Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Veterinara Bucuresti
Facultatea de Inginerie si Management in
Alimentatie Publica si Agroturism
DREPT COMERCIAL
Contractul de vanzare-cumparare
Student:
Luculeasa Alin
I.E.A. Grupa 8402
-2015-
CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE
Conform art 1650 din Codul Civil vanzarea este contractul care transmite
dreptul de proprietate asupra unui bun, de la o parte numita vanzator, celeilalte
parti numite cumparator, in schimbul unui pret ce consta intr-o suma de bani.
Codul comercial nu ofera o definitie a contractului de vanzare-cumparare comerciala, astfel
ca, apeland la Codul civil (art. 1294 C. civ.), vom defini contractul de vanzare-cumparare comerciala
ca un contract prin care o parte (vanzatorul) se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra
unui bun catre cealalta parte (cumparatorul) care se obliga in schimb sa plateasca vanzatorului o
suma de bani drept pret, adaugand la aceasta elementul de comercialitate prevazut de art. 3
C.com. si anume intentia de revanzare si obtinerea de profit.
In materia vanzarii, pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este
interzis prin lege. Ca exceptie, sunt incapabili de a vinde, in general , minorii care
nu au implinit varsta de 14 ani si interzisii judecatoresti.
Consimtamantul reprezinta acordul celor doua vointe, ce sta la baza
incheierii contractului. Contractul se incheie prin negocierea lui de catre parti sau
prin acceptarea fara rezerve a unei oferte de a contracta. Deoarece vanzarea se
incheie prin acordul de vointe, existenta consimtamantului este indispensabila si
esentiala pentru perfectarea contractului.
In conditiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de
preemptiune, numit preemptor poate sa cumpere cu prioritate un bun. Din acest
text rezulta ca dreptul de preemptiune este dreptul de a cumpara un bun cu
prioritate fata de alte persoane care doresc sa-l cumpere. De asemenea rezulta
ca poate avea doua surse acest drept, fie legea, fie conventia partilor.
Acestea sunt obligatii principale ale bunului pentru ca decurg din natura
vanzarii astfel incat ele se aplica chiar daca nu au fost prevazue in mod expres de
catre parti. Unele dintre ele sunt chiar de esenta vanzarii, in tot sau in parte. In
sensul ca partile nu le pot inlatura prin vointa lor, fie si expresa. Pe langa aceste
obligatii partile pot prevedea obligatii suplimentare in sarcina vanzatorului. Caz in
care, acestea vor fi supuse teoriei generale a contractelor si a obligatiilor. Prin
exceptie, una dintre ele este reglementata chiar in materia vanzarii si anume
obligatia vanzatorului de a garanta pentru buna functionare a bunului vandut.
Campul de aplicatie: Fata de reglementarea din materia vanzarii privitoare
la obligatiile vanzatorului au vocatia de a se aplica si altor contracte translatorii
cu privire la obligatiile instrainatorului. Astfel 1651 NCC dispozitiile articolului
despre vanzare privind obligatiile vanzatorului se aplica in mod corespunzator
obligatiilor instrainatorului in cazul oricarui contract avand ca efect transmiterea
unui drept, daca din reglementarile aplicabile acelui contract sau din cele
referitoare la obligatii in general nu rezulta altfel.
Cumparatorul are doua obligatii principale: sa plateasca pretul si sa preia
lucrul vandut. In afara obligatiilor de mai sus, cumparatorul mai are obligatia de a
suporta cheltuielile vanzarii.
VANZAREA COMERCIALA
Vanzarea comerciala este o varietate a contractului de vanzarecumparare si nu este reglementat in Codul Civil.
Vanzarea comerciala este o operatiune care inlesneste si face posibil
schimbul de marfuri. Ceea ce particularizeaza vanzarea comerciala este functia
sa economica si anume interpunerea in schimbul bunurilor. Vanzarea comerciala
este particularizata mai ales prin partile cocontractante, obiectul, scopul(intentia)
urmarita.
Partile vanzarii sau cel putin vanzatorul trebuie sa aiba calitatea de
profesionisti comercianti. Sunt considerati profesionisti toti ce exploateza o
intreprindere. Astfel categoria profesionistilor o include si pe cea a comerciantilor,
iar activitatea comerciala este inclusa in conceptul
de exploatare a unei
intreprinderi.
Calitatea de comerciant apartine celui inscris in Registrul Comertului, dar si
celui care savarseste acte de comert cu titlu profesional si repetat, fara sa-i fi
recunoscuta legal. Referirile la comercianti se considera a fi facute la persoanele
fizic sau, dupa caz, la persoanele juridice supuse inregistrarii in registrul
comertului.
Obiectul vanzarii comerciale il constituie de regula bunurile mobilie( productele,
marfurile si titlurile de credit). Productele desemneaza, in dreptul comercial,
produsele naturale ale pamantului, care se obtin prin cultura sau exploatare
directa (cereale, legume, lemne) precum si produsele animalelor(laptele,lana).
Marfurile sunt produse realizate din activitatea de productie destinate schimbului
(autoturismele si mobilierul). Titlurile de credit sunt inscrisuri in baza carora
titularii lor au calitatea sa exercite drepturile specificate in contextul lor.