Sunteți pe pagina 1din 3

DEFICIENTA MENTALA SEVERA

Dizabilitatea reprezinta piedicile intampinate de individ in efectuarea


activitatii normale de zi cu zi, cauzate pe de o parte de deficiente sau functionalitate
redusa, iar pe de alta de barierele din mediu si societatea inconjuratoare.
Notiunea de persoana cu handicap se refera la orice persoana care nu este
capabila sa-si asigure necesitatea unei vieti individuale si sociale normale, ca rezultat
al unei reduceri, fie ea ereditara sau nu, a capacitatii sale fizice sau psihice.
Ce este deficienta mentala?
Deficenta mentala este un termen folosit atunci cand o persoana are anumite
limite in ceea ce priveste modul in care functioneaza gandirea si in ceea ce priveste
anumite deprinderi precum capacitatea de a comunica (de a intelege ce li se spune si
de a raspunde sau a intreba), de a se ingriji singur sau abilitatile de a relationa cu cei
din jur, adulti sau copii de aceasi varsta cu ei (abilitatile sociale). Aceste limite
determina la copil o dezvoltare mai lenta decat in cazul celorlalti copii.
Copiilor cu deficienta mentala le ia mai mult timp sa invete sa mearga, sa
vorbeasca si sa isi indeplineasca singuri anumite nevoi personale (precum sa se
imbrace, sa mearga la toaleta sau sa manance singuri). Acesti copii au, de asemenea,
probleme la scoala. Ei reusesc sa invete dar le ia mai mult timp si mai mult efort, unii
dintre ei nereusind sa ajunga decat la un nivel elementar de invatare (alfabetul, cifrele
etc). Cu siguranta vor fi lucruri pe care acesti copii nu le vor putea invata niciodata.
Deficienta mentala poate fi usoara, moderata, severa sau profunda, in functie
de cat de afectate sunt procesele psihice.
In cazul deficientei mentale severe, desi inainteaza in varsta, nivelul la care
poate ajunge copilul este acela al varstei de 2- 3 ani sau chiar mai putin, el nefiind
capabil sa isi poarte singur de grija, sa devina independent niciodata. Deficientul
mental sever este definit ca persoana ce prezinta un deficit mintal de maniera in care
este incapabila sa vegheze asupra propriei sale securitati in viata cotidiana. Capabil
sa achizitioneze un volum minim de cunostinte, dar insuficiente pentru o scolarizare
corespunzatoare si de a-i asigura o activitate independenta.
Persoanele cu deficienta mentala intampina probleme in urmatoarele domenii:
comunicare, sanatate, autonomie personala, relatiile cu cei din jur, scoala etc.
Deficientul mental sever nu are capacitatea reprezentarii notiunilor folosite si
este incapabil de a-si formula propriile sale ganduri, oricat de simple ar fi ele.
Majoritatea persoanelor cu retard mental sever necesita ingrijire continua si
supraveghere specializata. Deficientul mental sever este instruibil pana la un anumit
punct, cu posibilitati de a-si insusi tehnici intelectuale, fara insa a ajunge la un anumit
grad de automatizare. Capabil de unele calcule elementare, fara sa poata achizitiona
conceptul de numar, sa-si formeze o reprezentare clara despre numere si componenta
lor.
Copiii cu deficienta mentala severa nu se dezvolta in ritmul in care se dezvolta
un copil normal; de altfel, motivul pentru care parintii si cei din jur incep sa isi puna
intrebari in legatura cu un copil este ca acesta ramane din ce in ce mai in urma din
punctul de vedere al dezvoltarii gandirii si, implicit toate domeniile vietii sale sunt
afectate.

Afectivitatea acestor copii este intotdeauna foarte imatura si labila. Ei au o


mare nevoie de securitate emotionala. Afectivitatea ramane deci elementara. Unii
sunt indiferenti, inactivi, izolati, altii sunt afectuosi, emotivi si arata un atasament
exclusiv persoanelor care se ocupa de el.
Labilitatea afectiva se manifesta prin plans si crize nemotivate, furii subite,
violente, un oarecare negativism fata de cei din jur. La fel ca si intelectul, afectivitatea
ramane imatura, infantila. Trebuie sa se aiba in vedere faptul ca majoritatea copiilor
cu deficienta mentala au mai des tulburari psihice si emotionale decat copii normali.
Este important sa tinem cont si de acest aspect, deoarece astfel vom sti ce asteptari sa
avem de la acesti copii si cum sa ne comportam in fata crizelor lor emotionale sau a
nevoii lor continue de afectivitate.
Metode utilizate in reabilitarea copilului cu deficienta mentala
Lucrul de care trebuie sa tinem cont in cazul copilului cu deficenta mentala sau
cu alte dizabilitati este faptul ca este o fiinta umana cu drepturi, dorinte si nevoi, la fel
ca oricare alta.
Scopul pe care ar trebui sa ni-l propunem este acela de gasi un mod de a
comunica cu persoana din spatele handicapului si de a o ajuta sa isi dezvolte intreaga
personalitate.
Este important ca activitatile pe care le folosim pentru a-l ajuta pe copil sa
invete, sa fie bine alese, pe masura puterilor sale, in asa fel incat sa nu ii cerem lucruri
peste puterile lui si el sa simta doar gustul amar al nereusitei. Trebuie sa il incurajam
mereu, sa ii oferim recompense si laude pentru ca el sa aiba dorinta de a mai incerca si
de a reusi.
Copilul invata in mod spontan. Mediul in care traieste ii ofera ocazii de
invatare, parintii il invata tot timpul ce nume au lucrurile si fiintele, la ce sunt
folositoare etc.
Jocul este activitate care trebuie practicata la toate varstele si cu atat mai mult
in cazul copiilor cu deficienta mintala. Toate progresele sale fizice, intelectuale,
afective, sociale sunt explorate si consolidate prin joc. Parintii care se joaca impreuna
cu copiii, slabind cenzurile si micsorand distantele, isi imbunatatesc comunicarea cu
copiii, dau acestora incredere in valoarea lor, sunt iubiti. Pentru dezvoltarea si
cresterea armonioasa a copilului, parintele trebuie sa fie calm, iubitor, plin de bun-simt
si disponibil.
Folosind intr-un anumit fel jucariile, copii exprima sentimente si trairi
(plastilina, papusi, animale, armament, creioane colorate). Jocul are rolul de a largi
spectrul relatiilor interpersonale, de disciplinare a conduitei, de dezvoltarea a unor
capacitati intelectuale, de antrenare a vointei si de amplificarea proceselor de orientare
n spatiu. Jocurile pe care le poate utiliza copilul sunt reprezentate prin: obiecte
(figurine) reprezentnd persoane sau animale, module de constructii, masini, mingi,
dansuri asociate de cantece si poezii.
Copiii sunt diferiti. Ei nu au nici acelasi temperament, nici aceleasi gusturi, iar
dezvoltarea lor nu este egala in toate domeniile. Asadar, este esential sa respectam si
sa sustinem fiecare copil in ritmul sau, in transformarea sa progresiva, in functie de
nevoile sale.

Sfaturi pentru parinti

Invatati despre deficienta mentala. Cu cat stiti mai multe, cu atat va puteti ajuta
mai mult copilul.
Incurajati independenta la copilul dvs. de exemplu, ajutati-l zilnic sa invete si
sa deprinda abilitati precum imbracatul, hranitul, folosirea toaletei si altele.
Dati copilului mici sarcini in casa. Straduiti-va sa le mentineti atentia in
desfasurarea activitatii pe care i-ati dat-o. Pentru ca o activitate sa para mai
simpla, impartiti-o in pasi mici, simpli in asa fel incat copilului sa nu i se para
de neindeplinit. Dati-i o mana de ajutor atunci cand vedeti ca are nevoie sau
cand v-o cere. Explicati-i pas cu pas si cu cuvinte simple, pe intelesul lui, ce
are de facut si cum sa faca.
Jucati-va cat mai mult cu copilul dvs. Materialele pe care le folositi in
desfasurarea activitatilor pot fi: jucarii, papusi cu accesoriile unor ocupatii,
obiecte care adesea, inlocuiesc jucariile in mod avantajos. De asemenea, se
poate recurge la jucarii sau obiecte cat mai naturale posibil, iar diversitatea lor
trebuie sa fie mai mare.
Ajutati-l sa comunice. Corectati-i bland vorbirea, invatati-l cat mai multe
cuvinte pentru ca astfel va fi mai usor pentru el sa va spuna ce doreste, ce
simte si frustrarea va avea un nivel mai scazut.
Interesati-va despre activitatea de la scoala sau de la gradinita, in cazul in care
copilul frecventeaza o forma de invatamant si incercati sa repetati macar o
parte din activitati si acasa pentru a le consolida. De exemplu, numarati
impreuna obiecte, deschideti carti cu imagini si ajutati-l sa le recunoasca.
Denumiti obiecte casnice etc.
Ajutati-l sa lege prietenii. Invatati-l cum sa se comporte, ghidati-i pasii in a
lega relatii. Explicat-i ce este bine si ce nu. Astfel, copilul dvs. nu se va mai
simti izolat, dat la o parte de ceilalti copii din comunitate si isi va intari
increderea in sine.
Fiti blanzi dar nu-l lasati sa va conduca. Fiti consecventi in ceea ce ii cereti si
ghidati-l cu o atitudine calma, iubitoare dar ferma.