Sunteți pe pagina 1din 1

Gheorghe Brnici

Furnica i Luna
Pe plutiul scnduric,
Vlurete apa-n cercuri o furnic.
Se muncete s ajung
pn-la Lun s o mnce. E-ntr-o dung,
- cam aa gndeau acas
fraii ce mucau din frunz. - Mearg, las,
Noi avem destul hran.
Ct i codrul, frunz este de poman.
Nu ne-om duce, fr minte,
s gustm din Cer, pe ap; Doamne Sfinte!
Dar micua curajoas,
n pornirea ei nebun nu se las.
Opintete cu ndufuri
Dup Luna ce se-ndreapt ctre stufuri.
Cnd aproape-o prinde-n brae,
Se pitete ncordat s o-nhae.
Salt i ntre flci o-nfac,
i o-nghite bucuroas ca pe ap.
Sau o bea!...Nici ea nu tie.
Dar ce gust! Nu-i nici frunz, nici piftie.
Pn s se dumireasc,
toat-i ud i umflat ca o basc.
Nici nu mic, nici clipete.
St n sus cu burta plin i gndete:
Uite, na, c-am suprat-o!
Dar, e-ntreag, i ce tare am mucat-o!
Arad - 12 febr. 1994