zonele de langa litoral, praf, pietris din
zonele de constructii, compost. Acestea pot contine impuritati,
toxine, sau pot avea concentratii prea mari de elemente nutritive ce pot arde
radacinile.Tineti minte ca dupa ce veti schimba pamantul unui bonsai cu un altul cu alta
compozitie, va trebui sa va adaptati regimul de udare.
Schimbarea pamantului

Oricat de neplacuta poate parea schimbarea pamantului pentru un pasionat, ea


trebuie facuta in mod regulat daca se doreste obtinerea unui bonsai sanatos. Trebuie
retinut ca atata vreme cat se face in mod corect, acesta este benefica bonsai-ului si nu-I
face nici un rau. In cazul bonsailor cumparati din florarii sau sere,
va recomand sa schimbati pamantul in prima primavara deoarece
acesta este de o calitate indoielnica.
De ce se schimba pamantul?
Multa lume ar zice ca aceasta operatiune are loc pentru a-l
pastra mic, insa nu este adevarat. Bonsai-ul este mentinut mic prin
tunderi la nivelul coroanei sau al trunchiului. Motivul pentru care se
realizeaza este ca se doreste imbunatatirea vigorii si mentinerea
sanatatii sale. Iata de ce: odata cu ingrosarea, radacinile isi pierd
din functiile de absorbtie, acestea desfasurandu-se in principal la
varfurile lor. Concomitent, pamantul din zonele cu radacini groase
(cele care si-au pierdut functia de absorbtie) se va compacta si va
crea o masa neoxigenata ce poate cauza aparitia bacteriilor ce
produc putrezirea radacinilor. De aceea, incercam sa pastram radacinile fine cat mai
aproape de trunchi, pentru a imbunatati ramificatia lor si implicit starea de vigoare a
copacelului cat si pentru a scurta distanta dintre capatul radacinilor si frunze. De ce?
Imaginati-va traseul de la frunza pana la radacina ca fiind un pai din care trebuie sa sugeti
pentru a absorbi elementele si apa. Daca acesta este lung de 5 metri, va va fi mult mai
greu decat daca este lung de 30 de cm. Dupa tunderea radacinilor, se stimuleaza
ramificarea lor si astfel vor aparea noi radacini fine in locul celor taiate. Chiar daca volumul
radacinilor scade odata cu tunderea, densitatea lor creste odata cu trecerea anilor ca
urmare a ramificarilor repetate, de aici provenind vigoarea sporita.
Cand se schimba pamantul?
Solul trebuie schimbat cand radacinile invadeaza complet vasul, incercuindu-l, cand
ies prin gaurile de evacuare, cand apa se scurge mai greu decat de
obicei, cand cresterea pare sa se fi incetinit, sau cand au putrezit
radacinile. Pentru a verifica aceste lucruri, asezati vasul pe o parte si
usor scoateti bonsai-ul din el, tragand usor de trunchi. Inspectati
radacinile si daca se aplica una sau mai multe din cele enuntate mai
sus, trebuie sa schimbati solul.
Replantarea are loc in general primavara, prin februariemartie. Pentru bonsaii de exterior, uitati-va mai intai daca mugurii sau deschis. Acest lucru semnaleaza faptul ca cel putin jumatate din
resursele copacelului s-au consumat si puteti replanta. In cazul
coniferelor, mai asteptati o saptamana de la deschiderea mugurilor la foioase, sau intrebati
pe forum cand puteti replanta. Pentru bonsaii de interior, replantati primavara devreme.
O alta perioada cand mai poate avea loc replantarea este toamna tarziu, insa in
acest caz este mai riscant deoarece radacinile trebuie sa se cicatrizeze pana la venirea
iernii si exista riscul putrezirii lor.
In cazul speciilor cu flori, situatia este mai delicata. Daca specia este nudiflora
(adica mai intai apar florile si apoi frunzele), aceasta se va replanta dupa ce au iesit florile,
insa inainte sa apara frunzele. Daca florile apar dupa frunze, atunci se va replanta inainte
de aparitia frunzelor.
Replantarea nu se va face niciodata vara deoarece copacelul este intr-o perioada
de stagnare atunci, iar in urma pierderii masei radiculare, partea superioara se va usca si
poate muri.

Cat de des se schimba pamantul?


Aceasta operatiune ar trebui sa aiba loc o data la 1-2 ani pentru bonsaii de
dimensiuni mici si medii, si o data la 3-5 ani pentru cei de dimensiuni mari sau in varsta.
Alti factori ce influenteaza programul de replantare sunt speciile (coniferele in general se
replanteaza mai rar decat celelalte specii), conditiile de crestere si varsta.
Cum se replanteaza?
Inainte de a va apuca asigurati-va ca aveti toate materialele pregatite, toate
sculele cu dumneavoastra si ca amestecul este facut. Acestia sunt pasii ce trebuie urmati:
1. Daca bonsai-ul urmeaza sa fie transplantat intr-un alt
ghiveci, pregatiti vasul prin acoperirea gaurilor de
drenaj cu o plasa de plastic si fixarea acesteia cu ajutorul a doua sarmulite. Treceti
apoi o sarma lunga prin ambele gauri de drenaj. Aceasta va fi folosita pentru a fixa
bonsai-ul in loc.
2. Daca veti folosi acelasi vas, procedati astfel. Asezati vasul pe lateral si tragand de
trunchi, scoateti bonsai-ul din acesta. Verificati mai intai daca nu sunt fire care-l tin
fixat. Daca nu sunt fire si nu vrea sa iasa, treceti un cutit pe marginea interioara a
vasului pentru a le desprinde.
3. Curatati vasul vechi de pamant si procedati ca la punctul 1).
4. Cu ajutorul unui carlig pentru radacini, trageti de acestea dinspre
interior inspre exterior, incercand sa le intindeti precum spitele unei
roti de bicicleta. Nu uitati sa curatati si sub bonsai, nu numai deasupra.
Incercati sa eliminati cat mai mult pamant, neuitand de cel din centrul
masei radiculare. Daca la suprafata solului exista muschi, incercati sa-l
pastrati pentru a-l transplanta la loc.
5. Pulverizati radacinile cu apa pentru a le pastra umede. Daca se usuca exista riscul sa
moara. Inspectati-le, uitandu-va dupa insecte, radacini putrezite,etc.
6. Cu o foarfeca, taiati intre 1/3 si din masa totala de radacini, decupand sectiuni in
V, cu varful inspre trunchi.
7. O data la cativa ani, radacinile acestuia ar trebui spalate de orice urma
de pamant. Acest pas trebuie realizat doar daca credeti ca s-a
compactat solul. In cazul coniferelor, mai pastrati din pamantul
original deoarece poate contine mycorhizae, o ciuperca benefica
radacinilor.
8. Umpleti din vas cu un material mai grosier, cum ar fi pietris pentru a garanta un
drenaj corect.
9. Peste acesta asezati un strat din amestecul de pamant. Apoi,
pozitionati bonsai-ul peste acesta. Pozitia bonsai-ului este
determinata de tipul vasului. Daca este un vas circular, acesta va
fi pus in centru. Daca este un vas dreptunghiular, se va pune tot
in centru, insa un pic mai la dreapta sau la stanga, in functie de directia de curgere
a acestuia.
10.
Legati firele astfel incat sa treaca pe deasupra radacinilor si
sa-l fixeze in loc.
11.
Completati cu pamant pana cand este la acelasi nivel cu
marginile vasului. Pe urma, cu un betisor, impingeti pamantul
inspre radacini, asigurandu-va ca nu au ramas spatii goale in sol.
12.
Este foarte important ca nivelul pamantului sa nu-l
depaseasca pe cel al vasului. Daca acest lucru se intampla, udarea nu se va face
corect si apa va curge pe langa vas, si nu in acesta.

13.
Daca aveti muschi, puteti sa-l plantati pe suprafata, insa aria acestuia nu
trebuie sa depaseasca mai mult de 50% din cea a pamantului.
14.
Udati abundent pamantul.

Sfaturi dupa replantare


Este perfect normal sa vedeti o incetinire, chiar o stagnare a activitatii copacelului
in urmatoarele sase saptamani de la schimbarea pamantului, perioada in care acesta isi
reface radacinile. Puteti sa-l hraniti cu un ingrasamant bogat in fosfor (P) la jumatate din
doza recomandata o data la doua saptamani pentru a-l ajuta sa-si refaca radacinile mai
repede sau sa-l udati cu un amestec de apa si hormoni de inradacinare. Este foarte
important sa nu fie lasat sa se usuce si nici sa se miste trunchiul, deoarece noile radacini
sunt foarte sensibile in primele saptamani. Asezati copacelul intr-un loc luminos, ferit de
soare direct si de curentii de aer.
Stilurile bonsailor
Bonsaii au diferite aspecte si personalitati asa cum si oamenii au diferite
individualitati si caractere. Si cum nici un om nu este exact la fel cu altul, asa nici un
bonsai nu se aseamana cu celalalt.
Cunoasterea stilurilor face parte din bagajul de
cunostiinte elementar pentru un pasionat.Acestea dicteaza
forma unui copacel, astfel incat rezultatul final sa fie cat mai
estetic si armonios. In fiecare bonsai veti gasi forma
triunghiului. Bonsai-ul uneste Raiul si Pamantul, creand o cale a
valorilor spirituale pe care omul o urmeaza in timpul in care
ingrijieste un copacel. O legenda veche spunea ca un batran isi
pastra tineretea deoarece atunci cand lucra la bonsai " timpul
statea pe loc". El obisnuia sa zica: "in timp ce florile se ofiliesc
iarna, in casa mea sunt mereu inflorite", ilustrand astfel
stagnarea timpului in aceasta arta. Bonsai-ul este de fapt un
simbol al eternitatii. De fapt, el evita timpul. Astfel reflectand
armonia dintre Om si Natura, dintre Cer si Pamant.
Panta triunghiului variaza de la un copacel la altul. Aceasta este esenta stilurilor.
Forma este definita de numarul de grade al unghiului format de o line verticala ce coboara
din varful arborelui (apex) pana la baza trunchiului si orizontala. Sunt cinci grupe de stiluri
de bonsai, fiecare cu stiluri primare si secundare.Copaceii mai pot fi clasificati si dupa
inaltime.
Maestrii japonezi ne-au "invitat" mereu sa cream noi stiluri, noi forme, inspirandune din natura ce ne inconjoara. Deasemenea, este adevarat ca un arbore este tot un
arbore oriunde in lume, si ca in clasele si stilurile japoneze acestia au toate formele
posibile, insa asta nu inseamna ca trebuie sa ne limitam la cateva stiluri si sa le repetam la
infinit, ci din contra, trebuie sa ne dezvoltam creativitatea, si sa
cream noi stiluri. In continuare va voi prezenta stilurile in functie de
inaltime si unghiul pantei.
Clasificare dupa inaltime:

Shito:
Mame:
Kotate Mochi sau Shohin:
Chiu Bonsai:
Dai Bonsai:

pana la 7,5 cm
de la 7,5 cm la 15 cm
de la 15 cm la 30 cm
de la 30 cm la 60 cm
peste 60 cm

Clasificare dupa unghiul pantei (stilurile propriu-zise):


Grupa 1: Un singur trunchi
Chokkan
(vertical
drept)

Shakan
(inclinat)

Kengai

(cascada)

Reprezentat de catre un singur arbore


drept, cu varful perpendicular pe baza.
Nu se admit curbe in forma trunchiului.
Ramurile sunt grupate cate trei (stangaspate-dreapta sau dreapta-spatestanga), alternand in simetrie si
micsorandu-si lungimea si grosimea
catre apex. Prima ramura trebuie sa se
gaseasca pe la o treime din inaltimea
trunchiului si sa fie cea mai
groasa.Orientarea acestei ramuri
dicteaza aranjarea copacelului in
ghiveci. Pozitia trebuie sa fie opusa
directiei de dezvoltare a ramurii.
Varful este inclinat la 45 in raport cu
baza. Dezvoltarea radacinilor vizibile
(nebari) trebuie sa fie in directia opusa
inclinarii trunchiului, conferind echilibru
arborelui. Prima ramura trebuie sa se
gaseasca pe la aproximativ o treime din
inaltime, fiind determinanta pentru
armonia copacelului.

Arborele este inclinat, si se revarsa


peste vas. Varful bonsai-ului este sub
nivelul inferior al vasului. Ghiveciul
trebuie sa fie foarte inalt, alegerea sa
facandu-se in functie de compozitie.

Bankan
(rasucit )

Destul de des intalnit in timpul istoriei,


acum a devenit rar. Trunchiul este
format din una sau mai multe curbe, ce
se incolacesc in jurul acestuia.

Stiluri secundare:
Moyogi
(vertical Initial refuzat de catre cei ce sustineau
curbat) puritatea stilurilor, a devenit din ce in ce mai
folosit. Nu neaparat deoarece este des intalnit
in natura, ci pentru ca permite o libertate
nemaintalnita la nici un alt stil. Spre deosebire
de stilul vertical drept, acesta are trunchiul in
zig-zag, avand curbe elegante. Ramurile
pornesc numai din exteriorul curbelor si se
inclina mai mult sau mai putin spre baza.
Han- Arborele este inclinat si coboara spre baza
vasului. Varful acestuia nu trebuie sa
depaseasca marginea inferioara a ghiveciului.
Are doua apex-uri, unul deasupra, situat
deasupra radacinilor si unul jos, la limita
vegetatiei.
kengai (semi-cascada)
Bunjingi
(in forma
de litere)

Foarte elegant prin simplicitatea lui, plina de


rafinament, acest stil a fost inspirat din vechile
picturi chineze. Aspectul cel mai socant este
raportul dintre inaltimea trunchiului si
grosimea lui. Deasemenea, ramurile sunt
concentrate in partea superioara a acestuia.
Literati este de fapt expresia unui copac care
incearca sa supravietuiasca printre alti arbori
mai inalti.Vasul este de dimensiuni mici,evazat
si rotunjit, fapt ce potenteaza proportiile.

Coroana este puternic ramificata, densa, in


forma ovala, aratand ca o matura. Bonsai-ul
este usor descentrat in raport cu ghiveciul.
Stilul e des intalnit la ulmi (Ulmus parvifolia) si
la Zelkova(Zelkova serrata). Este un stil des
intalnit in natura.
Hokidachi (matura)
Sabamiki (trunchi zgariat,
sfasiat, rupt in bucati)

Acesta este un stil foarte socant. Scoarta


trunchiului este scoasa pe bucati mari, este
scrijelita, gaurita, despicata...Ilustreaza
actiunea intemperiilor asupra unui copac, cat
si influenta animalelor salbatice ce isi ascut de
exemplu coarnele sau ghearele pe scoarta
acestuia.

Sharimiki (trunchi ce are


doar o linie de viata)

O variatie a stilului sabamiki. In acest caz,


toata scoarta copacului este scoasa, singura
legatura dinte ramurile cu foliaj si radacini
fiind o linie subtire de scoarta.

O reprezentare spectaculoasa a unui arbore


modelat de catre vant. Unghiul pantei este de
minim 45, vegetatia este gasita doar pe
partea interioara a inclinarii. Este singurul stil
in care se admint ramurile ce trec peste
trunchi. Varful poate sa fie decojit (Jin). Bonsaiul este asezat intr-un ghiveci plat, plasat in
pozitia opusa inclinarii.Radacinile vizibile
Fukinagashi (batut de vant)
(nebari) trebuie sa creasca in directia opusa
inclinarii.

Radacinile sunt expuse pe o parte importanta


din lungimea lor, bonsai-ul aparand ca si cum
ar fi ridicat pe ele.Ilustreaza un copacel caruia,
sub actiunea apelor, i-a fost eliminat pamantul
de sub baza, ramand cu radacinile in aer.

Neagari (radacini expuse)


Sekijoju (radacini-peste-

In acest caz, radacinile se infasoara peste o


piatra si apoi intra in pamant.Aspectul
radacinilor cat si cel al pietrei este foarte
important pentru armonia compozitiei.

piatra)
Bonsai-ul este plantat intr-o crevasa dintr-o
piatra. Ca si in stilul sekijoju, importanta
stancii este foarte mare pentru estetica
intregului ansamblu. Piatra poate fi acoperita
in anumite portiuni cu muschi, sau cu plante
de mici dimensiuni, pentru a complimenta
compozitia. Aceasta este amplasata intr-un
recipient cu marginea joasa, umplut cu apa.
Ishitsuki (copac-pe-piatra)
Mai este denumit si stilul sinuos, deoarece
trunchiul este foarte unduit, iar ramurile la fel.
Se numeste caractita, deoarece ramurile
seamana cu niste tentacule.

Takozukuri (caracatita)

Nejikan
(partial
rasucit)

Este o variatie a stilului bankan, in care doar o


portiune din trunchi este incolacita.

Grupa 2: Mai multe trunchiuri ce rasar dintr-o singura radacina


Tankan ( un singur
trunchi)

Din radacina creste un singur trunchi


Bonsai format din doua trunchiuri ce se dezvolta
din aceeasi radacina.

Sokan (trunchi dublu)


Sankan (trunchi triplu)

Bonsai cu trei trunchiuri.

Gokan (cinci trunchiuri) Bonsai cu cinci trunchiuri.


Nanakan (sapte
trunchiuri)

Bonsai cu sapte trunchiuri.

Kyukan (peste noua


trunchiuri)

Bonsai cu peste noua trunchiuri.

Kabudachi (in general, Stil ce reprezinta o generalizare a stilurilor de


trunchiuri grupate in
deasupra.
jurul unei singure
radacini)
Korabuki (mai multe
trunchiuri diferit
aranjate)

Spre deosebire de celelalte stiluri, acesta are mai


multe trunchiuri ce cresc din aceeasi radacina,
insa sunt la distante diferite.

Ikadabuki (stilul pluta) In acesta caz, trunchiurile ies dintr-o radacina ce


este de-a lungul vasului. In natura se formeaza
cand un copac se rastoarna, iar partea dinspre
pamant se inradacineaza, iar partea opusa

continua sa creasca.
Netsunagari (variatie a Spre deosebire de ikadabuki, acesta are radacina
stilului pluta)
sinuoasa, cu multe unduituri.
Grupa 3: Trunchiuri multiple/Paduri de bonsai
Soju (doi arbori)
Padure de bonsai formata din doi arbori.
Sambon-Yose (trei arbori)

Padure de bonsai formata din trei arbori.

Gohon-Yosei (cinci arbori)

Padure de bonsai formata din cinci arbori.

Nanahon-Yose (sapte
arbori)

Padure de bonsai formata din sapte arbori.

Kyuhon-Yose (noua arbori) Padure de bonsai formata din noua arbori.


Yose-Ue (mai mult de noua Padure de bonsai formata din mai mult de noua
arbori.

arbori)
Yomayori (aranjare de
arbori copiata din natura)

Aranjament de bonsai copiat dupa un peisaj din


natura.

Tsukami-Yose (mai multi


Stil ce ilustreaza mai multi arbori ce rasar din
arbori ce pornesc din acelasi acelasi loc, neavand o radacina comuna. Se
loc, neavand o radacina
intalneste des in natura.
comuna)
Grupa 4: Alte stiluri
Banyan (radacini ce coboara
din
Acest stil este des intalnit in zonele tropicale, la
ramuri) ficusi (Ficus retusa) si la Schefflera in special. In
conditii de umiditate ridicata si constanta,
acestora le cresc radacini din ramuri, ce coboara
si ajung sa se inradacineze in sol.

Sumo/Baobab

Des intalnit in Africa, in cazul baobabilor


(Adansonia digitata). Este reprezentat printr-un
trunchi foarte gros, cu ramuri scurte. O alta
specie ce mai prezinta acest stil este stejarul
(Quercus robur)

Pierneef

Stil intalnit doar in Africa, fiind caracteristic


pentru acacia(Acacia sieberana). Este o variatie a
stilului matura, insa in acest caz, coroana arata
ca o umbrela.
Intalnit doar la acacia(Acacia sieberana) si la
chiparosi de balta (Taxodium distichum).
Seamana cu stilul matura, insa are varful complet
plat.

Apex plat
Bushveld

Stil african, derivat din vertical curbat,


caracterizat prin trunchiul si ramurile crescute in
zig-zag, cu multe unghiuri drepte. A nu fi
confundat cu stilul sinuos.

Wonderbroom

Stil rareori intalnit la ficusi (Ficus retusa), fiind


observat doar la specimenele batrane. Se
formeaza cand ramurile unui ficus se curbeaza
catre sol, ating pamantul, se inradacineaza si apoi
din acestea cresc alti copacei.

Ficus salbatic

Iarasi, intalnit doar la ficusi. O variatie a stilului


matura, insa in acest caz, ramurile sunt foarte
lungi in comparatie cu trunchiul.
Flacara
Stil des intalnit la Ginko (Ginko biloba) .
Copacul se aseamana cu o flacara.

Plangator In general, se intalneste la salcii (Salix alba) si la


wisteria (Wisteria floribunda). Se caracterieaza
prin faptul ca ramurile coboara inspre pamant.

Tanuki
Este un bonsai fals. Se creeaza dintr-un trunchi
mort, prin care se
mascheaza un puiet ce este lasat sa creasca. Cu
timpul, acesta va
acoperi golurile ramase si va parea ca trunchiul
este al lui.
Grupa 5: Alte exemple, nu sunt luate ca bonsai in sensul strict al cuvantului
Bonkei/Saikei
Acest stil sugereaza gradinile miniaturale existente in
istorie. A fost creat de catre maestrul japonez Toshio
Kawamoto. Consista dintr-un peisaj intr-un ghiveci,
format din pietre, copacei, plante, muschi si nisip, ce
evoca un rau sau marea.
Pietre cu semnificatii divine, cu forme foarte frumoase
si implicatii
mitologice.

Suiseki
Kusamomo/Shitakusa

Plantatii de iarba sau bulbi.

Plantatii de iarba si
plante sezoniere

La fel ca si stilul de sus, numai ca apar si plantele


sezoniere.
Estetica bonsailor

Rolul arborilor a evoluat de-a lungul vremurilor. La inceput, erau folositi pe post
de protectie impotriva elementelor naturii, ca apoi sa aiba un rol important in religiile
primitive, fiindu-le atribuite puteri magice. Aceasta legatura spirituala este inca vie. Foarte
multi pasionati isi inchipuie zi de zi cum e sa traiasca prin mica lor padurice de bonsai

Lasand deoparte toate cunostiintele horticole implicate, disciplina bonsailor este


una strict vizuala, ce are rolul de a crea o imagine in miniatura a copacilor din natura: de
exemplu, o padure de fagi (Fagus sylvatica) in mijlocul unei campii, sau un pin (Pinus
sylvestris) batut de vant pe piscul unui munte. Posibilitatile de modelare sunt infinite,
fiind limitate doar de imaginatia dumneavoastra. In zilele noastre, artistii depasesc
imaginea acceptata de bonsai si creeaza adevarate sculpturi vii,
cu multe ondulatii, curbe si cu mult lemn mort. Spre deosebire
de arborii din natura, bonsaii au o imagine mult simplificata.
Astfel, un pin in mediul natural are in jur de 50 de ramuri, iar un
pin sub forma de bonsai are aproximativ 10. Deasemenea, si
dimensiunea frunzelor sau a acelor este redusa, fiind intr-o
oarecare armonie cu dimensiunile copacelului. Respectarea
proportiilor impune un numar de reguli estetice pentru a crea un
bonsai.
Proportiile:
La un arbore adult, raportul dintre grosimea trunchiului
si inaltimea copacului este cuprins intre 1/30 si 1/40. La un
bonsai, aceste proportii ar produce un trunchi incredibil de
filiform. De aceea, nu se depaseste raportul de 1/10. In zilele
noastre, raportul a scazut pe la 1/4, acesta relevand o varsta
mare, favorizand o scoarta matura cu o textura atragatoare.
Un alt factor important este inaltimea de la care porneste prima ramura. In mod
ideal, ar trebui sa apara la 1/3 din inaltimea trunchiului, insa se accepta si la 1/4. Singura
exceptie o reprezinta stilul in forma de litere (bunjingi), la care ramurile apar mult mai sus.
Foliajul a reprezentat mereu elementul de compromis, oricat de micsorate ar fi
frunzele, acestea par mereu in dezechilibru cu restul copacului. De aceea este recomandat
sa evitati speciile cu frunzele mari, si sa le alegeti pe cele cu frunze mici. Aceasta regula se
aplica in special la mame sau shohin, unde din pricina dimensiunilor reduse, este
important sa se foloseasca specii cu frunze mici. Daca doriti sa utilizati speciile cu frunze
mari, ajutati-va de acest sfat: petiolul reprezinta o frunza, iar frunza reprezinta o masa de
frunze.
Trunchiul:
Trunchiul trebuie sa devina din ce in ce mai subtire cu cat urcam spre varf. Aceasta
este regula de baza. Urmatoarea regula este una optionala (desi e preferat sa se aplice), si
anume ca radacinile (nebari) ar trebui sa fie vizibile la baza bonsai-ului ca apoi sa intre in
pamant. Deasemenea, daca un trunchi este curbat la baza, el trebuie sa fie curbat pe
toata lungimea sa, nefiind indicat sa avem parti cu multe curbe ce alterneaza cu parti
drepte, deoarece acestea strica armonia generala.
Ramurile:
Desi un arbore se inscrie in trei dimensiuni, multi
incepatori fac greseala de a se ocupa doar de o fata a
acestuia, si nu si de celelalte. Armonia bonsai-ului este
data de intreaga compozitie, nu doar de o parte a ei.
Pentru a va ajuta, urmati aceste indrumari:
a) prima ramura poate sa apara fie din partea
stanga a trunchiului, fie din partea dreapta, insa trebuie
sa se indrepte putin spre privitor.
b) a doua ramura trebuie sa fie pe partea opusa
si sa se indrepte tot putin spre privitor.
c) a treia ramura va fi orientata spre spatele

bonsai-ului pentru a crea senzatia de adancime.


d) ramurile cele mai groase sunt la baza si se subtiaza odata cu cresterea
inaltimii.
e) distanta dintre doua ramuri trebuie sa se micsoreze odata cu inaltimea.
f) nici o ramura nu are voie sa se intersecteze cu alta. Acest fapt ar crea un efect
de simetrie ce nu incita in examinarea trunchiului.
g) ramurile trebuie intotdeauna sa se armonizeze cu restul trunchiului, astfel,
daca trunchiul este unduit, la fel si ramurile, daca este drept, si ramurile sunt drepte.
h) daca doriti sa creati o imagine a unui copac tanar, ramurile trebuie sa fie
orientate fie orizontal fie usor inspre varf, daca doriti sa creati o imagine a unui copac
batran, acestea trebuie orientate inspre pamant.
i) nici o ramura nu trebuie sa se indrepte spre privitor.
Aceste reguli se vor respecta pe toata lungimea trunchiului. Odata inceputi, veti
observa ca este aproape imposibil sa satisfaceti toate regulile, decat daca veti incepe
bonsai-ul dintr-o samanta. Aceste norme nu sunt fixe, rolul lor este sa va indrume spre
directia potrivita pentru a perfectiona cat mai mult posibil copacelul dumneavoastra. Nu
lasati imaginatia sa va fie limitata de acestea. Experimentati noi aranjamente de
trunchiuri, de ramuri, de foliaj si veti constata ca se poate ajunge la acelasi rezultat in mai
multe moduri.
In continuare va voi prezenta doua moduri pentru a stabili proportiile ideale pentru
un bonsai sau pentru o padurice...
Patratul Lo-shu
Acesta este un patrat ce a fost impartit in 9 parti egale.
Centrul acestuia (5) simbolizeaza Raiul iar restul cele 8 puncte
cardinale. Suma fiecarui rand sau coloana este egala cu 15.
Spatiul reprezentat de cifra 5 marcheaza pozitia bonsai-ului in
vas. Planta poate sa fie pozitionata mai aproape sau mai
departe de celelalte patrate, insa nu trebuie sa-l depaseasca pe
cel propriu (5). Raportul dimensiunilor poate si el aflat cu
usurinta. Pentru asta se foloseste randul orizontal din mijloc (7,
5, 3). Astfel, daca un copac are inaltimea totala de 21cm,
atunci diametrul coroanei
trebuie sa fie de 15cm iar
inaltimea trunchiului de 9cm. Chiar si dimensiunea
vasului poate fi calculata pe acelasi principiu. Raportul
dintre inaltimea plantei si lungimea ghiveciului trebuie sa
fie 7:5. Un bonsai de 28cm are nevoie de un vas de
20cm.
Sirul lui Fibonacci
Acesta este un sir in care numarul precedent este
egal cu suma celor doua numere antecedente. Exemplu:
1, 1, 2, 3, 5 ,8, 13, 21, 34Pe baza acestui principiu se pot calcula cum se vor organiza
padurile de bonsai. De exemplu, daca avem o padure de 9 bonsai, aceasta va fi aranjata in
doua grupuri, unul de 5 si unul de 4. Daca avem una de 21 de bonsai, va fi aranjata din
doua grupuri, unul de 11 si unul de 10, care la randul lor vor putea fi impartitie in unul de
6, unul de 5, unul de 4 si unul de 6. Sirul este des intalnit si in natura, de exemplu, un con
de pin are 3+5=8 spirale intr-o directie si 5+8=13 spirale in cealalta.

Tunderea bonsailor
Tunderea bonsailor se efectueaza in patru cazuri: pentru a elimina o ramura
nedorita, pentru a intretine o forma deja realizata, pentru a crea o forma, sau pentru a
favoriza aparitia de noi muguri. In cazul copaceilor, taieturile trebuie facute cat mai discret
posibil si cu instrumente curate pentru a nu strica aspectul arborelui. Acoperiti fiecare rana
(peste 0,5cm in diametru) cu mastic pentru a promova o cicatrizare mai
rapida si mai sanatoasa. Inainte de a efectua orice taiere, asigurati-va ca
arborele este sanatos. Veti observa ca partea superioara a plantei va
creste mai mult decat cea inferioara. Acest fenomen se numeste
dominanta apicala. De aceea se va tunde mai mult varful decat zonele
inferioare, pentru a echilibra distributia foliajului. Deasemenea, tineti
minte ca foliajul bonsai-ului trebuie sa se incadreze intr-un triunghi.
Suprimarea ramurilor principale:
Acest procedeu este foarte simplu si necesita doar un pic
de atentie. Spre deosebire de copacii din natura, un bonsai nu are
aceleasi resurse energetice si se va vindeca mult mai greu. De
aceea trebuie sa aveti grija sa taiati ramurile cat mai aproape de
trunchi posibil. Aceasta operatiune se executa primavara, cand
vegetatia este activa si cicatrizarea poate sa inceapa imediat. Cu
ajutorul unui cleste concav taiati ramura respectiva. Daca este
foarte groasa, puteti incerca si cu un fierastrau. Directia taieturii trebuie sa fie paralela cu
cea a trunchiului. Dupa ce ati terminat, adanciti taietura cu o dalta pentru a va asigura ca
scoarta va creste in acea gaura si nu va crea o umflatura inestetica. Ciopliti din exterior
inspre interior. Aplicati pe urma mastic cicatrizant.
Intretinerea formei:
In anumite cazuri, o ramura devine prea lunga sau se
ingroasa prea mult, iesind din proportii. Sau o parte din foliaj
devine prea aglomerata. De aceea trebuie fie reconstruita, fie
curatata. Tunderea de intretinere se va realiza in intervalul de
timp cuprins intre sfarsitul primaverii si mijlocul verii. Daca se
doreste reconstruirea unei parti, se va tunde ramura cu o foarfeca
pana la primul nod, urmand ca de acolo sa se ramifice. De trebuie
curatata, atunci se va simplifica ramificatia, prin eliminarea
crengutelor ce sunt in plus. Daca aveti o structura terminata, insa apar noi ramurici verzi
ce nu se potrivesc cu stilul ales, le puteti elimina oricand.
Dezvoltarea unei forme:
Se poate intampla ca o zona din copacel sa fie lipsita de frunze, iar acest lucru sa
strice armonia generala a acestuia. In acest caz, fie se va lega o
ramura in pozitia respectiva, ca apoi sa fie tunsa si ramificata, fie
se va porni divizarea de la o ramura deja
existenta. Aceasta operatiune se va
desfasura de-a lungul sezonului de
crestere. In ambele cazuri, se procedeaza
la fel. Se suprima creanga din locul de unde
se doreste sa se inceapa ramificatia. Intodeauna se va taia
deasupra unei frunze, deoarece noii muguri vor iesi de la baza
acesteia. Tineti cont de directia frunzulitei, daca aceasta se
indreapta spre stanga, la fel va face si noua ramura. Repetati operatiunea pana obtineti

rezultatul dorit. Frunzele cresc in dimensiuni odata cu alungirea crengutei. Pentru a


impiedica acest lucru, taiati ramurica imediat ce a facut o pereche de frunze. Astfel,
aceasta nu va mai creste in lungime, implicit nici frunzele.
Favorizarea aparitiei de noi muguri:
Fenomenul apare cand o ramura este taiata, si pentru a compensa pierderea
foliajului, planta activeaza noi muguri de-a lungul acelei ramuri. Acest efect este folositor
atunci cand o ramura devine foarte lunga si fara ramificatii, sau are frunze doar la capat.
Pentru a stimula emiterea de noi muguri, ramura va fi taiata pana la locul dorit. Cel mai
bun moment pentru acest procedeu este vara, cand arborele este in plina crestere. In
cateva saptamani de la eliminarea partii din ramura, zona se va umple de noi muguri ce se
vor dezvolta in crengute.
Aceste tehnici se aplica la toate speciile de foioase. In cazul coniferelor sau al
plantelor cu flori, trebuie avuta mai multa grija.
Tunderea coniferelor:
Spre deosebire de foioase, daca un conifer ramane fara ace pe o
ramura, aceasta va muri. Deasemenea, coniferele nu se ramifica la fel ca
foioasele, la locul taiat, ci creeaza noi muguri in spate. Totodata, acestia nu
se taie cu foarfeca, ci se ciupesc varfurile cu degetele, pentru a evita
uscarea locurilor de taiere. In cazul ramurilor lemnificate, se pot suprima cu
foarfeca, respectiv cu clestele concav.
Tunderea speciilor cu flori:
Daca veti tunde un bonsai ce face flori la fel ca unul normal,
riscati sa pierdeti mugurii florali. De aceea, este bine sa asteptati pana
isi incheie inflorirea si sa-l lasati sa creasca liber pana la mijlocul verii.
Mugurii florali se deosebesc de ceilalti prin faptul ca sunt mult mai mari.
De obicei se gasesc la baza ramurilor, insa in cazul azaleelor
(Rhododendron indicum) se afla in varf.

Legarea bonsailor
Principiul modelarii bonsailor prin legarea cu sarma este foarte simplu. Cu ajutorul
unui fir metalic, ce se infasoara pe ramura,
aceasta se poate curba. Odata cu cresterea,
ramura se ingroasa si produce lemn nou. Sub fir,
scoarta este presata si densitatea lemnului se
mareste. Actiunea acestor doi factori ne permite
sa scoatem firul metalic dupa o anumita
perioada de timp, iar ramura sa ramana pe loc.
Specia, sezonul, grosimea ramurii si
conditiile de crestere dicteaza cat trebuie lasat
firul pe ramura. In general, la foioase se lasa
cam 1-2 luni, iar la conifere aproximativ 1 an.
Dupa ce ati legat crenguta cu sarma,

aveti grija sa o inspectati in mod regulat, in mod special daca este in


varful arborelui, unde cresterea este cea mai viguroasa. Daca observati
ca firul incepe sa se incastreze in scoarta, taiati-l imediat. Acest lucru
poate cauza cicatrici inestetice bonsai-ului si chiar moartea crengii
respective. Niciodata sa nu derulati firul inapoi (in loc sa-l taiati),
deoarece riscati sa raniti scoarta. Daca dupa ce ati taiat sarma, ramura
nu sta in pozitia dorita, relegati-o, insa in directia opusa. Deasemenea,
daca in timpul indoirii auziti troznete si pocnituri, opriti-va si readuceti
crenguta in pozitia initiala. Lasati firul asa cum e. Asteptati o luna pana
sa reincercati. Un sfat pretios este legati bonsai-ul cand solul este mai
uscat, deoarece este mai putina apa in tesuturi si sunt mai flexibile.
Aveti grija sa nu prindeti foliajul sub sarma, deoarece exista riscul unor
infectii.
Ce tip de sarma folosim?
Cel mai uzitat este cel din cupru, deoarece este maleabil la inceput, iar dupa ce se
aplica pe ramura se intareste. Mai il puteti folosi si pe cel din aluminiu sau din fier (aveti
grija la rugina fiindca poate pata scoarta). Daca doriti sa refolositi sarma de cupru, puteti
face urmatorul lucru: indreptati firul, incalziti-l pana devine alb si apoi scufundati-l imediat
intr-o galeata cu apa. Acest procedeu reda maleabilitatea acestuia, lucru ce-i permite sa fie
refolosit. In Romania nu exista sarma de cupru special pentru bonsai, de aceea trebuie sa
improvizati. Puteti gasi sarma de cupru la Bricostore, insa este cu izolatie (se recomanda
sa fie indepartata). Mai puteti folosi si vechi cabluri electrice, tot cu izolatia scoasa.
Cand legam?
Legarea se poate face oricand pe durata sezonului de crestere, insa e preferabil sa
se realizeze primavara, inainte ca mugurii sa se deschida (pentru a avea o imagine de
ansamblu mai buna) sau la mijlocul verii toamna deoarece atunci se opreste cresterea si
cad frunzele. In cazul pinilor (Pinus parviflora), asteptati pana primavara tarziu inainte de
a-i lega deoarece tesuturile se ingroasa foarte mult si riscati sa raniti scoarta. In general,
evitati sa legati ramurile ce nu sunt lemnificate.
Cat de lung si cat de gros trebuie sa fie firul?
De obicei se foloseste un fir cu lungimea mai mare cu 1/3 decat cea a
trunchiului/ramurii si cu grosimea egala cu 1/3 din cea a trunchiului/ramurii.
Daca si asa firul nu poate pastra ramura in pozitia dorita, puteti sa folositi mai multe fire
paralele sau unul mai gros.

Cum legam?
Inainte de toate, trebuie tinut minte ca
unghiul dintre ramura si sarma trebuie sa fie de
45. Aceasta inclinare ofera firului raportul optim
dintre lungime si rezistenta. Astfel, daca unghiul
este mai mic de 45, distanta dintre doua spirale
va fi prea mare si rezistenta va fi scazuta. Iar
daca unghiul va fi mai mare de 45, spiralele vor
fi prea apropiate si in momentul cand se va dori
sa se indoaie ramura, acestea vor musca din
scoarta Aveti grija si la cat de strans legati. In mod ideal, sarma ar
trebui sa inveleasca ramura, fara sa o stranguleze. In acelasi timp,
daca o legati prea liber, nu va putea sa sustina
crenguta. Evitati sa incrucisati firele deoarece se vor
crea puncte de presiune ce risca sa raneasca scoarta.
Toate firele alaturate trebuie sa fie paralele. In ultimul
rand, fiti hotarat cand indoiti o ramura, nu o mutati dintr-o pozitie in
alta pentru ca puteti distruge tesuturile.
Legarea trunchiului:
Acest procedeu se aplica in cazul unui puiet caruia dorim sa-i
curbam trunchiul pentru a-i da o infatisare mai interesanta. Pentru
inceput, trebuie ancorat firul prin infingerea lui (pe o bucata de 2-3 cm) in sol, fix langa
baza trunchiului. Se va tine in loc cu ajutorul mainii acest fir si se vor infasura doua spirale
de-a lungul trunchiului. Astfel, s-a realizat ancorarea firului. Apoi veti infasura in continuare
sarma pe toata lungimea trunchiului. Cu ajutorul degetelor mari veti aplica presiune in
locul unde doriti sa produceti indoirea. Indoiti pana ajunge in pozitia dorita. Daca revine la
pozitia initiala, mai adaugati un fir paralel cu acesta si reincercati. Daca auziti
pocnituri/pleznituri opriti-va, readuceti trunchiul in pozitia initiala si reincercati peste o
luna.
Daca doriti sa construiti un alt varf bonsai-ului, uitati cum procedati: taiati varful fix
deasupra unei ramuri. Aveti grija ca taietura sa fie facuta sub un unghi (intre 45 si 60).
Apoi legati trunchiul si ramura respectiva. Indoiti ramura astfel incat sa ajunga paralela cu
trunchiul. Astfel, veti avea un nou apex.
Legarea ramurilor:
In acest caz, veti proceda aproape la fel ca si la trunchi. In primul rand, ancorati
sarma prin inrularea de doua-trei ori in jurul trunchiului. Apoi porniti spre ramura dorita si
legati-o cu grija. Inainte de a da prima bucla peste ramura, ganditi-va cum vreti sa o
indoiti. Daca doriti sa fie orientata in sus, atunci prima
curba trebuie sa treaca prin josul ramurii, daca doriti in
jos, atunci trebuie sa treaca prin susul ei. Intotdeauna sa
legati dinspre trunchi inspre varf si sa legati inclusiv
varfurile. Un mic sfat este sa faceti o bucla la capatul
ramurii pentru a impiedica sarma sa sara de pe creanga.
Daca doriti sa legati doua ramuri secundare adiacente,
atunci nu este necesar sa legati toata ramura principala. Puteti pur si
simplu sa legati cele doua ramuri intre ele. Legarea se poate folosi pentru a scurta o
ramura, prin crearea de curburi si zig-zag-uri. Cand legati o ramura, aveti grija sa fie in
armonie cu restul copacelului, daca acesta este unduit, la fel sa fie si ramura, daca este
drept, si ramura este dreapta. Nu va limitati la curbe pe plan orizontal, incercati sa le faceti
si pe plan vertical.

Protejarea scoartei:
In anumite cazuri este necesar sa protejati si scoarta. De
exemplu, in cazul pinilor, aceasta este formata din multe placute
ce se pot desprinde sub actiunea sarmei. Sau in cazul artarilor
(Acer palmatum) ce au scoarta foarte fina, acest lucru face ca
cicatricile sa se vindece foarte greu. De aceea se foloseste rafie.
Aceasta se lasa cam jumatate de ora intr-o galeata cu apa la
inmuiat si apoi se infasoara pe trunchi. Daca nu gasiti rafie,
puteti folosi hartie A4 sau ziare (insa aveti grija ca pot pata
scoarta). Dupa ce a fost aplicata rafia, se leaga in mod normal pe
deasupra. Sunt anumite specii cum ar fi artarii sau ficusul
benjamina (Ficus benjamina) care sunt aproape imposibil de
legat deoarece ramurile au tendinta sa plezneasca. In aceste
cazuri, modelarea se va face exclusiv prin tundere.
Alte metode de modelare:
O alta metoda se numeste legarea multipla si implica folosirea
mai multor fire paralele pentru a lega o parte din copac. Astfel, in loc sa
duceti cate un fir pentru fiecare ramura, porniti cu patru (de exemplu) si
le distribuiti in functie de necesitati. Este o metoda mai rapida de a lega
si a fost creata de maestrul in bonsai Craig Coussins.
Cealalta metoda se numeste tourniquet si se foloseste de
rezistenta unei ramuri pentru a schimba directia alteia. Astfel, se leaga
doua ramuri cu o sarma, si cu ajutorul unei bucati de lemn se invarte
sarma. Aceasta miscare va face ca cele doua ramuri sa se apropie. Este
important sa protejam scoarta de fire cu ajutorul a doua bucatele de
cauciuc.
Alte metode implica atarnarea de greutati de ramurile copacelului, sau folosirea
unei clampe.
Daca ramura este foarte groasa, atunci se va folosi urmatoarea tehnica: se
infasoara ramura in rafie, se aplica doua-trei fire paralele cu aceasta. Se infasoara din nou
in rafie si apoi se leaga normal. Cu ajutorul a mai multor persoane, sau al unui levier se va
indoi cu grija ramura, ascultand dupa eventualele pocnituri. Deasemenea, in cazul speciilor
tropicale, puteti taia o sectiune in V din scoarta si in
urma legarii cu sarma si indoirii, cele doua margini se
vor apropia si se vor uni.
In cazul in care ramura este prea subtire, se
va lega foarte larg, construind un fel de tunel din
sarma prin care aceasta va creste.

Tehnici
avansate
In natura, foarte multi copaci batrani prezinta zone de
lemn mort din cauza orgiilor vremii. Acesti arbori sunt prezenti in
general in zonele muntoase, pe piscurile inalte si batute de
vanturi. Sub actiunea ploii, inghetului, zapezii si a vantului,
copacii isi pot pierde scoarta in anumite locuri ca apoi lemul

ramas sa fie decolorat de catre soare. Contrastul puternic dintre scoarta si lemnul mort
este foarte interesant si de aceea este des intalnit in arta bonsailor. Prezenta acestor
trasaturi la un bonsai imbunatateste imaginea de copac in varsta. Asadar, reprezinta o
tehnica foarte rapida de a crea un arbore matur. Se poate aplica tot timpul anului, cu
conditia ca bonsai-ul sa fie sanatos si ca zona respectiva sa fie protejata pe durata primei
ierni. Speciile la care se poate aplica sunt coniferele si plantele temperate cu scoarta dura.
Procedeele de obtinere sunt in numar de cinci.
Jin
Jin-ul descrie o ramura moarta sau un intreg varf (apex)
mort si decojit de scoarta. Acest fenomen poate sa apara in mai
multe ipostaze: odata cu cresterea copacului, ramurile inferioare
pot sa moara din cauza ca au fost umbrite; sau varful unui copac
a inghetat sau a fost batut de vant, provocand moartea lui.
Pentru a crea un jin, taiati cu grija scoarta in jurul
ramurii respective. De exemplu, daca ramura este langa trunchi,
cu ajutorul unei lame foarte ascutita, faceti o taietura circulara in
jurul acesteia (FARA a taia complet ramura). Apoi, cu un cleste
indepartati scoarta de pe creanga. Nu va grabiti cand lucrati cu
crengute! Daca nu sunteti multumit de pozitia jin-ului, puteti sa-l
legati cu sarma sau sa-l incalziti cu o flacara mica si sa-l indoiti.
Curbarile jin-ului se vor face imediat dupa ce a fost eliminata scoarta, pentru ca altfel
lemnul se va usca si nu va mai putea fi indoit. Dupa ce ati terminat, acoperiti cu mastic sau
cu banda adeziva marginile vii timp de 1 saptamana pentru a preveni uscarea lor. Aplicati
cu ajutorul unei pensule sulfura de calciu (CaSx) pentru a albi lemnul si a-l proteja de
insecte.
Shari
Aceasta tehnica ilustreaza un copac ce a fost lasat fara
scoarta pe o parte, lasand doar o vena/ mai multe vene de lemn
care sa hraneasca foliajul. La anumite specii de conifere, cum ar fi
ienuperii (Juniperus chinensis) sau la pini (Pinus sylvestris),
scoarta moare in mod natural, lasand doar cateva vene ce
alimenteaza acele cu nutrienti.
Pentru a realiza un shari, folositi creta pentru a desena
zona pe care doriti sa o expuneti. Daca suprafata este foarte
mare, este preferabil sa fie facuta treptat. Cu ajutorul unei lame
foarte ascutite, decupati portiunea marcata. Aveti grija sa nu taiati
din greseala un inel in jurul scoartei deoarece veti intrerupe
complet circulatia de seva elaborata iar copacul va muri. Cand ati
terminat, trageti usor de bucata de scoarta pentru a o indeparta. Daca lucrati pe o arie
mare, sapati un mic sant de-a lungul taieturii pentru a incuraja scoarta sa intre in acel loc.
Sigilati marginile cu banda adeziva sau mastic timp de o luna si cu o pensula aplicati
sulfura de calciu pe lemnul dezvelit. Tineti minte ca miile de conexiuni vasculare sunt mai
mult sau mai putin paralele cu trunchiul, iar daca acesta se curbeaza, si ele vor face la fel.
Incercati sa faceti taieturile in aceeasi directie cu trunchiul. Nu va asteptati la cine stie ce
rezultat din prima incercare. Este o tehnica foarte dificila. Si nu uitati ca odata scoarta
indepartata, ea nu mai poate fi pusa la loc Deasemenea, radacinile sau ramurile aflate in
continuarea zonei de lemn mort vor muri si ele deoarece nu vor mai primi seva elaborata.
Tineti cont de toate aceste sfaturi inainte de a va apuca de lucru. Un ultim sfat este ca
latimea shari-ului taiat odata nu trebuie sa depaseasca 30% din latimea trunchiului.

Uro si Sabamiki
Uro reprezinta gaurile din trunchi, iar sabamiki reprezinta
scorburile din copaci. S-au format odata cu caderea unei ramuri si
putrezirea locului respectiv. Puteti sa le creati prin gaurirea trunchiului
cu un burghiu. Aveti grija sa nu-l gauriti complet si tineti minte ca zonele
din continuarea acestora vor muri din cauza lipsei de seva. Acoperiti
marginile cu mastic sau cu banda adeziva timp de o saptamana (pentru
uro) sau un sezon de crestere (pentru sabamiki) si cu o pensula aplicati
sulfura de calciu.
Sharimiki
Sharimiki reprezinta efectul de lemn mort aplicat bonsai-ului.
Sculptarea lemnului:
Desi este greu sa recream un efect natural de
crapare, putrezire sau decojire, putem sa incercam acest
lucru prin sculptarea lemnului. Singura problema este ca
imaginea creata poate sa fie falsa, de aceea este indicat
sa va uitati pe niste poze cu lemn mort inainte de a-l
ciopli.
Acest procedeu se poate realiza cu dalti sau cu
dremel-ul (burghiu electric). Aveti grija sa purtati
echipament de protectie, in special ochelari si o masca
pentru a nu inhala praful rezultat.
Daca doriti sa recreati crapaturi si despicaturi,
desenati pe shari cu ajutorul unui creion foarte fin, liniile dorite. Pozitionati dalta si lovitio usor cu un ciocan, urmarind traseul. Cu o bucatica de
carbune, frecati-le astfel incat acestea sa se innegreasca
si sa fie mai vizibile. Pentru a forma o cicatrice, loviti
lemnul cu dalta si trageti de varful rezultat cu un cleste.
Pentru a face lemnul sa para ca este putrezit, sapati cu un
burghiu taieturi ce coboara progresiv.
Luati aminte ca aceste tehnici sunt pentru
pasionatii avansati si ca nu trebuie efectuate de
incepatori.
Modelarea pinilor
Pinii sunt o specie clasica si des intalnita in arta bonsailor, fiind folositi inca de la
inceput. Formele lor misterioase si interesante din natura au facutsa fie
preferati fata de alte specii. Insa, spre deosebire de foioase sau tropicale,
sau chiar si de conifere, acestia au o modalitate de crestere complet
diferita.Astfel, ei au una, maxim doua cresteri pe an. Asadar, momentul
cand se va face tunderea trebuie planificat cu atentie. Aceasta
caracteristica ii face sa fie una dintre cele mai dificile specii.
Exista peste 100 de varietati de pini, majoritatea provenind din
emisfera nordica. Desi sunt cateva specii ce pot trai si in zonele
subtropicale, acestea nu sunt cu adevarat tropicale, asadar nu pot fi crescute in
interior.
Modul de dezvoltare:
Toti pinii cresc in acelasi mod. Primavara, mugurii se transforma in

candele ce se lungesc treptat. Acestea prezinta mici solzi din care vor iesi ace.Cand
candele ajung la o jumatate din lungimea lor finala, solzii (fascicule in devenire) vor incepe
sa se deschida. Cand vor forma un unghi de aproximativ 20 fata de candela, acele se vor
separa. Apoi vor continua sa creasca pana la mijlocul verii. Mugurii sunt aranjati in grupuri,
ce pot avea un singur mugur sau pana la 12. In varful fiecarei candele se gasesc noi
muguri ce vor forma anul viitor alte candele la randul lor. La fel ca si coniferele, daca se
indeparteaza toate acele de pe o ramura, acesta nu va mai inmuguri, ci va muri. Acele
cresc la randul lor in grupuri numite fascicule. Acestea pot avea doua, trei sau cinci ace.
Pinii cu doua ace pe fascicul se numesc pini negri, sau pini tari (deoarece sunt vigurosi).
Pinii cu cinci ace pe fascicul se numesc pini albi, sau pini slabi (deoarece sunt mai putin
vigurosi).
Spre deosebire de foioase, acestia nu isi pierd acele in fiecare
an, ci cam o data la trei-sapte ani.
Majoritatea pinilor prezinta dominanta apicala, de aceea vom
suprima mai mult din varful copacului sau ale ramurilor, decat din baza
arboreluirespectiv a ramurilor. Daca vom ignora acest aspect, vom
ajunge sa avem un copacel cu mult foliaj in partea superioara, si cu
ramuri foarte slabite in partea inferioara. Deasemenea, daca nu
patrunde destula lumina in interiorul coroanei, vom pierde acele din
acele zone.
Cand dorim sa eliminam cateva ace, nu le vom smulge, ci le vom taia cat mai
aproape de baza, deoarece altfel riscam sa ranim mugurii ce se afla dedesubt.
Varietile de pini:
In Romania se gasesc foarte usor Pinus mugo, Pinus sylvestris si Pinus strobus.
Restul varietatilor sunt foarte rar intalnite. Cand cumparam un pin, cel mai important lucru
este sa stim cat de usor inmugureste inapoi (adica pe ramurile de anii trecuti). Iata cateva
varietati ce se pot folosi in arta bonsailor

Pinus thunbergii/Pin negru


japonez/Kuro Matsu 2 ace pe
fascicul

Aceasta este cea mai satisfacatoare varietate,


deoarece este foarte viguroasa si inmugureste usor.
Acele au in natura cam 12,5cm, insa in cultura
bonsailor se reduc foarte usor. Scoarta este fisurata,
fapt ce sporeste estetica lor. Rezista la iernile din tara
fara nici o problema atat vreme cat ii este oferita o
protectie moderata.

Pinus thunbergii var


O varietate de pin negru japonez, ce are o scoarta
corticosa/Nishiki matsu 2 ace mult mai atractiva. Varietatile cu candele groase si
pe fascicul albicioase sunt mult mai energice decat cele rosii si in
forma de lacrima.

Pinus parviflora/Pin alb


japonez/Goya matsu 5 ace pe
fascicul

Varietatea cu cele mai mici ace. Cresterea este mai


lenta decat a pinilor negri. Pe piata se gaseste grefat
pe pin negru, aveti grija cand cumparati sa va uitati la
grefa, sa fie cat de cat estetica. Rezista la iernile din
Romania, cu protectie moderata.

Pinus sylvestris/Pin de padure Are acele mai mici decat ale pinului negru japonez,
2 ace pe
scoarta atractiva. Se ingroasa usor. Rezista cu
fascicul
usurinta la iernile de la noi.

Pinus rigida/Amerika sanyosho Nu prea este folosit, desi inmugureste usor pe lemn
3 ace pe
vechi si se poate reduce usor lungimea acelor.
fascicul

Pinus virginiana 2 ace pe


fascicul

Raspunde foarte rapid la tehnicile de scurtare a


acelor.

Pinus ponderosa 3 ace pe


fascicul

Nu raspunde prea bine la taierea candelelor. Dificil de


controlat dominanta apicala.

Pinus mugo/Jneapan 2 ace pe


fascicul

Printre singurii pini ce nu prezinta dominanta apicala


exagerata. Creste ca un tufis. Des intalnit. Rezista cu
usurinta la ierni.

Pinus densiflora/Pin rosu


japonez/Aka matsu 2 ace pe
fascicul

Foarte raspandit. Are nevoie de protectie iarna.

Pinus banksiana 2 ace pe


fascicul

Asemanator cu pinul de padure.

Pinus nigra/Pin negru 2 ace pe Se mai numeste si pin austriac. Se poate folosi in arta
fascicul
bonsailor, insa nu este atat de satisfacator.

Pinus strobus/Pin alb 5 ace pe Pinul ce suporta cea mai multa umbra. Din pacate nu
fascicul
inmugureste inapoi, nu suporta sa fie tuns. Uneori isi
pierde ramurile fara nici un motiv aparent. Cea mai
dificila varietate.

Tunderea pinilor:
Tunderea se imparte in sase categorii: selectionarea mugurilor, tunderea
candelelor, promovarea inmuguririi inapoi, eliminarea ramurilor, taierea acelor si
micsorarea lor.
Selectionarea mugurilor:
Asa cum stiti, mugurii cresc in grupuri. Cele mai dese intalnite sunt cele de trei. In
estetica bonsailor, ramurile trebuie sa se ramifice in
doua. Asadar, vom elimina mugurii, lasand doar doi.
Care muguri sa eliminam? Daca ramura este intr-o zona
energica, vom lasa doar mugurii cei mai mici, deoarece
din acestia vor creste ramurile cele mai fine si mai
subtiri. De creanga este intr-o zona mai putin viguroasa, vom lasa cel mai mare mugur si
un mugur mai mic ( pentru a echilibra distributia foliajului). In general, incercati sa pastrati
mugurii ce se afla cel mai in stanga sau cel mai in dreapta pentru a forma o ramificatie
corecta. Acest procedeu se realizeaza pe parcursul anului, de obicei la inceputul primaverii
si toamna.
Tunderea candelelor:
Pe durata primaverii, mugurii se vor dezvolta in candele. Acestea evidentiaza
raportul de energie intre partile copacului. Pentru a-l
echilibra, vor trebui taiate sau eliminate anumite
candele. In functie de varietate, exista doua modalitati:
Pentru pinii cu doua sau trei ace pe fascicul:
Daca se doreste ramificarea intr-un anumit punct, se vor taia candelele in acel loc,
urmand ca de acolo sa apara alti muguri. Se poate efectua in Aprilie sau Mai, si cu totul
dureaza cam 2-3 saptamani. Incepeti cu zonele mai slabe si terminati treptat cu zonele mai
puternice. Daca doriti si mai multe ramificatii, puteti sa eliminati CU TOTUL candelele dupa
ce si-au deschis toate acele (mijlocul lui Iunie/inceputul lui Iulie).

Pentru pinii cu cinci ace pe fascicul:


Se va realiza exact la fel ca deasupra, doar ca se va incepe cu zonele superioare si
se va termina cu cele inferioare.
Promovarea inmuguririi inapoi:
Daca un pin nu este ingrijit, va ajunge sa aiba ace doar la varfuri, lasand suprafata
din mijlocul ramurii goala. In acest caz se va aplica urmatorul procedeu: se va lasa
crenguta sa creasca nestingherita pe perioada sezonului de crestere, si vara tarziu/toamna
devreme se va taia cresterea anului curent, lasand-o doar pe cea de anul trecut. Copacelul
va produce noi muguri la baza taieturii cat si inspre lemnul vechi. Tineti minte ca pentru a
realiza aceasta tehnica, bonsai-ul trebuie sa fie sanatos.
Eliminarea ramurilor:
Se executa pe perioada toamnei pentru a evita pierderea exagerata de seva.
Inainte de a taia o ramura, considerati posibilitatea unui jin. Eliminarea se face treptat, de
exemplu, nu veti taia jumatate din ramurile unui copac deodata, ci pe parcursul a mai
multor ani. O medie ar fi doua-trei ramuri principale pe sezon de crestere.
Taierea acelor:
Se poate intampla ca exteriorul unui pin sa ajunga atat de dens incat lumina sa nu
mai penetreze interiorul lui. Astfel, se vor pierde acele
din inauntrul coroanei. Deasemenea, ajuta in
echilibrarea energiei intr-un copac, la fel ca si
selectionarea mugurilor sau tunderea candelelor.
Toamna tarziu sau iarna devreme, veti taia cat mai aproape de baza acele pe care doriti sa
le suprimati. Varfurile ramase se vor usca si vor cadea singure. De obicei, veti lasa 4-6
perechi de ace pe ramurile superioare, 6-8 perechi pe ramurile intermediare si 8-12 pe
ramurile inferioare. Uneori, nici nu veti elimina acele de pe ramurile inferioare deoarece
scopul acestei tehnici este sa scada vigoarea unei zone, nu sa o creasca.
Micsorarea acelor:
Pentru a pastra proportiile, este necesara si efectuarea acestui procedeu. Totul
consta in momentul cand se vor elimina candelele. Daca se vor elimina devreme (Iunie),
acele vor avea timp sa creasca, insa daca se vor elimina mai tarziu (Iulie), nu vor avea
suficient timp si vor ramane mai mici.
Legarea pinilor:
Acest procedeu se poate realiza fie vara tarziu, fie toamna. Se evita legarea in
timpul primaverii deoarece scoarta este foarte subtire si moale si existariscul sa o zgariati.
Aveti grija la incastrarea firelor in ramuri, deoarece pinii se ingroasa foarte repede in
timpul sezonului de crestere. Legarea permite si oechilibrare a zonelor de dominanta
deoarece se restrictioneaza fluxul de seva. Intotdeauna cand legati un pin, legati-l pana la
varfuri. Acestea se pot indrepta fie in sus, fie in jos. In ce
directie sa le orientati? Acest fapt depinde de ce doriti sa
faceti, daca vreti un rezultat cat mai rapid, indreptati-le in
sus, daca vreti unul mai elaborat, atunci indreptati-le in jos
(ele se vor ridica singure odata cu lungirea candelelor).
Ingrijire generala:
Pinii prefera un sol uscat decat unul umed, asa ca
aveti grija cat de des udati. Prefera un pamant usor acid, asa
ca fertilizati-i cu ingrasamant pentru plante acidofile. Trebuie
pozitionati intr-un loc insorit, preferabil indreptat spre sud. In

general, pinii nu au daunatori, singurele probleme ce pot aparea sunt paduchii testosi si
rugina acelor. Pentru mai multe informatii vizitati articolul despre Boli si daunatori.
Sper ca acest articol sa va ajute in modelarea si intelegerea pinilor. Tineti minte ca
pinii sunt o specie pentru avansati si este foarte posibil sa pierdeti cativa
Defolierea

Defolierea este o tehnica ce se foloseste pentru inlaturarea totala sau partiala a


frunzelor unui copac foios (fie cu frunze caduce, fie cu frunze
mereuverzi-evergreen). Aceasta se aplica pe la sfarsitul primaverii
(mai-iulie), cand frunzele s-au maturizat. Diferenta dintre o frunza
juvenila si una matura este ca cea juvenila are culorile foarte vii si
este ceva mai moale la atingere. Desfrunzirea pacaleste arborele
si-l face sa creada ca a intrat din nou in primavara. De aceea, el va
emite noi frunzulite si va deschide muguri latenti (in incercarea de
a compensa pentru foliajul pierdut). Acest efort il va seca de
resurse, de aceea frunzulitele vor fi mai mici. Trebuie avuta grija la
momentul cand se efectueaza, deoarece o desfrunzire prea
devreme nu va avea nici un rezultat (pentru ca planta va avea
suficient timp sa-si revina), iar in cazul uneia prea tarzie, exista riscul ca frunzulitele sa fie
afectate de frigul iernii si ca planta sa nu-si inmagazineze suficiente resurse pentru iernat,
urmand ca primavara viitoare sa nu poate sa deschida anumiti muguri sau chiar sa moara.
Rezultatele unei defolieri de succes sunt: reducerea dimensiunilor frunzelor,
promovareaunei ramificatii mai bogate, internoduri mai scurte, mentinerea formei
coroanei, echilibrarea si redirijarea zonelor de energie (dominanta apicala), culorie de
toamna mai frumoase si, nu in ultimul caz, eliminarea frunzelor bolnave sau mancate de
dauntori.
Pregatiri inainte de defoliere:
Inainte de a elimina toate frunzele unui arbore, trebuie sa va
asigurati ca faceti urmatorii pasi. In primul rand, hraniti bonsai-ul cu
ingrasamant timp de aproximativ doua luni. Astfel, veti fi siguri ca are
suficiente resurse. Deasemenea, oferiti-i cele mai bune conditii
posibile (luminozitate mare si temperaturipeste 20C). Daca bonsai-ul
nu are o stare de sanatate buna, NU IL DEFOLIATI. Riscati sa-l pierdeti.
Totodata, defolierea se face doar o data pe an.
Cele trei tehnici:
Desfrunzirea se poate efectua in trei modalitati, fiecare cu scopurile ei, si anume:
defoliere totala, partiala sau selectiva. In toate cazurile, aceasta se face prin taierea
frunzulitelor, lasand petiolul la locul lui. Daca le veti smulge, riscati sa raniti mugurii de la
baza frunzelor. Acesta va cadea eventual. Noile frunzulite vor aparea dupa 3-6 saptamani,
in functie de specie, de sanatatea coapcelului si conditiile oferite.
Defolierea totala:
Implica eliminarea tuturor frunzelor unui bonsai. Acest procedeu il
va slabi si noile frunze vor fi mai mici iar ramificatia mai bogata. Asigurativa ca este in perfecta sanatate inainte de a aplica acest procedeu.

Defolierea partiala:
Este mai putin stresanta decat cea totala si inseamna defolierea unei
singure ramuri, sau a unei singure parti ale unui bonsai. Scopul este de
aredirectiona energia inspre partea cu frunze. De exemplu, daca un copac
are ramurile de jos mai subtiri, vom defolia doar partea superioara astfel
incat toata energia se va muta inspre zonele inferioare. Acestea se vor
ingrosa si vor emite mai multe frunze pe perioada in care partea superioara isi revine. De
obicei, veti repeta acest procedeu pe parcursul a mai multor ani deoarece ingrosarea este
lenta.
Defolierea selectiva:
Daca avem doar cateva frunze ce ies din proportii relativ cu celelalte, le putem taia
doar pe acelea fara nici o grija.
Specii ce se defoliaza in mai:
Crataegus sp. (paducel): defolierea se realizeaza in mod regulat, pentru a mentine
frunzele mici.
Fagus sp. (fag): rezultatele defolierei totale variaza si nu este recomandata.
Quercus sp. (stejar): defolierea este destul de riscanta, se va efectua doar la exemplarele
foarte viguroase. De obicei se practica defolierea selectiva.
Sageretia theezans
Ligustrum sp (lemn cainesc)
Ulmus (ulmi): in cazul Ulmus parvifolia, deoarece petiolul este inexistent, se pot smulge
frunzulitele in directia de crestere pentru a evita ruperea scoartei. Desi va recomand sa
faceti efortul si sa-l tundeti in mod normal.
Specii ce se defoliaza in iunie:
Acer sp. (artar)
Carpinus sp. (carpen)
Fuchsia sp. (fuchsia)
Malus sp. (mar)
Zelkova sp.: se recomanda defolierea partiala.
Wisteria sp. (glicina): in cazul acesteia, se taie fiecare frunza de pe ramura, nu toata
ramura (fiindca are frunzele compuse).
Specii ce se defoliaza in iulie:
Ficus sp. (ficus)
Carmona sp.
Punica sp.
Sfaturi dupa defoliere:
Tineti bonsai-ul intr-un loc ferit de vant si insorit, deoarece vreti sa penetreze cat
mai multa lumina ininteriorul coroanei pentru a deschide cati
maimulti muguri (acestia fiind influentati de cantitatea de lumina din
acel loc). Totodata, lumina va face ca viitoarele frunze sa fie mai mici
iar distantainternodala mai scurta. Plantuta va avea nevoie de mai
putina apa, asa ca ajustati frecventa udarilor. NU fertilizati copacelul
dupa defoliere pentru ca astfelnu veti rezolva nimic. Noile frunze vor
fi la fel de mari. Daca doriti rezultate mai bune, taiati mugurii apicali
din varful fiecarei ramuri. Acestia consuma cea mai mare parte din
energia crengutei respective, si vor creste cei mai mari. Prin
eliminarea lor, veti promova o ramificare mai puternica si veti
echilibra zonele de energie. Dupa desfrunzire, puteti observa structura ramurilor mai bine,

deci puteti face mici tunderi.