Sunteți pe pagina 1din 3

CAPITOLUL 4.

BAZELE PERCEPTIEI CADRULUI DESIGNULUI

FUNCTIUNE SI FORMA
Compozitie si perceptie dupa Rudolf Arnheim
El face parte din pleiada de la Bauhaus care s-a transplantat in SUA dezvoltand pragmatic fondul
comun al acestuia, pornind de la efectele reale ale discursului plastic. El trateaza arta in raport cu perceptia
vizuala.
Configuratiile principale au fost considerate:
- echilibrul (forte perceptuale, echilibrul fiziologic si fizic, ponderea, directia, relatia sus-jos si dreapta-stanga,
echilibrul si intelectul uman). Echilibrul este starea de distributie a elementelor in care orice actiune inceteaza
(vizual). Echilibrul fizic este momentul in care energia potentiala a sistemului are valoare minima. Putem avea o
compozitie echilibrata (prin compensarea reciproca a partilor determinata de forma, directie si amplasare) sau
neechilibrata (pare accidentala, tranzitorie si nejustificata).
- figura (vederea ca explorare activa, sesizarea elementelor esentiale, concepte perceptuale, influienta trecutului,
simpllitatea, nivelare si diferentiere, mentinerea intregului, subdivizarea, asemanarea si deosebirea)
- forma (orientarea in spatiu, proiectiile, aspectul optim, metoda egipteana, suprapunerea, interactiunea planadancime, forma ca inventie, niveluri de abstractizare, informatia vizuala)
- cresterea (creatia infantila, abordarea intelectualista, desenul ca miscare, legea diferentierii, vertical si
orizontal, oblicitatea, fuziunea partilor, marimea, transpunerea in 2 dimensiuni, geneza formei in structura,
consecintele educationale, bare si placi, cubul si rotundul)
- spatiul (linie si contur, rivallitatea contururilor, figura si fondul, nivelluri de adancime, rame si ferestre,
concavitatea in sculptura, adancimea, transparenta, convergenta spatiului, tipuri de spatii, reguli si viziuni)
- lumina (receptarea, stralucirea relativa, iluminarea, crearea spatiului, umbrele, simbolismul luminii)
- culoarea (de la lumina la culoare, forma si culoarea, armonia, elemente, sintaxa, interactiunea la culoare,
reactii la culoare, cald si rece)
- miscarea (actiune si timp, simultaneitate si succesiune, directia, viteza, miscarea stroboscopica, mintaj
cinematografic, kinestezia)
- dinamica (interpretarile traditionale, diagrama fortelor, miscarea imobila, dinamica oblicitatii si a compozitiei,
efectele stroboscopice, nasterea dinamicii)
- expresia (expresia fixata in structura, prioritatea expresiei, simbolismul in arta)
Functiune forma
Categoriile majore ale esteticii sunt, inca de la Vitruviu, rezultate din intersectia unei triade
deterministe: functia, structura si forma. Componentele cu cea mai insemnata pondere estetica sunt recunoscute
ca fiind forma si culoarea.
Estetica industriala traditionala considera ca opera de arta are un continut si o forma din
adecvarea si armonizarea carora ar rezulta valoarea. In secolul 20 se considera ca in stransa colaborare cu
culoarea, stilul si ornamentul, forma poate fi considerata mesagerul epocii, al fauritorilor ei (transpunerea teoriei
stilistice conform careia elementele formale ale fiecarei perioade ar avea o convergenta spre o expresie comuna,
unitate formal stilistica). Se considera ca baza economica determina suprastructura cultural artistica, adica
forma pune in evidenta multe elemente ale nivelului de cultura si civilizatie ale epocii, ale bazelor tehnicomateriale. Azi se crede ca mare parte a elitelor secolului 20 au acceptat ideile de stanga. In ultimul timp,
conceptele traditionale sunt atacate in numele multiculturalismului tocmai la fundamentele lor: determinismul si
abordarea stilistica.
Proiectarea produsului este vazuta ca 3 determinante in echilibru:
1. Functia exprima destinatia produsului; influienteaza fiecare faza, precum si ansamblul procesului creator
2. Structura evidentiaza modul in care este dispusa materia in vederea configurarii si existentei sale
3. Forma este conturul aparent al materiei, ceea ce se arata sensibilitatii noastre, maniera sa de a fi. Analiza
facute in perioada in care designul se constituise sustin ca produse de uz curent din diferite perioade (topor,
sapa, lingura) evidentiaza 2 aspecte importante vizand forma:
- forma finala a unui produs este rezultatul unei conlucrari dintre materialele folosite si tehnica de realizare
- produsele cele mai reusite transced latura utilitara si functia stricta, aspiratia pentru frumos fiind o necesitate
vitala, o insotitoare permanenta, si de aici: forma, culoarea, ornamentarea.

10

Raportul functie-forma ia nastere numai atunci cand se determina conceptul de functiune. La


inceput prin functiune se intelegea rolul tehnic elementar al unui obiect, functiunea sa practica: cutitul este facut
pentru a taia.
In realitate o forma nu raspunde niciodata unei singure functiuni, implica o alegere, in consecinta
nu rezulta din aceste functiuni ci le continua, creand ea insasi acest sistem de functiuni. Forma rezulta din
actiunile mai multor factori, dintre care au fost identificati urmatorii: materiile prime, evolutia tehnologiilor de
fabricatie si a uneltelor, factorii psihologici, factorii economici, sociologici, nivelul de trai, diversificarea,
balanta dintre cerere si oferta, indemanarea.
Evolutia \ viata formei
In domeniul designului, termenul viata formelor exista ca atare. Evolutia presupune nasterea
cresterea declinul moartea. Produsul de supune unor imperative decurgand din: economia de material
(materii perime), costuri cat mai reduse, nivel de realizare cat mai modern contemporan si competitiv, eficienta
maxima cu mijloace si costuri reduse.
Chiar daca s-ar pastra vechea acceptiune a suprapunerii formei pe produs, tot ar aparea
imperativul corelarii evolutiei formei cu durata de viata tehnica a produsului, uzura fizica normala si uzura
morala. Se identifica un ciclu de viata al produsului, propriu fiecarui produs anume(forma grafica asemanatoare
cu o curba a lui Gauss usor turtita spre dreapta, pe axa orizontala avand timpul, iar pe cea verticala volumul
fabricatiei/desfacerii produsului respectiv).
Realitatea evolutiei/vietii prosusului/ciclului de viata evidentiaza stransa conexiune a esteticii
industriale/designului cu moda.
Recunoasterea realitatii vietii si mortii formei in design a alimentat filosofia consumista.
Accelerarea succesiunii produselor, inainte de decesul lor natural prin uzura fizica, trebuia realizata prin
accelerarea schimbarii desginului acestora si ar fi avut efectul supraincalzirii economiei. Este deja o problema
filosofica, vizand relatia artei cu morala si relatia artei cu economicul.
Forma si competitivitatea produselor
Estetica generala considera ca estetica industriala/designul a aparut ca necesara in momentul in
care productia industriala saturase piata, produsele aveau acelasi pret, calitate, fiabilitate, iar criteriul de
frumusete era cel care determina achizitia produsului.
Designul devine necesar deci la un anumit nivel de egalizare a parametrilor tehnici si economici
ai produselor si este stimulat de internationalizarea pietei.
Produsul perceput in complexitatea creatie-productie-vanzare-service ajunsese sa fie incadrat in
scheme:
Faza 1: conceptie
Faza 2: cercetari de laborator-evaluare-evaluari comerciala
Faza 3:vanzare-comercializare service. Putem extinde acest circuit si cu elemete de refolosirerecuperare.
Trebuie luata in considerare si problematica deseului.
Aportul ergonomiei
Notiunea (ergon- munca si nomos- lege) a fost lansata in 1949, insa a avut un precursor in
taylorism la inc sec xx(filosofia benzii rulante).
Ergonomia, are conexiuni bazate pe afinitati evidente cu stiintele economice, tehnice,
sociologice, fiziologice, antropologice, psihologice si cu estetica si psihologia industriala. Aspectele principale
ale acesteia vizeaza: ergonomia activitatilor, ergonomia informationala, topoergonomia, bioergonomia.
Ergonomia comporta 2 mari sectiuni: ergonomia de conceptie si de corectie.
Ergonomia este cam ca si ecologia ce astazi: vizeaza toate aspectele (forma, culoare, proportii)
si promite regasirea armoniei. Din hibridarea ergonomiei cu planificarea economica au rezultat propuneri de
sistematizare a produselor:
1.produse pentru nevoi personale: cosmetice, confectii, incaltaminte, alimentare, tesaturi
2.marfuri pentru uz casnic: electrotehnice, agricole, chimice,mobila
3.marfuri pentru nevoi psihologice si reconfortante: cultural-sportive, electronice, alimentatie publica
4.ambalaje: de transport
Aceste intreprinderi sunt inevitabil reactualizate de trecerea timpului.
Filosofia ergonomiei: produsele care angreneaza munca manuala trebuie sa aiba o forma si
functionaliata adaptate la posibiliatatile omului, astfel eliminand in mare masura oboseala organismului
11

uman(fizica si cerebrala). In aceasta viziune, omului i-ar fi proprii: starea de repaos, starea de efort static si
starea de efort dinamic. Ergonomia ajunge intr-un fel sa genereze chiar si functionalitatea optima, sa frizeze
globalitatea: productia, circulatia, locuirea, sportul agremental, cam toata existenta umana ar putea fi afectata de
o abordare ergonomica.
Una din propunerile de grupare a comuniunii dintre elementele fizice si cele de ambianta:
-ambianta fizica: iluminatul, temperatura, aerisirea, umiditatea, culoarea, zgomotul
-ambianta psihologica: dispozitie - indispozitie, interes dezinteres, variatia plicitseala
-repaosul: odihna, relaxarea, distractia
-practica si antrenamentul
-durata muncii, repaosului sau odihnei.
Inainte de a cuceri produsele ergonomia s-a legitimat viguros in estetica
vestimentatiei si a locului de munca. Epoca industriala consacrase cei 3 opt : orele de munca, odihna, somn.
In vestimentatie abordarea modei propriu-zisa a fost devansata de abordarea tinutei pentru munca. Costumul de
munca va avea o componenta de protectie absolut necesara, dar vizeaza si frumusetea. Dupa unele surse
probleme estetice ale costumul de munca ar avea conexiuni cu: ambianta muncii, probleme de organizare si
productivitate a muncii, emblematica, protectia muncii, demnitatea, prestigiul, psihologia si sociologia muncii,
etc.
Costumul de munca are o relatie privilegiata cu problemele de organizare a muncii si
evidentiaza:
-forma: usurinta si comoditate in miscari, la imbracare, dezbracare, buzunare, etc , specifice sectorului de
munca si functiei ocupate
-culoarea
-emblematica- corect aleasa, citire usoara de la 2 metri, grafica de calitate.

Criza functionalismului
Sfarsitul secolului XX, a ajuns sa rimeze cu pluralismul designurilor si a expresiilor
formale,reabilitarea tendintelor marginalizate de catre modernism si incurajarea unora noi. O multime de
concepte de pana acum, inclusiv cruciada impotriva kitsch-ului sunt detronate si puse intr-o lumina noua.

12