Ana Blandiana - Eclipsa

Renun la mil greu ca la un viciu,

Cu mil sunt drogat de copil.
Alb nstelat de ridicol plng
Lng fricos, lng nvins, lng umil.
i plng pe proti i protii m nving,
Surztori sub steaua mea steril.
De gingie tot mai mult m-ntunec
i pier de umanism i mil.
nduioate mini ntind s mngi
Fiare gonind spre mine hmesite,
i-mi pare ru c n-o s mai srut
i botul care m ucide.
Nici n-am trit spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins n rn rdcini genunchii,
i-mi trece viaa ncercnd s-mi cresc
La capetele aripilor unghii.