Nluca

Prin fumul blnd al toamnei ce se duce,

i tandre suflete ce ies tiptil din frunze,
ncet, uor, cu pas mirat, spre iarn
Te vd trecnd, o umbr solitar
Cum iarna-n pr i cerne fulgi de nea,
Cu trupul alb, curat, de catifea
Vreau s rmi o floare ce nu trece
S nfloreti i-n iarna asta rece.
Am s te vad cnd frunzele-or s piar
Pentru ca-mi eti ntia primavar,
Ce dac-acum e toamn, copaci goi ?
Vei inflori-n zpezi de peste noi.
i de-a fi orb, s tii, tot te-a vedea
Cum infloreti cuminte-n mintea mea,
In fiecare vers pe care-l scriu,
Am s te vad i cnd n-o s mai fiu!