Metode de inmultire a speciilor

pomicole
COORDONATOR: Prof. PADURARU NICULINA
ELEV: Paraschiv Paulica
CLASA A XIII-A A ruta progresiva
TUTORE: TITILIUC FLORICA

Metode de inmultire
Plantele pomicole se pot inmulti pe doua cai: prin seminte si prin fragmente ale unui

organ vegetativ sau numai prin unele tesuturi sau chiar pornind numai de la o celula
somatica.

Desi inmultirea prin seminte-reproducere sexuata- este cel mai general mod de
inmultire a vegetalelor, soirile de pomi si arbusti fructiferinu pot fi multiplicate pe
aceasta cale din motive genetice. Samanta este heterozigota si prezinta caractere
genetice diferite de planta mama.Indivizii noi rezultati nu prezinta insusiri si
caractere identice cu parintele, sunt heterozigoti. Acesst tip de inmultire nu
intereseaza soiurile, dar ramane util in pomicultura pentru obtinerea
portaltoiurilor(parte subterestra a unui pom, formata pe cale generativa sau
vegetativa)

Inmultirea vegetativa nu se face prin celule specializate, cum este zigotul, ci prin
tesuturi somatice parti de tulpina, de radacina, muguri, tesuturi si celule
diferentiate- care poarta cu ele intreaga informatie genetica a plantei mama. Noii
indivizi rezultatipoarta insusiri si caractere identice cu parintele, sunt homozigot
,mentin caracteristicile de soi in descendenta. Inmultirea vegetativa priveste nu
numai soiurile de pomi, ci si portaltoii utilizati in cultura,, permitand obtinerea unui
material omogen cu numeroase avantaje prin care se numara: afinitate constanta la
altoire, adaptare uniforma la conditiile de mediu, omogenitate in ceea ce priveste
calitatea recoltei.

Caracteristici

In pomicultura se obtin din seminte( la mar, par, guti si mosmon) sau

din samburi(la cires, visin, cais, prun, piersic si migdal)portaltoi

generativi sau sexuati .
Portaltoii generativi infunctie de origine pot fi portaltoi franc, cand
provine din mar salbatec, par salbatec, visin salbatec.
Acesti portaltoi sunt valorosi, prezinta o vigoare mare, sunt adaptati la
conditii de mediu putin favorabile existente in zona colinara sau pe
pante erodate. Ei sun folositi in pomicultura constituind partea
subterana a pomilor altoiti
La speciile pomicole si arbusti fructiferi inmultirea vegetativa este
realizata prin butasi (portiuni de tulpina, de ramura sau lastar). Acesti
butasi poseda muguri, care in conditii favorabile formeaza noi plante.
Dimensiunile acestor butasi sunt diferite in functie de specie, soi si
conditii de plantare. Ei sunt folositi si pentru producerea portaltoilor
vegetativi de vigoare mijlocie folositi in cultura pomicola in sistem
intensiv. Aceeasi metoda de inmultire corespunde producerii de
portaltoi vegetativi de vigoare slaba utilizati in sistemul pomicolde
cultura superintensiva.

BUTASIREA
Dupa modul in care se face fasonarea butasii pot fi : simpli, cu calacai
sau cu carlig.
In practica se foloseste curent butasirea simpla, care consta in
confectionarea butasilor cu lungime de 3-4cm(1-3muguri) pana la 5060cm.
De regula sectiunea de la baza se face perpendicular pe axul ramurii, la
2-3mm sub ultimul mugur.
Experienta a dovedit ca inradacinarea este determinata in mai mare
masura de calitatea materialului folosit si de conditiile de mediu
asigurate si mai putin de rigurozitatea modului de fasonare.

Butasirea in uscat
Este o metoda de inmultire rapida a portaltoilor vegetativi,Folosind

ca material de confectionare a butasilor portiuni de tulpina ale

marcotelor care cad la fasonarea pentru plantare in campurile de
altoire. De asemenea se mai pot folosi marcotele care nu au
inradacinat in scolili de marcote.Metoda se foloseste curent pentru
portaltoiul de prun, ciressi mai ales, pentru pentru tipurile de mar
vegetativ de vigoare mica si mijlocie, pentru specii de arbusti si
chiar unele soiuri pentru cultura de radacini proprii.
Ramurile necesare confectionarii butasilor se recolteaza de regula
toamna, imediat dupa caderea frunzelor. Se aleg ramuri de un an,
bine dezvoltate(peste5-6mm in diametru), lignificate, intucat
acestea au depozitate mari cantitati de substante de rezerva.
Ramurile(daca se planteaza primavara)se stratifica in nisip sau
pamant in camp sau spatii cu temperatura, umiditatea si aerisirea
controlate. Temperatura optimade pastrare este de 5-7 grade C iar
umiditatea suficienta pentru a preveni deshidratarea tesuturilor
dar nu in exces pentru a favoriza dezvoltarea bolilor.
Peste iarna in cele mai multe cazuri are loc formarea calusului si
chiar emiterea de radacini. Plantarea se face toamna sau primavara
cat mai devreme, interen de obicei modelat in biloane, la distante
de 5-10 cm butas de butas.

Butasii de radacina
Se practica la speciile care au insusirea de a

forma muguri adventivi pe radacini(mur fara

spini, visin , zmeur, mar, prun, cires etc).
Se folosesc de obicei radacini cu grosimi de
peste 6-8mm, rezultate in urma fasonarii
diferitelor categorii de material biologic.
Butasii se fasoneaza la o lungime de 14-16cm,
se pastreaza asemenea butasilor de ramuri.
Pentru stimularea inradacinarii se trateaza cu
acid betaindolil butiric in concentratie de
2000ppm, in care butasii se tin cu baza timp
de 5 secunde imediat dupa fasonare, dupa
care se stratifica in nisip

Butasirea in verde
Este o metoda de inmultire prin butasi verzi sub ceata

artificiala care s-a extins in ultimul timp, asigurand

posibilitatea inmultirii rapide a celor mai bune clone
de plante devirozate a portaltoi;or de perspectiva si a
arbustilor fructiferi si chiar a unor soiuri de cultura pe
radacini proprii.

Pentru marirea capacitatii de inradacinare si pentru

scurtarea timpului necesar de emitere a radacinilor
adventive, tehnicile moderne asigura incalzirea
substratului de inradacinare, la nivelul bazei butasilor,
la25 grade C mai scazute decat in substrat.
Creearea unui sistem automat de producerea cetii
artificiale, care sa mentina in aer o umiditate ridicata
si o pelicula permanenta de apa pe frunze, care
impiedica transpiratia, supraincalzirea substratului de
inradacinare, permit in prezent extinderea metodei.

MARCOTAJUL
In vederea folosirii acestei metode se creaza

plantatii speciale de plante-mama numite

marcotiere.
Marcotajul se realizeaza prin acoperirea cu
pamant (turba sau alte materiale) a bzei
ramurilor sau lastarilor nedetasati de la planta
mama si emiterea de radacini adventive pe
portiunile acoperite. Dupa inradacinare ficare
ramura detasata de la planta mama formeaza
o noua planta de sine statatoare. Metoda este
folosita frecvent la tipurile de portaltoi
vegetativ de mar, par, gutui, cires. De
asemenea la coacaz,, agris, alun, smochin.

a)Marcotajul prin
musuroire

Tulpinile plantei mama se taie la 3-5cm

deasupra coletului si se musuroiesc cu

un strat de pamant marunt si reavan.
Pentru inradacinarea lastarilor care se
formeaza, baza acestora se acopera cu
pamant in 2-3 etape.

b) Marcotajul orizontal
Tulpinile in varsta de un an de la planta-mama se culca

pe directia randului, intr-un sant adanc de 3-5 cm si se

fixeaza in sol cu ajutorul unor carlige.
Orizontalizarea se realizeaza toamna, dupa care se
realizeaza un bilon de pamant inalt de 20-25cm.
Pana in primavara are loc etiolarea tulpinii, aparitia
primordiilor radiculare pe partea inferioara si umflarea
mugurilor de pe partea superioara a tulpinii orizontale.
Primavara bilonul se desface, lasadu-se un strat de 23cm d pamant deasupra ramurilor orizontale.
Lastarii marcota se formeaza din mugurii principali nu
din mugurii adventivi cum este cazul la marcotajul prin
musuroire. In continuare in marcotiera lucrarile
principale sunt asemanatoare cu cele de la marcotajul
prin musuroire.
Marcotajul orizontal este folosit la speciile samburoase
care nu dau rezultate prin marcotajul prin musuroire, cat
si la semintoase la tipurile de vigoare mijlocie si mare,

c) Marcotajul prin
aplecare

Este o metoda mai putin folosita in

practica pomicoa si consta in

aplecarea si indoirea unor ramuri de
un an in santuri la adancimea de 1012cm, varful ramurii aplecate ramanad
in afara cu pozitie catre verticala.
Pe portiunea de ramura indoita
mugurii sunt suprimati.
In felul acesta de la fiecare ramura se
obtine se obtine o singura planta fiica.

d) Marcotajul serpuit
Se foloseste la plantele care formeaza

ramuri lungi(mur, alun si unele specii

ornamentale)
Pentru realizarea acestui marcotaj se sapa
santuridepartate succesiv de planta mama
la 25cm unul de altul.
Ramura se apleaca si indoaie in fiecare
sant prinzandu-se cu un carlig de fundul
acestuia dupa care se acopera cu pamant.
In cursul vegetatiei portiunile ingropate
formeaza radacini iar zonele ondulate in
afara formeaza lastari.

e) Marcotajul prin varfuri

Se foloseste la unele soiuri de mur si

zmeur.
Varfurile ramurilor de 1 an se ingroapa
pe o portiune de 15-20cm la adancime
de 8-10cm, varfurile acestora
ramanand in afara.
In conditii favorabile de umezeala si
sol afanat, inradacinarea are loc in
aproximativ 2 luni de zile

MARCOTIERA
Infiintarea marcotierelor se face pe terenuri care

indeplinesc conditii optime de: temperature,

umiditate, aerisire, cantitati suficiente de
substante hranitoare, in consecinta se aleg
terenuri cu soluri usoare.

Lucrarile specifice de producere a marcotelor

sunt: desfundat, fertilizat, nivelat, marcarea
rindurilor, pregatirea marcotelor pentru plantare
plantarea de toamna sau primavara,lucrari de
ingrijire.

Lucrarile de ingrijire in anul I : bilonat, irigat,

combaterea buruienilor, protectie fitosanitara

Lucrarile de ingrijire in anul II: desfacerea

bilonului, scurtarea marcotelor, musuroitul,
combaterea buruienilor, irigatul, tratamente
fitosanitare, recoltarea, sortarea si stratificarea
marcotelor

INMULTIREA PRIN
DRAJONI
Unele specii cum sunt visinul, unele soiuri de

prun, migdalul, unele tipuri de mar si zmeurul, au

proprietatea de a forma din radacini lastari
cunoscuti sub numele de drajoni.
Acestia traiesc la inceput pe seama plantei-mama,
dupa separare devenind plante de sine
statatoare.
Pentru a le asigura conditii bune de crestere este
necesar ca solul sa fie afanat permanent.
Recoltarea drajonilor se face toamna, dupa care la
unele specii cum este zmeurul, se folosesc direct
pentru infiintarea de noi plantatii.
La alte specii(visin, prun) drajonii se planteaza
pentru formare si fortificare, timp de 1 an , intrun camp special

INMULTIREA PRIN
STOLONI
Aceasta cale de inmultire este specifica

capsunului. Formarea stolonilor, in conditii

favorabile de temperatura si umiditate, are loc
din luna iunie si pana in toamna, cand
temperatura solului scade sub 10 grade C.
Practica de a folosi infiintarea de noi plantatii
stoloni din capsunariile destinate producerii de
fructe, este ingeneral abandonata in toate tarile.
Cauza o constituie infectia puternica a stolonilor
cu diferiti virusi care provoaca degenerarea
plantelor de capsuni dupa 2-3ani de vegetatie.
Acesta este principalul motiv pentru care s-a
trecut la cultura anuala a capsunelui si la
producerea stolonilor in vitro.

ALTOIREA
Altoirea consta in transplantarea unor

organe(ramuri, muguri) sau tesuturi(meristeme)

lae unor plante, numite altoi, pe o alta planta care
indeplineste functiile radacinii, numita portaltoi.
Principiul pe care se bazeaza altoirea consta in
sudarea, concresterea si vascularizarea
tesuturilor ranite si puse in contact intim in
anumite conditii biologice, tehnice si de mediu.
Portiunile de planta care se transloca definesc
metodele de altoire care se grupeaza astfel:
-altoire cu ochi, -altoire cu ramuri detasate,
-altoire cu tesuturi, -altoire fara detasare.
Altoirea cu ochi-muguri(oculatie) este cea mai
raspandita metoda in practica pepinieristica, fiind
deosebit de economica: dintr-un mugur se
formeaza o noua planta.