Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Craiova 2009

Proiect Practica Bancara

Disciplina Moneda si credit
Partea I: Teorie

Coordonator practica:
Prof. univ. dr. Marin Opritescu

Student: Tudosie
Adriana Madalina
Sectia Finante-Banci,
Anul II
Seria II, Grupa 2

CUPRINS
Capitolul 1: MIJLOACE I OPERAIUNI DE PLAT . 4
1.1 Consideraii generale asupra mijloacelor de plat... 4
1.2 Numerarul instrument de plat. 8
1.3 Plaile prin virament.....10
1.3.1 Ordinul de plat 14
1.3.2 Cecul 19
1.3.3 Cambia. 26
1.3.4 Biletul la ordin. 34
1.3.5 Crile de plat 36
1.3.5.1 Cartile de plata (cardurile) 36
1.3.5.2 Platile electronice. 40
1.3.5.3 Ordinul de plata electronic... 43
1.3.5.3 Cecul electronic 44
1.3.6 Instrumente de plata utilizate in relatiile financiare internationale: 45
1.3.6.1 Scrisoarea de garantie bancara.. 45
1.3.6.2 Warantul 46
1.3.6.3 Conosamentul 46
1.3.6.4 Acreditivul documentar. 47
1.3.6.5 Incasso-ul documentar 49
1.3.7 Compensaia. 50
Capitolul 2: CREDITAREA BANCAR

52

2.1 Definirea notiunii de credit. 52

2.2 Negocierea creditelor.. 56
2.2.1 Analiza economico-financiara a activitatii desfasurate de clientii bancilor. 59
2.2.2 Tipuri de credite 64
2.3 Acordarea i rambursarea creditelor... 67
2.4 Verificarea garaniei creditelor 76
Capitolul 3: DOBNDA I ROLUL SU N ECONOMIE.. 80
3.1 Aspecte generale privind dobnda 80
3.2 Metode de calcul a dobnzilor. 85
3.3 Tipuri de dobanzi. 91
3.4 Evoluii ale ratei dobnzii 96
Capitoul 4: MANAGEMENT BANCAR. 101
4.1 Notiunea de management bancar. 101
4.2 Definirea si tipologia riscurilor bancare.. 104
4.3 Proceduri si politici utilizate in managementul riscului.. 107
4.4 Profit bancar si indicatori de apreciere a performatelor bancare..116
4.5 Structura i analiza bilanului bancar121
2

Capitolul 5: POLITICI MONETARE I DE CREDIT............................................................. 122

5.1 Politica monetara si instrumentele sale.. 122
5.2 Politica monetara promovata de BNR 124
5.2.1 Evolutia politicii monetare in Romania 124
5.2.2 Instrumentele politicii monetare si de credit a BNR 127
5.2.2.1 Instrumente directe de politica monetara.. 128
5.2.2.2 Instrumente indirecte de politica monetara130
5.3 Taxa scontului.. 137
5.4 Sistemul rezervelor minime obligatorii... 138
5.5 Operaiile de open-market............................................................................................................142
5.6 Reglementrile bancare expresie a politicii promovate de bnci..144
BIBLIOGRAFIE..149

Capitolul 1: MIJLOACE SI OPERATIUNI DE PLATA

1.1 Consideratii generale asupra mijloacelor de plata
Instrumente de plata
Instrumentele de plati sunt monedele propriu zise si anumite documente bancare operationale
pe suport hartie, magnetic sau electronic, care functioneaza pe baza unor tehnicii specifice de operare,
circuite si securizare in vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar. Aceste instrumente
sunt remise de banca centrala (moneda efectiva) si bancile comerciale (moneda scripturala) cu
aprobarea bancii centrale pentru a se asigura o forma standardizata si un continut economic si juridic
care sa permita transferul de fonduri in deplina siguranta si delimitarea responsabilitatilor
participantilor la transferul bancar. Instrumentele de plati se impart in doua mari categorii: instrumente
cu numerar si instrumente fara numerar.
Instrumentele de plata cu numerar sunt reprezentate prin moneda metalica si bancnote
(moneda de hartie) si reprezinta cea mai veche forma de circulatie monetara.
Instrumentele de plata fara numerar sunt documente standardizate care contin instructiuni
de plata date de platitor bancii sale pentru transferul fondurilor catre banca beneficiarului. Pe baza
instrumentului de plata se fac inregistrari in conturile partenerilor de la bancile lor care atesta
diminuarea
respectiv majorarea creantelor monetare asupra bancilor.
Instrumentele de plata folosite in tranzactii sunt urmatoarele: ordinul de plata, cambia,
cecul, biletul la ordin, cardul. De asemenea, mai sunt unele instructiuni de plata care genereaza
transferuri de fonduri ca: debitul direct si platile programate.
Orice document de plata contine doua tipuri de informatii: financiare si nonfinanciare. Informatia
financiara (monetara sau informatie bani) se refera la suma de bani ce trebuie platita, valuta, scadenta,
bancile participante si conturile debitoare si creditoare, numele partilor participante la tranzactie, iar
responsabilitatea pentru acuratetea acesteia revine emitentului. Informatia nonfinanciara cuprinde
elemente adiacente platii ca scopul acesteia sau anumite instructiuni cu caracter specific.
Desi instrumentele de plata difera destul de mult unele de altele in functie de specificul platii, totusi
acestea au unele caracteristici comune care permit clasificarea acestora dupa mai multe criterii.
(a) Din punct de vedere al obligatiilor juridice create:
- instrumente de credit (din initiativa debitorului) ordinul de plata;
- instrumente de debit (din initiativa creditorului) cecul, cambia,
biletul la ordin.
(b) Dupa suportul instrumentului:
- instrumente pe suport hartie cecul, ordinul de plata, cambia,
biletul la ordin;
- instrumente pe suport magnetic cardul;
- instrumente pe suport electronic ordinul electronic de plata, cecul
electronic.
(c) Dupa modul de transmitere:
- letric;
- automatizat telex, fax, telefon, retea electronica.
(d) Dupa natura juridica a initiatorului:
- plati pentru persoane juridice plati profesionale, institutionale;
- plati pentru populatie.
e) Dupa raportul de timp intre scadenta obligatiei si emiterea
4

instructiunii:
- instrumente de plata anticipata;
- instrumente de plata neintarziata;
- instrumente de plata intarziata.
(f) Dupa raportul de spatiu:
- plata directa (fata la fata);
- plata la distanta.
(g) Dupa valoarea platii:
- plati de valori mari;
- plati de valori mici.
Operatiuni bancare de plati
Operatiunile bancare sunt determinate de activitatile care se desfasoara in cadrul bancii privind
relatiile cu clientii. Cele mai multe operatiuni genereaza relatii patrimoniale care determina modificari
de sume in conturile clientilor si sunt cunoscute sub denumirea de operatiuni bilantiere (active si
pasive), iar celelalte reflecta numai obligatii ale clientelei sau bancii, potential patrimoniale, care nu se
inregistreaza in conturile bilantiere si se numesc operatiuni extrabilantiere (de comision, de mandat,
garantii, obligatii anticipate, credite neperformante expirate, sume in litigiu aflate la insantele de
judecata etc).
Operatiunile pasive sunt cele de constituire a resurselor si se refera la:
(a) operatiuni de trezorerie si interbancare;
(b) operatiuni cu clientela;
(c) operatiuni cu titluri de valori; si
(d) operatiuni de capital si provizioane.
Ponderea cea mai mare, 60%-80% din pasivul bilantier, o detin operatiunile cu clientela (depozitele).
Depozitele bancare sunt de doua feluri: la vedere si la termen.
Depozitele la vedere sunt constituite din disponibilitatile clientilor aflate in conturile curente
din care se pot face plati in orice moment , primesc insa o dobanda destul de redusa. Din punct de
vedere al bancii, depozitele la vedere sunt foarte profitabile si politicile bancare pun accent pe atragerea
clientilor, in special clienti mari care mentin sume importante in conturi .
Depozitele la termen sunt sumele atrase la diverse perioade de la 7 zile la 12 luni si chiar mai
mari. In practica bancara cele mai frecvente depozite sunt la 3 si 6 luni si mai putin la 9 si 12 luni si
foarte rar peste acest termen. La depozitele la termen de pana la 12 luni se aplica, de regula, dobanda
fluctuanta, dar se poate folosi si dobanda fixa, iar la cele peste un an se foloseste mai mult dobanda
fixa. Retragerea depozitului inainte de termen duce la pierderea dobanzii pentru depozite la termen si
primirea dobanzii pentru depozite la vedere, in acest fel bancile recuperandu-si costurile pentru
resursele care trebuie atrase imediat de pe piata. Depozitele le termen cu formele lor derivate reprezinta
cea mai importanta sursa atrasa de banci datorita stabilitatii pe perioade determinate, aspect esential
pentru trezoreria bancii.
Imprumuturi. Bancile comerciale apeleaza pentru imprumuturi la banca centrala pentru
refinantare si la alte banci pentru completarea resurselor, in special a celor valutare si pentru asigurarea
unor resurse pe termene mai lungi.
Imprumuturile de refinantare se fac, de regula, sub forma creditelor lombard in situatiile acute
de lichiditate, pe baza unor garantii ferme ca titlurile de valori si pe perioade scurte. In general,
imprumuturile de refinantare au o pondere foarte redusa.
Imprumuturile de la alte banci se regasesc sub forma imprumuturilor in valuta pe obiect
(proiecte) sau a liniilor de credite si se acorda pentru finantarea importurilor. Liniile de credit se
5

deschid pe perioade de pana la un an, dar cu posibilitatea de reinnoire, astfel ca devin finantari pe
termen mijlociu.
Titluri de valori. Operatiunile cu titluri de valori reprezinta emisiuni de obligatiuni pe piata
interna si internationala in scopul de a atrage resurse, in special in valuta. Totodata, prin aceste emisiuni
bancile isi verifica atractivitatea pe piata, in mod deosebit pe cele internationale si isi mentin prezenta
pe aceste piete pentru noi emisiuni in nume propriu sau al clientilor.
Operatiunile active sunt cele de folosire a resurselor si se refera la operatiuni de trezorerie
(operatiuni cu numerar, depozite la banca centrala si la alte banci, conturi de corespondent, credite
acordate bancilor), operatiuni cu clientela (credite curente de toate tipurile, credite restante, creante
atasate), operatiuni cu titluri si valori imobilizate (active corporale). Operatiunile cu clientela si cele cu
titluri detin ponderea principala in totalul activului bilantier.
Operatiunile cu numerar reprezinta incasarile si platile in numerar, in lei si valuta, efectuate la
cererea clientilor. Circuitul numerarului se desfasoara prin banci care dispun de personal specializat si
spatii adecvate casierii, tezaure, echipamente de numarat, sortat si verificat moneda. Excedentul sau
deficitul de numerar in moneda locala se reglementeaza prin banca centrala (in unele tari prin companii
specializate), iar in valuta prin bancile din strainatate, in special din Elvetia.
Creditele neguvernamentale (bancare) reprezinta portofoliul cel mai important de active pentru
o banca comerciala si in acelasi timp forma principala de folosire a resurselor. Volumul creditelor
acordate de banci in cursul unui an este mult mai mare decat soldul acestora la finele anului care apare
in bilant.
Pentru economia actuala, operatiunile de plati reprezinta elementul primordial al tuturor
pietelor, liantul mecanismului concurential general.
Monetica, parte specifica a relaiilor monetare privind instrumentele si tehnicile de plat
reprezint actualmente prin propriile mutaii spectaculoase, i ndeosebi prin efectele lor asupra
agenilor economici, i mai ales a tehnologiilor i costurilor bancare, o preocupare major si
generalizata. n acest cadru vor face obiectul studiului nostru acele instrumente, in esena titluri de
credit, care prin destinaia lor, adesea unic, sunt folosite efectiv ca mijloace de plat.
n economiile de pia moderne agenii economici dispun de o varietate de metode pentru a face
pli.De regul, ei aleg instrumentul de plat pe care l consider adecvat necesitilor lor, din
perspectiva vitezei de execuie, a costurilor de tranzacie, a caracteristicilor locale precum i a cadrului
legal care reglementeaz obligaiile de plat. Plile de detaliu (retail payments) pot fi decontate fie prin
utilizarea numerarului, a cecurilor, a cardurilor de credit, a cardurilor de debit sau a ordinelor de
transfer credit. . Pentru plile cu valoare mare i/sau urgente, n general corelate cu schimbul
instrumentelor financiare, de regul sunt utilizate sisteme electronice de transfer de fonduri mult mai
dezvoltate din punct de vedere tehnologic.
Analiza modului de utilizare a instrumentelor de plat a constatat faptul c se mai folosesc
efectele comerciale de multe ori far justificare economica, prin inerie tradiional i lipsa de orientare
fa de instrumentele de plat moderne.
Aa se face c dei efectele comerciale nu au pondere semnificativ n totalul instrumentelor de
plat, prin operaiile necesare ocup ntre 10-15% din personalul bncilor, determinnd costuri unitare
mari. n ceea ce priveste instrumentele utilizate cu predilecie de populaie, cecul si cartea de credit, ele
inregistreaz o uoara cretere a ponderii la numarul de operaiuni, de la 80 la 84%. ntre acestea are
loc o puternic redistribuire, numrul operaiunilor cu cari de credit crescnd de 6 ori.
6

Desfasurarea fluxurilor de plati se poate face prin mai multe modalitati. Ansamblul
modalitatilor tehnice de efectuare a platilor in cadrul unei economii nationale sau al economiei
mondiale formeaza mecanismul de plati.
Analiza posibilitatilor existente pentru stingerea obligatiilor banesti si natura instrumentelor
utilizate in acest scop releva ca platile pot avea loc sub doua forme:
platile cu numerar - efectuate imediat si la care se intrebuinteaza moneda efectiva, respectiv
bancnotele si moneda metalica;
platile fara numerar stingerea obligatiilor are loc prin transferul de fonduri intre doua sau mai multe
parti prin dispozitii, ordine in care se foloseste unitatea monetara, dar nu se manipuleaza moneda in
forma concreta.
Indiferent de forma sub care au loc platile, componenta cea mai reprezentativa pentru fiecare agent
economic este capacitatea de plata; piata este aceea care sanctioneaza ferm, excluzandu-i din viata
economica pe cei care nu platesc.
In consecinta, intreprinzatorii trebuie sa adopte un comportament care sa aiba in vedere
urmatoarele aspecte:
-existenta unor active in forma lichida sau active usor lichidabile;
-angajarea de comenzi catre furnizori in concordanta cu capacitatea de plata;
-un nivel al capitalului si resurselor din pasive atrase care sa acopere livrarile neincasate;
-corelarea termenelor de plata cu datele de incasare a veniturilor si constituirea unei rezerve.
Programarea platilor de catre firme se urmareste a fi facuta la termene optime, plecand de la
cerinta de a asigura o lichiditate maxima cu costuri minime. Cu cat termenele de plata sunt mai
indepartate de data livrarii, cu atat costurile furnizorului sunt mai mari. in mod normal, aceste termene
sunt, de pilda, de 30 zile in Anglia etc.
Ca metoda promovata in vederea reducerii termenelor de plata se remarca stimularea clientilor.
Astfel, in Germania se practica scontarea cu 3% pentru platile efectuate pana la 8 zile si de 2% pentru
platile derulate pana la 15 zile.
Putem aprecia ca practica tarilor europene evidentiaza durata relativ indelungata a platilor, ce
isi are suportul in comportamentele traditionale care se mentin, desi economia moderna implica cerinte
de accelerare a fluxurilor de plati.
In tarile dezvoltate, marea majoritate a firmelor si persoanelor au conturi deschise la banci, ceea
ce le permite efectuarea platilor prin banci, asa-numitul proces de bancarizare .
Totodata ,prin imbinarea metodelor de telecomunicatii moderne cu informatica s-a ajuns la :
reconsiderarea instrumentelor traditionale de plata, cecul si cambia;
micsorarea numarului documentelor suport-hartie si cresterea numarului dispozitiilor de plata
exprimate prin mesaje electronice;
rapiditatea transmiterii mesajelor de plati : de la faza initiala in care mesajele de plati necesita un timp
pana sa se creeze facilitati de transmitere sistemul OFF LINE, la sistemele in care transmiterea
mesajelor catre banci se face in mod continuu sistemul ON LINE;
progresul sistemelor de compensare interbancara, care conduce la optimizarea duratei relatiilor de plati
intre banci .In acest sens exista compensari brute, in care se cuprind toate platile dispuse de la banca la
banca si compensarile nete unde se compenseaza doar soldurile rezultate din compensarea prealabila a
datoriilor reciproce ale fiecarei banci cu fiecare dintre parteneri .De asemenea, s-au delimitat sistemele
de compensare de valori mari de sistemele de compensare de valori mici; sistemele de compensare pe
documente suport-hartie de cele ce se deruleaza pe baza mesajelor electronice.
Se poate aprecia deci, ca instrumentele de plata eficiente si circuitele de plati accelerate
reprezinta cerinte ale modernizarii intregului sistem de plati.
7

1.2 Numerarul instrument de plata

Functia banilor de instrument de plata se realizeaza prin intermediul monedei. Aceasta se
prezinta sub doua forme, moneda efectiva (numerar) moneda scripturala (de cont). Indiferent de
forma monedei, unitatea monetara denumita moneda de baza, iar submultiplii acesteia moneda
divizionara multiplii moneda multipla. Totalitatea monedei aflata in circulatie constituie masa
monetara. In functie de gradul de lichiditate, masa monetara se poate diviza in mai multe componente
numite lichiditati primare, secundare, tertiare etc. Cel mai frecvent se foloseste structurarea pe doua
mari componente: M1 = numerar + depozite la vedere si poarta denumirea de masa monetara
propriu-zisa si M2 = M1 + depozite bancare la termen si alte tipuri de depozite pe termen lung si
poarta numele de cvasi moneda. Dupa cum se poate deduce, masa monetara se afla aproape in
intregime in mainile bancilor, respectiv ale bancii centrale in ce priveste circulatia bancnotelor si ale
bancilor comerciale pentru circulatia banilor de cont.
In circulatie, numerarul se afla sub forma monedei metalice si a bancnotei, detinute de agentii
economici, diverse entitati si populatia. In Romania moneda de baza este leul, divizionara banul 1, 5,
10, 50 bani - iar cea multipla 1, 5, 10, 50, 100 si 500 lei.
Monedele metalice sunt piese din diverse metale care se prezinta sub forma circulara de disc plat
si servesc ca mijloc de plata, de circulatie si uneori de tezaurizare. Pe fata (avers) si pe spate (revers),
moneda are cate un desen in relief (efigie) si inscriptii (legende), iar pe muchie zimti sau inscriptii. In
perioada timpurie a banilor, monedele erau confectionate din metale pretioase aur, argint si valoarea
nominala era egala cu valoarea proprie, nefiind necesara garantia unei autoritati. Moneda timpurie
circula in virtutea unui efect de cantarire in sensul ca putea fi topita si vanduta ca metal pretios la
aceiasi valoare.
Treptat, are loc subparizarea valorii monedelor, adica inlocuirea metalului pretios cu un alt
metal de valoare inferioara pe care se imprima insa valoarea nominala si semnul entitatii centrale care
asigura garantia monedei. In prezent, monedele se fac din aliaje de metale, fara valoare intrinseca in
metal pretios, avand inscrise valoarea si semnul bancii centrale.
Bancnotele sunt bani de credit emisi de banca centrala si garantati de aceasta. La inceput
bancnotele erau sub forma politelor eliberate de banci pentru depozitele de monezi sau lingouri de aur
si care se restituiau bancii la inapoierea depozitului. Cu timpul, efectele comerciale au iesit din
circulatia comerciala si au intrat in circulatia generala ca semne de credit, functionand ca mijloc de
plata. Acestea aveau asigurata convertibitatea in aur sau argint pe baza stocurilor detinute de banca
centrala. Cerintele de bani tot mai multi au dus la pierderea convertibilitatii, iar bancnota a devenit o
moneda de hartie (fiduciara) care circula pe baza increderii in banca centrala.
Numerarul reprezinta forma cea mai lichida dintre toate instrumentele de plata si datorita
acestei caracteristici s-a mentinut in toate etapele evolutiei societatii de la aparitia banilor pana in
prezent. Potrivit statisticilor Bancii Centrale Europene, in tarile Uniunii Europene numerarul detinea in
anul 2001 intre 5,7% si 38,8% din masa monetara M1 si intre 2,0% si 9,7% din PIB. In Romania, in
acelasi an, numerarul detinea 55,4% din M1 si 3,1% din PIB.
Preferinta pentru numerar se manifesta in principal la populatie si este determinata de anumiti
factori: are putere liberatorie imediata cu care se poate stinge orice obligatie de plata; detine calitatea
lichiditatii in cel mai inalt grad fata de orice alte active; nu necesita costuri de negociere si tranzactii ca
alte active financiare; este un mijloc de plata general, acceptabil de toti membrii comunitatii de plati;
aria de folosire este nelimitata geografic in ce priveste procurarea bunurilor si plata serviciilor de mica
valoare. Preferinta pentru numerar este data si de conditiile specifice dintr-o tara sau alta. De exemplu,
tari ca Grecia, Spania, Austria, Italia care au o industrie a turismului puternic dezvoltata au si un grad
mai mare de tranzactii in numerar pentru a satisface cerintele destul de diversificate ale turistilor. De
asemenea, tarile orientale cu bazare, piete alimentare in aer liber, comert stradal au o circulatie a
8

numerarului destul de intensa. La aceasta se adauga si traditia, cultura bancara, care influenteaza
substantial comportamentul uman si prin acesta circuitul banesc. In ce priveste agentii economici,
preferinta pentru numerar se manifesta in deosebi la unitatile mici care se aprovizioneaza cu cantitati
reduse de marfuri si de multe ori ocazional iar veniturile sunt modeste. La agentii mai mari, preferinta
este pentru o lichiditate confortabila de alt gen care sa le permita sa faca fata unor situatii neprevazute
si mai putin catre numerar.
Folosirea numerarului are insa si unele dezavantaje, astfel: banii pastrati sub forma de numerar
nu aduc venituri, deci randamentul este zero; tranzactiile in numerar si pastrarea acestuia implica
costuri mai mari de transport si depozitare si riscuri apreciabile de securitate. Alegerea formei de
lichiditate devine o optiune individuala, cei mai multi indreptand-se catre depozitele bancare pe termen
scurt si catre piata secundara de valorificare a activelor. Pe aceste piete trebuie sa avem in vedere si
costurile specifice (comisioane, taxe, impozite) si o eventuala pierdere de valoare intre pretul de
cumparare si cel de vanzare la o valorificare urgenta.
Transportul numerarului. In cadrul serviciilor oferite de banci se inscrie si colectarea
numerarului de la clienti, in special magazine comerciale si statii de benzina. Activitatea de colectare
este autorizata de banca centrala si organele de politie. Colectarea se face in genti cu incuietori cu chei
sau cifru care sunt in posesia ambelor parti, banca si client. Transportul se asigura de banca cu masini
blindate, special amenajate, denumite masini de transport valori, insotite de casierul colector si de un
angajat al jandarmeriei. Masina este dotata cu aparatura de comunicatii cu banca si politia, iar
persoanele insotitoare poarta echipament de protectie anti glont si au armament de aparare asupra lor.
In anumite cazuri, masina de transport valori este insotita de o alta masina de protectie cu personal de
la jandarmerie.
Masina de transport valori se deplaseaza dupa un intinerariu dinainte stabilit si trebuie sa tina
legatura permanent cu dispeceratul bancii. In unele tari, activitatea de colectare a banilor nu este
recunoscuta ca o activitate bancara si se desfasoara prin firme specializate, care dispun de dotarea
necesara si sunt autorizate de politie. In acest sens se preconizeaza si in tara noastra externalizarea
activitatii de transport valori, activitate care nu mai figureaza in legea bancara.
Numerarul sub forma de bancnote si de moneda metalica reprezinta instrumentul de plata
initial, cu rol important si azi in economia tuturor tarilor.
Circulatia numerarului cuprinde miscarea permanenta de numerar de la Banca Nationala, prin
unitatile sale operative, la unitatile bancare, societatile comerciale, regiile autonome si institutiile
bugetare, de la acestea la populatie si invers,precum si intre diferitele categorii ale populatiei.
Numerarul este utilizat in mare masura in calitatea sa de mijloc de plata, datorita unor trasaturi
care ii confera superioritate in comparatie cu alte instrumente de plata, respectiv:
-este mijloc de plata general valabil si acceptabil pentru oricare dintre membrii comunitatii de
plati;
-este un mijloc de plata cu efect imediat, obligatia se stinge odata cu transferul numerarului;
-este un mijloc de plata prin care efectuarea platii nu este conditionata de nimic.
Chiar daca este foarte comod de intrebuintat si este foarte folosit in cazul unui numar mare de
tranzactii de valori mici, vehicularea numerarului este costisitoare si ridica probleme de securitate
pentru banci cat si pentru populatie.Asa se explica faptul ca azi in economie, se petrece un eveniment la
fel de important ca si disparitia trocului de altadata: restrangerea platilor in numerar la cateva
operatiuni necomerciale. In lumeaa civilizata orice persoana foloseste astazi cecurile sau cardurile,
plafonul maxim al sumelor platite in numerar micsorandu-se continuu. Transferul fizic a milioane de
unitati monetare se inlocuieste cu un transfer scriptic sau electronic.
9

1.3 Platile prin virament

De-a lungul timpului, alaturi de disponibilitatile banesti propriu-zise (bani cash, bani lichizi) sau impus tot mai mult banii de cont, banii scripturali.
In ultimele doua - trei decenii s-au produs modificari substantiale in marimile celor
doua componente ale masei monetare, sensul schimbarii fiind dat de cresterea ponderii operatiilor care
se deruleaza prin intermediul banilor scripturali.
Astfel, prin transferul sumei dintr-un cont in altul , respectiv prin debitarea contului platitor si
creditarea cotului beneficiar se ajunge la o simplificare a relatiilor de plati. Dezvoltarea bancilor a dus
la generalizarea viramentelor ca modalitate de efectuare a platilor.
Principalele caracteristici ale platilor prin virament sunt:
natura dubla, determinata pe de o parte de inregistrari in conturi bancare, iar pe de alta
parte de mesaje intre parti si care contin instructiunile de plata;
decalajul de timp dintre momentul initierii si cel al finalizarii operatiunii de plata;
existenta unor intermediari bancari in derularea acestui tip de plati.
Platile prin virament utilizeaza instrumente si mijloace de plata emise pe suport de hartie,
magnetic sau electronic.
Principalele instrumente de plata utilizate sunt: efectele de comert (trata sau polita, biletul la
ordin si warantul), cecurile, cartile de plata (cardurile) etc.
Ca procedeu de infaptuire a platilor, viramentul poate fi diferit, in functie de sensul in care se
dispune si se efectueaza plata. Predominant este viramentul de credit, care implica urmatoarea
succesiune a operatiilor:
platitorul da ordin bancii sale sa onoreze ordinul de plata catre beneficiarul dat;
banca platitoare preia suma din contul platitorului si efectueaza plata catre banca beneficiarului;
banca beneficiarului inscrie suma in contul creditorului.
Functioneaza si viramentul de debit, situatie in care consimtamantul platitorului este dat, in
prealabil, pe baza unei dispozitii generale pe care aceasta o adreseaza bancii sale de a indeplini regulat
toate cerintele de plata exprimate de creditori.
Viramentul de debit se practica pentru livrarile de produse si servicii de interes general, cum ar
fi: furnizarea de gaze, apa, electricitate, telefoane etc. In acest caz, platitorul imputerniceste creditorul
pentru astfel de operatiuni. Concomitent, el solicita bancii sale aprobarea operatiunii. In al doilea rand,
creditorul depune documentatia la banca sa. In continuare, banca debitorului include pentru plata suma
respectiva la data stabilita, iar dupa efectuarea platii, suma intra in contul creditorului.
Avand in vedere momentul efectuarii platii, exista plata cu anticipatie, plata in momentul livrarii
si plata la o data ulterioara.
Plata cu anticipatie, presupunand riscul cel mai mic, este utilizata mai ales pentru stingerea
obligatiilor externe. Insa, in relatiile de plati cu strainatatea, se practica si forma de plata la o data
ulterioara, utilizandu-se ca instrumente de plata : incasso-ul documentar si ordinul de plata.
In tara noastra se practica atat forma de plata cu anticipatie, utilizandu-se frecvent cecurile, cat
si forma de plata la o data ulterioara, folosindu-se ordinele de plata si efectele de comert.
Procedee de decontare
Reprezinta un ansamblu de tehnici specifice, determinate de particularitatile unor tranzactii,
menite sa asigure realizarea transferului de fonduri si stingerea obligatiilor in conditiile stabilite de
parteneri. In literatura de specialitate, procedeele de decontari se mai intalnesc si sub denumirea de
forme de decontare insa cu acelasi continut. In sistemul bancar se folosesc urmatoarele procedee de
decontari: viramentul, cecul, acreditivul, incassoul, procesul cambial si compensarea
10

interbancara. In timp ce viramentul, cecul si compensarea interbancara sunt specifice decontarilor

interne, acreditivul, incassoul si procesul cambial se practica mai mult in platile externe. Fiecare
procedeu foloseste unul sau mai multe instrumente de plata, astfel: viramentul - ordinul de plata;
acreditivul - ordinul de plata; incassoul - dispozitia de incasare; cecul - cecul pentru numerar,
cecul virament, cecul barat, cecul circular, cecul de de calatorie, giro-cecul; procesul cambial cambia si biletul la ordin; compensarea interbancara - ordinul de plata, cecul barat, cecul
virament, cambia si biletul la ordin. Procedeul de decontare, inclusiv instrumentul de plata,
constituie una din prevederile obligatorii din contractele economice dintre parteneri prin care se asigura
transferul de fonduri.
Procedeul cel mai cunocut este viramentul bancar care are ca scop stingerea obligatiilor dintre
bancile implicate in transferul de fonduri si finalizarea decontarii dintre partenerii tranzactiei prin
inscrierea miscarilor in conturile acestora deschise la banci. Viramentul bancar este de doua feluri:
viramentul de credit (transferul de credit) si viramentul de debit (transferul de debit). In cadrul
acestui procedeu, transferul bancar de credit este cel mai larg raspandit, datorita simplitatii si
operativitatii, caracteristici apreciate de clientii bancari, atat persoane fizice cat si juridice. De exemplu,
in anul 2002, transferul de credit detinea in totalul decontarilor fara numerar 87% in Romania si 99,7%
in Elvetia.
Transferul de credit
In cadrul tranzactiilor cu plata in numerar, decontarea se facea direct si imediat, in timp ce in
tranzactiile cu plata fara numerar avem de a face cu o plata intermediata si amanata. Comerciantul
vanzator devine creditorul cumparatorului pentru o anumita perioada de timp necesara pentru
efectuarea platii.
Instrumentul de plata trebuie insa emis de o banca care intareste increderea creditorului in
debitor in sensul ca acesta este recunoscut de o banca care emite instrumentul de plata si ca plata se va
face de aceasta banca. Intre cumparatorul-debitor si vanzatorul-creditor se interpun cel putin doi
intermediari (banca cumparatorului si banca furnizorului) care participa la procesul de transfer al
proprietatii asupra activului monetar intre cei doi parteneri. Indiferent cati intermediari pot lua parte la
derularea platii, obligatia de plata este una singura si se transmite de la o entitate la alta sub forma
incarcarii si descarcarii de gestiune pana cand obligatia se stinge prin finalizarea platii.
Intermedierea nu afecteaza obligatia debitorului fata de creditor, iar pierderea capacitatii de plata a unui
intermediar nu poate fi opusa pretentiilor creditorului. Forma de plata care implica acest sistem de
transmitere a activului monetar este transferul de credit.
Transferul de credit (engl. credit transfer) reprezinta un procedeu de transfer al banilor dintrun cont in altul, prin intermediul bancilor si al unor instrumente specifice, din dispozitia debitoruluicumparator in favoarea creditorului-vanzator. Pentru realizarea transferului de credit, debitorul trebuie
sa dispuna de depozite bancare la vedere sau la termen. Banca nu onoreaza nici o dispozitie de plata a
debitorului in contul unor depozite viitoare, decat numai daca exista un credit aprobat in acest sens
(credit de trezorerie). Transferul de credit incepe prin emiterea de catre platitor a unui ordin de plata dat
bancii sale si se finalizeaza prin acceptarea ordinului de plata de banca destinatara si inregistrarea
sumei in cont.
Din punct de vedere teoretic, transferul de credit are cel putin doua semnificatii: infaptuieaste
circulatia monetara scripturala prin trecerea sumelor de la unii agenti la altii, ca efect a unor
raporturi juridice intre parteneri in scopul finalizarii unor tranzactii; transfera creantele fata de banci
in sensul ca la banca obligatarului (debitorului) creanta inceteaza iar la banca beneficiarului
(creditorului) se creaza o noua creanta, de valoare egala, ca urmare a transferului de depozit. Aceste
semnificatii demonstreaza ca tranferul de credit presupune o plata intermediata de agentii de
11

decontare (de regula bancile) si ca la baza acesteia sta transferul de creanta asupra bancilor
participante pana la finalizarea platii.
In urma unei tranzactii economice se creaza o obligatie de plata a cumparatorului-debitor. Acesta emite
un ordin de plata, in calitate de platitor (emitent), adresata sucursalei/agentiei bancii sale, banca
emitenta (intermediarul platitoriului). Banca emitentului accepta instructiunea primita si prin aceasta
se incarca cu gestiunea platii, adica isi asuma raspunderea fata de emitent pentru efectuarea platii.
Sucursala/agentia bancara a emitentului executa instructiunea si transfera fondurile (depozitul) din
contul emitentului catre banca beneficiarului, banca colectoare (intermediarul beneficiarului) si se
descarca de gestiune. Transferul are loc mai intai catre centrala bancii emitente si apoi prin banca
centrala, catre centrala bancii colectoare si de aici la sucursala/agentia bancii colectoare (destinatare) si
aceasta se incarca cu gestiunea transferului. In final, sucursala/agentia bancii colectoare transfera
fondurile in contul beneficiarului si se descarca de gestiunea transferului de fonduri.
Acest procedeu reprezinta esenta viramentului ca un transfer de credit asupra bancii intre cei doi
parteneri.
Transferul de credit ca procedeu de decontare intre parteneri se desfasoara dupa anumite reguli
bancare bine stabilite si sub controlul direct al bancii centrale. Transferul de credit ca forma de
decontare se mentioneaza, in primul rand, in contractele care se incheie intre parteneri si prin acestea
ambele parti accepta tehnica bancara de lucru, respectiv instrumentul de decontare, circuitul acestuia,
precum si relatiile care se stabilesc intre parteneri si bancile care ii deservesc. Procedeul este stabilit de
banca centrala prin norme cu caracter public, deci care se pot consulta de orice agent in vederea
cunoasterii modului de lucru, precum si a drepturilor si obligatiilor care se nasc in transferul drepturilor
de proprietate asupra banilor de la un partener la altul.
Avantajul principal al transferului de credit il constituie faptul ca este destul de operativ in
sensul ca nu necesita formalitati numeroase. Dezavantajul, consta in lasarea platii exclusiv la
latitudinea platitorului care poate intarzia, din diferite motive, onorarea la timp a obligatiilor.
La aceasta, se adauga si intarzierile in decontare care pot surveni in sistemul bancar, avand in
vedere ca fondurile aflate in transfer reprezinta o sursa atrasa ieftina (practic nu se remunereaza) care
nu este de neglijat.

12

Transferul de debit
Transferul de debit (engl. debit transfer) este ca, si cel de credit, tot o plata amanata si un transfer
de creanta asupra bancii, cu deosebirea ca, de data aceasta, creditorul este acela care initiaza plata si
numai depinde de vointa debitorului. Aceasta caracteristica face transferul de debit mai atractiv decat
cel de credit si ca urmare este in continuu castig de piata, mai ales anumite variante ale acestuia care se
preteaza la servicii cu repetabilitate.Transferul de debit imbraca forma debitului direct, platilor
programate, cecului si biletului la ordin.
Debitul direct
Debitul direct (engl. direct debit) este tipul de transfer de debit prin care bancile sunt autorizate
de clientii platitori sa efectueze automat decontarea serviciilor din conturile lor la simpla cerere a
furnizorilor si de transfer a sumelor la bancile acestora. Pentru efectuarea acestor plati este necesar sa
se asigure un cadru juridic intre participantii la tranzactii si intre acestia si bancile lor privind derularea
operatiunilor, astfel: intre furnizor si debitor se incheie o conventie privind dreptul furnizorului de a
initia plata fara acordul prealabil al debitorului; intre banca platitoare si debitor se incheie o conventie
de mandat privind acceptul debitorului pentru plata din cont fara ordinul expres al acestuia; si intre
banca colectoare si furnizor se incheie un angajament privind debitarea directa. In acest fel, banca
platitoare devine mandatarul debitorului de a executa instructiunile de plata primite de la furnizor in
favoarea acestuia. Mandatul devine un act juridic intrucat se transfera anumite drepturi de dispozitie
altei persoane decat proprietarul fondurilor si care are carcter permanent pana la revocarea acestuia de
catre debitor. Un asemenea procedeu se foloseste in special pentru plata serviciilor cu carcter de
repetabilitate ca: energia electrica, telefon, gaze, apa etc.
Avantajele pentru ambii parteneri sunt substantiale, in sensul ca furnizorii isi pot incasa
creantele la termen, ceea ce este un deziderat al acestora, iar beneficiarii dispun de o modalitate destul
de comoda de descarcare de obligatie pentru serviciile prestate. Dezavantajul il constituie posibilitatea
aparitiei unor debite nereale care se deconteaza automat inainte de clarificarea acestora. In practica s-a
adoptat procedeul ca decontarea sa aiba loc la un anumit interval de la facturare, perioada in care
eventualele neconcordante sa se clarifice.
Din punct de vedere operational, relatiile de decontre se stabilesc intre banca colectoare (banca
furnizorului) si bancile platitoare unde debitorii au conturile. Banca colectare transmite fisierele
electronice cu debitorii, conturile si sumele deplata fiecarei banci platitoare si primeste de la acestea
fondurile, prin intermediul casei de compensare, pe care le inregistreaza in contul furnizorului. In
Romania, decontarea are o anumita particularitate in sensul ca ambii parteneri trebuie sa aiba conturile
deschise la aceiasi banca.
In vederea decontarii, partenerii incheie mai intai o conventie de plata prin debit direct (1),
apoi debitorul incheie cu banca un mandat de debitare directa (2), iar furnizorul incheie tot cu banca un
angajament de debitare directa (3).
Furnizorul emite factura catre client (4) si ulterior transmite documentatia de incasare la
banca, respectiv fisierul electronic de plati cu denumirea clientilor, conturile acestora si sumele datorate
(5). Banca emite o nota contabila de debitare a conturilor curente ale platitorilor si creditare a contului
curent al furnizorului pe baza careia se fac operatiunile in conturi (6-7) si astfel platile se finalizeaza. In
cazul in care partenerii au conturi la banci diferite (situatia din alte tari) decontarea se face prin ordin de
plata (mesaj electronic) emis de bancile platitoare.
Indiferent daca partenerii au conturile la aceiasi banca sau la banci diferite, operatiunea de plata
nu se poate efectua la banca debitorului decat numai dupa autentificarea partii care a solicitat plata
(verificarea semnaturii electronice) si autorizarea platii (verificarea disponibilului din cont si eventual
a altor instructiuni). Daca debitorul nu are disponil in contul curent, plata se refuza de banca si se
13

informeaza furnizorul. Clientii care au dificultati repetate in asigurarea fondurilor se exclud din acest
procedeu intrucat produc intarzieri la plata.
Platile programate
Plata programata (engl.standing order) este o varianta a viramentului de debit in care banca
platitorului accepta sa plateasca, la anumite date (decadal, chenzinal etc) o suma fixa in favoarea unui
furnizor, potrivit contractului incheiat de parteneri, fara a mai fi necesare instructiuni de plata exprese.
In acest sens intre banca si debitor se incheie un contract de mandat in vederea executarii unor
instructiuni date in prealabil de debitor. Pria mandat, banca este autorizata sa constituie disponibilitatile
necesare de fonduri sau sa asigure creditele care se impun pentru satisfacerea volumului de plati, ceea
ce echivaleaza cu un management de trezorerie (cash management). Deosebirea fata de debitul direct o
constituie faptul ca plata este initiata de debitor fara interventia furnizorului, urmand ca la finele lunii
sa se faca regularizarea intre cei doi parteneri. Un astfel de procedeu se practica, de regula, in cazurile
in care sunt livrari zilnice de materii prime si intr-un volum relativ constant, platile avand un carcter de
repetabilitate.

1.3.1 Ordinul de plata

n practica bancar din Romnia, transferul de credit a fost consacrat sub forma ordinului de
plat.
Ordinul de plat este un instrument de plat i de decontare utilizat pentru stingerea unor
obligaii devenite exigibile, respectiv o dispoziie dat de un client bncii sale cu scopul efecturii unei
pli n favoarea unei tere persoane. Aa cum s-a artat, ordinul de plat este revocabil, adic poate fi
anulat nainte de a fi ncasat de ctre beneficiar, motiv pentru care se apreciaz c prezint anumite
riscuri legate de bonitatea si buna intenie a ordonatorului.Pn n momentul plii suma este la
dispoziia ordonatorului, respectiv a emitentului.
Dispoziia necondiionat dat de emitent unei bnci de a pune la dispoziia unui beneficiar o
sum de bani se consider ordin de plat numai dac banca dispune de fondurile reprezentate prin suma
specificat i nu prevede c plata trebuie s fie fcut la cererea beneficiarului.
In legislatia romaneasca, ordinul de plata pe suport hartie este reglementat prin Regulamentul
BNR nr.8/1994. Ordinul de plata se editeaza de banca centrala sau bancile comerciale potrivit unor
standarde stabilite de banca centrala (dimensiunile blanchetei, calitatea hartiei, inscrisurile obligatorii,
organizarea textului numai pe orizontala etc).
Pe fata formularului, informatiile sunt grupate in mai multe zone care cuprind un anumit numar de
campuri (spatii pentru informatii), iar pe verso sunt rezervate spatii pentru bancile intermediare privind
confirmarea acceptarii. Pe un ordin de plata este obligatorie inscrierea urmatoarelor mentiuni:
denumirea instrumentului ordin de plata; data emiterii; ordinul neconditionat de a plati (platiti);
moneda si suma de bani; numele platitorului si codul IBAN; numele beneficiarului si codul IBAN;
banca emitenta si codul BIC; banca colectoare si codul BIC; semnatura olografa a emitentului sau a
persoanei imputernicite; referinte privind continutul economic al paltii. Deosebit de acestea, pe ordin
pot fi inscrise si elemente facultative, precum data finalizarii platii, alta decat cea normala, ordinul
expres ca plata sa se faca printr-un anumit sistem de plati sau o anumita banca intermediara, codul unic
de inregistrare sau codul numeric personal al emitentului. Nu pot fi inscrise insa elemente care sa
restrictioneze plata, iar existenta acestora determina nulitatea ordinului.
Ordinele de plata se emit pe suport hartie sau electronic avand structuri diferite, respectiv cele pe
suport hartie au un format standard tiparit (formular), in timp ce modelele electronice se prezinta sub
forma unor mesaje codificate.
14

Dispozitia de plata a emitentului trebuie sa fie neconditionata de anumite restrictii (ex.

prezentarea la banca a unor documente) si nici nu poate prevede ca plata sa se faca la cererea
beneficiarului. O particularitate importanta o constituie faptul ca ordinul de plata este revocabil de
catre emitent pana in momentul acceptarii lui de catre banca colectoare (destinatara).
Aceasta caracteristica reprezinta o facilitate pentru emitent dar ridica suspiciuni pentru
beneficiar cu privire la capacitatea de plata a partenerului. In practica bancara, instrumentele de plata
revocabile sunt considerate de rang inferior.
Operatiunea de virament presupune o stare mutuala intre banca ce executa operatia si clientii sai
cere-si au cont deschis la banca respectiva si disponibil in cont.
Operatiunile de debitare a contului bancar al titularului se realizeaza printr-un inscris numit
ordin de virament. In practica operatiile de virament se executa pe baza cecurilor de virament,
ordinelor de plata, dispozitiilor de incasare, etc.
Procedura de executare a viramentului este urmatoarea: in baza baza ordinului de palta primit,
banca micsoreaza disponibilul celui care da ordinul si mareste disponibilul aceluia in favoarea caruia
este emis ordinul.
Se utilizeaza in special in:
-operatii auxiliare actului comercial propriu-zis (restituire de avansuri, restituire de garantii,
remiterea unor comisioane, primirea unor avansuri periodice, plata taxelor vamale,etc.)
-activitati necomerciale (plata cotizatiilor, a salariilor, a indemnizatiilor, a navlurilor,
achizitionarea titlurilor de valoare).
Pe drumul parcurs de ordinul de plat de la pltitor la beneficiar se pot nterpune mai multe
bnci, acestea efectuand succesiv operatiuni de recepie, autentificare, acceptare i executarea ordinului
de plat. Toate aceste operaiuni poart denumirea de transfer credit. Ordinul de plat poate fi emis pe
suport clasic (hrtie) sau pe suporturi neconvenionale (magnetic, electronic).
Pentru ntelegerea mecanismului de derulare a operaiilor pe care le implic utilizarea acestui
instrument n efectuarea transferului de fonduri de la debitor (pltitor) la creditor (beneficiar) se impune
s explicm coninutul pe care il au urmtoarele elemente specifice:

emitent: este persoana care emite pe cont propriu un ordin de plat i poate fi un agent
economic sau o banc ;
pltitor: reprezint persoana care emite n nume i pe cont propriu un ordin de plat i
poate fi un client al bncii iniiatoare sau chiar banca respectiv;
beneficiar: este persoana desemnata de pltitor prin ordin de plat de a primi o sum de
bani si poate fi un client al bncii destinatare sau banca nsi;
banca iniiatoare i/sau emitent : este cea care emite ordinul de plat n cadrul unui
transfer-credit;
banca destinatar: este cea care primete i accept un ordin de plat fie n numele su, fie
pentru a pune la dispoziia unui beneficiar, client al su, o anumita sum de bani;
banca receptoare: este orice banc care primete spre executare un ordin de plat i, deci,
si banca destinatar;
banca intermediar: orice banc emitent sau receptoare, alta dect cea initiatoare sau
destinatar.
recepia: este procedura prin care o banc recunoate c a primit spre autentificare,
acceptare i executare un ordin de plat;
autentificarea: este o procedura prin care banca stabilete dac ordinul de plat a fost emis
de persoana specificat pe el i care are calitatea de emitent;
15

acceptarea: prin acceptare banca recunoate valabilitatea ordinului de plat receptionat n

vederea executrii, angajndu-se totodat s execute serviciul de a transfera fondurile la termenele i n
condiiile stipulate de emitent;

refuzul: reprezint procedura utilizata in cazul in care o banc receptoare decide c nu este
posibil sa execute un ordin de plat dat de un client sau c executarea ar determina costuri excesive ori
ntrzieri n finalizarea transferului de credit;

executarea: const n emiterea de ctre o banc a unui ordin de plat n scopul de a pune n
aplicare un ordin de plat acceptat anterior. Executarea se face in cadrul uneia sau a doua zile bancare.
Pentru eventulale ntrzieri in executarea unui ordin de plat se aplic penalizri, care se adaug la
suma prevazut de emitent in ordinul de plat, penalizri calculate la o rata a dobnzii acceptat de
bncile implicate.
Din punct de vedere al modalitatii de incasare dispuse de catre ordonator distingem urmatoarele
tipuri de ordine de plata :
-ordin de plata simplu, a carui incasare nu este conditionata de prezentarea vreunui document
sau de explicatii privitoare la scopul platii
-ordin de plata documentar a carui incasare este conditionata de obligatia beneficiarului de a
prezenta anumite documente justificative, indicate expres de catre ordonator;
Un ordin de plat trebuie s conin urmtoarele elemente obligatorii:
a)ordinul necondiionat de a plti o anumit sum de bani;
b)numele beneficiarului si numrul contului acestuia, deschis la banca destinatar;
c)numele pltitorului si numrul contului deschis acestuia la banca initiatoare;
d)denumirea bncii iniiatoare i a bncii destinatare;
e)elementele de natura s permita autentificarea emientului de ctre banca iniiatoare.

Obilgatiile partilor implicate in circuitul ordinului de plata

Derularea unui transfer-credit se realizeaz pe baza unor principii de procedur din care decurg
obligaii riguros stabilite ale participanilor.
Obligaiile emitentului
Emitentul este obligat printr-un ordin de plat numai dac acesta a fost emis de el sau de ctre
o alta persoan care are mandatul de a-l reprezenta, plata obligaiei efectundu-se n una din
urmatoarele situaii:
banca receptoare a debitat contul emitentului deschis la aceasta;
banca emitent(care poate fi i banca initiatoare) crediteaz contul bncii receptoare deschis la
ea, iar aceasta din urm utilizeaz fondurile desemnate de suma respectiv;
banca emitent crediteaz contul bncii receptoare deschis la o alta banc i aceasta folosete
fondurile respective;
Banca Central crediteaz contul bncii receptoare n cadrul decontrii finale;
decontarea final se face n favoarea bncii receptoare n baza unui acord de compensare
bilateral cu banca emitent sau a regulilor unui sistem de transfer de fonduri care se refer la
decontarea obligaiilor dintre participani.
Obligatiile bancii initiatoare privesc validarea ordinului de plata (receptie, autentificare,
acceptare) si efectuarea transferului in aceiasi zi sau in ziua lucratoare urmatoare, returnarea sumei in
caz de nefinalizare si plata penalizarilor de intarziere.

16

Plata obligatiei bancii emitente fata de institutia bancara intermediara se considera efectuata in una din
situatiile urmatoare:
1
- in momentul in care banca emitenta a debitat contul emitentului;
2
- in momentul in care banca emitenta a creditat contul casei de compensatii;
3
- in momentul in care banca centrala crediteaza contul bancii receptoare in cadrul decontarii finale;
4
- printr-un alt procedeu legal stabilit, acceptat de partile implicate in tranzactie (compensare
bilaterala, transfer de fonduri).
Obligaiile bncii receptoare (alta dect banca destinatar)
Dintre obligaiile pe care i le asum banca receptoare cele mai importante sunt:
s execute ordinul de plat n ziua bancar n care l-a acceptat sau cel mai trziu n ziua bancar
urmtoare. Dac ordinul de plat indica expres o anumit dat a plii, atunci banca l va executa,
astfel ncat acea dat s fie respectat;
ntiinarea n timp util a emitentului de neonorare a ordinului su de plat, fie ca acest lucru nu este
posibil, fie ca antreneaz costuri excesive sau intrzieri n finalizarea transferului-credit, solicitndui instruciuni suplimentare;
n cazul n care nu accept un ordin de plat are obligaia s comunice privind neexecutarea acestuia,
nu mai trziu de ziua bancar urmatoare ultimei zile a perioadei de executare.
Obligaiile bncii destinatare
Un ordin de plat se consider ca acceptat de ctre banc n una din urmatoarele situaii:
la recepia sa de la emitent, cu condiia s existe un acord ntre cele 2 pri;
n momentul ntiinrii emitentului privind acceptarea sau a debitrii contului acestuia deschis la ea,
ca plat pentru titlul respectiv;
n momentul creditrii contului beneficiarului sau al comunicrii facute acestuia c are dreptul s
retrag sau s utilizeze sume provenite in urma acceptrii.
Dupa acceptarea ordinului de plat, banca are obligatia:
s pun la dispoziia beneficiarului n ziua acceptrii sau cel mai trziu n ziua urmtoare fondurile;
s-l ntiineze pe emitent n termen legal c, datorit lipsei mentiunilor obligatorii sau
inconsecvenei datelor, nu poate executa ordinul de plat.
n situaia n care banca nu accept un ordin de plat, ea are obligaia s comunice emitentului
refuzul acestuia cel mai tarziu in ziua bancar urmatoare ultimei zile a perioadei de executare. De la aceast
regula exist urmatoarele 2 excepii:

plata se face prin debitarea contului emitentului deschis la banca respectiv, dar acesta nu are
suficient disponibil n cont pentru onorarea ordinului de plat;

nu sunt suficiente informaii pentru identificarea emitentului.

Potrivit normelor bancii centrale, ordinul de plata se executa in aceisi zi in cazul in care ambii
parteneri au conturi la aceiasi banca si cel mai tarziu a doua zi bancara lucratoare daca sunt la banci
diferite. Ziua bancara este ziua in care se debiteaza sau se crediteaza conturile clientilor si trebuie sa fie o zi
bancara lucratoare (in unele tari sunt anumite zile in care nu se lucreaza, altele decat cele oficiale, ca de ex.
ziua unui sfant al bancherilor). In cazul in care partenerii au conturi la banci diferite executarea se poate face
in a doua zi bancara lucratoare.

17

Penalitatile pentru intarziere se calculeaza la nivelul dobanzii de referinta a bancii centrale la care
se adauga un punct de dobanda. Beneficarul dobanzilor de intarziere, in cazul finalizarii platii, este
furnizorul care primeste transferul cu cateva zile peste durata stabilita de normele bancii centrale
Refuzul. Daca ordinul de plata nu poate fi executat, banca emitenta trebuie sa-l anunte pe emitent despre
refuz, cel mai tarziu in ziua bancara urmatoare ultimei zile a perioadei de executie. Refuzul poate fi
determinat de incoerenta datelor obligatorii, introducerea unor clauze neadmise de normele legale sau
anumite instructiuni care practic nu se pot executa sau genereaza costuri suplimentare, prelungirea
decontarii. Refuzul se comunica in scris emitentului (comnnicare de refuz) cu motivarea cauzelor acestuia,
cel mai tarziu in a doua zi a perioadei de executie. Un ordin de plata isi pierde valabilitatea daca nu este nici
accepatat nici refuzat la finele celei de a treia zi bancare lucratoare.
Nefinalizarea transferurilor bancare. In cazul nefinalizarii transferului, banca emitenta este obligata
sa returneze platitorului suma din ordinul de plata, inclusiv penalizarile de intarziere. Daca nefinalizarea se
produce din vina unei banci intermediare, aceasta se descarca de gestiune prin returnarea sumei bancii
emitente cu penalizarile aferente care instiinteaza emitentul si crediteaza contul.
Ordinul de plata este un instrument de plata si decontare utilizat pentru stingerea unor obligatii
devenite exigibile. Altfel spus, o dispozitie data de un client bancii sale in scopul efectuarii unei plati in
favoarea unei terte persoane.
Operatiunea de virament presupune o stare mutuala intre banca ce executa operatia si clientii sai
cere-si au cont deschis la banca respectiva si disponibil in cont.
Operatiunile de debitare a contului bancar al titularului se realizeaza printr-un inscris numit ordin
de virament. In practica operatiile de virament se executa pe baza cecurilor de virament, ordinelor de plata,
dispozitiilor de incasare, etc.
Procedura de executare a viramentului este urmatoarea: in baza baza ordinului de palta primit, banca
micsoreaza disponibilul celui care da ordinul si mareste disponibilul aceluia in favoarea caruia este emis
ordinul.
Un ordin de plata trebuie sa contina urmatoarele elemente obligatorii:
ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani;
numele beneficiarului si numarul de cont al acestuia;
numele platitorului si numarul de cont al acestuia;
denumirea bancii initiatoare si a bancii destinatare;
elemente de natura sa permita autentificarea emitentului de catre banca initiatoare.

18

Operatiunile care au loc in circuitul ordinului de plata, asa cum sunt reglementate de banca centrala,
sunt urmatoarele:
1- intre platitor si beneficiar se incheie un contract avand ca obiect activele transferate;
2- platitorul emite un ordin de plata (OP) pe suport hartie si il remite bancii sale (sucursala/agentie);
3- sucursala/agentia emitentului receptioneaza, autentifica, accepta si executa OP, debitand contul curent al
acestuia;
4- sucursala/agentia emitentului transmite OP pe suport electronic centralei sale (banca )
5- banca A prezinta OP electronic la compensare
6- soldul net dupa compensare se transmite bancii centrale pentru decontare
7 - la banca centrala are loc virarea fondurilor din contul bancii emitente (A) catre banca colectoare (B)
8 - centrala bancii colectoare (B) transfera fondurile catre sucursala/agentie
9- sucursala/agentia crediteaza contul beneficiarului si cu aceasta operatiune se finalizeaza plata.
Prin acest circuit ordinul de plata mijloceste transferul fondurilor iar plata este definitiva. In circuit
pot interveni 1-2 banci intermediare diferite si ca urmare mai multe compensari, ceea ce prelungeste
circuitul ordinului de plata. In cazul in care ambii parteneri au conturile la aceiasi banca dar la unitati din
judete diferite, compensarea nu mai este necesara, circuitul fiind prin sucursala bancii centrale, iar daca
partenerii au onturile al aceiasi unitate bancara decontarea de face direct si imediat.

1.3.2 Cecul
Necesitatea ca transferurile de fonduri intre cei care produc bunuri si presteaza servicii si cei care le
consuma sa se efectueze cat mai operativ a determinat diversificarea instrumentelor de plata. Astfel a aparut
cecul, care a inlocuit in buna parte decontarea prin numerar si a devenit unul din instrumentele de plata larg
acceptat, atat pe pietele locale, cat si in decontarile internationale. Potrivit statisticilor internationale, cecul
detinea la finele anului 2002 in cadrul tarilor din G10 o pondere in valoarea decontarilor fara numerar de
11,8% in Canada si sub 0,1% in Elvetia si Olanda, iar in tarile din Europa Centrala si de Est de 5,9% in
Romania si sub 0,1% in Slovacia si Letonia. Datorita importantei dobandita in relatiile internationale,
Comitetul Economic de pe langa Liga Natiunilor de la Geneva a elaborat in anul 1928 un set de norme
privind utilizarea cecului care a constituit cadrul general juridic si tehnic in decontarile internationale. In
tara noastra, cecul a fost reglementat prin Legea nr. 59/1934 asupra cecului, lege care a fost valabila pana in
1994 cand a fost modificata prin Legea nr. 83/1994.
Cecul este cel mai utilizat instrument de plata ca numar de operatiuni si frecventa in utilizare. Le
face parte din categoria instrumentelor de plata de debit cu toate ca beneficiarul sau acorda credit fara
dobanda tragatorului.
Cecul este un ordin scris, necondiionat, dat de ctre o persoan (trgtor, emitent) unei bnci
(tras) de a plti o sum de bani, la vedere, unei tere persoane (beneficiar).
n relaiile comerciale internaionale, trgtorul (emitentul) este importatorul care, prin emiterea unui
cec, achit contravaloarea mrfurilor cumprate. Trasul este ntotdeauna o banc, fie c este banca unde
trgtorul are cont deschis, fie c este o alt banc desemnat de banca trgtorului s efectueze plata .
Caracteristicile cecului
Normele bancare interne definesc cecul ca un instrument de plata care se utilizeaza de titularii de
conturi cu disponibil corespunzator in aceste conturi. Disponibilul in cont se poate crea printr-un depozit
bancar la vedere, prin operatiuni de incasari sau prin acordarea unui credit bancar. Intr-o formulare mai
concreta, cecul este un instrument de plata, scris si subscris, prin care titularul da o instructiune bancii sale
de a pune la dispozitie o anumita suma de bani unei alte entitati/persoane nominalizate sau pentru retragere
de numerar de catre titular.
19

Cecul nu este moneda, el este un instrument de plata purtator al unei creante care da accesul la moneda
in momentul prezentarii la plata. Ca urmare, cecul este un instrument de plata la vedere, orice mentiune
contrara fiind nula.
Operatiunile cu cecuri implica cel putin trei parti: tragator, tras si beneficiar.
Tragatorul este partea care emite (scrie) cecul pe baza disponibilului aflat in cont si care da o
dispozitie de plata, neconditionata, bancii la care are deschis contul.
Trasul este intotdeauna o banca la care tragatorul are deschis contul si care efectueaza plata pe baza
cecului primit, numai daca tragatorul are suficient disponibil in cont, catre o terta parte sau chiar catre
tragator daca acesta solicita sa i se elibereze numerar. Banca pune la dispozitia tragatorului carnete de cecuri
care contine file necompletate, denumite si blanchete (germ. blankett), pe care acesta le foloseste in limita
disponibilului din cont.
Beneficiarul este partea care primeste suma transmisa de tragator iar in situatia in care tragatorul a
dispus sa i se elibereze numerar, acesta apare si in postura de beneficiar. Cele trei parti efectueaza operatiuni
legate de cec in nume propriu, respectiv fiecare poarta raspunderea pentru participarea la acest circuit:
tragatorul este responsabil pentru asigurarea disponibilului, respectiv acesta sa fie lichid (depozit), cert
(utilizabil imediat) si exigibil (adica sa nu existe nici un impediment de ordin juridic sau material care sa
impiedice efectuarea platii); emiterea unui cec fara ca tragatorul sa dispuna de fondurile necesare atrage
sanctiuni civile si penale; trasul (banca) raspunde pentru efectuarea platii la prezentarea cecului si de
intarzierile care eventual pot avea loc; beneficiarul raspunde pentru neprezentarea la banca in termenul de
valabilitate al cecului in vederea primirii sumei in numerar.
Mentiunile obligatorii ale cecului. Cecul este un inscris formal care pentru a fi valabil trebuie sa
satisfaca anumite cerinte exprimate in formule consacrate de redactare a textului care exprima clauze cu
valoare juridica. Pentru a fi valid, din punct de vedere juridic, un cec trebuie sa cuprinda urmatoarele
mentiuni obligatorii:
- denumirea de cec trebuie sa figureze pe inscris, utilizandu-se formula consacrata platiti in schimbul
acestui cec, deci formula este imperativa; denumirea de cec figureaza, de regula, in partea de sus a
formularului si nu se admite pe diagonala, pe margine sau in partea de jos; in orice situatie, aceasta trebuie
sa fie deasupra semnaturii tragatorului ca o confirmare a dispozitiei date bancii; lipsa denumirii de cec
atrage nulitatea instrumentului.
- ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani inscrisa pe cec (in cifre si litere) si cu mentiunea
monedei; de regula, moneda este cea valabila la locul platii, respectiv pentru platile efectuate in tara noastra
moneda va fi leul, iar pentru cele din strainatate moneda tarii respectiv orice conditii, limitari sau
contraprestatii mentionate pe cec duc la nulitatea acestuia.
- numele trasului este numele bancii platitoare care, de regula, este imprimat pe inscris;
- locul de plata, respectiv localitatea si adresa bancii unde urmeaza a se face plata pentru ca beneficiarul
sa stie unde sa se prezinte pentru ridicarea sumei sau ca banca beneficiarului sa solicite plata; tragatorul
poate mentiona ca loc al platii si o alta unitate bancara decat aceea a trasului, inscriind pe cec denumirea si
adresa acesteia;
- data si locul emiterii, respectiv ziua, luna si anul pentru a se putea cunoaste termenul pana la care
posesorul trebuie sa prezinte la plata cecul, termen dupa expirarea caruia posesorul decade din drepturile
sale de regres; data mai permite constatarea capacitatii legale de plata a tragatorului in momentul aplicarii
semnaturii pe cec; locul emiterii trebuie mentionat langa data, iar in cazul in care nu este precizat se
considera localitatea tragatorului;
- semnatura tragatorului este explicita (nume si prenume) si olografa (scrisa de mana); pentru
persoanele juridice se solicita si stampila unitaii; aplicarea numai a stampilei sau parafei fara semnatura
autografa anuleaza cecul; pentru a putea trage cecuri, orice tragator trebuie sa depuna la banca unde are

20

contul specimenul de semnatura. Pe verso, cecul are cateva spatii pentru operatiunile de girare, adica de
transmitere a cecului catre alta entitate cu toate drepturile ce decurg din acesta.
Cecul ndeplinete dou funcii principale: instrument de retragere de fonduri din soldul creditor al
propriului cont bancar i instrument de plat n moned scriptural.
Etape in circuitul cecului:

2
TRAGATOR

BENEFICIAR

4
7

1
BANCA X
(TRAS)

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

5
6

BANCA Y
BANCA
BENEFICIARULUI

Eliberarea carnetului de cecuri de catre banca X tragatorului;

Incheierea contraactului de vanzare-cumparare intre tragator si beneficiar;
La achizitionarea marfii, tragatorul completeaza o fila din carnetul de cecuri cu datele necesare;
Tragatorul remite beneficiarului cecul tras asupra bancii X;
Beneficiarul prezinta cecul la banca sa, banca Y
Banca beneficiarului transmite cecul bancii X pentru incasare;
Banca X achita cecul.
Tipuri de cecuri:
I. Din punct de vedere al modului n care este indicat beneficiarul , exist:
a) cecul nominativ atunci cnd n text este indicat numele beneficiarului.
El poate fi, la rndul su, :
nominativ cu clauza la ordin atunci cnd n text este menionat numele beneficiarului i
clauza la ordin. Acest tip de cec poate fi transmis prin gir deodat cu remiterea nscrisului.
nominativ cu clauza nu la ordin atunci cnd n text este
menionat numele beneficiarului i clauza nu la ordin. Acest tip de cec poate fi transmis numai
prin cesiune de drept comun.
b) cecul la purttor acest cec este transmisibil prin simpla tradiie i, pentru c nu menioneaz
numele beneficiarului, poate fi pltit oricui l prezint, de aici dezavantajul furtului;
c) cecul la purttor dar i cu menionarea beneficiarului acest cec este transmisibil prin simpla
tradiie i poate fi pltit fie purttorului fie beneficiarului menionat;
d) cecul fr nominalizarea beneficiarului i fr meniunea la purttor acest cec va fi pltit
purttorului.
e) cecul cu meniunea netransmisibil scris de banc la cererea clientului. poate fi pltit
numai purttorului sau la cererea acestuia. De asemenea, cu suma nscris pe cec poate fi creditat contul
21

curent al primitorului. Acest tip de cec poate fi girat numai n favoarea unei bnci, iar aceasta nu l poate
gira mai departe.
II. Din punct de vedere al modului de ncasare, exist:
a) cecul barat are un semn de demarcare specific: dou linii paralele pe faa cecului, care indic
distinct c plata nu se face n numerar ci numai n contul bancar al beneficiarului.
Bararea poate fi:
- general cnd ntre cele dou linii nu este nscris nimic sau se scrie numai banca sau alt termen
echivalent. Cecul cu barare general poate fi pltit numai unei alte bnci sau unui client al bncii pltitoare.
- special cnd ntre linii se scrie denumirea unei bnci, caz n care cecul poate fi pltit numai
bncii nscrise ntre linii sau, dac nsui numele bncii pltitoare este nscris ntre linii, numai unui client al
acestei bnci. Totui banca menionat ntre linii poate recurge la o alt banc pentru ncasare. O banc nu
poate dobndi un cec barat dect de la un client al acestei bnci.Totui banca menionat ntre linii poate
recurge la o alt banc pentru ncasare.
Bararea general poate fi transformat n barare special,operaiunea invers nefiind permis.

b)

Avantajele cecului barat decurg din securitatea sporit pe care o ofer pentru banc fiind pltibil
numai unei persoane determinate. Menirea lui esenial este de a facilita plile prin moned scriptural,
riscul pierderii i al furtului fiind diminuate.
cecul circular este emis de o societate bancar anume autorizat pentru suma ncasat de la titular
n momentul emiterii i este pltibil la vedere n oricare din locurile artate alternativ de ctre emitent. La fel
ca i cecul de cltorie, este formulat n numele emitentului, care este o societate bancar: "La vedere ne
obligm s pltim, pentru valoarea primit anterior, n schimbul acestui cec circular . Apare astfel
exclus ipoteza lipsei acoperirii cecului.
Carateristici:
Este platibil la vedere in orcare din locurile aratate de emitent pe cec;
Banca emitenta este atat tragator cat si tras;
Banca emitenta se obliga sa efectueze plata cecului respectiv in favoarea beneficiarului;
Plata se efectueaza in termen de 30 de zile de la data emiterii.
c) cecul pltibil n cont cnd trgtorul sau posesorul interzice plata n numerar prin nscrierea
cuvintelor pltibil n cont, numai prin virament sau alt expresie echivalent. n acest caz banca
efectueaz numai operaiunea scriptic de virament.
Alte varieti de cecuri:
a) cecul de cltorie se deosebete de cecul simplu prin formula obligaiei de plat pe care i-o
asum emitentul: trgtorul pltete acest cec de cltorie lui. sau la ordinul su. Cecul de cltorie este
un cec prealimentat (achitat n avans) disponibil n marea majoritate a monedelor de circulaie
internaional, ntr-un numr limitat de denominri (ex.: 20, 50, 100 i 500 USD). Deintorului cecului i se
solicit s i aplice semntura pe cec, la primire i s semneze a doua oar n prezena vnztorului, la
achitarea bunurilor sau serviciilor. Cele dou semnturi trebuie s fie la fel i nu perfect identice. Aceast
procedur confer cecurilor de cltorie un nalt grad de siguran. Cecurile de cltorie se utilizeaz pentru
a fi transformate n numerar la o banc sau pentru a plti la hoteluri, restaurante, magazine, staii de benzin
etc., care le prezint instituiei emitente pentru a li se credita contul cu suma corespunztoare.
Cecul de calatorie se elibereaza de banca contra cost, in suma fixa si este destinat celor care
calatoresc in strainatate. Este paltibil la toate adresele indicate de emitent in termen deterrminat sau pe
perioade nedeterminate.
Un cec cuprinde promisiunea unei banci de a plati o suma oricarei persoane ce poseda fila de cec de
la persoana in numele careia a fost emis cecul. Utilizarea cecului presupune ubrmatoarea ordine a
operatiunilor:
22

Tragatorul emitent vinde cecul de calatorie unei persoane care devine posesor;
Posesorul semneaza, in momentul, cumpararii pe fiecare cec;
Posesorul remite cecul altei persoane care devine beneficiar;
Beneficiarul incaseaza de la banca locala suma inscrisa pe cec iar banca locala recupereaza suma de la
banca emitenta.
b) cecul certificat banca emitent garanteaz prin certificare , semnnd cecul pe recto, existena
acoperirii i meninerea ei pn la expirarea termenului de prescripie de 6 luni. Ca efect al certificrii
cecului, banca blocheaz suma de plat n contul curent al clientului su.
Cecul certificat este eliberat de o unitate bancara la cererea scrisa a unui titular de cont, prin care banca
confirma pe cec existenta disponibilului necesar efectuarii platii. Tragatorul nu poare retrage din contul sau
aceasta suma pana la expirarea perioadei de incasare. Printr-un asemenea cec unitatea bancara certifica
faptul ca suma cecului se afla la dispozitiia beneficiarului si va fi platita acestuia in momentul prezentarii
acestuia spre achitare .
c) cecul potal este folosit n localitile unde nu exist sucursale sau agenii ale bncilor.
Pentru a preveni falsificarea i contrafacerea cecurilor, formularele sunt standardizate, nseriate i
imprimate pe o hrtie special.
n Romnia, normele tehnice nr. 9/1994 ale Bncii Naionale a Romniei prevd standardele tehnice
ale suportului de hrtie precum i condiiile de asigurare a securitii cecului:
a) serie i numr distincte pentru fiecare formular;
b) elemente de desen (filigran incorporat i reea complex de linii);
c) text sau desen n culori fluorescente, dintre care cel puin dou culori care pot fi detectate cu
ultraviolete;
d) fibre invizibile cu reflexie albastr, verde i roie;
e) tratare chimic a hrtiei i imprimarea cu cerneluri sensibile la ap si la agenii chimici;
f) un element secret de securitate, ales de fiecare banc si cunoscut numai de aceasta;
g) microtext;
h) ncorporarea unui desen, care nu poate fi reprodus prin copiatoare alb-negru sau color;
i) band rezervat procesrii automate.
nc de la emitere cecul trebuie s cuprind urmtoarele elemente, fr de care cecul este nul:
denumirea de cec trecut n nsui textul cecului i exprimat n limba ntrebuinat pentru
redactarea acestuia (check engl., cheque fr.);
ordinul necondiionat de a plti o sum de bani exprimat ntr-o moned si menionat n cifre i n
litere. Ca i la cambie sau la biletul la ordin, n caz de neconcordan ntre suma n cifre i cea n litere, se ia
n considerare suma n litere. Dac suma este menionat de mai multe ori pe cec, n caz de neconcordan,
se pltete suma cea mai mic.
denumirea bncii care trebuie s plteasc;
locul plii;
data i locul emiterii. n situaia n care locul emiterii nu este menionat se subnelege a fi
domiciliul trgtorului.
semntura trgtorului.
Emiterea cecului este o operaiune complex, alctuit din dou faze:
1) completarea formularului de cec;
2) predarea cecului ctre beneficiar
n principiu plata cecului se face la vedere. n realitate, termenul de plat al cecului depus n 48 ore
de la primire este de: 8 zile dac cecul este emis i pltit n aceeai ar, 20 zile dac cecul este emis i pltit
pe acelai continent (sunt luate n considerare rile europene i rile riverane ale Mrii Mediterane) i 70
23

zile dac cecul este emis i pltit pe continente diferite. n Romnia, conform reglementrilor n vigoare,
termenul de plat al cecului este de 8 zile, dac acesta este emis i pltit n aceeai localitate i de 15 zile,
dac este emis i pltit n alte localiti. Cecul emis ntr-o alt tar european si pltibil n Romnia trebuie
s fie prezentat la plat n termen de 30 zile de la emitere, iar dac este emis pe alt continent termenul este
de 70 de zile. Dac cecul emis n Romnia este pltibil n strintate, termenul de prezentare este cel
reglementat de legea locului plii.
Sistemele de cecuri electronice utilizeaz structura de bnci existente i elimin cecurile de hrtie.
Avantajele principale oferite de acestea sunt:
- timpul foarte rapid de efectuare a plilor;
- reducerea costurilor privind hrtia folosit;
- confirmarea instantanee a solvabilitii pltitorului;
- flexibilitatea i marea varietate de implementare, de la tranzacii mici, folosind reelele automate de
bani, n marile reele internaionale de clearing, cum ar fi CHIPS (Clearing House Interbank Payments
System) format din peste 120 de bnci din ntreaga lume.
O slbiciune evident a utilizrii sistemelor de cecuri electronice o constituie caracterul privat i
confidenialitatea plilor. n plus, bncile sunt obligate, prin reglementrile n vigoare, s poat documenta,
n detaliu, fiecare transfer.
d).cecurile pentru plata salariilor sunt emise de banci in sume fixe, imprimate pe ele in momentul
tiparirii cecurilor sau inainte de eliberare titularilor de conturi.
Eurocecul este un mijloc de plata universal care poate fi utilizat pentru achizitionarea de bunuri si
sercvicii si pentru retragerea de numerar.
In Romnia pot fi utilizate urmatoarele categorii de cecuri: cecul obisnuit, cecul barat, cecul certificat,
cecul circular, cecul de calatorie, si cecul de numerar.
Procesarea bancara a cecurilor
Circuitul cecului bancar implica cel putin doua parti, tragator si beneficiar, care de cele mai multe ori
au conturi la unitati bancare diferite. Aceste unitati bancare indeplinesc roluri diferite, in functie de pozitia
in care se afla cei doi clienti, una platitoare (banca platitorului) si alta incasatoare (banca beneficiarului).
Circuitul cecului pe linie bancara incepe cu banca beneficiara care se mai numeste si banca colectoare.
Procesarea cecurilor are loc in mod diferit in functie de modalitatea de plata: in numerar sau prin cont.
Procesarea in numerar presupune ca ambii parteneri sa aiba relatii numai cu o singura banca, cea a
tragatorului. In acest caz, beneficiarul care a devenit posesorul cecului, trebuie sa se prezinte la banca
indicata pe cec pentru incasarea sumei in numerar. Acest procedeu se foloseste cand partenerii sunt in
aceiasi localitate si exista o anumita preferinta pentru numerar, iar sumele sunt relativ mici. Instrumentul de
plata folosit este cecul pentru numerar iar procesarea bancara (receptia, autentificarea, acceptarea si
executarea) este similara cu cea prezentata la operatiunile cu numerar pe baza de cec din cadrul casieriei
bancare.
Procesarea prin cont este cea mai des folosita si se refera la platile de valori mai importante sau la
platile curente pentru servicii sau bunuri achizitionate de la unitatile comerciale. In tarile dezvoltate
predomina acest sistem, majoritatea cumparturilor efectuandu-se prin cecuri pana la aparitia cardurilor.
Beneficiarii care primesc cecurile se adreseaza sistemului bancar care le introduc in circuit si asigura
decontarea, fiind o modalitate destul de comoda care s-a transformat intr-o practica curenta larg raspandita.
Totodata, cecurile s-au diversificat acoperind o gama destul de larga de activitati, dar toate pastreaza
aceleasi principii de redactare, circulatie, decontari si securitate.
Controlul bancar al cecurilor la cele doua banci se efectueaza de administratorii de cont, iar daca
implica si operatiuni in numerar si de catre casieri, urmarindu-se:

24

La banca colectoare: (receptie) respectarea conditiilor obligatorii de redactare; scrierea cu cerneala

neagra, albastra sau pix; nu se admit cecuri cu alterari de informatii ca stergeri, modificari etc;
(autentificare) inscrierea corecta a numelui beneficiarului, alte elemente prevazute in conventia dintre banci;
(acceptare) concordanta dintre suma in cifre si litere; incadrarea in perioada de prezentare la incasare;
respectarea normelor de barare si girare; (executare) transmiterea cecului la incasare iar la sosirea
transferului de fonduri de la banca tragatorului se crediteaza contul beneficiarului.
La banca platitoare: (receptie) respectarea conditiilor obligatorii de redactare; (autentificare)
semnatura tragatorului trebuie sa fie explicita si olografa si sa corespunda cu specimenul din banca;
(acceptare) concordanta dintre suma in cifre si litere - in caz de neconcordanta se ia in considerare suma in
litere; incadrarea in perioada de incasare dupa expirarea acestei perioade cecul se deconteaza numai cu
acordul expres al platitorului; existenta disponibilului in cont pentru efectuarea decontarii; (executare) daca
aceste conditii sunt indeplinite se face transferul de fonduri de la banca platitoare la banca colectoare iar
cecul se arhiveaza la banca platitoare.
Operatiuni de plata a cecului. Cecul dupa ce a efectuat circuitul direct, tragator-beneficiar sau
indirect, tragator beneficiar - girant, devine exigibil prin prezentarea la plata. Prin plata se inchide circuitul
cecului si in acelasi timp circuitul economic pe care l-a mijlocit. Orice data inscrisa pe cec privind o anumita
scadenta sau perioada de plata, devine nula, cecul pastrandu-si calitatea de instrument platibil la vedere. In
unele cazuri, tragatorul poate solicita trasului ca plata sa se efectueze numai dupa avizarea cecului de
tragator. Aceasta este o masura suplimentara care se ia numai in cazurile in care apar unele falsuri in scopul
de a limita actiunile unor persoane de rea credinta.
Cecul emis se bazeaza pe principiul irevocabilitatii pana la finele perioadei de prezentare. Principiul
irevocabilitatii se mentine si in anumite situatii limita in care dupa emiterea cecului a intervenit decesul,
incapacitatea tragatorului sau restrangerea capacitaii. In Romania cecul este valabil numai o perioada de 8
zile daca plata se face in localitatea in care a fost emis si de 15 zile in celelalte cazuri. Cecul emis intr-o tara
din zona UE trebuie prezentat la plata in termen de 30 de zile. Numarul de zile se calculeaza incepand cu
ziua urmatoare datei emiterii cecului. Neprezentarea la plata in termenul stabilit are drept consecinte
exonerarea de raspundere a tragatorului pentru mentinerea disponibilului, plata urmand sa se faca la o data
ulterioara dar nu mai tarziu de un an, care este perioada de prescriptie a cecului. De asemenea, beneficiarul
pierde dreptul de regres impotriva girantilor si avalistilor. Daca ulterior intervin unele probleme juridice
intre tras si beneficiar, cecul va constitui un document probatoriu in litigiul dintre parti sau in justitie.
Girarea cecului
Cecul poate intra in procesul de girare, in aceleasi conditii ca si cambia, in vederea stingerii mai
multor obligatii de plata (detalii despre girare la cap.5 Cambia si procesul cambial). Girarea reprezinta
un transfer al dreptului de creanta catre o alta persoana in vederea stingerii unei obligatii de plata.
Operatiunea de girare reprezinta un inscris pe verso cecului efectuat de titularul acestuia (girant) si
confirmat sub semnatura prin care se mentioneaza numele si datele de identificare ale persoanei careia i
se transmite dreptul de creanta (giratar).
Acest fapt arata ca cecul este un titlu de credit care da acces la moneda titularului/posesorului/
giratarului prin simpla prezentare la incasare in cadrul termenului de decontare a cecului. Intrucat
perioada de prezentare la plata este destul de scurta, in practica asemenea operatiuni sunt mai rare.

25

 1.3.3 Cambia
Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plata folosit in activitatea comerciala interna
si internationala, care sub diverse forme si cu unele modificari functionale se foloseste si astazi. Din
punct de vedere istoric, cambia a aparut in China prin anii 500 600, apoi s-a extins in Italia. Comertul
dintre Extremul Orient si Europa era mijlocit de arabi si italieni si cambiile au devenit un instrument de
plata international pentru comercianti. Perfectionarea cambiei a dus la aparitia bancnotei de hartie prin
anii 1600, care in principiu este tot o cambie, dar o cambie bancara. In tara noastra, primele informatii
scrise despre efectele comerciale dateaza de la inceputul secolului al XVIII-lea, cambia fiind denumita
polita.
Pe plan international, cambia este reglementata de Conventia cuprinzand legea uniforma
asupra cambiei si biletului la ordin si Conventia menita sa reglementeze anumite conflicte de lege in
materie de cambie si bilet la ordin, ambele din 7 iunie 1930 de la Geneva.In tara noastra, cambia este
reglementata prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata prin Legea nr.
83/1994 si de unele regulamente si norme emise de Banca Nationala a Romaniei.
Notiunea de cambie vine de la un cuvant de origine italiana, cambio, care inseamna schimb. Acest
aspect apare normal, intrucat Italia era in acea perioada tara cu cea mai dezvoltata activitate comerciala
si locul unde au aparut primele banci comerciale.
Cambia ca instrument de plata
In normele bancare, cambia este definita ca un instrument de plata ce exprima obligatia asumata
de un debitor de a plati la vedere sau la scadenta o suma de bani in favoarea unui beneficiar. Intr-o
acceptiune mai concreta, cambia se poate defini ca un inscris formal, prin care tragatorul da o dipozitie
neconditionata trasului de a plati beneficiarului, la vedere sau la termen, o anumita suma de bani.
Ambele definitii reflecta esenta procesului cambial, cea de a doua facand insa referire si la cele trei
parti implicate in procesul cambial, caracteristica de baza a cambiei care o deosebeste de alte
instrumente de plata. Cambia este mai putin folosita ca instrument de plata, ponderea acesteia, fiind in
tarile dezvoltate din Europa de 1% - 3% din volumul platilor fara numerar iar in Romania sub 2% si se
foloseste sub anumite forme care difera de cea initiala.
Caracteristicile cambiei
Cambia, ca instrument de plata are mai multe caracteristici principale, dupa cum urmeaza:
Titlu de credit
Cambia este in primul rand un titlu de credit cu o anumita valoare nominala. Furnizorul vinde
marfa cu plata ulterioara, deci pe credit, urmand sa incaseze la scadenta contravaloarea marfii si
dobanda aferenta. In schimbul marfii, cumparatorul accepta o cambie prin care se obliga sa achite la
scadenta creditul comercial si datoria atasata. Dupa cum se poate observa, cambia are la baza o
tranzactie reala intre doi parteneri care s-a transformat intr-o creanta exigibila. Tranzactiile pot fi
comerciale sau financiare, de unde si denumirea de cambii comerciale sau cambii financiare, ambele
fiind in esenta un titlu de credit.
Cesiunea de creanta
Caracteristica principala a cambiei care o deosebeste de alte instrumente de plata este
transferabilitatea acesteia, adica posibilitatea de a se schimba creditorul de mai multe ori, realizand
astfel stingerea unor obligatii in lant cu acelasi instrument. Astfel, creditorul initial care este in posesia
unui document de creanta asupra debitorului initial are la randul lui anumite obligatii de plata catre un
creditor pe care le poate stinge prin predarea, sub semnatura, a cambiei. Creanta debitorului initial
26

ramane valabila ca suma si termen, numai ca datoria se va plati noului creditor. In continuare, pot avea
loc mai multe circuite, deci cambia se transfera de la un creditor la altul si implicit are loc transferul de
creante sau cesiunea de creante. Aceasta calitate de transfer a facut din cambie un instrument deosebit
de util in relatiile comerciale si financiare, in special internationale, si asa se explica extinderea si
longevitatea acesteia in conditiile in care au aparut si alte instrumente de plata mai operative.
Negocierea
Cambia are o anumita valoare care este data de valoarea marfii vandute si dobanda aferenta pana la
data platii. Prin intrarea in circuitul comercial, cambia stinge unele obligatii inainte de scadenta acesteia
si ca urmare in fiecare tranzactie are o anumita valoare care se poate negocia intre parti in functie de
perioada ramasa pana la scadenta, nivelul dobanzii pe piata care va fi altul decat cel initial si alte
criterii specifice tranzactiei comerciale si atitudinii partilor. De regula, cambiile negociate inainte de
scadenta au o valoare mai mica decat cea nominala si cele negociate dupa scadenta o valoare mai mare,
partile avand latitudinea sa stabileasca un pret convenit de comun acord.
Raspunderea solidara
O particularitate a cambiei o constituie faptul ca toate persoanele care au avut calitatea de posesori ai
cambiei, deci beneficiari temporari ai acesteia, raspund solidar in cazul neplatii cambiei la scadenta.
Acesta este un principiu din dreptul cambial care a fost preluat de legislatia internationala si legislatiile
nationale. Raspunderea solidara a determinat din partea participantilor la procesul cambial cel putin
doua reactii diferite: de incredere in cambie prin participarea mai multor creditori care si-au asumat
aceasta raspundere si de prudentialitate in acceptarea noului creditor care intr-o situatie nedorita trebuie
sa aiba capacitatea de plata si dorinta de solutionare potrivit angajamentelor asumate. Raspunderea
solidara determina insa si numeroase rezerve ale creditorilor, intrucat acestia nu se cunosc intre ei si
mai ales nu cunosc platitorul. Pentru reducerea riscului, se doreste ca in procesul cambial sa se implice
o institutie bancara in calitate de garant al platitorului, ceea ce da mai multa incredere creditorilor.
Aceste caracteristici definesc mai bine cambia ca instrument de plata intre parteneri. Din punct de
vedere economic, rolul principal al cambiei ramane acela de a contribui la transferul fondurilor de la
detinatori la utilizatori si la o utilizare mai eficienta a capitalurilor disponibile.
In practica, cambia se intalneste sub doua forme: trata (cambia propriuzisa) si biletul la ordin.
Trata (engl. promissory note) este denumirea istorica a cambiei si in relatiile internationale de plati
circula sub aceasta forma; in legislatia noastra prin OG nr. 11/1993 s-a adoptat notiunea de cambie care
este similara cu trata.
Biletul la ordin (engl. bill of exchange) este o forma mai simpla a cambiei care reflecta relatiile
numai dintre doi parteneri- beneficiar si platitor. Emitentul biletului la ordin este platitorul care se
angajeaza ferm sa platesca la scadenta suma inscrisa pe document. Cambia pune in legatura cel putin
trei persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul.
Tragatorul este persoana care emite (trage) cambia, respectiv creditorul care da ordin trasului
(debitorului) sa plateasca o suma fixa beneficiarului, fata de care tragatorul are o anumita obligatie de
plata.
Trasul este debitorul, cel care va trebui sa plateasca beneficiarului suma inscrisa pe cambia.
Beneficiarul este persoana care va primi banii.
In unele situatii, vanzatorul poate trage o cambie asupra lui insusi, in care caz acesta apare in
dubla ipostaza de tragator si de beneficiar iar cumparatorul de tras. In practica se intalnesc si alte
variante in care vanzatorul apare in calitate de beneficiar, cumparatorul angrosist in pozitie de tragator
si comerciantul cu amanuntul de tras. Intre beneficiar si tras pot interveni si alti participanti (o
succesiune de beneficiari pana la scadenta cambiei) care au obligatii unii fata de altii si care se sting
prin circulatia cambiei, ultimul dintre ei fiind cel care incaseaza cambia.

27

Tipuri de cambie
Deosebit de cambia standard prezentata mai inainte in practica se mai folosesc si alte variante (tipuri)
determinate de anumite situatii specifice in care se pot trage cambii, dupa cum urmeaza:
Cambia in alb.
Aceasta este un titlu care cuprinde numai semnatura tragatorului si o parte din mentiunile obligatorii,
celelalte mentiuni urmand a fi completate de posesorul acesteia inaintea prezentarii la plata. Dreptul de
completare a cambiei trece de la posesor la posesor fara a mai fi necesara interventia tragatorului.
Inainte de predarea cambiei, tragatorul mentioneaza una din urmatoarele formule:
1
- inaintea platii posesorul va completa cambia, deci un drept nelimitat de completare a
cambiei in alb;
2
- inaintea platii posesorul va completa cambia, fara a depasi...., deci un drept limitat de
completare.
Completarea cambiei in alb se poate face intr-un interval de trei ani de la data emiterii, termen care
nu mai poate fi prelungit prin conventii dintre parti.
Contracambia.
In situatia in care o cambie nu este platita la scadenta si beneficiarul doreste sa intre cat mai repede in
posesia banilor, acesta poate trage o contracambie (o cambie noua) asupra unuia dintre giranti.
Contracambia va cuprinde aceleasi mentiuni ca si cambia precedenta cu deosebirea ca plata se va face
la vedere, iar domiciliul cambiei va fi locul persoanei asupra careia s-a tras.
Cambia financiara.
Cambiile care se trag de banci intre ele sau alte institutii financiare si au la baza tranzactii de natura
financiar-bancara se numesc cambii financiare.
Cambia de complezenta sau de favoare.
In situatia in care o firma este in incapacitate temporara de plata si are o scadenta imediata
poate prin buna intelegere cu o alta firma sa traga o cambie asupra acesteia fara sa existe o tranzactie
comerciala sau o obligatie financiara. Tragatorul poate folosi cambia pentru stingerea obligatiei
scadente, dar ramane obligat fata de tras ca la scadenta sa-i transfere fondurile primite.
Emiterea cambiei
Cambia se emite de tragator, cel care crediteaza debitorul pe perioada convenita pana la
scadenta. Cambia este un document formal, adica oficial si standardizat, care pentru a fi valabil trebuie
sa foloseasca anumite formule consacrate care exprima clauze cu valoare juridica. In redactare, cambia
trebuie sa cuprinda o serie de mentiuni obligatorii care au rolul de a satisface cerintele de informatii,
precum si cerintele de reflectare a obligatiilor cambiale asumate de catre parti. Lipsa oricarei mentiuni
obligatorii determina nulitatea de drept a cambiei.
Potrivit legii, mentiunile obligatorii sunt urmatoarele:
Denumirea de cambie. Pe document trebuie sa apara denumirea de CAMBIE si trebuie scrisa
orizontal si deasupra semnaturii tragatorului. Denumirea de cambie nu se admite sa fie plasata pe
marginea documentului, in diagonala sau in partea de jos sub semnatura tragatorului.
Ordinul neconditionat de a plati. Ordinul de plata care se da de tragator trebuie sa fie clar,
precis si neconditionat. In legislatia noastra, cambiile se accepta numai daca cuprind o formula
imperativa platiti, deci fara nici o interpretare sau limitare. Obligatia de plata nu poate fi afectata de
nici o conditie, suspensiva sau rezolutorie, mentionata in textul cambiei. Orice conditii, limitari sau
contraprestatii care se adauga ordinului de a plati duc la nulitatea cambiei. Ordinul de a plati se refera
28

la o anumita suma de bani exprimata, in moneda de la locul platii, deci in lei pentru platile facute pe
teritoriul Romaniei. Suma de plata se inscrie in cifre si litere, iar daca intre acestea apar diferente se
considera valabila suma in litere. In anumite cazuri, prevazute de normele bancare, bancile pot accepta
si cambii intr-o alta moneda cu conditia ca denumirea monedei sa fie completa (dolar SUA, dolar
Australia etc.) sau sa se foloseasca simbolurile recunoscute pe plan international.
Numele platitorului. Indicarea numelui platitorului este obligatorie. Persoana obligata in
principal este trasul intrucat a acceptat plata si nu tragatorul. Numele trasului trebuie sa fie complet asa
cum apare in actele oficiale, respectiv actul de identitate pentru persoanele fizice si Registrul
Comertului pentru persoanele juridice. Numele trasului se scrie pe orizontala si este plasat in mod
obligatoriu deasupra semnaturii. Lipsa numelui trasului duce la nulitatea cambiei.
Scadenta.
Scadenta (termenul de plata) este un alt element obligatoriu care se inscrie pe cambie. In cazul in care
nu se inscrie scadenta, cambia se plateste la vedere, adica la orice data la care beneficiarul solicita
plata.
Locul unde se efectueaza plata. Locul de plata este un element absolut necesar pentru a se
cunoaste unde se adreseaza cambia pentru onorare. De aceea, adresa trebuie sa fie completa si exacta,
respectiv judet, localitate, strada si numar, cod postal. De regula, la locul platii se indica banca
platitorului cu adresa sa, respectiv adresa bancii trasului. In cazul in care nu se indica adresa
platitorului, atunci locul si adresa devin automat cele ale trasului mentionate pe cambie.
Numele beneficiarului. Numele beneficiarului se scrie clar si complet. Beneficiarul
poate desemna o alta persoana, purtator, care va incasa cambia in care caz se va trece numele acestuia.
Data si locul emiterii. Data emiterii (ziua, luna, an) trebuie sa fie unica, posibila si certa,
chiar daca pe cambie figureaza mai multi tragatori. Data emiterii permite determinarea mai multor
elemente: (a) calculul datei de scadenta; (b) calculul perioadei de dobanda; (c) constatarea capacitatii
legale (semnatarilor privind actiunea cambiala (protest, regres).
Semnatura tragatorului locul nu este mentionat se considera localitatea tragatorului varsta)
a semnatarilor; (d) determinarea valabilitatii drepturilor.
Semnatura tragatorului emiterii se inscrie langa data emiterii. Daca trebuie sa fie autografa (a
persoanei nominalizate), manuscrisa (scrisa de mana) si redactata cu pixul, cerneala neagra sau
albastra. Pentru persoanele juridice, pe cambie se aplica si stampila persoanelor juridice implicate in
procesul cambial. Deosebit de mentiunile obligatorii de mai sus, prin lege se prevad si unele mentiuni
facultative, astfel:
Rata dobanzii. In cazul cambiilor la vedere sau la un anumit termen de la vedere, tragatorul
poate mentiona ca suma este purtatoare de dobanda, rata dobanzii si termenul de la care dobanda curge.
Primele doua mentiuni sunt obligatorii, iar termenul daca nu se mentioneaza se considera de la data
emiterii cambiei.
Domicilierea cambiei. In unele situatii, domicilierea cambiei se face intr-o alta localitate decat
cea uzuala, ca de exemplu domiciliul unui tert care este intr-o anumita relatie cu beneficiarul. La
cererea beneficiarului, tragatorul, la emiterea cambiei, poate mentiona domiciliul tertului drept
domiciliu al cambiei. Daca mentiunea de domiciliere nu este facuta de tragator, atunci tasul poate
stabili domiciliul cu ocazia acceptarii cambiei.
Mandatar. In unele situatii, in cambie se poate inscrie un mandatar al beneficiarului care sa
primeasca banii in locul acestuia. Mandatul se da printr-o procura oficiala intocmita la notariat.
Nu la ordin (fara gir). Mentiunea nu la ordin inseamna ca beneficiarul nu va putea transmite
cambia prin girare, decat numai prin cesiune de creanta ordinara.
Fara acceptare. Aceasta clauza il exonereaza pe tragator de plata cambiei inainte de
scadenta, ca urmare a faptului ca trasul a refuzat plata.
29

Dupa aviz. Prin aceasta mentiune, trasul este obligat ca inainte de efectuarea platii sa solicite
avizul tragatorului.
Fara protest, fara regres, fara cheltuieli. Tragatorul se obliga sa asigure plata cambiei, daca
trasul a refuzat, fara nici un alt demers din partea beneficiarului.
Acceptarea cambiei
Acceptarea este actul prin care trasul se obliga sa platesca, la scadenta, suma aratata in cambie,
posesorului titlului. Tragatorul stabileste un termen pentru acceptare, perioada in care beneficiarul sau
posesorul cambiei trebuie sa o prezinte la acceptare. Daca nu se stabileste un termen, acceptarea se
poate face in interval de un an de la emitere, dupa care trasul este exonerat de raspundere.
Acceptarea se da prin semnarea cambiei de catre tras pe fata titlului sau pe verso prin una din
formulele acceptat, voi plati, voi onora urmata de semnatura. Acceptarea reprezinta
angajamentul ferm al trasului de a plati si da incredere beneficiarului pentru incasarea sumei cuvenite.
In cele mai multe cazuri acceptarea este obligatorie si daca nu este stabilit un termen aceasta se poate
face in orice moment pana la data scadentei, inclusv in ziua scadentei. In unele situatii, acceptarea este
hotaratoare ca in cazul cambiilor cu scadenta la un anumit timp de la vedere, intrucat prin acceptare
se stabileste momentul vederii si deci se determina si data scadentei. Datarea acceptarii mai este
necesara si pentru a se dovedi inscrierea in termenul de acceptare. Neaccepatarea in cadrul acestui
termen duce la pierderea dreptului de regres impotriva girantului care a stabilit termenul si implicit a
girantilor urmatori.
Ca si obligatia de plata, acceptarea este neconditionata, orice conditie fiind interpretata ca
refuz de plata. Singura exceptie admisa este restrangerea acceptarii la o suma mai mica decat aceea
prevazuta in cambie. Prin acceptare, trasul se obliga a plati cambia la scadenta. Trasul devine astfel
obligatul principal in lantul obligatiilor cambiale.
Scontarea cambiei
Scontarea este operatiunea de vanzare a unei cambii catre o banca sau o institutie financiara cu
scopul de a obtine lichiditate inainte de scadenta. Notiunea de scont vine din limba italiana de la
cuvantul sconto care inseamna suma de bani reprezentand dobanda la un imprumut pe care o banca
si-o retine cu anticipatie la acordarea imprumutului.
In activitatea agentilor economici se intalnesc foarte des situatii de lipsa de lichiditate care se
pot rezolva prin diverse oportunitati oferite de piata printre care si scontarea. Agentii economici se
adreseaza bancilor comerciale oferindu-le spre vanzare cambiile din portofoliu. Daca bancile accepta
cambiile, tranzactia se face prin cumpararea acestora la valoarea actuala, adica la o valoare mai mica cu
suma scontului si a comisioanelor percepute decat valoarea nominala. Suma scontului este determinata
de taxa scontului, respectiv dobanda practicata de banci la imprumuturile pe termen scurt. Valoarea
actuala se obtine prin formula clasica:
Va = Vn Sc
Va = valoarea actuala
Vn = valoarea nominala
Sc = scontul

30

Exista posibilitatea ca banca comerciala sa vanda cambia, in aceiasi zi, bancii centrale, iar
operatiunea se numeste rescontare. Daca presupunem ca rata rescontului este de 18% (deci mai mica
decat rata scontului), suma rescontului va fi de 1,50 mil.lei si banca comerciala va primi 98,50 mil.lei.
De asemenea, banca centrala este precauta si accepta selectiv cambiile prezentate la rescontare, cu toate
ca acestea au mai fost verificate de banca comerciala. Pentru a evita unele surprize de neplata la
scadenta, banca centrala resconteaza cambii numai de la bancile care respecta cu strictete regulile
prudentiale, asa numitele banci agreate.
Bancile comerciale mai ofera ca variante cambiile primite in pensiune, adica cumpararea de
catre banca a cambiei cu conditia rascumprarii de beneficiar inainte de scadenta. Astfel, beneficiarul isi
asigura lichiditatea necesara, urmand sa se preocupe de incasarea la scadenta a cambiei.
Dupa cum am vazut, bancile se implica in procesul cambial, atat prin asigurarea lichiditatii cat
si prin credite si ofera un sprijin important clientilor lor, manifestand insa prudentialitatea necesara.
Scadenta si plata cambiei
Scadenta este termenul la care cambia este exigibila si trebuie platita. Scadenta este un moment
cheie in procesul cambial si pentru a se evita unele interpretari, aceasta trebuie sa fie: (a) certa, adica sa
indice cu precizie ziua sau termenul pana la care beneficiarul trebuie sa se prezinte la incasare; (b)
unica, respectiv nu se admit scadente succesive; (c) posibila, sa nu fie inaintea emiterii sau o zi
neindentificabila; (d) sa rezulte precis din textul cambiei. Complexitatea procesului cambial, ca urmare
a diversitatii de situatii dintre agentii economici, a determinat mai multe forme ale scadentei, dupa cum
urmeaza:
Scadenta la vedere inseamna la prezentarea beneficiarului care poate fi la orice data dupa
emiterea cambiei dar nu mai tarziu de un an de zile, termenul maxim prevazut de lege. Daca
beneficiarul nu solicita plata timp de un an, debitorul este exonerat de obligatia de plata din cambie.
Scadenta la un anumit timp de la vedere. Tragatorul are latitudinea sa stabileasca data
scadentei la un anumit timp de la vedere. Tragatorul mentioneza ca o cambie platibila la vedere nu
poate fi prezentata la plata inaintea unei anumite date, termenul de prezentarea a cambiei, urmand sa
curga de la acea data.
Scadenta la un anumit termen de la emitere. Tragatorul poate stabili un anumit termen conventional
(zile, saptamani, luni de la emitere) la care beneficiarul se poate prezenta pentru incasarea cambiei.
Exprimarea in luni nu tine seama de numarul de zile din luna, ci are in vedere data din luna la care s-a
emis cambia ( ex. o cambie emisa la 2 februarie cu scadenta la doua luni va fi prezentata la plata la 2
aprilie). Termenul poate fi prelungit sau redus de catre tragator si numai redus de giranti.
Scadenta la o data fixa reprezinta o anumita data formata din zi, luna si an.
Plata cambiei. Plata cambiei este actul final in circuitul cambial daca nu intervin alte
evenimente nedorite. Plata se face la scadenta si la locul indicat pe titlu la cererea posesorului prin
prezentarea cambiei. Momentul platii este ziua in care se solicita plata sau in urmatoarele doua zile
lucratoare. In conditiile existentei casei de compensari, titlul poate fi prezentat prin intermediul
acesteia, operatiunea fiind echivalenta cu o prezentare la plata. Locul platii este cel inscris pe cambie
care poate fi locul trasului, locul unei terte persoane sau locul beneficiarului. Posesorul cambiei are
datoria sa respecte locul si adresa mentionate pe titlu, iar daca acestea nu sunt mentionate se considera
locul si adresa trasului. In situatia in care trasul nu are capacitatea de a efectua integral plata cambiei,
posesorul este obligat sa accepte si plati partiale. In acest caz, cambia ramane la posesor si se inscrie
pe aceasta numai suma primita. Pentru diferenta posesorul urmeaza sa adreseze protestul. Trasul are
obligatia sa verifice cambia sub aspectul succesiunii regulate a girurilor si a identitatii persoanei care se
prezinta la plata cu identitatea ultimului girator. Dupa efectuarea platii, posesorul cambiei scrie pe titlu
achitat si semneaza, ceea ce inseamna confirmarea platii. Cambia se restituie trasului si obligatia
de plata a acestuia se stinge. Potrivit normelor legale, cambiile platibile pe teritoriul Romaniei folosesc

moneda locala. Daca o cambie este redactata intr-o alta valuta, conversia in lei se face la cursul de
schimb al zilei sau la cursul indicat in mod expres de tragator. In cazul in care posesorul nu prezinta
titlul la plata in termenul legal, debitorul consemneaza suma la CEC si depune chitanta la judecatoria
locului de plata. In acest fel, debitorul se elibereaza legal de obligatia de plata.
Cambia (trata) este un titlu de credit utilizat ca instrument de plat prin care un creditor
(numit trgtor) d dispoziie debitorului su (numit tras) s plteasc o anumit sum unui ter
(numit beneficiar), la o anumit dat si ntr-un loc stabilit, fr a indica operaiunea care a
generat creana.
Elementele de form, pe care trebuie s le ndeplineasc un nscris pentru a fi considerat
cambie, sunt:
denumirea de cambie trebuie s figureze n textul ordinului de a plti i trebuie s fie
exprimat n limba n care este redactat nscrisul (limba englez - bill of exchange, draft; limba
francez lettre de change; limba german wechsel). Normele-cadru nr.6/08.03.1994 fac precizarea
c denumirea de cambie nu poate fi trecut pe marginea, n diagonala sau n partea de jos a titlului,
chiar dac este nsoit de semntura trgtorului. n orice situaie, denumirea de cambie va figura
deasupra semnturii trgtorului. Lipsa denumirii de cambie atrage nulitatea titlului.
ordinul de a plti, dat de trgtor n calitate de creditor, debitorului su, adic trasului, prin
utilizarea formulei consacrate pltii n schimbul acestei cambii. Acest ordin trebuie s fie clar, precis
i necondiionat. Dac acest ordin este supus unei condiii (de exemplu: conform contractului de
vnzare din data sau plata numai dup sosirea vaporului) cambia este nul. Redactarea textului
ordinului de a plti, conform legislaiei romne nu se poate efectua pe marginea titlului, n diagonala
acestuia sau n linie cu semntura trgtorului ori sub aceasta.
suma determinat de plat, n cifre i n litere, exprimat n moned.
Suma de plat poate fi trecut n orice parte de pe faa (recto) cambiei, n cadrul textului
acesteia, dar nu n diagonal sau sub semntura trgtorului.
data emiterii , care trebuie s fie unic, posibil si cert. Cambia poart meniuni clare
privind ziua, luna i anul emiterii pentru a permite calculul datei scadenei (n cazul n care aceasta este
exprimat ca o perioad de la data emiterii), constatarea capacitii legale a semnatarilor n momentul
aplicrii semnturii pe titlu precum i determinarea drepturilor semnatarilor privind aciunea cambial
mpotriva obligailor cambiali (protest, regres etc.).
numele complet i adresa trasului . Numele trasului nu va fi scris pe titlu n diagonal.
Aceleai meniuni sunt valabile i pentru numele beneficiarului i al trgtorului.
numele complet i adresa beneficiarului (la ordinul cui se face plata);
numele complet i adresa trgtorului precum i semntura acestuia autograf si redactat
la sfritul textului cambiei.
Alturi de aceste elemente de form, absolut obligatorii pentru ca o cambie s fie valid, se
nscriu i alte elemente care pot aprea pe cambie, dup cum pot s nu fie menionate, fr a afecta
valabilitatea titlului. n aceast categorie se nscriu:
locul emiterii dac acesta nu este menionat se subnelege a fi domiciliul trgtorului;
scadena (momentul pltii) este termenul la care cambia este exigibil si trebuie pltit.
Scadena poate fi exprimat ca o dat calendaristic fix, la vedere, la un interval de timp de la data
emiterii (de regul 30, 60, 90, 180 zile) sau de la data acceptrii de ctre tras. Dac pe faa titlului nu se
menioneaz o scaden anume, atunci cambia este considerat cu plata la vedere.
locul efecturii plii dac acesta nu este precizat se subnelege a fi domiciliul trasului. n
cazul n care cambia cuprinde o clauz expres prin care este pltibil la domiciliul unui ter (cambie
domiciliat), se prezum c plata va fi efectuat de ctre ter, la domiciliul su. Clauza domicilierii
plii poate fi inserat n cambie fie de ctre trgtor, cu ocazia emiterii titlului, fie de ctre tras, cu
ocazia acceptrii cambiei. Domicilierea fcut de un girant este considerat inexistent.
32

Circuitul general al unei cambia este :

TRAGATOR
(comerciant cu ridicata
X)

3 5

4 5

5
TRAS
(comerciant cu
amanuntuY)

BANCA Z
(beneficiar)

Utilizarea cambiei presupune urmatoarea ordine a operatiilor:

1. Banca Z acorda credit societatii comerciale X;

2. Se incheie contractul de vanzare-cumparare intre societatea comerciala X si societatea
comerciala Y;
3. Societatea X emite o cambie care trebuie platita de societatea Y direct bancii Z;
4. Societatea comerciala X remite cambia bancii Z.
5.
La scadenta, banca Z incaseaza suma inscrisa pe cambie de la societatea Y
Pentru a fi valabila, cambia trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
Denumirea cambiei sa fie trecua in textul titlului;
Ordinul neconditionat de a plati o suma determinata ;
Numele trasului respectiv al persoanei care este obligata in relatia cambiala;
Numele beneficiarului inscris pe fata cambiei;
Semnatura tragatorului;
Data si locul emiterii;
Locul unde trebuie sa se faca plata;
Indicarea scadentei de plata
Principalele mentiuni facultativeale cambiei sunt:
Acceptarea cambiei
Acceptarea este angajamentul luat de ctre tras, fa de orice posesor legitim, de a plti suma
artat n cambie la scaden. Acceptarea se face de regul pe faa cambiei i se exprim prin cuvntul
acceptat sau orice alt expresie echivalent si este semnat de tras. Simpla semntur a trasului pe
faa cambiei este considerata acceptare. Dac se face pe spatele cambiei, acceptarea se va exprima
ntotdeauna cu cuvntul acceptat sau expresiile echivalente voi plti, voi onora.
Avalizarea cambiei
Avalul reprezint angajamentul necondiionat prin care un ter sau un semnatar al titlului
(avalist), altul dect trgtorul/emitentul sau acceptantul, devine garant pentru obligaia unuia dintre
semnatarii cambiei, direci sau pe cale de regres (avalizat), pentru toat suma menionat pe instrument
sau pentru o parte din ea.

33

Pentru a putea da un aval, avalistul trebuie s aib capacitate juridic deplin. Avalistul este, de
obicei, o banc de prim rang ce se oblig s fac plata dac trasul nu va achita suma respectiv la
scaden.
Avalul este un act juridic i pentru valabilitatea sa trebuie s ndeplineasc anumite de condiii
de fond i form.
Girul(andosarea)
Transferul cambiei i biletului la ordin se face prin declaraie scris si subscris pe verso-ul titlului
(ceea ce face ca operaiunea de girare s poarte i denumirea de andosare) i prin predarea
instrumentului noului beneficiar. Ultimul posesor al instrumentului l va prezenta la plat debitorului
iniial (trasului/emitentului) n momentul scadenei, evitndu-se astfel transferul repetat al unor sume
de bani.
Trebuie menionat c, prin simplul transfer al titlului, nu se realizeaz dect o stingere
provizorie a datoriei, stingerea definitiv avnd loc numai n momentul n care debitorul pltete suma
prevzut n instrument ultimului posesor al acestuia.
Circulatia cambiei prin giruri succesive poate fi reprezentata astfel:
TRAGATOR

TRAS

BENEFICIAR 1

BENEFICIAR 2

BENEFICIAR 3

Posesorul unei cambii are 3 posibilitati de utilizare a acesteia:

Sa o pastreze pana la scadenta;
Sa o gireaze in favoarea unui beneficiar fata de care are o datorie;
Sa o sconteze la o banca pentru a procura disponibilitati inainte de scadenta.

1.3.4 Biletul la ordin

Biletul la ordin este un titlu de credit prin care emitentul se obliga sa plateasca la un anumit
termen o suma de bani determinata in favoarea beneficiarului. Biletul la ordin pune in legatura doua
persoane: emitentul si beneficiarul.
Biletul la ordin este o cambie simplificata in care tragatorul este in acelasi timp si tras, adica cel
care emite inscrisul se angajaza sa plateasca o suma de bani pe care o datoreaza altei persoane.
Prin definitie, biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnatura privata, care pune in legatura
doua persoane, subscriitorul (emitentul) si beneficiarul. Biletul la ordin este emis si subscris (completat
si semnat) de emitent care in calitatea sa de debitor se obliga sa plateasca o suma de bani, la un anumit
termen sau la prezentare, beneficiarului in calitate de creditor al emitentului sau al orcarui posesor
legitim al titlului. La emitere, biletul la ordin este o promisiune scrisa formala (oficiala) care se
transforma in instrument de plata in momentul prezentarii la plata. Acesta se emite la cererea
creditorului (beneficiarului) ca o recunoastere a datoriei debitorului pentru activele transferate.

34

Pentru a fi valabil biletul la ordin trebuie sa cuprinda mentiunile obligatorii:

Denumirea de bilet la ordin in textul titlului;
Angajamentul de a plati o suma determinata;
Indicarea scadentei;
Locul unde se face plata;
Numele benficiarului;
Data si locul de intocmire a biletului la ordin
Semnatura emitentului.

Dupa cum rezulta din schema de mai sus, circuitul biletului la ordin are mai multe faze, astfel:
1 intre subscriitor si beneficiar s-a incheiat un contract si are loc transferul unor active;
2 subscriitorul emite un bilet la ordin pe care il transmite beneficiarului;
3 beneficiarul gireaza biletul la ordin si il transmite catre giratar;
4 giratarul remite biletul la ordin bancii sale pentru incasare;
5 banca giratarului prezinta biletul la ordin la compensatie;
6 banca subscriitorului debiteaza contul acestuia;
7 banca subscriitorului transfera fondurile bancii giratarului;
8.banca giratarului crediteaza contul acestuia.
Prin incasarea biletului la ordin obligatiile intre participantii la circuitul biletului la ordin s-au
stins.

35

 1.3.5 Cartile de plata

Prin Regulamentul nr. 4/2002 al BNR, cardul este definit ca un instrument de plata electronica,
respectiv un suport de informatie standardizat, securizat si individualizat, care permite detinatorului sau
sa utilizeze disponibilitatile banesti proprii dintr-un cont deschis pe numele sau la emitentul cardului ori
sa utilizeze o linie de credit, in limita unui plafon stabilit in prealabil, deschisa de emitent in favoarea
detinatorului cardului, in vederea efectuarii, cumulativ sau nu, a urmatoarelor operatiuni: (a) retragerea
de numerar, respectiv incarcarea si descarcarea unitatilor valorice in cazul unui instrument de plata de
tip moneda electronica, de la terminale precum distribuitoarele de numerar si ATM, de la ghiseele
emitentului/bancii acceptante sau de la sediul unei institutii obligata prin contract sa accepte
instrumentul de plata electronica; (b) plata bunurilor sau a serviciilor achizitionate de la comerciantii
acceptanti si plata obligatiilor catre autoritatile administratiei publice, reprezentand impozite, taxe,
amenzi, penalitati etc., prin intermediul imprinterilor, terminalelor POS sau prin alte medii electronice;
(c) transferurile de fonduri intre conturi, altele decat cele ordonate si executate de institutiile financiare,
efectuate prin intermediul instrumentului de plata electronica. Ca si cecul, cardul nu este insa moneda,
respectiv moneda electronica, ci numai un instrument de plata care mijloceste transferul de moneda da
la debitor la creditor, bazat pe un anumit tip de tehnologie. Cardul este un instrument de plata care
permite efectuarea unui numar nelimitat de tranzactii spre deosebire de instrumentele de plata pe suport
hartie care erau legate de o singura tranzactie, iar transmiterea informatiei-bani este electronica si nu
prin posta.
Cardul contine elemente de securizare si de individualizare incorporate pe suprafata sa care sa asigure
urmatoarele caracteristici obligatorii:
1
- suport fizic din material plastic si cu dimensiuni standard;
2
- aversul care contine elemente confectionate in relief (numarul cardului redactat in cifre
arabe, numele si prenumele posesorului in redactare cu caractere latine, data expirarii valabilitatii
[LL/AA] conform calendarului gregorian, card international sau local); si elemente destinate informarii
(sigla proprietarului de marca, denumirea sau sigla emitentului, eventual o holograma de securitate,
tridimensionala, vizibila la lumina naturala);
3
- reversul care contine o banda magnetica standard pentru inregistrare cu cel putin trei piste
si/sau un microprocesor integrat (chip); un panel de semnatura, avand elemente de siguranta in desen
care sa ingradeasca posibilitatea stergerii sau modificarii semnaturii;
1
- pentru asigurarea interoperabilitatii sistemelor de plati electronice emitentii trebuie sa
foloseasca numai standarde EMV (Europay, Mastercard, VISA).
Initial, cardurile nu aveau banda magnetica, datele transmitandu-se telefonic catre un centru
unde se introduceau intr-un terminal de calculator pentru a se verifica autenticitatea cardului si
existenta disponibilului in cont. Aceasta operatiune necesita un timp de raspuns si facea ca vanzarea sa
sufere o anumita intarziere. Ulterior, cardurile s-au perfectionat foarte mult si in prezent sunt de doua
feluri:
1
2

- carduri cu banda magnetica;

- carduri cu microprocesor.
Cardurile cu banda magnetica sunt cele care au pe verso o banda magnetica prin care se
realizeaza procesul de citire si de transmitere prin linie telefonica a datelor ( codul BIN - engl. Bank
Identification Number, codul PIN engl. Personal Identification Number, numele si prenumele
detinatorului, caracteristicile cardului debit, credit, cu/fara PIN, data expirarii, alte date privind
securitatea cardului). La centrul de autorizare exista un cititor de carduri care introduce automat in retea
36

1
2
1
2

informatiile cuprinse in banda. In acest fel, viteza de procesare este destul de mare si se inlatura
inconvenientul intarzierii tranzactiei. Cardurile cu banda magnetica au insa dezavantajul ca pot fi furate
sau falsificate si utilizate in mod fraudulos, ceea ce reprezinta un risc pentru posesor. Codul PIN este
un numar atribuit de emitent pentru identificarea detinatorului si se utilizeaza de acesta atunci cand
foloseste cardul la un terminal. In cazul in carea plata se face prin transfer electronic, PIN are rolul de
semnatura electronica a detinatorului cardului.
Cardurile cu microprocesor, cunoscute si sub numele de SMART CARDS sau chip-carduri,
sunt cele dotate cu o memorie (circuite integrate) incorporata intr-o capsula de dimensiuni mici.
Aceasta tehnologie apartine unui jurnalist francez, Roland Moreno, care in anul 1973 a inserat intr-un
card un microprocesor integrat (chip) cu o memorie de cateva zeci de kilobyts. Memoria cardului
cuprinde patru zone de stucturare a informatiei, dupa cum urmeaza:
- informatii neconfidentiale (elemente de identificare a emitentului, numarul de cont al
titularului, termenul de valabilitate
- informatii confidentiale (disponibilul in cont);
- informatii inaccesibile (PIN, alte chei de codificare);
- inregistrari care cuprind informatii unice privind tranzactiile si care se regasesc intr-o
agenda.
Cardul cu microprocesor prezinta certe avantaje fata de cardul cu banda magnetica si este
suficient sa ne referim la: (a) securitatea pe care o ofera in sensul reducerii al minim a riscului
falsificarii si intaririi controlului in momentul folosirii; si (b) capacitatea de a primi si stoca date intr-un
volum destul de mare pentru a permite extinderea serviciilor electronice. Bancile sunt cele mai
interesate in extinderea acestui nou tip de card, intrucat reduce riscul de falsificare si deci pierderile
care s-ar inregistra in asemenea situatii, inclusiv disconfortul in relatiile cu clientii determinat de
aparitia falsurilor, iar pe de alta parte cresc posibilitatile de a extinde gama serviciilor fata de clienti si
deci noi oportunitati de comisioane, respectiv de venituri si implicit de profituri. Comerciantii au mai
multa incredere in noul instrument de plata intrucat acesta este mai sigur si mai operativ, iar posesorii
pot extinde folosirea cardului la mai multe operatii, deosebit de siguranta sporita conferita de acesta.
Clasificarea cardurilor

n funcie de aria de cuprindere sunt:

- carduri cu acceptare pe teritoriul unei ri (ara bncii emitente);
- carduri cu acceptare internaional, emise de bnci membre ale unui sistem internaional.
Organizaiile de carduri internaionale foarte renumite sunt: VISA International, EuroCard/MasterCard,
American Express, Diners Club etc. Acestea acioneaz pentru pli internaionale (European Payment
System Services) i pentru compensri (Eurocard Net Setlement System ENESS). n Romnia,
acioneaz Europe Middle East Africa cu centrul la Londra.
n funcie de modul de ntocmire a chitanelor exist:
- carduri manuale pentru ntocmirea chitanelor se utilizeaz cititoare mecanice;
- carduri electronice pentru ntocmirea chitanelor se folosesc cititoare electronice.
n funcie de momentul n care are loc decontarea efectiv a plilor, cardurile de plat se clasific
astfel:
1) carduri cu plata nainte (cardul prealimentat). Acest tip de card are o real putere de
cumprare deoarece pentru el utilizatorul a pltit n avans. Scopul fundamental al utilizrii cardurilor
prealimentate este decontarea imediat a tranzaciilor cu o valoare mic si foarte mic.
2) carduri cu plata acum (cardul de debit). Acest card conine o band magnetic si necesit
introducerea n terminalul electronic, nainte de accesare serviciului, a unui numr personal de
37

identificare (PIN) echivalent cu semntura deintorului. Pentru comerciani, plata efectuat prin
carduri de debit, acceptate de ctre sistem prin operaiunea de autorizare on-line, reprezint o plat
garantat. Cele mai multe carduri de debit au dou funcii principale: retragerea de numerar din
distribuitoarele automate sau din ghieele automate de banc (ATM-uri) i efectuarea plilor la
punctele de vnzare (EFTPOS) prin transfer electronic de fonduri.
3) carduri cu plata mai trziu. In aceasta categorie sunt incluse:
cardul de credit - conine aceleai elemente ca i cardul de debit, dar principala sa
caracteristic o constituie faptul c deintorului i-a fost deschis, n prealabil, o linie de credit..
cartea de debit permite posesorului s-i procure bunuri sau s i se presteze servicii prin
debitarea contului su personal, nsa numai n limita disponibilului existent n acest cont.
cartea de numerar este un instrument cu ajutorul cruia posesorul poate s depun sau s
retrag numerar printr-un distribuitor automat de numerar (,, cash dispenser), operaiunea reflectnduse n creditul sau in debitul contului su personal, dup caz.
Tipuri de carduri
In practica exista o diversitate destul de mare de carduri care raspund cerintelor tot mai
complexe ale clientilor. Aceste carduri se pot imparti in mai multe tipuri in functie de urmatoarele
criterii: functiile specifice pe care le indeplinesc, emitentul, zona de acceptabilitate.
In raport de functiile specifice se disting urmatoarele tipuri de carduri:
Cardul de credit, un instrument prin care platile se fac dintr-un credit acordat de banca
emitenta sub forma unei linii de credit revolving. Limita de creditare se stabileste la emiterea cardului
in functie de solvabilitatea clientului si de istoricul pe care acesta il are in relatiile cu banca, pe baza
unei fise scoring. La persoanele fizice, limita de creditare este de 2-3 venituri nete lunare sau mai mult
in cazul unor persoane cu venituri mai mari. Creditele se garanteaza cu veniturile nete a 1-2 giranti sau
cu un depozit bancar colateral. Rambursarea se face lunar, in proportie de cca. 20% din creditul existent
in sold la finele lunii, astfel ca pentru creditele primite si rambursate in cursul lunii nu se percepe
dobanda. Dobanda este cea practicata la creditele pe termen scurt iar comisioanele sunt cele standard
ale bancii (taxa emitere card, taxa anuala de utilizare, comisioane pentru operatiuni de plati
interbancare si eliberari de numerar, taxa eliberare extras cont la cerere etc.). Valabilitatea liniei de
credit este de 1-4 ani. Operatiunile se evidentiaza intr-un cont de card de credite.
Acesta poate fi conexat cu contul pentru cardul de debit, banca preluand automat fondurile
pentru rambursarea ratelor scadente la credit si plata taxelor si comisioanelor. Rambursarea in totalitate
a creditului la termenul stabilit se foloseste in cazul cardului de calatorie si divertisment (engl. travel
and entertainment card), iar rambursarea partiala, in cazul liniei de credit, partea ramasa
considerandu-se o extensie a creditului anterior (engl. charge card). Cardul de credit este destinat cu
prioritate pentru plata marfurilor si serviciilor.
Cardul de debit este un instrument prin care plata se face in limita disponibilului existent in
contul de card si se foloseste atat la efectuarea platilor pentru bunuri si servicii, cat si la retragerile de
numerar. In cont trebuie pastrat un sold minim intangibil care se majoreaza prin transfer din contul
curent. Pentru disponibilitati, posesorul primeste dobanda la vedere iar pentru operatiunile de plati si
retrageri de numerar se percep comisioane si taxe pentru diverse servicii (utilizare card, inlocuire,
magnetizarea benzii, eliberare extras cont etc). Cardurile de debit se emit atat in lei pentru tranzactii
locale, cat si in valuta pentru tranzactii in strainatate, dar sunt si unele carduri in lei valabile si in
strainatate, conversia leu/valuta facandu-se automat la centrele de procesare (VISA). Cardurile de debit
sunt cele mai des utilizate, mai ales in tarile in care rata dobanzii la credite este ridicata.
Cardul de debit cu descoperit de cont (engl. overdraft) permite efectuarea platilor peste
disponibilitatile banesti din contul de card, intr-o anumita suma asimilata creditului. Se foloseste in
cazul cardurilor pentru salarii care se alimenteaza direct cu sumele virate periodic de firmele
38

angajatoare. Descoperitul de cont pentru salarii se limiteaza la cca. 75% din salariu si se ramburseaza la
virarea salariului in luna urmatoare. Garantia rambursarii este asigurata de firma angajatoare.
Carduri de numerar. Acestea sunt carti de debit care se folosesc numai pentru retrageri de
numerar dintr-un aparat automatizat si cu un program informatic de casierie, numit automat de
distribuire de numerar (engl. ATM, cash dispencer). Retragerile se fac dintr-un cont de card care
trebuie sa se alimenteze periodic de catre titular.
Carduri multifunctionale sunt acele carduri de debit care se folosesc la plati, retrageri de
numerar, garantare si alte operatiuni de debit.
Din punct de vedere al emitentului, cardurile sunt de urmatoarele tipuri:
Carduri emise de banci (carduri bancare). Bancile emit o gama larga de carduri si intra in
competitie pentru castigarea unui segment cat mai mare de piata. Pentru a facilita accesul clientilor,
bancile incheie intre ele conventii de plati prin carduri, astfel ca un client al unei banci poate apela la
bancomatele altor banci cu care banca sa are incheiata o conventie.
Carduri emise de comercianti (carti private). Marile firme comerciale emit propriile carti de
plata clientilor sai pentru a permite sau facilita plati in vederea achizitionarii de bunuri sau servicii
exclusiv de la comerciantii emitenti fara a acorda accesul la un cont bancar. Aceste carduri sunt insa
valabile numai in magazinele sau lantul de magazine ale comerciantului sau a unui grup de
comercianti.
Pentru a atrage clientii, cardurile private trebuie sa fie mai atractive decat cele bancare si in
acest scop se ofera unele facilitati si servicii financiare (discount la vanzare, neaplicarea de comisioane,
livrari pe credit, asigurarea gratuita a bunurilor vandute etc). Cardul se emite de comerciant, gratuit, pe
baza unei conventii incheiate de acesta cu clientul. Plata se face fie din disponibilitatile clientului
existente in contul de card la banca, fie din credit acordat de comerciant pe o perioada de pana la un an.
Toate aceste elemente se stabilesc prin conventie. Plata din disponibilitati poate fi imediata, in care caz
in conventie se mentioneaza banca si contul clientului, precum si acordul acestuia pentru solicitarea
platii de catre comerciant sau plata amanata la sfarsitul lunii cand datoria se stinge prin cec pe baza
extrasului de cheltuieli transmis de comerciant. Plata din credit se poate face in mai multe variante:
credit comercial acordat gratuit pe 10-15 zile de la livrare; credit pe 1-3 luni, in limita unei anumite
sume, cu rambursarea in 2-3 transe; credit pe perioade mai mari de pana la 1 an, cu rambursarea lunara;
linie de credit permaneneta cu reintregirea acesteia de catre client. Pentru atragerea clientilor, marile
magazine mai ofera celor care folosesc cardurile lor diverse facilitati ca bonuri gratuite de cumparaturi
de sarbatori, reduceri de preturi in anumite perioade, parcari gratuite la magazinele firmei etc.
Cardul hibrid (engl. dual card) este cardul care contine atat banda magnetica, cat si
microprocesor si care permite efectuarea unor operatiuni combinate, specifice fiecarui tip de card.
Cardul co-branded este emis de o banca impreuna cu o entitate care, de regula, are ca obiect
principal de activitate comertul sau prestarile de servicii.
Carduri emise de alte institutii sau organizatii. Deosebit de banci si comercianti sunt
numeroase alte institutii care emit carduri, ca de exemplu: institutii internationale specializate in
carduri, institutii de credit, companii de transporturi, in special cele aeriene, agentii de turism, cluburi
etc. Acestea emit carduri cu aceptablitate redusa, specifice domeniului lor de ativitate, cu exceptia
institutiilor internationale de specialitate si a institutiilor de credit care emit carduri cu acceptabilitate
larga. Dintre institutiile internationale specializate cele mai importante sunt American Express,
American Express Gold si Diners Club. Acestea au o clientela cu resurse financiare mai mari, carora le
elibereaza carduri acreditive insotite de numeroase servicii ca garantii pentru pierderea sau furtul
cartilor, asigurari medicale pe timpul calatoriei, garantiipentru rezervare hoteliera, precum si alte
facilitati speciale. Costul acestor carduri este insa destul de ridicat. Societatile comerciale mai emit
carduri selective cum sunt cardurile pentru abonamente telefonice, carduri de asigurare, carduri pentru
a cumpara benzina (statii de benzina), deci carduri care se folosesc pentru anumite servicii prestate de
compania respectiva. Companiile de transport aeriene si rutiere mai ofera carduri de abonament care
39

nu sunt carduri de plata dar asigura anumite facilitati ca reduceri de tarife, bonusuri la un anumit puncaj
(numar de km parcursi), prioritate la lista de asteptare sau la rezervare hoteliera etc.
In functie de zona de acceptabilitate cardurile pot fi:
Carduri nationale. Aceste carduri au o valabilitate numai pe teritoriul national si se pot emite de
bancile locale, fie sub marca si firma lor, fie sub marca si denumirea unei institutii internationale
specializate. Cardurile au o utilzare tipica, adica pentru eliberari de numerar si efectuarea de plati din
disponibil sau din credite.
Carduri internationale. Asemenea carduri se emit de institutiile internationale sau de bancile locale
care au devenit membre ale sistemelor internationale pentru carduri, dar numai sub marca si firma
sistemului international folosit. Cele mai cunoscute sisteme internationale sunt VISA
INTERNATIONAL si EUROPAY INTERNATIONAL, sisteme folosite si in tara noastra. Cardurile se
folosesc la retrageri de numerar, plati din disponibil sau din credite, in functie de tipul cardului, atat pe
plan national cat si international.
In ultimii ani sau constitiui si dezvoltat multe organizatii cu retele proprii: VISA,
EUROCARD/MASRECARD, AMRICAN EXPRESS, DINERS CLUB, J.C.B. Totodata exista
milioane de detinatori de carduri si numeroase locuri unde ei le pot utiliza (magazine hoteluri
restaurante statii de benzina).
In principiu sistemul de lucru este urmatorul:
Detinatorul de card se prezinta la comerciant;
Comerciantul solicita autorizarea utilizarii cardului;
Se elibereaza marfa sau se presteaza serviciul;
Se transfera in contul comerciantului suma reprezentand
contravaloarea marfurilor sau
serviciilor;
Se micsoreaza contul detinatorului cartii de plata.
In tara noastra utilizarea cardurilor a fost posibila prin infiintarea in martie1994 a societatii
ROMCARD pentru procesarea si autorizarea
tranzactiilor pe baza de carduri cu utilizare
internationala in sistem VISA INTERNATIONAL , EUROCARD/MASTERCARD. In Romnia
tehnica operaiunilor de decontare cu cri de plat implic parcurgerea acelorai etape ca si n cazul
transferului electronic de fonduri cu circuit deschis. Pentru viitor, se impune introducerea in ara
noastr a echipamentelor electronice necesare bunei utilizri a crilor de plat, fapt ce va conduce n
principal la fluidizarea decontrilor i creterea numrului comercianilor i utilizatorilor atrai n acest
mecanism.
1.3.5.2 Platile electronice
Progresele deosebite realizate in domeniile informaticii si telecomunicatiilor au revolutionat
societatea si au schimbat radical relatiile banca client si chiar conceptul despre banca. Noile
tehnologii au devenit atat un catalizator al marilor schimbari de care beneficiaza consumatorii de
servicii bancare, cat si un suport pentru banci care incearca sa raspunda noilor cerinte.
Conceptul de plati electronice
Aparitia banilor electronici a reprezentat un pas decisiv in perfectionarea sistemelor de plati
care a adus importante avantaje clientilor bancari prin facilitatile create de transmitere rapida a
fondurilor si reducere substantiala a costurilor tranzactiilor, precum si autoritatilor monetare prin
posibilitatile de reglare si supraveghere a sistemului monetar si in special al celui bancar. Revolutia
digitala a avut drept rezultat faptul ca orice informatie poate fi redusa in prelucrare la un flux, iar plata
banii informatie in general - devine doar o forma de informatie digitala. De aceea, trecerea la
40

1
2

sistemele electronice de plati si informatizarea completa a procesului de transmitere a drepturilor de

proprietate asupra informatieibani a fost un fenomen natural in evolutia sistemului financiar bancar.
In literatura de specialitate, platile electronice sunt definite ca o forma electronica, complet
informatizata si automatizata, de organizare a relatiilor de plati intre participantii la o
tranzactie, pe baza unui set de reguli si proceduri operatorii. Intr-o varianta mai pragmatica,
specialistii de la Bnaca Mondiala, considera ca operatiunile financiare electronice reprezinta utilizarea
mijloacelor electronice in scopul schimbului de informatii, al transferului de simboluri sau reprezentari
ale valorii si a executarii de tranzactii intr-un mediu comercial. Acest concept cuprinde patru canale:
transferul electronic de fonduri, interschimbul de date electronice, transferul de instructiuni de plata si
confirmarea platii.
Legislatia romanesca (Regulamentul BNR nr. 4/2002), bazata pe cea comunitara, considera ca o
plata electronica reprezinta orice operatiune de plata initiata prin inermediul instrumentelor de
plata electronica prin care se pot retrage sume in numerar, efectua plati pentru achizitionarea de
bunuri sau servicii, plata obligatiilor catre autoritatile administratiei publice si transferuri de
fonduri intre conturi. Instrumentele de plata electronica sunt de doua feluri:
- instrumente de plata la distanta (cardul, ordinul de plata electronic, cecul
- instrumente de plata de tip moneda electronica (portofelul electronic electronic);
Instrumentele de plata la distanta permit detinatorului sa aiba acces la fondurile aflate in
contul sau bancar si mijlocesc efectuarea de plati catre un beneficiar sau alt gen de transfer de fonduri
si care necesita un nume de utilizator si un cod personal de identificare, asa cum este cardul de debit
sau de credit. In aceasta categorie se includ si aplicatiile de tip internet-banking si home-banking bazate
pe cardurile clasice. Instrumentele de plata de tip moneda electronica permit accesul numai la un
depozit electronic (deci nu direct la contul bancar) constituit in prealabil si instrumentul poate fi sau nu
reincarcabil cu o anumita valoare (unitati valorice de moneda electronica). Instrumente de plata de tip
moneda electronica pot fi chip-cardul, memoria unui calculator (portofelul electronic) sau alt dispozitiv
electronic pe care sunt stocate unitati valorice de moneda din care se pot face plati catre alta entitate
care accepta aceasta modalitate de plata.
In ansamblu, platile electronice cuprind totalitatea entitatilor, echipamentelor si procedurilor de
lucru care conlucreaza penrtu efectuarea platii tranzactiilor. In general, intru-un procedeu electronic de
plata de sunt implicate: (a) trei entitati care interactioneaza, respectiv o banca, un vanzator si un
cumparator; (b) mai multe echipamente hardware, software, o retea de transmisie (cu unul sau mai
multe centre de receptie, validare si retransmisie), punct de vanzare (POS), distribuitor de bani
electronici (cont-bani, credit bani, numerar-bani); (c) un set de protocoale de plata (instructiuni de
lucru). Sistemele de plati electronice opereaza pe baza unor module de codificare/decodificare a
operatiunilor de plati si folosesc chei publice si chei private pentru a asigura integritatea si securitatea
platilor.
Trasatura fundamentala a unui sistem electronic de plati consta in rapiditatea cu care circula
informatia-bani. Datorita infrastructurii ce integreaza sistemul de reglementare, sistemul informatic si
cel de telecomunicatii, informatia ajunge sa circule aproape instantaneu, adica in timp real. Spre
deosebire de sistemele clasice de plati fara numerar, la sistemele electronice de plati nu se inregistreaza
o intarziere intre momentul emiterii instructiunii de plata si momentul in care are loc inregistrarea
transferului de fonduri in conturile bancare, fiind eliminat riscul asociat intervalului de timp in care
intermediarul sa dea curs instructiunii de plata, risc ce include eroarea, ratarea, neperformanta de
acuratete, intarzierea. De exemplu, procesul de executare a unui ordin de plata in mediul electronic,
instrumentul cel mai larg folosit, implica un lant de instructiuni grupate in mesaje de plata, precum si
momente, acte si fapte de inregistrare a rezultatului schimbului de informatii intre cei ce dau si cei ce
primesc respectivele instructiuni, astfel ca toate aceste etape se realizeaza intr-un timp de cateva
secunde si fara riscuri majore.
41

1
2
3

1
2
3
4

Platile electronice au o arie foarte mare de aplicabilitate de la tranzactiile economice si

financiare pana la compensari si decontarile finale. In acest domeniu vast se intalnesc situatii care
necesita ca platile sa se efectueze la momente diferite in functie de natura tranzactiei sau de preferintele
partenerilor. Ca urmare, efectuarea platii electronice poate fi in una din urmatoarele situatii:
- plata inainte de tranzactie un sistem de acest gen functioneaza in cazul avansurilor
care se acorda pentru realizarea unor comenzi sau transferul banilor digitali pe un disc sau smart card
din care se pot face plati la momentul convenit;
- plata concomitent cu tranzactia necesita accesul direct la baza de date a bancii si a
ofertantului de plata electronica, iar securitatea transferului trebuie sa fie implementata mai strict
(cardurile de debit, internetul bancar);
- plata dupa tranzactie cea mai frecventa forma de plata si in care se foloseste cardul
de credit.
Indiferent de modul de plata, momentul platii este considerat numai atunci cand banii sunt
inregistrati in evidenta bancii beneficiarului de fonduri. In functionarea sa, procedeul electronic de
plati produce efecte de natura juridica, economica, financiara, tehnica si chiar psihologica, adica
fenomenul increderii neintrerupte in moneda (fiduciaritatea) pana la desavarsirea procesului de plata.
Platile electronice au evoluat destul de rapid si s-au diversificat intru-un interval relativ scurt de
timp, in special dupa anul 1990. In prezent, se cunosc mai multe modalitati de plata diferentiate din
punct de vedere al tehnologiei folosite si a segmentelor de piata caraora se adreseaza. Platile electronice
se pot clasifica dupa mai multe criterii astfel:
Dupa tipul de tehnologie:
- plati bazate pe carduri;
- plati bazate pe aplicatii modem in special pentru persoanele juridice care efectueaza
plati de valori mai mari;
- plati bazate pe aplicatii internet- in special pentru persoanele fizice;
- plati bazate pe telefonia mobila in special persoane fizice.
Dupa volumul tranzactiei:
1
- microplati (mycro payments), plati pentru produse si servicii oferite pe web si de valori de
pana la 5 euro/$
1
- plata de tip consumator (consumer payment) intre 5-500 euro/$ reprezentand cumparaturile
de zi cu zi a bunurilor si serviciilor care poseda o valoare mai mare decat a microplatilor;
2
- plata de tip afaceri (business payment) peste 500 euro/$ pentru cumpararea unor cantitati
mai mari de bunuri si servicii, plati comerciant catre comerciant.
Dupa natura informatiei:
1
- plati bazate pe valoare se transfera efectiv valoare in format electronic;
2
- plati bazate pe informatie numai informatia circula prin internt, iar tranzactia
efectiva are loc in afara conexiunii.

1
2

1
2

Dupa natura monedei electronice:

- palti bazate pe bani electronici de cont implica inregistrarea in conturile bancare ale
utilizatorului si comerciantului;
- plati bazate pe bani elctronici semn valoarea este incorporata intr-un soft existent pe un
dispozitiv electronic, valoarea circuland de la un dispozitiv la altul fara nici o referinta la un cont
bancar.
Dupa instrumentele de plata oferite:
- plati cu carduri bancare;
- plati on-line (internet);
42

3
4

- microplati;
- plati prin cecuri electronice;
Evolutia platilor electronice a inceput cu specializarea platilor instrumentate pe suport hartie
care a condus la aparitia mai multor instrumente pe suporti netraditionali (magnetici), care la randul lor
s-au specializat fiecare pe cate un canal de comunicare (transmitere manuala, printr-un suport
magnetic-banda, discheta, prin telefon sau alta retea publica, cu sau fara parolare, prin telex, prin retele
de computere special echipate, telecomunicatii on-line) a mesajului de transfer de fonduri si a
informatiilor adiacente. Din multitudinea de experiente, unele aflate inca in curs de testare si
perfectionare, o preferinta certa o reprezinta instrumentarea platilor electronice prin carduri care detine
ponderea cea mai mare in volumul platilor electronice. Canalul de comunicare specializandu-se, au
aparut alte categorii de plati, de asemenea dezinstrumentate, ca internetul bancar, telefonia mobila
bancara si altele care inca nu s-au lansat pe piata. Transferul electronic de fonduri este componenta
principala a sistemului electronic de plati si ca urmare, platile au debutat pe piata mai intai cu sistemele
de transfer intern si international care au comprimat timpul asigurand legatura intre bancile
participante in timp real, adica concomitent cu tranzactia.
1.3.5.3 Ordinul de plata electronic
Ordinul de plata electronic este o versiune a ordinului de plata pe suport hartie cu deosebirea
ca se dematerializeaza atuci cand intra in sistemul de plati electronice. Ordinul de plata electronic se
prezinta sub forma unui mesaj electronic in care sunt cuprinse, intr-o anumita ordine, informatiile
necesare efectuarii platilor, dupa cum urmeaza:
Participant platitor BRD CRAIOVA
Unitatea initiatoare AG Mihai Viteazu
Platitor Firma X
Cont platitor xxxxxxxxxxx
Nr. ordin de plata 1
Data emiterii 30/05/2009
Tipul de plata Plata client
Participant beneficiar Banc Post
Unitatea destinatara Banc Post Brasov
Beneficiar Firma Y
Cont beneficiar xxxxxxxxx
Nr. de referinta al platii
de mare valoare 1
Data decontarii 31/05/2009
Suma 70.000 lei
(saptezecidemiilei)
Reprezentand Achizitionare bunuri
Prioritate la refuz 1
Data si ora introducerii
platii de mare valoare 31/05/2009 ora 10 :00
Mesajul electronic se editeaza de emitent daca dispune de infrastructura necesara (PC,
echipament de transmisie, echipamente automate de criptare/ decriptare si cheile private si publice
pentru semnatura elctronica), iar in cazul in care emitentul nu dispune de aceste echipamente se poate
emite un instrument de plata pe suport hartie care se transfoma in mesaj electronic de catre banca
emitentului. La banca emitenta, ordinul de plata electronic se valideaza (verificarea autenticitatii
semnaturii si a disponibilului in contul curent de catre administratorul de cont) si se supervizeaza de o
43

alta persoana (seful de serviciu sau contabilul sef), conform principiului bancar al celor patru ochi,
dupa care se transmite centralei bancii comerciale pentru lansarea in sistemul de plati interbancare.
Circuitul ordinului de plata electronic este similar cu cel al ordinului de plata pe suport hartie cu
deosebirea ca este mai rapid, datorita posibilitatii tehnologice de transfer si procesare automata si apoi
de decontare in timp real. In functie de valorea platilor, adica de mica valoare (sub 500 mil. lei) sau
mare valoare (peste 500 mil. Lei)
1.3.5.4 Cecul electronic
Cecul electronic (eCheck) este un instrument care se prezinta sub forma unui mesaj electronic
semnat electronic si are aceleasi functii ca si cecul pe suport hartie. Cecul electronic a aparut dupa
legiferarea semnaturii electronice (1998-2000) si este folosit in special in SUA in relatiile cu Trezoreria
Statului.
Circuitul cecului electronic este similar cu circuitul traditional al cecului pe suport hartie.
Astfel, debitorul genereaza un cec electronic (un mesaj electronic specific pentru cec) folosind un smart
card dupa care il semneaza electronic si il transmite beneficiarului prin internet (e-mail). Beneficiarul
primeste eCheckul, verifica semnatura debitorului, andoseaza cecul pe numele bancii lui, il semneaza
electronic si il trimite bancii lui pentru constituirea unui depozit. Banca beneficiarului verifica
semnatura acestuia si il introduce in compensare. Banca debitorului verifica semnatura acestiua,
debiteaza contul si confirma casei de compensatii acordul de plata. Dupa compensare, banca
beneficiarului intra in posesia sumei si crediteaza contul acestuia.
In aceasta varianta (cecul virament) toate entitatile implicate trebuie sa dispuna de infrastrucura
necesara pentru criptare/decriptare, semnatura electronica si retea de transmisie. In varianta cecului
numerar, beneficiarul se adreseaza direct bancii debitorului si solicita fie banii in numerar sau transferul
acestora la banca sa.
Avantajele acestui sistem constau in validarea automata, decontarea rapida,eliminarea riscului
pierderii atat pentru client cat si pentru banci, eliminarea riscului uman de procesare, folosirea
standardelor internetului de transmisie si securitate. Dezavantajele ar fi costurile pentru investitii in
echipamente, tipice internetului si o perioada de timp de acomodare a utilizatorilor si a bancilor.

In ultimii ani sau constitiui si dezvoltat multe organizatii cu retele proprii: VISA,
EUROCARD/MASRECARD, AMRICAN EXPRESS, DINERS CLUB, J.C.B. Totodata exista
milioane de detinatori de carduri si numeroase locuri unde ei le pot utiliza (magazine hoteluri
restaurante statii de benzina).
In principiu sistemul de lucru este urmatorul:
Detinatorul de card se prezinta la comerciant;
Comerciantul solicita autorizarea utilizarii cardului;
Se elibereaza marfa sau se presteaza serviciul;
Se transfera in contul comerciantului suma reprezentand
contravaloarea marfurilor sau
serviciilor;
Se micsoreaza contul detinatorului cartii de plata.
In tara noastra utilizarea cardurilor a fost posibila prin infiintarea in martie1994 a societatii
ROMCARD pentru procesarea si autorizarea
tranzactiilor pe baza de carduri cu utilizare
internationala in sistem VISA INTERNATIONAL , EUROCARD/MASTERCARD. In Romnia
tehnica operaiunilor de decontare cu cri de plat implic parcurgerea acelorai etape ca si n cazul
transferului electronic de fonduri cu circuit deschis. Pentru viitor, se impune introducerea in ara
noastr a echipamentelor electronice necesare bunei utilizri a crilor de plat, fapt ce va conduce n

44

principal la fluidizarea decontrilor i creterea numrului comercianilor i utilizatorilor atrai n acest

mecanism.

1.3.6 Instrumente de plata utilizate in relatiile financiare internationale

1.3.6.1 Scrisoarea de garantie bancara
a)Definitie si caracteristici :
Modalitatile de plata utilizate pentru stingerea obligatiilor pe plan international nu sunt
intotdeauna lipsite de riscul neindeplinirii obligatiilor contractuale, motiv pentru care, in practica, e
necesara utilizarea unor instrumente de asigurare a garantiei platilor.
Un astfel de instrument il constituie scrisoarea de garantie bancara, care este un inscris prin care
o banca, denumita garanta, se obliga in mod ferm si irevocabil sa plateasca suma desemnata expres prin
scrisoare unui anumit beneficiar, atunci cand debitorul principal nu-si onoreaza obligatiile asumate.

1.
2.
3.
-

La emiterea unei scrisori de garantie bancara, banca garanta trebuie sa acorde atentie deosebita
urmatoarelor aspecte:
sa cunoasca cat mai bine legislatia, atat din tara importatorului cat si din tara exportatorului
stabilirea si cunoasterea cu exactitate a termenului de valabilitate al garantiei bancare, pentru a
se stabili cu certitudine cand expira obligatiile garantului, deoarece, la expirarea termenului de
valabilitate, toate obligatiile fata de beneficiar devin nule (caduce)
deoarece suma inscrisa in garantia bancara este uneori indicata in procente din valoarea
contractului, trebuie sa se acorde o atentie speciala acestui aspect, mai ales atunci cand pretul din
contract este variabil.
Din definitia scrisorii de garantie bancara rezulta ca in cazul garantiei bancare sunt implicate 3
parti :
ordonatorul = persoana la solicitarea caruia se emite garantia, avand calitatea de obligat
principal in executarea obligatiei care constituie obiectul garantiei, fiind practic debitorul principal.
beneficiarul = titularul creantei, persoana in favoarea careia banca emite garantia, respectiv
persoana in favoarea careia se va efectua plata in caz de executare a garantiei bancare.
banca garanta = banca emitenta a garantiei ce se angajaza la plata alaturi de debitorul principal.
Din punct de vedere al angajamentului bancii garante, scrisorile de garantie bancara pot fi :
simple, cand banca garanta poate cere beneficiarului sa urmareasca mai intai pe debitorul
principal si numai daca acesta nu poate achita suma, sa efectueze plata.
solidare, cand beneficiarul poate cere efectuarea platii de catre banca fara ca in prealabil sa
urmareasca pe debitorul principal garantar si fara ca banca garanta sa poata obiecta.
Garantiile bancare pot fi emise direct de catre banca ordonatorului, sau indirect, atunci cand banca
ordonatorului insarcineaza o alta banca sa emita scrisoarea de garantie bancara. Prin scrisoarea de
garantie bancara banca garanta nu garanteaza fapte sau acte comerciale, ci preia asupra sa obligatia de
plata atunci cand debitorul principal nu si-a indeplinit obligatia contractuala.

b)Principalele tipuri de garantii bancare:

garantia de participare la licitatie
garantia necesara in cazul cererilor de oferte publice, fiind initiate de firma care participa la
licitatie in vederea garantarii valorii ofertei sale
asigura organizatorul licitatiei de bonitatea si seriozitatea ofertantului.
2
garantia de buna executie prin care se asigura ca marfurile vor fi livrate, serviciile prestate,
lucrarile executate, in stricta concordanta cu conditiile stipulate in contract
1

45

3
4
5

garantia de buna functionare (buna executie tehnica) este o varianta a precedentei, in

practica purtand aceeasi denumire. Deosebirea consta in faptul ca acopera doar perioada de garantie
tehnica;
garantia de restituire a avansului : asigura rambursarea avansului in cazul in care vanzatorul
nu-si indeplineste obligatiile contractuale
garantia de plata asigura efectuarea platii pe baza prezentarii facturii, respectiv obiectul
garantiei il reprezinta acoperirea obligatiei cumparptorului de a plati contravaloarea marfii. Imbraca
urmatoarele forme :
garantia propriu-zisa de plata
garantia de plata la incasso-ul documentar
garantia pentru plata efectelor de comert
garantia de aval
garantia de plata a ratelor scadente
Deci,orice obligatie asumata printr-un contract comercial international poate constitui obiectul
unei scrisori de garantie bancara.
1.3.6.2 Warantul
Warantul este un document care atesta existenta marfurilor intr-un depozit general (porturi,vami). El
permite transmiterea proprietatii, fiind utilizat pentru obtinerea si garantarea creaditului bancar.
Warantul se utilizeaza fie ca efect de comert (cambie) asigurand creditorului, respectiv bancii garantia
asupra marfurilor si posibilitatea rascumpararii creditului acordat, fie se poate mobiliza, respectiv
negocia, respectiv poate fi vandut bancii obtinandu-se pe seama lui un imprumut.

1.3.6.3 Conosamentul
Conosamentul (engl. Bill of Lading, B/L) este un document scris prin care o persoan
(armatorul, carrier) sau un mputernicit al acestuia (de regul, comandantul vasului, ships master),
certific sub semntur preluarea mrfii de la ncrctor (shipper) n vederea transportului i a predrii
acesteia ctre destinatar (consignee), la locul i n condiiile stabilite prin contractul de transport i
precizeaz starea aparent a mrfii n momentul ncrcrii la bord.
Condiiile contractului de transport apar total sau parial n conosament ( Bill of Lading). Astfel
c, n cazul transportului cu nave de linie, n anumite condiii, conosamentul este aproape singurul
document care conine condiiile eseniale ale contractului de transport maritim; n cazul transportului
partizilor mari de mrfuri, cu nave de curse neregulate (tramp), conosamentul este nsoit ntotdeauna
de un charter party i nu mai constituie prima dovad a condiiilor contractului de transport.
Funciile conosamentului
n primul rnd, el reprezint o dovad a existenei i coninutului contractului de transport.
Conosamentul nu este n sine un contract de transport; contractul de transport se ncheie, de regul,
nainte de eliberarea conosamentului, ns constituie o dovad deplin a termenilor i condiiilor
contractului de transport
n al doilea rnd, el este o adeverin semnat de armator (sau n numele acestuia, de un
mputernicit al su) i eliberat expeditorului pentru a face dovada c mrfurile pe care acesta le descrie
au fost ncrcate pe un anumit vas, cu o anumit destinaie, sau au fost ncredinate armatorului n
vederea transportului.
n al treilea rnd, este un titlu care permite transferul mrfii specificate de conosament, ctre
destinatarul acesteia.
Tipuri de conosamente
46

Dupa modul de transmitere a dreptului de proprietate, se disting:

Conosamentul nominativ (straight bill of lading)
Conosament la purttor (bearer bill of lading)
Conosamentul la ordin (order bill of lading)
Dupa modul de ncrcare a mrfii
Primit spre incarcare
Incarcat la bord
Dupa meniuni
Curat
Cu reserve
Dupa modul de plata
Platit la incarcare
Platit la descarcare
1.3.6.4 Acreditivul documentar

Acreditivul documentar
Camera Internaional de Comer de la Paris (CCI) a elaborat nc din 1933 un set de norme
privind AD, intitulate Reguli i uzane uniforme referitoare la acreditivele documentare (RUU), care
au fost revizuite (1951, 1962,1974, 1984). Ultima revizuire fost adoptat de Comitetul Director al
CCI n aprilie 1993 i publicat n acelai an n Publicaia 500; ea se aplic de la 1 ianuarie 1994.
Acreditivul documentar (engl. Documentary Credit sau Letter of Credit, L/C, fr. credit
documetaire) reprezint angajamentul asumat de ctre o banc la ordinul i n contul clientului su
( cumprtorul) de a plti sau accepta s plteasc o anumit sum de bani contra documentelor
atestnd livrarea mrfii pe care vnztorul (beneficiarul acreditivului) se oblig s le emit i s le
prezinte n condiiile i termenele stabilite de ordonatorul acreditivului
Scrisoarea de credit comercial (engl. Commercial Letter of Credit) reprezint un document
prin care banca emitent se angajeaz n mod irevocabil fa de exportator, s onoreze cambiile trase
asupra ei de ctre acesta, fie prin plat (dac tratele sunt la vedere) sau prin acceptare (dac tratele sunt
la termen) cu condiia ca, odat cu tratele, s fie prezentate i documentele menionate n scrisoarea de
credit prin care se atest expedierea mrfii.

(1).
(2).
(3).
(4).
(5).
internaional
(6).
(7).

contractul de vnzare internaional

ordin de deschidere a acreditivului
deschiderea acreditivului i ntiinarea bncii exportatorului.
avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului.
confirmarea concordanei datelor din acreditiv cu clauzele din contractul de vnzare
livrarea mrfurilor
remiterea documentelor care dovedesc expedierea mrfurilor
47

(8).
plata contravalorii mrfurilor pe baza documentelor (n cazul n care acreditivul este
domiciliat n ara vnztorului-exportator).
(9).
remiterea documentelor bncii importatorului i debitarea contului acestuia
(10). pe baza documentelor primite i verificate, are loc efectuarea plii prin creditarea bncii
exportatorului
(11) transmiterea documentelor, pe baza crora importatorul va intra n posesia mrfurilor.
Caracterisitici
n primul rnd, n mecanismul acreditivului sunt implicate relaii de creditare
O a doua caracteristic este formalismul sau caracterul documentar
O a treia caracteristic este independena acreditivului fa de relaia contractual de baz
O alt caracteristic este caracterul de garanie al acreditivului, ndeosebi atunci cnd acesta este
irevocabil
n sfrit, o caracteristic este adaptabilitatea, n sensul c, prin tipurile sale, acreditivul poate fi
adecvat diferitelor operaiuni de comer exterior.
Avantaje
un risc foarte redus de neplat a mrfurilor livrate, avnd n vedere angajamentul de plat al
unei bnci: , n cazul acreditivului confirmat putem vorbi de securitatea total a plii; n cazul celui
neconfirmat irevocabil, sigurana este ridicat; iar n cazul celui revocabil acceptabil;
implicarea bncilor n verificarea documentelor de livrare (conformitatea aparent a acestora);
riscul pierderii documentelor transmise prin intermediul bncilor, este minim ;
derularea plilor este supus unor reguli recunoscute pe plan internaional; se poate vorbi de
caracterul universal al acestei tehnici, prin aplicarea RUU 500 al CCI. Ca atare nu exist riscul unor
nenelegeri izvorte din dispoziii echivoce ori contradictorii ale diferitelor legi naionale.
adaptabilitatea la specificul diferitelor categorii de operaiuni comerciale internaionale.
Inconveniente
caracterul complex al acestei tehnici, bazat pe proceduri stricte, cu o component
administrativ. Publicaia 500, de exemplu, are 49 de articole, cuprinse n 7 capitole i cuprinde 40 de
pagini;
costul relativ ridicat, ndeosebi pentru tranzaciile comerciale de valori mai reduse (sub 10.000
USD). Acest cost este dat de comisioanele percepute de bnci, pentru acoperirea cheltuielilor de
operare i obinere de profit. Dac prile nu prevd altfel, costul acreditivului este suportat de
importator.
durata de operare relativ ridicat. Este vorba, pe de o parte, de timpul care se scurge ntre
acordul privind plata prin acreditiv i momentul n care exportatorul primete notificarea deschiderii
acreditivului,iar , pe de alt parte, de timpul necesar pentru efectuarea plii, banca dispunnd de un
termen rezonabil de examinare a documentelor (care este de o sptmn n cazul acreditivelor
confirmate, dar se poate prelungi).
acreditivul documentar este mai puin agreat de ctre anumii parteneri comerciali, recursul la
aceast tehnic de plat indicnd o anumit nencredere n capacitatea de plat a importatorului.
Tipuri de acreditive documentare
Din punct de vedere al fermitii angajamentului bancar: revocabile/irevocabile
Din punct de vedere al confirmrii acreditivelor irevocabile: confirmate/ neconfirmate
Din punct de vedere al domicilierii: n ara exportatorului n ara importatorului / ntr-o ar
ter
48

Din punct de vedere al momentului plii: cu plata la vedere /cu plata la termen /de
acceptare /de negociere
Acreditivul irevocabil i confirmat este forma cea mai sigur , deoarece el comport un dublu
angajament bancar; cel al bncii emitente i cel al bncii confirmatoare (n general, banca
notificatoare). Confirmarea poate fi solicitat de ctre banca emitent sau de ctre exportator.

1.3.6.5 Incasso-ul documentar

Aceasta modalitate de plata la nivel international consta in faptul ca importatorul accepta plata
documentelor remise de catre exportator, remitere care se realizeaza prin intermediul bancilor celor doi
parteneri.
Spre deosebire de acreditivul documentar, decontarea prin incasso-ul documentar este relativ
simpla, ieftina, rapida, insa negarantata bancar, bazandu-se in principiu pe obligatia de plata a
cumparatorului asumata prin contractul comercial international, fara sa comporte nici un angajament
de plata din partea bancilor implicate.
Principalele caracteristici:
este initiata de exportator;
operatiunea bancara reprezinta doar o simpla vehiculare de documente, o obligatie bancilor
implicate rezumandu-se doar la prestarea unui serviciu in anumite conditii, impuse de instructiunile
primite de la exportator;
scopul operatiunii il constituie transmiterea documentelor comerciale si/sau financiare de la
beneficiarul platii la platitor, contra plata, acceptare sau in alte conditii;
nu presupune nici un fel de obligatie de garantare a platii, in afara obligatiilor asumate de
cumparator prin contractul comercial international
Singura protectie a exportatorului o constituie faptul ca importatorul nu poate ridica marfa decat
in momentul platii sau acceptarii documentelor, cand va intra si in posesia documentelor care atesta
proprietatea asupra marfii.
Documentele vehiculate de catre banci pot fi de 2 feluri :
- comerciale (factura, documente de transport, etc.);
- financiare (trate, bilet la ordin,cec).

In functie de tipul documentelor distingem :

incasso simplu, care este un incasso de documente financiare neinsotite de documente
comerciale.
Operatiunea consta in faptul ca datoria cumparatorului se materializeaza intr-un titlu de credit
pe care vanzatorul il va incredinta bancii spre incasare.

incasso documentar, care este un incasso de documente comerciale, insotite sau nu de

documente financiare.
Utilizarea acestei modalitati de plata e determinata de :
increderea reciproca dintre parteneri
cerere redusa pe piata externa pentru marfa respectiva
dorinta exportatorului de a-si vinde marfa
situatia conjuncturala, economica, financiara, politica din tara importatoare.

a)Partile unui ID

ordonatorul = exportatorul, vanzatorul, care poarta denumirea de si de tragator.

-initiaza operatiunea stabilind conditiile de derulare, respectand clauzele stipulate in contractul
comercial international, operatiunea desfasurandu-se din ordinul si pe raspunderea sa.
49

-completeaza Ordinul de incasare, document care trebuie sa contina, in interesul sau, instructiuni
clare, complete, precise, document denumit si incasso documentar.

cumparatorul = importatorul, e denumit si tras.

-este destinatarul documentelor, caruia, conform instructiunilor exportatorului banca ii solicita
indeplinirea anumitor conditii (plata, acceptare sau alte conditii) in schimbul eliberarii documentelor.
-este persoana care, dupa controlul documentelor ce atesta livrarea marfurilor dispune efectuarea platii.

banca remitenta = banca exportatorului

-este banca la care ordonatorul a incredintat operatiunea de incasso.
- este banca insarcinata cu primirea de la ordonator a documentelor insotite de instructiunile privind
incasarea si care are si rolul de a remite documentele unei alte banci.

banca incasatoare = banca importatorului

-este banca care primeste documentele impreuna cu dispozitia de incasare de la banca remitenta.
-are sarcina de a asigura prezentarea documentelor trasului si de a obtine incasarea, acceptarea sau
indeplinirea altor conditii, transmitand in sens invers, conform instructiunilor primite, rezultatele
incasso-ului (bani, efecte de comert acceptate, etc.)
b) Elementele :
1. denumirea si sediul trasului
2. denumirea si sediul exportatorului (beneficiarul incasso-ului)
3. denumirea si sediul bancii remitente
4. denumirea si sediul bancii incasatoare
5. valoarea incasso-ului, moneda in care se face plata
6. descrierea marfurilor (denumire, cantitate, calitate)
7. numarul de ordine si data incasso-ului documentului
8. numarul de expeditie al incasso-ului documentar
9. mentionarea modului in care se va face rambursarea sumei
10. documentele care trebuie prezentate de catre exportator
11. mentionarea partenerului care suporta comisioanele si spezele bancare
c)Mecanismul derularii platii
In practica bancara se utilizeaza mai multe tipuri de incasso documentar care se deosebesc intre
ele in functie de gradul de incredere dintre parteneri. Astfel, in functie de natura documentelor trimise
spre incasare (cu plata la vedere sau la o anumita scadenta), vanzatorul va stabili daca acestea vor fi
eliberate contra plata sau contra acceptare (in acest caz, documentele sunt insotite de o cambie, iar
eliberarea lor se face numai dupa ce cumparatorul accepta cambia).
d)Succesiunea momentelor:
1.incheierea contractului comercial international
2.livrarea marfii
3.depunerea documentelor ce atesta ca marfa a fost livrata, insotite de ordinul de incasare
4.remiterea documentelor si a ordinelor de incasare bancii importatorului
5.notificarea (avizarea) importatorului de sosirea documentelor
6-7. eliberarea documentelor contra plata sau contra acceptare
8. eliberarea, respectiv ridicarea marfii de catre importator
9. dupa incasarea contravalorii documentelor de la importator, banca acestuia remite banii sau , in cazul
documentelor contra acceptare remite cambia bancii remitente (bancii exportatorului)
10. la primirea banilor, banca remitenta notifica exportatorului de incasarea contravalorii marfii.

1.3.7 Compensatia

50

Compensatia in sistemul de plati inseamna compararea, intro anumita perioada de timp, pentru
fiecare banca, a drepturilor de incasari si a obligatiilor de plati fata de alta banca sau fata de celelalte
banci, pentru a stabili in ce masura acestea se sting reciproc si suma ramasa de incasat sau de platit.
Asadar compensarile pot fi bilaterale cand se compenseaza platile reciproce dintre cele doua banci si
multilaterale sistem de lichidare a creantelor prin concentrarea tuturor datoriilor pentru toti debitorii
si a tuturor creantelor pentru toti creditorii catre un singur debitor si creditor, care efectuind apoi
diferenta obtine pentru fiecare participant un singur sold debitor sau creditor.
Compensarea multilaterala are loc prin intermediul unei terte organizatii: casa de compensatie.
Aceasta reprezinta mecanismul central prin care societatile bancare convin sa schimbe instrumente de
plata.
La sfarsitul fiecarei sedinte de compensare participantii inregistreaza o pozitie neta, debitoare
sau creditoare. Pozitia neta se determina ca diferenta intre totalul valorii transferurilor pe care un
participant la sistemul de compensare le-a primit si totalul valorii transferurilor pe care le-a transmis.
Daca diferenta este pozitiva, banca se gaseste in pozitie neta creditoare. Cand aceasta diferenta este
negativa banca se afla in pozitiae neta debitoare.
Intr-o alta acceptiune, compensatiile sunt schimburi de marfa contra marfa fara interventia
mijloacelor si instrumentelor de plata, avand anumite caracteristici esentiale:
- partizile de marfuri de export si de import nu se platesc in valuta, ci se compenseaza reciproc
- compensarea este de regula integrala
- baza juridica a operatiunii o constituie un singur instrument juridic (acord sau contract) care se
refera atat la operatiile de import, cat si cele de export.
In functie de obiectul lor se clasifica astfel:
- compensatii individuale, particulare, au loc intre doi sau mai multi parteneri din tari diferite si
care se refera la un singur gen de activitati, de regula livrari de marfuri fizice. Sunt cunoscute
sub denumirea de barter (marfa contra marfa)
- compensatii globale ce cuprind mai multe activitati care nu se individualizeaza si nu se
urmaresc in mod separat (sunt cunoscute sub denumirea de clearing);
Clearingul este un angajament de plati reciproce intre doua sau mai multe tari, bazat pe
principiul compensatiei globale a fluxurilor de bunuri si servicii reciproce, pe o perioada determinata
de timp, de obicei 1 an, cu excluderea totala sau partiala a transferului valutar.
Principala caracteristica a acordurilor de clearing este compensarea globala a creantelor
rezultate din prestatii reciproce, fara transfer efectiv de valuta.
Compensatiile se efectueaza de catre catre bancile tarilor implicate in contractul de clearing
astfel : intreprinderile exportatoare din tarile participante la acordul de clearing vor primi
contravaloarea marfurilor exportate in moneda nationala, de la banca tarii lor care tine evidenta acestor
operatiuni, iar importatorii vor plati contravaloarea marfurilor importate in moneda nationala la banca
din tara lor.
Clearingul este de 2 feluri : bilateral si multilateral.
La baza compensatiei globale prin sistemul de clearing se afla un acord interguvernamental in
care se stipuleaza :
- data intrarii in vigoare a acordului de clearing
- durata de valabilitate
- institutia sau organismul care se implica in fiecare tara in indeplinirea obligatiilor (oficiile de
clearing)
- deschiderea si functionarea conturilor de clearing
- moneda de clearing in care se tine evidenta schimburilor
- platile admise a fi efectuate prin conturile de clearing
- creditul tehnic si clauza privind plata in devize
- clauza de rectificare
51

lichidarea soldurilor intermediare si a soldurilor finale

convertirea in moneda de clearing a obligatiilor exprimate intr-o terta moneda
modul de deschidere, inregistrare si acoperire reciproca a acreditivelor documentare
nomenclatoarele de clearing (anexele in care se cuprind marfurile si serviciile care fac obiectul
tranzactiilor)

Capitolul 2: CREDITAREA BANCARA

2.1 Definirea notiunii de credit
Notiunea de credit este utilizata cu sensuri diferite, dupa cum este vorba de comert, de legislatie
fiscala sau de contabilitate. Somabart a definit creditul ca fiind o putere de cumparare atunci cand nu
ai numerar . la randul lor anglo- saxonii inteleg prin credit mai ales mijloacele de plata carora acesta le
da nastere. Multi practicieni inclina sa identifice creditul cu sumele imprumutate. In limbajul de zi cu zi
, a-I acorda cuiva credit inseamna de fapt a-I acorda incredere.
Etimologic, cuvantul credit isi are originea in limba latina, respectiv in cuvantul creditum si
semnifica credinta celui care da altuia bunuri sau sume de bani ca va primi in schimb valori
echivalente. In limba romana a patruns in secolul XVIII- lea fiind preluat ca neologism din limba
franceza, care , la randul sau, i-a conferit un anumit sens financiar dupa exemplul limbii italiene .
Pentru definirea creditului, este necesar prezentarea a trei opinii care s-au conturat cu
privire la acest concept, respectiv:
creditul ca ncredere;
creditul ca expresie a relaiilor de redistribuire;
creditul ca form a relaiilor de schimb.
Creditul ca ncredere: este o concepie care plaseaz la baza relaiilor de credit ideea de ncredere,
de unde rezult caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca ncredere se fundamenteaz
pe definiiile date acestui concept.
Creditul ca expresie a relaiilor de schimb, reprezint un acord prin care anumite bunuri, servicii
sau o cantitate de moned sunt cedate n schimbul unei promisiuni de plat viitoare . Unei asemenea
abordri a creditului, i sunt aduse contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit cruia
creditul nu este o form a schimbului, nici din punct de vedere al scopului i nici al coninutului
material al valorii.
Creditul ca expresie a relaiilor de redistribuire reprezint o abordare care pornete de la
coninutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei pri din produsul social de la unii
din participanii la circuitul economic ctre ali participani la acest circuit. Spre deosebire de alte forme
ale relaiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele i taxele, care au caracter definitiv,
creditul este o form particular a acesto relaii, prin caracterul temporar al transferului din economie.
Definirea complet a creditului poate fi realizat prin luarea n considerare i corelarea acestor trei
abordri, ceea ce poate duce la urmtoarea formulare:
Creditul reprezint o categorie economic, ce exprim relaii de repartiie a unei pri din
PIB sau din venitul naional, prin care se mobilizeaz i se distribuie disponibilitile din
economie i se creeaz noi mijloace de plat, n scopul satisfacerii unor nevoi de capital i al
realizrii unor obiective ale politicii economice.

52

Functiile creditului
n esen, creditul reprezint schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori
monetare viitoare.
Coninutul i semnificaia acestui concept rezult i din funciile care sunt atribuite creditului,
i care n funcie de opiniile care s-au conturat, pot fi grupate astfel:
a) o prim grup de opinii abordeaz funciile creditului n acelai mod ca i funciile finanelor,
respectiv funciile de repartiie i control. Potrivit acestei idei, relaiile de credit fac parte din relaiile
financiare n sens larg;
b) o a doua grup de opinii consider trei funcii caracteristice ale creditului (cele dou precedente)
plus funcia de emisiune;
c) a treia grup analizeaz funciile creditului ca: funcie de mobilizare i funcie de
redistribuire;
d) a patra grup de opinii apreciaz creditul prin aceea c este nsoit permanent de
dobnd, atribuindu-i-se funcia de purttor de dobnd.
Dintre toate aceste opinii exprimate cu privire la funciile creditului, rein atenia cele care
atribuie creditului urmtoarele funcii:
- de repartiie
- de control
- de emisiune
Principalele trsturi distinctive ale relaiilor de credit sunt finanarea agenilor economici pe
seama disponibilitilor latente ale economiei, n condiiile rambursabilitii i perceperii de dobnd, i
emisiunea monetar.
Funciile creditului, ca expresie a dezideratelor fundamentale fa de existena i menirea
operaional a relaiilor de credit, sunt:
funcia de mobilizare, de ameliorare calitativ a disponibilitilor bneti i de redistribuire;
funcia de emisiune;
funcia de reflectare i stimulare a eficienei n activitatea agenilor economici.

a. Funcia de mobilizare, ameliorare i redistribuire

Formarea disponibilitilor latente n activitatea agenilor economici, instituiilor, populaiei i
concentrarea lor la bnci constituie premisa principal pentru acordarea de credite.
Are loc, de fapt, crearea de ctre banc a unei noi puteri de cumprare, pe care deintorii de
moned pasiv nu au utilizat-o, producndu-se i o reaezare a cererii de valori de ntrebuinare.
Cererea titularilor de disponibiliti, care nu este n condiiile date dect potenial, este nlocuit cu
cererea efectiv a beneficiarilor de credite, diferit material de cea a deintorilor de depozite monetare,
cu implicaii asupra structurii materiale a produciei.
Funcia redistributiv a creditului nu poate pune n eviden dinamica masei monetare n
circulaie, ntruct n ea se regsete i se reflect doar nlocuirea monedei pasive cu moneda activ,
cantitatea rmnnd aceeai, aa cum, schimbnd poziia clepsidrei, cantitatea de nisip cuprins n ea
rmne neschimbat.
b. Funcia de emisiune
Manifestarea funciei de emisiune a creditului const n crearea de noi mijloace de plat n
economie, a unei mase monetare suplimentare.

53

Dac fondurile agenilor economici, resursele bugetului administraie publice i ale populaiei
sunt, n fiecare moment, limitate, creditul bancar apare ca fiind singura resurs liber, a crei mrime
ar putea lua valori n funcie de deciziile subiective ale bncilor.
Aceast aparen este, ns, fals. Emisiunea monetar nu poate fi arbitrar, ci ea trebuie
corelat cu realitile economiei, deoarece supracreditarea, ct i subcreditarea au efecte perturbatoare
pentru economie.
c. Funcia de reflectare i stimulare a eficienei activitii agenilor economici
Eficiena economic a activitii ntreprinderilor se reflect sensibil n situaia lor financiar, iar
aceasta din urm n volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de activitate, precum i n gradul de
asigurare a capacitii de plat.
Cu ct eficiena economic a unei activiti date este mai ridicat, celelalte condiii fiind
invariabile, cu att necesarul de fonduri este mai redus.
Nivelul de eficien se regsete n mrimea fondurilor totale necesare, ns, i mai pregnant, n
situaia creditelor, ntruct acestea intervin ca resurs marginal de completare, a crei dimensiune este
determinat de evoluia fondurilor proprii.
Creditul nu este doar un seismograf al eficienei economice, ci i un instrument de influenare n
direcia stimulrii activitii calitativ superioare, prin acordarea de credite fr restricii agenilor
economici cu bun activitate i prin aplicarea de restricii sau neacordarea de credite celor care se
confrunt cu deficiene n gestiunea lor i dificulti n returnarea mprumuturilor.
Prin funciile pe care le ndeplinete, creditul genereaz o serie de efete favorabile, cum ar fi:
sporirea puterii productive a ntreprinderii, prin redistribuirea capitalului;
concentrarea capitalului;
reducerea cheltuielilor pe care le presupune circulaia monetar;
adaptarea elastic a masei de bani n circulaie la necesarul economiei.
Pe lng aceste efecte favorabile creditul presupune i o serie de riscuri. Principalul risc este
abuzul de credit, fenomenul supracreditrii economiei genernd, inevitabil, procese de deteriorare a
puterii de cumprare a banilor, inflaie. Totodat, creditul poate favoriza operaii economice ce
atenteaz la lichiditatea bancar, n msura n care bncile au prea puine posibiliti de selecie a
clienilor solicitatori de credite sau acetia sunt de rea-credin.
Riscurile creditului pot fi generate de fenomene economice individuale sau de o anumit stare
economic conjunctural.
Pentru prevenirea riscurilor creditrii, bncile trebuie s dein informaii pertinente asupra
situaiei patrimoniale i financiare a debitorilor, asupra naturii operaiunilor economice n care acetia
se angajeaz. Totodat, prevenirea riscurilor n creditare mai presupune cunoaterea reputaiei morale a
debitorilor, a bonitilor lor, o bun evaluare a evoluiilor viitoare a acestora.
Elementele creditului
Pentru evidenierea funciilor i caracteristicilor creditului, este necesar prezentarea elementelor
incluse n relaiile de credit, astfel:
- participanii la raportul de credit;
- promisiunea de rambursare;
- scadena;
- dobnda (preul creditului).
Participanii la raportul de credit, creditorul i debitorul sunt denumii n literatura de
specialitate cu termenul subiecte ale raportului de credit.
Analiza participanilor la raportul de credite evideniaz marea diversitate a acestora i dimensiunile
ample ale creditrii. Dac se procedeaz la gruparea n trei categorii principale a
54

creditorilor i debitorilor, se disting: populaia; statul, agenii economici.

Agenii economici dein o important poziie n rndul creditorilor, n cazul n care obin
rezultate financiare pozitive, pentru care caut cele mai eficiente modaliti de plasare pe piaa
monetar sau de capital. Disponibilitile monetare degajate de ntreprinderi se constituie n resurse de
creditare a activitilor unitilor deficitare, fie n mod direct, fie prin intermediul bncilor i al altor
instituii financiare.
Potenialul de economisire, implicit de creditare al ntreprinderilor poate fi evideniat prin analiza
disponibilitilor n depozite la termen i ale portofoliilor de titluri deinute ca participaii la capitalul
social al altor ageni economici i ca subscriptori la titlurile emise de stat. Pentru anul 1998 valoarea
depozitelor la termen n lei a agenilor economici din Romnia s-a situat la 5498 mild. lei, iar valoarea
depozitelor n valut a reprezentat 1637 mild. lei, constituindu-se ntr-o surs important de creditare a
economiei.
Populaia particip la procesul de creditare n dubl calitate, de creditor i debitor, remarcndu-se
prin rolul important n asigurarea resurselor de creditare. Pentru anul 1998, de exemplu, potenialul de
economisire al populaiei, reflectat n volumul depozitelor n lei i valut, l-a depit pe cel al agenilor
economici. Astfel, depozitele n lei ale populaiei s-au situat la 30966 mild. lei, iar cele n valut la
10895 mild. lei. O asemenea tendin este specific i rilor dezvoltate, unde aportul populaiei la
formarea resurselor de creditare este aproximativ egal cu cel al ntreprinderilor.
Participarea statului n calitate de creditor nu poate fi analizat dect n situaia nregistrrii de
excedente bugetare i a disponibilizrii n economie a unor importante sume, dirijate ctre sistemul
asigurrilor i proteciei sociale ori ctre alte destinaii. n schimb, calitatea de debitor a statului este
bine definit n toate economiile contemporane, ca urmare a nregistrrii de deficite bugetare. Nivelul
datoriei publice, rezultat al ndatorrii interne i externe a statelor depete n unele cazuri nivelul PIB,
dup cum dovedesc datele urmtoare: n anul 1997, ponderea datoriei publice n PIB se situa la 130,6%
n Belgia, 110,6% n Grecia, 123,4% n Italia, 70,2% n Danemarca, 56,4% n Frana, 78,7% n Olanda
etc.
Promisiunea de rambursare reprezint angajamentul debitorului de a rambursa, la scaden,
valoarea capitalului mprumutat, plus dobnda, ca pre al creditului. Datorit unei conjuncturi
nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate afla n incapacitate de plat, sau poate ntrzia
plata sumelor ajunse la scaden. Din acest motiv, este necesar, ca la nivelul creditorului s se adopte
msurile necesare pentru prevenirea i eliminarea riscului de nerambursare, printr-o analiz temeinic a
solicitantului de credite, din mai multe puncte de vedere: poziia pe piaa intern i n cadrul ramurii,
situaia financiar, gradul de ndatorare, forma juridic i raportul cu ceilali participani pe pia.
Strns legat, i decurgnd din promisiunea de rambursare apare garantarea creditului.
Scadena sau termenul de rambursare stabilit n contract este diferit n funcie de particularitile
sectorului de activitate i de nivelul eficienei activitii beneficiarilor de credite. Astfel, exist o
diversitate a termenelor scadente, de la 24 ore (n cazul pieei interbancare) pn la durate medii i
lungi (20 sau 30 ani) n cazul mprumuturilor obligatare. ntre scaden i modul de rambursare al
creditului se poate stabili o corelaie, astfel: creditele pe termen scurt sunt rambursabile integral la
scaden, n timp ce creditele pe termen mijlociu i lung implic rambursarea ealonat.
Dobnda reprezint o caracteristic a creditului i constituie, dup cum se desprinde din literatura
de specialitate, preul capitalului utilizat, sau chiria, pe care o pltete debitorul pentru dreptul care i
se acord, cel de a folosi capitalul mprumutat. n general, nivelul dobnzii se coreleaz cu rata
profitului obinut de ntreprinztor. Cuantificarea dobnzii se realizeaz prin utilizarea ratei dobnzii,
care se constituie ntr-un instrument de influenare a cererii i ofertei de credite. Un nivel redus al ratei
dobnzii antreneaz o cerere sporit de credite, ceea ce determin efecte favorabile asupra produciei i
economiei, dup cum un cost ridicat al creditelor, respectiv o rat a dobnzii ridicat, genereaz
diminuarea cererii de credite. Luarea n considerare a ratei inflaiei, comparativ cu rata dobnzii
utilizat n contractul de credit, conduce la constatarea faptului, c n perioadele cu inflaie sporit,
55

creditele constituie pentru debitori o modalitate perfect de finanare. n funcie de acelai element,
inflaia, se utilizeaz n raporturile de credit, dou tipuri de dobnd: fix i variabil.Dobnda fix este
stabilit n contractul de credit i este valabil pe ntreaga durat a creditului.
Dobnda sensibil (variabil) se modific periodic n funcie de presiunile inflaioniste i de
evoluia nivelului dobnzii pe pia. Pentru conturile curente ale clienilor se calculeaz att dobnda
debitoare, ct i dobnda creditoare, ca pre pltit de client, sau de banc, pentru utilizarea unei anumite
sume.

2.2 Negocierea creditelor

Activitatea de creditare desfasurata de bancile comerciale din tara noastra respecta prevederile
Legii nr.58/1998 privind activitatea bancara, ale normelor si regulamentelor proprii, a normelor,
instructiunilor si regulamentelor emise de Banca Nationala a Romaniei in calitatea sa de banca centrala
cu atributii de reglementare in domeniile monetar, de credit, valutar si de plati.
Operatiunile de creditare efectuate de bancile comerciale au la baza prudenta bancara ca
principiu fundamental de politica bancara ce caracterizeaza intreaga activitate, precum si urmatoarele
principii generale:
conform Legii nr.58/1998 privind activitatea bancara, in procesul de acordare a creditelor, bancile
comerciale vor urmari ca solicitantii sa prezinte credibilitate si, toate operatiunile de creditare vor
trebui consemnate in documente contractuale care sa reflecte cu claritate toti termenii si toate conditiile
operatiunilor de creditare;
activitatea de creditare trebuie sa aiba la baza analiza viabilitatii si realismul afacerilor in vederea
identificarii si evaluarii capacitatiii de plata a clientilor, respectiv de a genera venituri si lichiditati, ca
principala sursa de rambursare a creditului si de plata a dobanzii;
creditele, indiferent de suma sau de perioada de rambursare, se acorda pentru destinatia stabilita
prin contracte, destinatia precisa fiind obligatorie pentru imprumutati;
pentru creditele acordate bancile comerciale percep dobanzi si comisioane ale caror niveluri se
stabilesc de fiecare banca, precum si penalitati stabilite conform legii, in cazul nerambursarii la
scadenta a creditelor si/sau neachitarii dobanzilor datorate;
creditele de acorda in toate cazurile, pe baza de garantii, volumul minim al garantiilor constituite
trebuie sa acopere datoria maxima a imprumutatului catre banca, formata din credite si dobanzi. Banca
are dreptul sa verifice, la clientii sai , existenta permanenta si integritatea garantiei asiguratorii pe toata
perioada creditarii;
pe perioada creditarii, beneficiarii de credite-persoane juridice, au obligatia sa puna la dispozitia
bancii un exemplar din bilantul contabil, situatiile contabile periodice si orice alte documente solicitate
de banca;
rambursarea la termen a creditului, principiu care asigura reluarea permanenta a procesului de
creditare, se realizeaza prin determinarea reala a capacitatii imprumutatului de a realiza venituri, prin
alegerea si convenirea garantiilor asiguratorii precum si prin supravegherea permanenta a modului de
utilizare a creditului;
creditele se acorda la cererea agentilor economici care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

sunt constituiti potrivit legii;

poseda capital social varsat, potrivit actului constitutiv;
56


desfasoara activitati legale si eficiente;

indeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate;

din analiza fluxului de lichiditati rezulta ca exista posibilitati reale de rambursare la

scadenta a ratelor din credit siplata dobanzilor aferente;

valoarea garantiilor materiale acceptate este mai mare sau cel putin la egala cu
creditele solicitate si cu dobanzile aferente calculate pe intreaga perioada de creditare;

au deschise conturi la banca de la care solicita creditul;

prezinta situatia angajamentelor din conturile deschise la alte societati bancare si a

garantiilor aferente;

accepta clauzele contractului de creditare;

persoanele fizice pot beneficia de credite, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

realizeaza venituri certe si cu caracter permanent, pe intreaga perioada de creditare;

constituie si utilizeaza surse proprii de finantare;

garanteaza rambursarea creditelor solicitate cu veniturile pe care le realizeaza, precum si

cu garantii reale;

nu inregistreaza debite si alte obligatii neachitate la scadenta catre banca si terti la data
solicitarii imprumutului;
bancile comerciale, in vederea administrarii riscului si acoperirii eventualelor pierderi din credite si
dobanzi, isi constituie rezerva generala pentru riscul de credit si provizioane specifice de risc pentru
credite si dobanzi.
Principalul obiectiv de activitate al bancilor comerciale il reprezinta atragerea resurselor
temporar disponibile din economie si plasarea acestora sub forma de credite.
Pe baza analizei si sintezei informatiilor prezentate, atat pe plan central dar mai ales pe plan
local, compartimentele de coordonare din sucursalele judetene elaboreaza proiectul programului de
credite la scara de sucursala judeteana pe anul urmator cu defalcare pe trimestre.
Sucursalele judetene includ pe langa activitatea proprie si pe cea a agentiilor din subordine care
nu intocmesc proiecte de plan separate.
Volumul total al creditelor propuse pentru anul urmator, cu defalcare pe trimestre, va fi corelat
cu volumul resurselor de creditare, fiecare sucursala stabilindu-si excedentul sau deficitul de resurse
pentru activitatea de creditare.
Sucursalele judetene trebuie sa aiba in vedere ca eventualele cresteri prevazute in proiectul de
plan de credite sa aiba la baza cresterea disponibilitatilor si depozitelor atrase de la clientii bancii.
Corelarea creditelor cu resursele de acoperire ale acestora trebuie sa fie facuta atat din punct de vedere
al structurii cat si al maturitatii creditelor.
Proiectul planului anual de credite cu defalcare pe trimestre se analizeaza , valideaza si executa
in conformitate cu normele si metodologia fiecarei banci comerciale.
Pentru a servi cu maxima eficienta scopului propus, resursele trebuie sa indeplineasca
urmatoarele cerinte:

sa fie sigure si stabile in timp, permitand astfel realizarea unui echilibru resurse-credite
si o baza certa a continuitatii procesului de creditare;

sa fie imobilizate pe termene cat mai mari;

sa aiba un curs ascendent;

costul resurselor sa fie cat mai redus.

57

Acceptarea unui credit de catre o banca reflecta de fapt, punctul sau de vedere cu privire la
capacitatea de rambursare, prezenta si viitoare a acestuia. De aceea, o etapa importanta in acordarea de
credite este un pachet cat mai complet de informatii cu privire la persoana fizica sau juridica care
solicita creditul.
Analiza este diferita pentru un client nou fata de cea pentru nu client vechi, fidelizat. In cazul
clientilor vechi, analiza se face pe baza comportamentului anterior etalat de acesta in raporturile sale cu
banca, creditelor primite anterior, modul in care clientul respectiv a respectat graficul de rambursare a
ratelor si a efectuat plata dobanzilor. In cazul in care acesta a avut un comportament adecvat, orice
innoire a unui credit se va face luand in considerare comportamentul anterior dar si obiectivele planului
sau de afaceri.
Analiza noilor clienti este mai dificila si impune obtinerea unor referinte satisfacatoare despre
integritatea sa morala, despre situatia financiara a acestuia, care trebuie sa corespunda pretentiilor
bancii pentru a evita riscul.
Analiza se va concentra in special asupra urmatoarelor probleme considerate a fi mai
importante: domeniul de afaceri al firmei, obiectul sau de activitate, relatiile cu partenerii de afaceri;
situatia financiara, modul de onorare si de incasare a creantelor; calitatea managementului firmei;
performantele prezente si cele viitoare, fluxurile prognozate ale firmei.
Aspectele care urmeaza a fi luate in considerare atunci cand se analizeaza o cerere de credite
sunt urmatoarele:
competenta legala a solicitantului se probeaza cu actele constitutive ale firmei, cu
documente emise in baza hotararii asociatilor prin care persoana fizica respectiva este indreptatita sa
angajeze societatea in relatiile cu banca;
destinatia creditului trebuie sa fie definita atat de catre client, cat si de catre banca si
consimtita de parti prin contractul de credit; se urmareste ca obiectul creditului sa fie legal si sa fie in
legatura cu activitatile curente ale creditului;
suma solicitata, respectiv dimensiunea creditului este esential ca banca sa defineasca
un cuantum normal al creditului pentru a evita riscul de nerambursare; prognoza trebuie sa cuprinda
toate sumele atrase de client, inclusiv creditul solicitat, precum si toate platile ce vor include in mod
necesar si dobanzile datorate bancii pentru acest credit;
perioada pentru care se solicita creditul durata de rambursare a creditului poate fi
identificata cu ajutorul cash-flow-ului si se recomanda sa fie in rate valorice cat mai mici, esalonate
fiind pe o perioada cat mai mare;
variantele de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor prezentate de client
reprezinta principala modalitate prin care banca obtine profit, de aceea dobanda incasata pentru
creditele acordate, precum si comisioanele trebuiesc dimensionate in functie de piata, de cerere si oferta
pentru credit;
garantiile suplimentare (asiguratorii) oferite de client pentru creditul solicitat banca
trebuie sa analizeze valoarea reala a bunurilor ce se constituie garantie la creditul acordat si sa
aprecieze cat de usor va fi aceasta transformata in lichiditati, in cazul extrem al valorificarii ei prin
executie silita;
expunerea la risc si marja de profit ce ii revine bancii in urma acordarii creditului.
58

Sintetic, procesul solicitarii unui credit si factorii determinanti sunt prezentati in figura
urmatoare:

Management
-calitatea echipei manageriale;
-ritmul de dezvoltare al firmei;
-randamentul
sistemului
informational;
-descentralizarea activitatii;
-lansarea unor produse si
servicii noi;

Ramura
-potentialul de crestere;
-investitorii straini;
-tehnologia;
-stabilitatea financiara;

Profitabilitate
-rata profitului net;
-rentabilitatea activelor;
-rentabilitatea capitalului;

Strategii
-orientare si variante;
-implementare;
-plan de afaceri;
-politici de firma
promovate;
-acrivitate
de
marketing
si
publicitate;

CEREREA DE
CREDITARE

Soliditatea si pozitia
firmei
-marimea;
-reteaua;
-rating;
-cotarea la bursa;
-garantii;

Gestiunea activitatii
-portofoliu de afaceri si
investitii;
-gestiunea debitorilor;
-gestiunea bilantului;
-gestiunea stocurilor;
-gestiunea
fluxurilor
financiare;

Previziuni de piata
-cota de piata;
-ponderea vanzarilor pe
piata externa;

Gradul de autofinantare
-rata capitalului;
-ponderea
capitalurilor
imprumutate;
-pondrea leasing;
Riscuri
-generale;
-specifice proiectului creditat.

2.2.1 Analiza financiara si economica a activitatii clientilor bancilor comerciale

In vederea cunoasterii si evaluarii situatiei economico financiare, prezente si de perspectiva a
clientilor, bancile comerciale analizeaza activitatea clientilor lor pe baza urmatoarelor surse de
informatii:
a. informatii obtinute de la clienti :
din cererea de deschidere a contului;
din contractul de societate si statutul societatii;
din bilanturile contabile, contul de profit si pierdere ;
raportarile contabile si balantele de verificare.
b. informatii din evidentele bancii privind :
- volumul total de credite aprobat si acordat , pe categorii de credite si durate de rambursare;
59

- volumul de incasari si plati lunare;

- incidente aparute in derularea operatiunilor de plati fara numerar si rambursari de credite,
precum si volumul si frecventa acestora;
serviciul datoriei;
c. informatii din surse exterioare, care pot fi obtinute de la:
Banca Nationala a Romaniei;
Registrul Comertului ;
Comisia Nationala de Statistica si Consiliile judetene de statistica;
alte banci si agenti economici care au relatii contractuale cu clientii;
mijloace mass-media.
Activitatea de analiza presupune urmatoatele aspecte :
analiza bilantului contabil;
analiza veniturilor, cheltuielilor si a contului de profit si pierdere;
analiza fluxurilor de fonduri ale perioadelor expirate;
analiza fluxului de lichiditati pe perioada urmatoare.
Clientii bancilor comerciale pot fi persoane fizice si juridice, indiferent de forma de proprietate
si organizare, romane si straine rezidente in Romania, care au conturi deschise la societatile bancare din
tara noastra si care deruleaza operatiuni prin aceste conturi.
Aceste categorii de persoane pot sa beneficieze de creditare bancara daca indeplinesc conditiile
legale de constituire si organizare si se incadreaza in normele de creditare proprii fiecarei unitati
bancare.
Deschiderea de conturi la bancile comerciale se realizeaza in toate cazurile pe baza cererii de
deschidere de cont la care se anexeaza in copie si alte documente in functie de forma de organizare si
capitalul social ale agentului economic solicitant.
In cazul societatilor comerciale cu capital privat, aceste documente sunt urmatoarele:

hotarare judecatoreasca de infiintare a societatii comerciale;

actele constitutive ale societatii comerciale- statutul si contractul de societate;

certificatul de inmatriculare de la Registrul Comertului;

codul fiscal si SICOMEX;

extas din procesul-verbal al adunarii generale a actionarilor si asociatilor care confirma

dreptul conducatorului societatii sau a reprezentantilor acestora de a dispune de cont;

fisa specimenelor de semnaturi ale persoanelor autorizate sa dispuna de cont si amprenta

stampilei.
Derularea operatiunilor prin conturile deschise la bancile comerciale se realizeaza pe baza
contractelor de cont, incheiate intre bancile comerciale si clientii lor, contracte in care vor fi stipulate
toate obligatiile partilor potrivit dispozitiilor legale in vigoare, normelor cadru si normelor tehnice ale
Bancii Nationale a Romaniei, precum si instructiunilor de utilizare privind cecul, cambia, biletul la
ordin si ordinul de plata.
Analiza aspectelor economico-financiare urmareste stabilirea unui diagnostic al situatiei
economico-financiare, absolut necesar pentru luarea deciziei de creditare. Activitatea de analiza
presupune urmatoarele aspecte: analiza bilantului contabil; analiza veniturilor, a cheltuielilor si a
contului de profit si pierdere; analiza fluxurilor de fonduri ale perioadelor expirate; analiza fluxului de
lichiditati pe perioada urmatoare.
Analiza nefinanciara urmareste credibilitatea clientului, ca element psihologic esential, cu
privire la formarea de catre banca a convingerilor referitoare la calitatile morale si profesionale ale
conducatorilor agentilor economici solicitanti de credite, a principalilor asociati si colaboratori, precum
60

si a reputatiei firmei privita prin calitatea serviciilor si a modului de indeplinire a obligatiilor asumate
in relatiile cu partenerii de afaceri.
Analiza nefinanciara contribuie la evaluarea cat mai reala a riscului de creditare si presupune
luarea in considerare a doua categorii de factori nefinanciari: interni si externi, a caror structura este
urmatoarea:

61

Factori nefinanciari interni

1.
Conducerea
activitatii
-pregatirea profesionala, prestigiul
(managementul)
si experienta in domeniu; experienta si
reputatia echipei manageriale; moralitatea
si capacitatea conducerii de a se achita de
obligatii;
calitatea
sistemului
informational
2. Activitatea clientului
-evolutia si profilul activitatii;
sfera de activitate si caracterul activitatii;
produsele si serviciile piata, concurenta si
marketingul; clientii si furnizorii;
resursele umane

3. Strategia

-existenta unei strategii pe

urmatorii 5 ani; modalitatile de realizare a
strategiei propuse; existenta sau nu a
planurilor de restructurare si redresare
financiara

Factori nefinanciari externi

1. Domeniul de activitate:caracteristicile domeniului de activitate
2. Impactul legislatiei asupra activitatii clientului
3. Dependenta fata de sursele de aprovizionare si pietele de desfacere, etc.
In ceea ce priveste analiza bilantului contabil, se au in vedere cele trei capitole ale activului si
pasivului impartite pe trei nivele:
NIVELE
ACTIV
PASIV
Nivel I
Active imobilizate
Pasive pe termen lung
Nivel II
Active realizabile
Datorii curente cu scadenta
mai mica de 1an
Nivel III
Trezorerie pozitiva
Trezorerie negativa
Diferenta dintre pasivele pe termen lung si activele imobilizate reprezinta fondul de rulment .
Acesta poate fi pozitiv, atunci cand pasivele pe termen lung finanteaza activele imobilizate si o parte
din activele realizabile, si negativ atunci cand activele imobilizate nu sunt acoperite integral de pasivele
pe termen lung.
Diferenta dintre activele realizabile si datoriile curente cu scadenta mai mica de 1 an reprezinta
necesarul de fond de rulment .
Trezoreria neta reprezinta diferenta dintre trezoreria pozitiva si trezoreria negativa. Daca
fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment avem o trezorerie neta pozitiva, situatie
in care nu sunt angajate credite pe termen scurt. In situatia in care fondul de rulment este inferior

62

necesarului de fond de rulment, trezoreria neta este negativa, iar finantarea activelor realizabile este
asigurata prin credite bancare pe termen scurt.
Analiza contului de profit si pierdere permite desprinderea unor concluzii legate de
performantele economice ale activitatii desfasurate de un client al bancii intr-o anumita perioada de
gestiune si presupune existenta urmatoarelor nivele:
Nivel
Exploatare
Financiar
Exceptional
Global

Cheltuieli
Venituri
Cheltuieli
de
Venituri
din
exploatare
exploatare
Cheltuieli
Venituri financiare
financiare
Cheltuieli
Venituri exceptionale
exceptionale
Impozit pe profit
-

I . Nivel de exploatare
Situatia acestuia este reflectata de o serie de indicatori precum:
1) Marja comerciala reprezinta valoarea nou creata obtinute in sfera comertului en gross si en
detail.
Mc = vanzari de marfuri - costul marfurilor vandute
2) Cifra de afaceri reprezinta valoarea marfurilor. Prezinta importanta in caracterizarea
marimii societatii si a situatiei economico-financiare a acesteia.
CA = vanzari de marfuri + productia vanduta
3) Productia exercitiului reprezinta valoarea totala a bunurilor executate si a serviciilor
prestate intr-o anumita perioada, vandute, pastrate in stoc sau utilizate drept active.
PE = productie vanduta + productie stocata + productie imobilizata
4) Productia exercitiului + vanzari de marfuri masoara volumul global al activitatii unei
societati intr-o anumita perioada. Acest indicator este important pentru determinarea ponderii
elementelor din contul de rezultate fata de intreaga activitate a clientilor.
5) Marja industriala reprezinta valoarea nou creata obtinuta din activitatea productiva, alta
decat cea pur comerciala.
Mi = productia exercitiului - cheltuieli variabile
6) Valoarea adaugata este un important indicator pentru banca deoarece permite masurarea
puterii economice a clientului si exprima posibilitatea reala a acestuia de a plati costul creditelor
angajate.
Va = marja comerciala + marja industriala
7) Excedentul brut din exploatare reprezinta rezultatul obtinut de o societate din activitatea de
exploatare, respectiv din activitatea sa curenta.
Ebe = Va + subventii din exploatare - (impozite si varsaminte asimilate + cheltuieli cu
personalul)
8) Venituri totale din exploatare reprezinta totalitatea veniturilor unei societati dintr-o
perioada.
Vt = Ca +/- productia stocata + productia imobilizata + subventii din exploatare + alte venituri
din exploatare + venituri din provizioane din activitatea de exploatare
63

9) Cheltuieli totale din exploatare reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate de o societate

intr-o anumita perioada.
Ct = cheltuieli materiale + lucrari si servicii pentru terti + impozite si taxe + cheltuieli cu
personalul + alte cheltuieli din exploatare + cheltuieli cu amortizari si provizioane
10) Rezultatul din exploatare evalueaza rentabilitatea unei societati din activitatea de
exploatare
Re = Vt Ct
Sau
Re = Ebe + (alte venituri din exploatare - alte cheltuieli din exploatare) +/- amortizari si
provizioane
II. Nivel financiar
1) Excedentul brut financiar prezinta rezultatul obtinut de o societate din fluxurile financiare,
neinfluentat de provizioane si amortizari financiare.
Ebf = Vf - Cf
2) Rezultatul financiar masoara rentabilitatea societatii obtinuta la nivel de fluxuri financiare
Rf = Ebf +/- amortizari si provizioane financiare
sau
Rf = Vft Cft
3) Excedentul brut curent este un sold intermediar de gestiune care masoara rezultatul obtinut
din activitatea curenta, neinfluentat de alte venituri si cheltuieli din exploatare precum si de amortizari
si provizioane din exploatare si financiare
Ebc = Ebe + Ebf
4) Rezultatul curent al exercitiului masoara rentabilitatea unei societati in intreaga sa
activitate de exploatare financiara
Rce = Re + Rf
III. Nivel exceptional
1) Excedentul brut exceptional este un sold intermediar de gestiune care arata volumul
rezultatelor obtinute in activitatea exceptionala neinfluentate de amortizarile si provizioanele specifice
acestor fluxuri
Ebex = Vex Cex
2) Rezultatul exceptional masoara rentabilitatea unei societati obtinuta la nivel de fluxuri
economice, respectiv cel exceptional
Rex = Ebex +/- amortizari si provizioane exceptionale
sau
Rex = Vext - Cext
IV. Nivel global
1) Excedentul brut total este un sold intermediar de gestiune care arata volumul rezultatelor
tuturor fluxurilor economice, mai putin celor corespunzatoare altor venituri si cheltuieli din exploatare,
amortizarilor si provizioanelor din exploatare, financiare si exceptionale.
Ebt = Ebe + Ebf + Ebex
sau
Ebt = Ebc + Ebex
unde : Ebc = Ebe + Ebf(excedent brut curent)
2) Rezultatul inaintea dobanzii si a impozitului pe profit este un sold intermediar de gestiune
care masoara volumul rezultatului obtinut de o societate neinfluentat de cheltuielile cu plata dobanzilor
si cu impozitul pe profit:
Ridip = Rc + Rex + cheltuieli cu dobanzile
64

3) Rezultatul brut al exercitiului masoara rezultatul obtinut de o societate in intreaga sa

activitate inaintea platii impozitului pe profit:
Rbe = Rc + Rex
sau
Rbe = Vt -Ct
4) Rezultatul net al exercitiului masoara rezultatul final al activitatii unei societati dupa plata
impozitului pe profit:
Rne = Rbe - impozit pe profit
Pentru realizarea in bune conditii a analizei economico-financiare a clientilor pe baza
contului de profit si pierdere, banca grupeaza conturile din balanta de verificare lunara depusa de
clientii lor.
2.2.2 Tipuri de credite

Conservandu-si in permanenta insusirea de a fi canalul de circulatie a capitalului de imprumut,

creditul imbraca numeroase forme, care pot fi clasificate dupa multe criterii :
a. din punct de vedere al calitatii creditorului, creditul poate fi impartit in comercial si bancar.
creditul comercial este acela in care creditorul este o persoana fizica sau juridica nebancara.
Apare atunci cand marfurile sau serviciile nu sunt achitate imediat de catre clienti. O caracteristica
esentiala a acestor forme de credit este aceea ca volumul sau variaza in stransa legatura cu fazele
ciclului de productie, in sensul ca in fazele de sporire a volumului de productie, numarul si amploarea
operatiunilor de credit comercial creste si invers. Volumul creditului comercial este obiectiv limitat de
capitalul industrial disponibil, de regularitatea revenirii acestui capital in forma baneasca etc.
creditul bancar este acel credit in care creditorul este o banca. Este forma preponderenta in
prezent, o parte a creditului comercial transformandu-se inainte de scadenta, prin scontarea cambiilor,
in credit bancar. Miscarea sa nu mai este limitata de cadrul ingust al creditului comercial. El realizeaza
distribuirea si redistribuirea capitalurilor in toate directiile, de la clienti spre banci si invers, capitalurile
nefiind constranse sa se miste doar intr-un singur sens ca in cadrul creditului comercial .
b. din punct de vedere al calitatii creditorului si a debitorului, creditul se imparte in credit
privat, atunci cand creditorul si debitorul sunt subiecti de drept privat (firme, populatie etc.) si credit
public, atunci cand creditor este populatia, iar debitor este statul sau o alta institutie de drept public.
c. Dupa scopul pentru care a fost acordat creditul, pot fi distinse formele :
credit de consum, situatie in care suma imprumutata este utilizata de debitor pentru procurarea
de bunuri de consum si de servicii;
credit de productie, situatie in care creditul este utilizat de debitor pentru acoperirea unor
cheltuieli productive . La randul sau, creditul de productie poate fi impartit in urmatoarele forme:
credit pentru investitii, utilizat pentru achizitionarea de echipamente de productie;
credit de exploatare, utilizat pentru acoperitea cheltuielilor curente de productie;
credit de circulatie, situatie in care creditul este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de
stocare si transport a marfurilor, ca avans pentru marfurile vandute si neincasate, deci pentru tratele si
biletele la ordin emise, pentru acoperirea altor cheltuieli de circulatie;
credit de speculatie, utilizat pentru crearea sau valorificarea unei anumite conjuncturi
favorabile consolidarii financiare a intreprinderii debitoare ;
d. dupa obiectul creditului (modul de plasare a capitalului de imprumut) intalnim :
- credit in bunuri sau marfuri , forma in care apare , de regula , creditul comercial;
- credit in moneda, forma specifica a creditului bancar, situatie in care acordarea si rambursarea
imprumutului, precum si achitarea comisionului si dobanzii se efectueaza, de regula, in bani. Creditul

65

in moneda poate fi divizat, la randul sau, in credit in numerar , credit in cont si credit in efecte de
comert (cambii, waranturi );
- credit in credit , situatie in care obiectul creditului nu este capitalul de imprumut, ci
raspunderea pe care si-o asuma creditorul pentru debitorul sau , in sensul ca acesta din urma isi va
onora obligatiile. Aceasta forma apare prin acceptarea si avalizarea cambiilor emise de debitor,
creditorul asumandu-si astfel raspunderea solidara cu debitorul in caz de insolvabilitate .
e.din punct de vedere al modului de garantare al creditului distingem:
- credit real (garantat sau acoperit ), care, la randul sau poate fi:

credit acoperit cu garantii imobiliare, numit si credit ipotecar ;

credit acoperit cu garantii mobiliare, sub forma de gaj.Gajul poate fi : gaj in marfuri si gaj in
hartii de valoare.Gajul se poate afla in mana creditorului (gaj ferm), cat si in mana debitorului (gaj in
circulatie);
-credit personal(neacoperit), care are drept premisa increderea In calitatile personale ale debitorului.
Poate fi:

credit individual, cand se acorda direct unei persoane, fara nici o formalitate;

credit cu gir personal, atunci cand o terta persoana garanteaza rambursarea pe propia sa
raspundere morala;

credit cu gir colectiv, cand mai multe persoane garanteaza rambursarea pe propria lor
raspundere morala.
Raspunderea morala devine, uneori, raspundere juridica, de pilda, atunci cand girul personal sau
colectiv se exprima prin semnarea de cambii trase asupra debitorului.
-

f. dupa tehnica de acordare, distingem:

credit simplu, atunci cand debitorul dispune de imprumut pe intreaga perioada pentru care i-a
fost acordat;
credit in cont curent, cand debitorul foloseste imprumutul in regimul contractului de cont
curent, care prevede in principiu, utilizarea doar partiala a liniilor de credit aprobate si plata dobanzilor
numai pentru sumele efectiv utilizate;
credit de acceptatiune , care apare atunci cand o terta persoana, de regula o banca, preia
obligatia debitorului initial de a rambursa imprumutul la scadenta prin acceptarea sau avalizararea unei
trate.
g. dupa intinderea drepturilor creditorului, intalnim:
credit denuntabil, cand creditorul isi rezerva dreptul ca in orice moment, cu sau fara aviz sa
ceara restituirea imprumutului.
credit nedenuntabil, cand dreptul creditorului de a cere restituirea opereaza doar la scadenta;
credit legat, cand creditorul conditioneaza acordarea creditului aprobat, de utilizarea sa de catre
debitor pentru cumpararea anumitor produse;
h. dupa modul de rambursare, exista:
credit amortizabil, cand rambursarea se efectueaza in rate, egale sau inegale, la termene stabilite
cu anticipatie. Ratele pot sau nu sa includa dobanda aferenta;
credit neamortizabil, cand rambursarea se efectueaza integral, o singura cota la scadenta.
i. dupa marimea perioadei de timp pentru care se acorda , creditul se grupeaza in :
credit pe termen scurt ( cu perioada de acordare situata sub 1 an);
credit pe termen mediu (acordat pe un interval de 1-5 ani);
credit pe termen lung (acordat pe durate mai mari de 5 ani).
Activitatea de creditare desfasurata de bancile comerciale implica riscuri deoarece deciziz de
creditare se bazeaza pe elemente de anticipare. Cunoasterea riscurilor si evaluarea lor reprezinta o
conditie de maxima importanta pentru mentinerea profitabilitatii bancilor comerciale si asigurarea unei
pozitii puternice pe piata concurentiala.
66

Conform normelor Bancii Nationale a Romaniei, in scopul determinarii riscului de credit si

limitarii acestuia, bancile comerciale trebuie sa-si clasifice creditele acordate in una din urmatoarele
cinci categorii de credite:
*credite standard
*credite in observatie
*credite substandard
*credite indoielnice
*credite pierdere
a) Credite standard - sunt acele credite care nu implica deficiente si riscuri care ar putea
periclita administrarea datoriei. Rambursarea se efectueaza in timpul si la termenele prevazute;
b) Credite in observatie- sunt credite acordate unor clienti cu rezultate economico-financiare
foarte bune,dar care , in anumite perioade scurte de timp intampina greutati in rambursarea ratelor
scadente si a dobanzii aferente;
c) Credite substandard- aceste credite prezinta deficiente si riscuri care pericliteaza lichidarea
datoriei , fiind insuficient protejate de valoarea neta a capitalului si/sau capacitatii de plata a
beneficiarului de credit.
Creditele substandard sunt caracterizate prin posibilitatea reala ca banca sa preia partial unele
pierderi, ca urmare a imposibilitatii recuperarii integrale a creditului;
d) Credite indoielnice-in cadrul acestor credite rambursarea este incerta. Acestea sunt protejate
intr-o mica masura sau sunt neprotejate de valoaea realizabila a garantiei lor;
e) Credite pierdere-creditele care nu pot fi restituite bancii.
Clasificarea creditelor se face tinand cont de evaluarea performantelor financiare si nefinanciare
ale clientului din care rezulta capacitatea acestuia de a-si onora datoria la scadenta.
Categoriile de credite pot fi cuprinse in urmatorul tabel:
Serviciul
datoriei Categorii
de
performante
Categoria
A
(peste 25 puncte)
Categoria
B
(intre 17 si 25 puncte)
Categoria
C
(intre 11 si 16 puncte)
Categoria
E
(intre 6 si 10 puncte)
Categoria
E
(pana la 5 puncte)

BUN (1 la 7 zile
SLAB (8 la 30 zile NECORESPUNZATOR
intarziere)
intarziere)
(peste 30 zile intarziere)
STANDARD

IN OBSERVATIE

SUBSTANDARD

IN OBSERVATIE

SUBSTANDARD

INDOIELNIC

SUBSTANDARD

INDOIELNIC

PIERDERE

INDOIELNIC

PIERDERE

PIERDERE

PIERDERE

PIERDERE

PIERDERE

67

2.3 Acordarea si rambursarea creditelor

Operatiunea de creditare reprezinta actul prin care o banca comerciala se obliga sa puna la
dispozitia clientilor fondurile solicitate sau isi ia un angajament prin semnatura de natura avalului sau
garantiei,in favoarea acestora.
Categorii de credite acordate de bancile comerciale si perioade de creditare
Bancile comerciale pot sa acorde credite in lei si valuta, pe termen scurt,mediu si lung,in
vederea completarii fondurilor proprii, pentru:acoperirea cheltuielilor de productie si desfacere;
achizitionarea de produse si marfuri in vederea comercializarii; productia neterminata;pentru unele
nevoi temporare de fonduri aparute in aprovizionarea si desfacerea produselor, precum si pentru
realizarea unor obiective de investitii.
Creditarea pe termen scurt reflecta operatiunile de imprumut a unor sume de bani pe o durata ce
nu depaseste 12 luni,cu exceptia creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricatie.
Creditele a caror durata de rambursare este intre un an si 5 ani sunt considerate pe termen
mediu,iar cele care depasesc durate de 5 ani,dar nu mai mult de 25 de ani,sunt credite pe termen lung.
Perioada de creditare,cuprinde:
a) perioada de timp in care creditul se angajeaza,respectiv de la o data,stabilita prin contract,de
punere a creditului la dispozitia imprumutatului si pana la angajarea integrala a creditului;
b) perioada de gratie,intervalul de timp in care beneficiarul de credite nu este obligat sa
restituie bancii din imprumuturile primite,imprumutatul achitand doar dobanzile datorate si
comisioanele si taxele aferente;
c) perioada de rambursare, intervalul de timp in care sumele imprumutate clientilor trebuie
restituite integral bancii.Perioadele de rambursare si de gratie se negociaza cu fiecare solicitant de
credite;
d) perioada de intarziere, intervalul de timp de la scadenta creditului pana la recuperarea
efectiva a acestuia, inclusiv prin executarea silita sau lichidarea judiciara a debitorului.
e) perioada de utilizare,intervalul de timp dintre angajarea integrala a creditului si data primei rate
scadente.
In general, bancile comerciale pot acorda clientilor lor urmatoarele categorii de credite:
a) credite pe termen scurt, in lei, pentru: capital de lucru; linii de credite; stocuri si cheltuieli
sezoniere; productia de export si exportul de produse; cecuri remise spre incasare; scont; facilitati de
cont; valuta vanduta; marfuri vandute cu plata in rate; consumul gospodaresc al persoanelor fizice.
b) credite pe termen scurt in valuta, pentru:importul de bunuri si servicii; linii de credite tip
revolving pentru importul de materii prime si materiale; importul de bunuri si servicii, pe baza de
finantare externa;documente remise spre incasare.
c) credite pe termen mediu si lung in lei, pentru: dezvoltare in completarea surselor proprii,
peste 1 an; activitati de leasing; cumparare de actiuni; forfetare; investitii imobiliare si cumpararea de
bunuri de folosinta indelungata de catre persoanele fizice.
d) credite pe termen mediu si lung in valuta, pentru: modernizarea si dezvoltarea capacitatilor
de productie existente; achizitionarea din import de masini, utilaje, tehnica de calcul, etc.; efectuarea
oricaror alte cheltuieli legate strict de realizarea si darea in exploatare a investitiilor.

68

Modalitati de rambursare
-

Scara larga de restituire a unui credit:

intr-o singura rambursare la scadenta ( credit balon);
o perioada de timp rambursarea dobanzii si apoi capitalul imprumutat( situatii in care si dobanda se
poate rambursa dupa o perioada de timp;
perioada de gratie
periodic se ramburseaza sume identice pana la scadenta finala ( mai ales personae fizice);
periodic se ramburseaza sume din ce in ce mai mici;
nu se specifica nici o data de rambursare, ci banca poate cere in anumite conditii rambursarea
integrala a creditului acordat.( credite reinoibile-revolvang)
In economiile moderne se aplica insa anumitor categorii de clienti credite cu rambursare
graduala crescatoare in timp ( tinerii pentru credit ipotecar sau imobiliar si cei care fac investitii de
tip green fields( investitii de la 0).
Bancile comerciale, prin natura activitatii lor, acorda atat credite pe termen scurt destinate
activitatii de exploatare, cat si credite pe termen mediu si lung pentru sustinerea activitatilor de
investitii.
Principalele categorii de credite pe termen scurt care pot fi intalnite sunt :
1.creditele exprimate in moneda nationala in care sunt incluse :
credite de trezorerie;
linii de credit;
credite pentru stocuri si cheltuieli sezoniere;
credite pentru productia de export si exportul de produse;
credite de scont ;
credite pentru cecuri remise spre incasare;
credite de factoring;
facilitati de cont;
credite pentru marfuri vandute cu plata in rate.
consumul gospodaresc al persoanelor fizice
2. creditele exprimate in valuta in care sunt incluse:
credite pentru importuri de bunuri si servicii;
linii de credit de tip revolving pentru importurile de materii prime si materiale;
credite pentru documente remise spre incasare
importul de bunuri si serivicii pe baza de finantare externa.
In acelasi timp, pentru sustinerea activitatilor de investitii, unitatile bancilor comerciale pot
acorda urmatoarele categorii de credite:
1. credite exprimate in lei :
credite pentru dezvoltare in completarea fondurilor proprii;
credite pentru dezvoltare in cofinantare cu alte institutii bancare ;
credite pentru activitatile de leasing ;
credite pentru procurarea titlurilor de valori mobiliare
credite pentru activitati de forfetare
credite pentru finantarea investitiilor si achizitionarea de active fixe de catre persoanele fizice
autorizate si producatorii agricoli individuali .
2. credite exprimate in valuta:
credite pentru modernizarea si dezvoltarea capacitatilor existente ;
credite pentru retehnologizarea proceselor de fabricatie;
69

credite pentru achizitionarea de masini, utilaje,tehnica de calcul, instalatii, tehnologii din

import.
Fiecare din categoriile de credite amintite se individualizeaza printr-o anumita tehnica de
creditare si o anumita metodologie specifica.
Creditele de trezorerie
Sunt acordate pentru procurarea activelor circulante necesare activitatii de exploatare in vederea
obtinerii de produse, servicii sau lucrari care au la baza un consum si o desfacere asigurata.
Dimensionarea sa se realizeaza trimestrial, avand drept suport fluxul de lichiditati. Acordarea
acestui credit se face printr-un cont separat de imprumut in cadrul plafonului aprobat, concomitent cu
efectuarea platilor prin contul curent sau direct din contul respectiv, in functie de situatia financiara a
agentului economic.

Liniile de credit
Reprezinta o modalitate specifica de creditare, in sensul ca se pot efectua acordari si rambursari
pe intreaga perioada de valabilitate a liniei cu conditia ca soldul debitor al contului prin care se
evidentiaza imprumutul sa nu depaseasca plafonul aprobat. Creditul poate fi acordat fie pentru
activitatea curenta de ansamblu, fie pentru o subactivitate agentilor economici,care ,prin natura lor se
desfasoara si se evidentiaza distinct, pe o perioada de 90 -180 de zile sau cel mult 12 luni si care
indeplinesc urmatoarele conditii:
inregistreaza o stare de bonitate buna si au un serviciu al datoriei corespunzator;
sunt clienti stabili ai bancii si efectueaza operatii de incasari si plati cu regularitate;
dispun de un capital social mai mare de 1000 RON .
De remarcat faptul ca un agent economic nu poate beneficia concomitent atat de credite de
trezorerie cat si de linii de credit.
Volumul liniei de credit, in cazul creditarii de ansamblu a activitatii curente, se determina in
functie de cifra de afaceri si durata medie de incasare a clientilor, cu formula:
Capc x Dmic
Linia de credit =
Pcz
unde:
Capc - cifra de afaceri pe perioada creditarii
Dmic - durata medie de incasare a clientilo
Pcz
- perioada de creditare in zile
Cifra de afaceri pe perioada creditarii luata in calculul dimensionarii liniei de credit se
determina pornind de la cifra de afaceri realizata pe o perioada precedenta, egala cu perioada de
creditare, care va fi completata cu o serie de informatii privind portofoliul de contracte si comenzi de
aprovizionare si desfacere, cash flow ul agentului economic, precum si alte informatii care pot
conduce la crearea unei imagini cat mai reale asupra cifrei de afaceri care poate fi realizata in perioada
pentru care se solicita linia de credit .
70

Durata medie de incasare a clientilor se exprima in zile si reprezinta amanarea medie a platii
acordata clientilor si se calculeaza astfel:
Smlpp x Pcz
Nz =
Capp
unde:
Smlpp - soldul mediu lunar al clientilor pe o perioada precedenta egala cu perioada de creditare;
Capp - cifra de afaceri realizata in perioada precedenta, egala cu perioada de creditare;
Rambursarea liniilor de credite se realizeaza ca si in cazul creditelor pentru capital de lucru. Un
agent economic nu poate beneficia de credite pentru capital de lucru si credite sub forma liniilor de
credite.
Credite pentru stocuri, cheltuieli si alte active constituite temporar
Sunt acordate in baza unei documentatii specifice din care trebuie sa rezulte obiectul creditului
si cauzele economice care l-au generat. Se au in vedere aprovizionarile in avans fata de termenele
contractuale, intreruperea productiei din motive justificate, lipsa mijloacelor de transport.
Se acorda pentru acoperirea stocurilor si a cheltuielilor rezultate din primirea de la furnizori a
unor materii prime si materiale inregistrate in avans fata de termenele din contracte, intreruperea
productiei din motive justificate, lipsa mijloacelor de transport, etc., prin contul separat de imprumut
Credite pentru stocuri si cheltuieli constituite temporar , pe termen de maxim 180 zile.
Volumul creditelor pentru stocuri si cheltuieli temporare se stabileste pe baza documentatiei
prezentate de solicitatorul de credit, iar acordarea efectiva si rambursarea lor se efectueaza conform
procedurii prezentate la creditele pentru capital de lucru.
Credite pentru stocuri si cheltuieli sezoniere
Sunt acordate agentilor economici ce constituie astfel de stocuri. In aceasta categorie sunt
incluse produsele agricole, produsele agroalimentare si oricare alte stocuri de natura activelor
circulante care se consuma intr-o perioada mai mare de un trimestru , fara a depasi insa un an.
Acordarea, aprobarea si rambursarea lor se realizeaza folosind aceleasi tehnici ca si in cazul
creditelor pentru stocuri si cheltuieli temporare.
Credite pentru produtia de export si exportul de produse
Sunt aprobate in baza documentelor inaintate de agentii economici cu conditia existentei unor
contracte de export sau comenzi ferme incheiate cu partenerii externi.Aceste credite se pot acorda
numai daca o banca din tara sau strainatate confirma deschiderea unui acreditiv de export irevocabil si
neconditionat in favoarea solicitatorului de credit sau alte forma de plata garantate bancar.
Din documente trebuie sa rezulte cantitatea si felul produselor, conditiile si graficele de livrare,
modalitatea si termenele de plata, pretul bunurilor exportate.
Creditele se ruleaza printr-un cont separat de imprumut cu respectarea urmatoarelor conditii:
beneficiarul creditului sa aiba cont curent si cont valutar deschis la banca creditoare;
71

incasarea valutei aferente exportului si transformarea sa in lei sa se realizeze prin intermediul

conturilor bancare;
durata ciclului de export sa nu depaseasca 12 luni cu exceptia produselor cu ciclu lung de
fabricatie.
Creditele aferente productiei de export se acorda pentru aprovizionari cu materii prime si materiale,
semifabricate, subansamble, energie, etc., din tara si din import in vederea realizarii de produse cu
desfacereasigurata la export, fara a depasi 12 luni de la acordare, cu exceptia produselor cu ciclu lung
de fabricatie.Creditele pentru exportul de produse se acorda pe baza documentelor care atesta livrarea
marfurilor la export, fara a depasi 12 luni de la acordare si cu obligativitatea asigurarii acestora la
institutii specializate din tara.
Creditele pentru export se acorda prin contul separat de imprumut Credite pentru productia de export
si exportul de produse iar rambursarea se realizeaza ca si in celelalte cazuri.
Creditul de scont

In situatia in care posesorul unui titlu de credit, client al unei banci comerciale, intentioneaza sa
intre in posesia banilor, reprezentand contravaloarea titlului, inainte de scadenta, se poate adresa, in
vederea scontarii, compartimentului de creditare al bancii la care isi are deschis contul.In vederea
scontarii posesorul titlului il va prezenta bancii, insotit de o cerere de scontare.
Se acorda in conditiile indeplinirii cumulative a urmatoarelor conditii:
posesorul titlului de credit sa fie client al bancii la care solicita scontarea ;
titlul de credit sa fie acceptat legal la plata;
intervalul de timp din momentul prezentarii la scont si scadenta sa nu depaseasca 12 luni.
Scontarea se realizeaza in limita unor plafoane fixate lunar de centrala bancii si presupune din
partea bancii urmatoarele operatii:
calcului marimii creditului prin deducerea din valoarea nominala a titlului a taxei scontului;
remiterea prin circuitul bancar a titlului la banca trasului in vederea incasarii;
incasarea titlului la valoarea nominala si transmiterea sumei la banca ce a operat scontarea.
Pentru scontare se va efectua o analiza a situatiei economico financiara a trasului. Daca
rezulta ca platitorii au capacitate de plata la scadenta titlui, banca va efectua scontarea incasand taxa
scontului, care este egala cu dobanda aferenta creditelor curente pe termen scurt.
Acordarea creditului se efectueaza prin debitarea contuluiScont si operatiuni asimilate cu
valoarea nominala a titlui si creditarea conturilor cont curentcu valoarea creditului de scont acordat
clientului si respectiv a contuluiVenituri inregistrate in avans cu valoarea taxei de scont.
Pentru incasarea la scadenta a titlui, banca care a primit la scont titlul, il va remite la plata la
banca trasului, pe circuitul bancar, in timp util, astfel incat titlul sa fie achitat in ziua platibila.
Creditul pe cecuri remise spre incasare
Se acorda pe baza borderourilor care fac dovada remiterii cecurilor la plata prin circuitul bancar
sau a depunerii cecurilor spre incasare de catre beneficiari,direct la bancile platitorilor,precum si a
listelor din care sa reiese preturile de creditare pentru fiecare cec,respectiv valorile nominale.Acordarea
se efectueaza prin contul separat de imprumut Credite pe cecuri remise spre incasare,iar rambursarea
se realizeaza dupa cel mult 7 zile lucratoare de la expirarea termenelor legale de prezentare la plata a
cecurilor creditate,conform metodologiei prezentate la capitolele anterioare.

72

Creditul de factoring
Factoringul este un mecanism de finantare prin care se obtin lichiditati din vinzarea de facturi a caror
scadenta nu depaseste 18o de zile,prin preluarea de catre societatea cumparatoare denumita factor,de la
clientul beneficiar,denumit aderent, a facturilor acestuia, contra unei sume de bani(agio).
Creditele de factoring se acorda pe baza cererilor si documentatiilor prezentate de factori,
clienti ai bancii, si a borderourilor cu situatia facturilor acceptate de acestia. Creditele se vor acorda
numai daca facturile respective nu au fost creditate prin alte modalitati de creditare sau nu au alta sursa
de finantare. Volumul maxim al creditelor de factoring, care se acorda prin contul separat de imprumut
Credite de factoring, este reprezentat de valoarea facturilor prezentate de fiecare client si acceptate de
banca la creditare.
Rambursarea se face esalonat in functie de scadenta facturilor prezentate in borderou si
acceptate la creditare dar fara a depasi 180 de zile de la acordare.
Creditul pentru facilitati de cont
Facilitatile de cont reprezinta credite pe perioade scurte si foarte scurte de timp, pana la 15 zile
calendaristice, care se pot acorda agentilor economici cu o situatie economico financiara foarte buna,
incadrati in categoriile A sau B, dar care, din cauze justificate economic, nu pot face temporar fata
platilor, iar eventualele credite de care au beneficiat in perioadele anterioare au fost clasificate in
categoriile cu risc minim STANDARD sau IN OBSERVATIE.
Se acorda la cererea agentilor economici pentru acperirea decalajului intervenit in fuxul de
lichiditati ca urmare a intarzierilor in incasarea marfurilor livrate, lucrarilor executate sau serviciilor
prestate, prin contul curent, in limita sumei de cel mult 500 milioane lei.
Rambursarea creditelor pentru facilitati de cont se realizeaza pe masura incasarilor,
diminuandu-se soldul debitor al contului curent,iar la data scadentei plafonul de credite aprobat cu
aceasta destinatie isi pierde valabilitatea, procedandu-se la recuperarea eventualelor angajamente
ramase nerestituite din disponibilitatile agentului economic.
Creditele pentru capital de lucru
Se acorda pentru aprovizionari cu stocuri de materii prime si materiale, marfuri,
subansamble,piese de schimb, energie, executarii de lucrari si prestarii de servicii care au consum si
desfacere asigurata prin contracte si comenzi ferme, pe o perioada de 90 de zile, cu posibilitatea de
prelungire pe noi perioade de 90 de zile fiecare dar fara a se depasi 12 luni de la acordarea primului
credit,pe baza fluxului de lichiditati (cash-flow).
Nivelul maxim de credite pentru capital de lucru, ce poate fi acordat unui client, este dat de
necesarul de lichiditati stabilit pentru perioada pentru care s-a intocmit fluxul de lichiditati (trimestru,
semestru, an).
Creditele pentru capital de lucru se acorda prin contul separat de imprumut credite pentru
capital de lucru, care se debiteaza pe masura angajarii creditului, in limita plafonului aprobat, pe baza
de ordin de plata intocmit de agentul economic, prin creditarea contului curent al acestuia, de unde se
vor efectua platile dispuse de client.
Rambursarea creditelor pentru capital de lucru se face la termenele si in sumele stabilite prin
contractul de credit, din disponibilitatile existente in contul curent si in incasarile zilnice, prin debitarea
acestuia in corespondenta cu contul separat de imprumut, pe baza de ordin de plata emis de client.

73

Creditele pentru produse lung de fabricatie

Se acorda pentru agentii economici care, in mod curent, executa produse cu ciclu lung de
fabricatie pentru activitatea curenta, sub forma creditelor pentru capital de lucru sau sub forma liniilor
de credite, prin contul separat de imprumut Credite pentru produse cu ciclu lung de fabricatie, pe
termene mai mari de 12 luni, fara a depasi insa ciclurile de fabricatie.
Volumul creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricatie se stabileste pe baza miscarii
stocurilor si a productiei in curs de fabricatie estimata a exista in sold la sfarsitul fiecarui trimestru,
precumsi a celorlalte cheltuieli aferente contractului, in limita costurilor totale prevazute prin contract.
Bancile comerciale acorda creditul esalonat, pe masura efectuarii cheltuielilor cu productia in curs de
fabricatie aferenta produselor resoective. Rambursarea creditelor pentru produse cu ciclu lung de
fabricatie se face din disponibilitatile existente in contul curent, prin debitarea acestuia in
corespondenta cu contul separat de imprumut.
Creditele pentru dezvoltare in completarea surselor proprii pana la un an
Se acorda pentru acoperirea temporara a decalajului dintre resursele proprii si cheltuielile
pentru investitii ale agentilor economici, creditarea facandu-se fie pe total activitate de investitii fie pe
obiective sau actiuni de investitii, termenul maxim de creditare fiind de 12 luni.In vederea acordarii
creditelor pe termen scurt pentru investitii, se va analiza documentatia depusa de agentul economic din
punct de vedere al indicatorilor de bonitate si ai indicatorilor specifici privind investitia, urmarindu-se
asigurarea surselor de rambursare. Creditele se acorda prin contul separat de imprumutCredite pe
termen scurt pentru dezvoltare, fara a depasi 85% din valoarea investitiei, diferenta de 15 % fiind
aportul agentului economic.
Creditele pentru marfuri vandute cu plata in rate
Se acorda agentilor economici pentru acoperirea necesarului temporar de lichiditati pe perioada
de timp cuprinsa intre vanzarea bunurilor de folosinta indelungata catre populatie si incasarea integrala
a contravalorii acestora de la cumparatori.
Volumul creditelor se stabileste ca diferenta intre pretul bunurilor de folosinta indelungata si
avansul achitat de cumparatori, ce nu poate fi mai mic de 25 %din valoarea bunurilor respective, pe
baza borderoului contractelor de vanzare cumparare incheiate cu persoanele fizice.
Creditele se acorda pe o perioada de maxim 12 luni, iar rambursarea se face in rate lunare al
caror cuantum va fi egal cu suma ratelor ce urmeaza sa fie achitate de catre cumparatori in luna
respectiva.
Creditele pentru activitati desfasurate de persoanele fizice autorizate si producatorii agricoli
individuali, precum si pentru consumul gospodaresc al persoanelor fizice, pana la 1 an
Bancile comerciale acorda persoanelor fizice, liber profesionistii, producatorii agricoli
individuali, credite in lei, pe termen scurt, de pana la un an pentru productie, prestari servicii, comert,
investitii,etc.
Acordarea, derularea si rambursarea creditelor pentru persoanele fizice pe termen scurt se
efectueaza prin contul separat de imprumut Credite pentru persoane fizice pe termen scurt.
Angajarea creditelor aprobte se efectueaza prin virament, sumele putand fi eliberate in numerar
numai in cazuri justificate, cu respectarea plafoanelor legale stabilite.

74

Creditele in valuta pana la 1 an

Bancile comerciale pot sa acorde credite pe termen scurt in valuta pentru activitati de
aprovizionare, productie, desfacere, import export, acoperirea decalajului temporar intre cheltuieli si
resurse pentru investitii, etc.Volumul de credite in valuta de care pot beneficia agentii economici se
stabileste pe baza analizei fluxului de lichiditati in lei si in valuta.
Creditele in valuta pe termen scurt se acorda prin conturi separate de imprumut, pe o perioada
de maxim 12 luni, astfel:
- prin contul separat de imprumut Credite in valuta pe obiect privind importul de bunuri si
servicii;
- sub forma liniilor de credite in valuta tip revolving, care se deruleaza prin contul separat de
imprumut Linii de credite in valuta pentru importul de materii prime si materiale;
- prin contul separat de imprumt Credite in valuta pentru importul de bunuri si servicii pe baza
de finantare externa;
- prin contul separat de imprumutCredite in valuta pe documente remise spre incasare.
Rambursarea creditelor pe termen scurt in valuta se efectueaza la scadentele stabilite prin
contractul de credit din incasarile in valuta realizate de beneficiarul de credit.
Poate fi acordat agentilor economici indiferent de modul de organizare si de capitalul social.
Constituie obiect al acestor credite activitatile de : aprovizionare, productie, desfacere, prestari servicii,
import- export, acoperirea decalajului temporar intre cheltuielile si resursele pentru investitii, daca
activitatile mentionate nu genereaza speculatii de curs de schimb sau de dobanzi.
Se acorda prin conturi separate de imprumut, deschizandu-se conturi distincte pentru
urmatoarele activitatii:
importuri de bunuri si servicii;
linii de credit de tip revolving pentru importuri de materii prime si materiale;
documente remise spre incasare.
La randul lor , creditele pentru sustinerea activitatii de investitii se particularizeaza prin obiecte
si tehnici de acordare specifice .
Creditele pentru dezvoltare in completarea surselor proprii, peste 1 an
Se acorda in completarea surselor proprii, a surselor din bugetul de stat si/sau bugetelor locale si
din fondurile speciale, necesare acoperirii cheltuielilor prevazute in proiectele de investitii pentru
finantarea a cel mult 85% din valoarea totala a investitiei, diferenta de cel putin 15% fiind aportul
propriu al agentului economic.Volumul maxim al creditului se stabileste la nivelul deficitului de
lichiditati net ce rezulta din proiectia surselor de investitii si a utilizarii acestora, tinand cont si de fluxul
de lichiditati determinat pentru intreaga activitate de exploatare a agentului economic.
Acordarea creditelor pe termen mediu si lung pentru investitii in completarea surselor proprii se
efectueaza prin contul separat de impumut
Credite pentru investitii pe termen mediu si lung
iar rambursarea se face ca la creditele pentru capital de lucru.
Creditele pentru acrivitati de leasing
Leasingul este o forma speciala de inchiriere a bunurilor mobile si imobile de catre societati
financiare specializate sau de catre producatori, care au prevazut in statutul de functionare aceasta
activitate, catre agenti economici care, in general, dispun de suficiente fonduri proprii sau imprumutate
pentru a-si achizitiona astfel de bunuri cu plata integrala, sau nu doresc sasi achizitioneze aceste
bunuri intrucat le sunt necesare numai pentru perioade scurte de timp.
Bancile comerciale pot sa acorde la cererea clientilor-societati de leasing, credite pe termen
mediu pentru achizitionarea activelor care fac obiectul contractelor de leasing incheiate cu utilizatorii.
75

Creditul se acorda prin contul separat de imprumut Credite pentru operatiuni de leasing pe o perioada
de cel putin 5 ani.
Volumul maxim al creditului nu poate fi mai mare de 85% din pretul de achizitie a bunurilor ce
urmeaza a fi cumparate si inchiriate in regim de leasing sau costul de productie efectiv al utilajului ce
urmeaza a fi inchiriat.Dimensionarea volumului creditului va fi facuta cu luarea in considerare a
cuantumului chiriei ce urmeaza sa fie incasata de societatea de leasing, deoarece chiria este principala
sursa de rambursare a creditului.
Creditele pentru cumpararea de actiuni
Creditele acestea se incadreaza in categoria creditelor pentru investitii si se acorda pe o perioada
de cel mult 10 ani.
Creditele pentru cumpararea de actiuni se acorda pentru finantarea a cel mult 80% din valoarea
totala a actiunilor ce urmeaza a fi cumparate de solicitant, diferenta de cel putin 20% din valoarea
pachetului de actiuni ce urmeaza a fi procurate, fiind aportul propriu al cumparatorului de
actiuni.Actiunile se crediteaza la valoarea nominala in cazul ofertei primare si la valoarea de piata in
cazul ofertei secundare.
Pentru aprobarea creditelor pentru cumpararea de actiuni se va analiza protectia veniturilor si
cheltuielilor societatii si a surselor de acoperire a obligatiilor de plata. Acordarea se face prin contul
separat de imprumutCredite pentru cumpararea de actiuni iar rambursarea se realizeaza conform
procedurii de la creditele pentru capital de lucru.
Creditele pentru activitati desfasurate de persoanele fiziceautorizate siproducatorii agricoli
individuali precum si pentru investitii imobiliare siprocurarea de bunuri de folosinta indelungata
de catre persoanele fizice, peste 1 an
Se acorda persoanelor fizice pentru achizitionarea de inventar agricol mecanic, mijloace de
transport si alte active necesare desfasurarii activitatii liber-profesionistilor, realizarea de investitii prin
cumpararea sau construirea unor imobile sau achizitionarea unor utilaje, realizarea de investitii
imobiliare prin cumpararea sau construirea de locuinte proprietate personala, mobilier,etc.
Creditele pe termen mediu si lung pentru achizitionarea de inventar agricol mecanic, mijloace
de transport, realizarea unor investitii imobiliaresi cumpararea de bunuri de folosinta indelungata se
acorda pentru finantarea a cel mult 85% din valoarea totala a proiectului, diferenta de cel putin 15%
fiind aportul propriu al imprumutului, pentru o perioada de cel mult 5 ani.Creditele pentru cumpararea
sau construirea de locuinte proprietate personala se acorda pe o perioada de maxim 15 ani. Acordarea si
rambursarea creditelor se face prin contul separat de imprumut Credite pentru persoane fizice pe
termen de peste 1 an.
Creditele in valuta peste un an
Bancile comerciale pot saacorde credite in valuta pe termen mediu, pe o perioada de pana la 5
ani si pe termen lung, pe o perioada de peste 5 ani pentru modernizarea si dezvoltarea capacitatilor de
productie existente; retehnologizarea proceselor de productie; achizitionarea din import de masini,
utilaje, tehnica de calcul, etc.
Creditele in valuta pe termen mediu si lung se acorda pentru finantarea a cel mult 85% din
valoarea proiectului de investitii, iar cel putin 15% trebuie sa repreinte aportul propriu al
imprumutatului la realizarea investitiei.

76

Acordarea creditelor se realizeaza prin conturi separate de imprumut, prin ordine de plata
externe emise de client si/sau prin deschidere de acreditive documentare iar rambursarea se va realiza
in principal din incasarile in valuta obtinute in urma desfasurarii activitatilor de export.
Creditele de forfetare

Forfetarea este o operatiune negociabila intre o banca comerciala si un client al sau (exportator),
reprezentand operatiunea financiara prin care o creanta valutara este cumparata cu renuntarea la dreptul
de recurs asupra vanzatorului creantei (cambie, bilet la ordin). Operatiunea permite exportatorului
recuperarea sumelor inainte de scadenta sau transformarea unei vanzari pe credit intr-o vanzare la
vedere, cu plata taxelor respective.
Operatiunea de forfetare se deruleaza astfel:
- prin nota contabila se crediteaza contul curent al beneficiarului prin debitarea contului
Plasamente in titluri forfetare cu suma in valuta inscrisa pe titlu, mai putin taxa de forfetare si
comisioanele aferente;
pentru incasarea la scadenta a valorii titlului banca comerciala care a primit titlul la forfetare va urmari
remiterea acestuia la plata la banca trasului prin circuit bancar, in timp util, astfel incat titlul sa fie
achitat in ziua platibila.
Marimea taxei de forfetare si a comisioanelor se stabilesc de catre conducerea fiecarei banci
comerciale, luandu-se in calcul o marja globala de risc calculata in functie de conditiile contractului de
import- export.

2.4 Verificarea garantiei creditelor

Pentru asigurarea creditelor in situatia in care imprumutatul nu-si executa obligatiile
contractuale de rambursare a ratelor scadente, plata dobanzilor si a celorlalte obligatii rezultate din
contract, banca solicita clientilor garantii asiguratorii, care pot fi oferite de debitori si de terte persoane
fizice sau juridice, numite giranti.
Valoarea minima a garantiilor acceptate de banca va fi cel putin egala cu datoria cea mai mare a
debitorului, formata din creditul aprobat plus dobanda pana la rambursarea primei rate din imprumut.
Garantiile care pot fi acceptate de banca se impart in doua categorii: garantii reale si garantii
personale.
Garantiile reale sunt mijloacele juridice de garantare a obligatiilor prin afectarea unor bunuri
ale debitorului in vederea executarii obligatiei asumate.
Garantiile reale confera creditorilor dreptul de preferinta in temeiul caruia, in cazul executarii
silite, din valoarea bunului respectiv se va asigura satisfacerea integrala a creditului garantat si al
dobanzilor aferente.
Garantiile reale, respectiv ipoteca si gajul, sunt singurele garantii ce asigura bancii un privilegiu
in raport cu alti creditori, motiv pentru care, in procesul garantarii creditelor, acestora li se va da
importanta cuvenita, cu atat mai mult cu cat prin intermediul lor, anumite bunuri din patrimoniul
imprumutatilor sau garantiilor sunt destinate sa acopere sumele de bani datorate bancii si nerambursate
de imprumutati.
Garantiile personale sunt angajamente asumate de o persoana fizica sau juridica prin care
aceasta se obliga sa execute obligatia debitorului, in cazul neexecutarii ei de catre imprumutat. Garantia
personala poate imbraca forma fidejusiunii, cautiunii, a scrisorilor de garantie emise de banci, institutii
financiare, ministere etc.
Alte garantii mai importante sunt:
77

gajarea cambiilor si biletelor la ordin (cesiunea de creanta);

depozitele in lei si valuta. Disponibilitatile banesti existente in conturile imprumutatilor sau
altor persoane fizice si juridice cu cont la unitatile bancare pot constitui garantii la creditele solicitate,
adica acestea se constituie in depozite distincte, create in scopul exclusiv al garantarii creditelor.
Depozitele create in scopul garantarii unui credit se pot constitui atat de imprumutat cat si de o terta
persoana fizica si juridica care garanteaza pe imprumutat;
asigurarea bunurilor acceptate in garantie pe toata perioada creditarii pentru riscurile specifice
fiecarei categorii de bunuri.
Moderatorul de crediteva urmari ca valoarea asigurata sa fie cel putin agala cu valoarea creditului si a
dobanzilor plus o marja de risc de 20%;
drepturile de despagubire rezultate din politele de asigurare se cesioneaza in favoarea bancii
pana la negocierea integrala a datoriei;
polite de asigurare a riscului de neplata emise de societati de asigurare (asigurarea riscului
financiar) agreate de catre banca.
Cesiunea de creanta desi nu face parte din categoria garantiilor reale sau personale intrucat este
un mijloc specific de transmitere a obligatiilor, se constituie pentru garantarea propriu-zisa a creditelor
acordate de banca si reprezinta o conventie scrisa prin care un creditor transmite o creanta a sa unei alte
persoane. Creanta trebuie sa indeplineasca cumulativ mai multe conditii: sa fie certa, lichida si
exigibila.
Garantiile in vederea acceptarii lor de catre bancile comerciale, trebuie sa indeplineasca cumulativ
urmatoarele conditii:
-sa poata fi transformate rapid in lichiditati;
-sa fie materializate sub forma unui titlu, inscris autentic etc.;
-bunurile sa fie in circuitul civil, sa se afle in proprietatea solicitantului sau a girantului si sa nu fie
afectate de alte creante;
-proprietarul bunurilor sa aiba capacitatea de a le gaja sau ipoteca;
-existenta pietelor de desfacere sau de potentiali cumparatori pentru bunurile propuse drept
garantie;
-bunurile propuse a fi luate in garantie sa fie in stare buna de functionare si sa se incadreze in uzura
maxima admisa de normele tehnice in vigoare privind evaluarea activelor fixe.
Creditele acordate de bancile comerciale si dobanzile aferente acestora sa fie acoperite integral cu
garantii asiguratorii. Valoarea bunurilor acceptate drept garantie se determina prin aplicarea unui
coeficient in functie de marimea riscului stabilit in valorificarea acestora.

Garantiile constituite in vederea obtinerii creditelor bancare indeplinesc mai multe functii, astfel:
-stimuleaza si asigura respectarea disciplinei contractuale prin executarea in mod corespunzator si
la termen a obligatiilor asumate de catre imprumutat;
-asigura securitatea creditului prin faptul ca garantia poate fi valorificata de banca comerciala in
vederea acoperirii creditului nerestituit si a dobanzilor neachitatede catre debitor;
-asigura economisirea de lichiditati, in sensul ca imprumutatul dovedeste ca dispune de lichiditati
potentiale.
Pentru cresterea importantei si eficientei garantiilor bancare apreciem ca se impun urmatoarele
masuri:

utilizarea pe scara larga a scrisorilor de garantie bancara aceasta forma de garantie fiind
sigura, usor de executat si cu costuri reduse;

finalizarea procesului de constituire, de catre banci, a bazelor de date privind clientii proprii
utilizatori de credite, care sa le permita pe viitor sa micsoreze nivelul garantiilor pentru creditele
78

acordate, sau chiar sa acorde credite pe baza de garantii morale si analiza proiectului ce urmeaza a fi
finantat;

introducerea garantiilor sub forma portofoliului de valori mobiliare;

extinderea garantiilor sub forma gajului cu deposedare;

extinderea garantiilor sub forma depozitelor colaterale (valuta de constituire a acestor

depozite va fi numai cea cotata de BNR pentru o mai mare siguranta).
Cu cat portofoliul de garantii al bancii este mai diversificat, cu atat gradul de expunere al bancii
este mai redus si invers. Apreciem ca extinzand acest portofoliu de garantii, bancile vor beneficia de
dispersia riscurilor aferente unui tip de garantie, intr-o anumita perioada.

1.
2.
3.
4.
5.
6.

Prudenta bancara,ca principiu fundamental de politica bancara,obliga bancile comerciale sa se

asigure ca solicitantii de credite dispun de capacitati certe de rambursare a creditelor si de constituire a
unor garantii asiguratoare la valoarea creditului si dobanzilor aferente.
Existenta garantiei materiale a creditului izvoraste din necesitatea asigurarii concordantei intre
stocurile de valori materiale si creditele acordate pentru constituirea lor si din necesitatea efectuarii
unui control riguros asupra modului de folosire a valorilor materiale si a miscarii acestora in economia
nationala.
Obiectivele generale ale verificarii creditelor sunt urmatoarele:
reliefarea volumului, stucturii si calitatii valorilor materiale achizitionate pe seama resurselor
imprumutate;
urmarirea conditiilor de pastrare a stocurilor si a modului de tinere a evidentei economice;
orientarea eforturilor agentilor economici si bancilor in vederea eliminarii cauzelor care au
generat fenomene negative in procesul utilizarii creditelor;
realizarea unei concordante permanente intre creditele acordate si valoarea constituita pe seama
acestora;
sanctionarea pe linie de credit a agentilor economici care incalca clauzele inscrise in contractele
de credit.
Din punct de vedere al modalitatilor in care se realizeaza, verificarea garantiei creditelor poate
fi:
faptica, realizata prin constatari la fata locului;
scriptica, efectuata pe baza bilantului contabil, balantei de verificare si altor informatii oferite
de evidenta economica.
Fiecare din cele doua modalitati, in functie de momentul realizarii poate fi:
prealabila, este desfasurata cu prilejul negocierii contractelor de imprumut si acordarii
creditelor;
ulterioara, desfasurata dupa acordarea creditelor in pocesul de utilizare si monitorizare al
acestora.
Trasaturile specifice care confera verificarii faptice o identitate proprie sunt:
se desfasoara ori de cate ori bancile considera ca este necesara si in consecinta, nu are o
periodicitate anume stabilita;
utilizeaza procedee specifice legate de numararea, cantarirea, masurarea, observarea;
se realizeaza in principiu prin sondaj si priveste aspecte legate de constituirea / conservarea
stocurilor de valori materiale;
rezultatele sale sunt consemnate in acte de control numai daca sunt constatate deficiente in
gospodarirea stocurilor;
implica consecinte imediate pe linie de credite;
nu stabilesc volumul real al garantiei, ci numai modul in care au fost respectate anumite
conditii pe care trebuie sa le indeplineasca stocurile creditate.
79

1.
2.
3.

Obiectivele specifice ale verificarii faptice vizeaza indeosebi urmatoarele aspecte:

confruntarea diferitelor evidente conduse pe linia stocurilor si compararea stocurilor efective cu
cele scriptice;
urmarirea unor aspecte ce tin de existenta stocurilor, referiri la vechime, calitate, mod de
pastrare;
urmarirea necesitatii si miscarii stocurilor prin prisma consumurilor de fabricatie, desfacere;
necesitatea constituirii, respectarii normelor legale de evidenta si folosire.
Verificarea scriptica prealabila realizeaza analiza pe baza bilantului contabil a structurii
patrimoniului agentilor economici asupra caruia se constituie dreptul de gaj al bancii si veridicitatea
eventualelor scrisori de garantie emise de banci din tara si stainatate, respectiv a titlurilor de valoare
gajate.
Verificarea scriptica ulterioara se realizeaza avand la baza elementele specifice evidentei
economice, in special a celei contabile.
Prezinta urmatoarele particularitati:
presupune o anumita periodicitate in desfasurare;
se realizeaza ulterior momentului pentru care sunt intocmite instrumentele contabile, din care
motiv este necesar actualizarea datelor;
rezultatele sale sunt reflectate in situatii specifice intocmite cu acest prilej indiferent de sensul
acestora;
are in vedere stocuri de valori materiale si cheltuielile in ansamblul lor.
Activitatea de verificare scriptica ulterioara poate fi realizata prin doua metode, in functie de
continutul operatiilor pe care le presupune si care sunt cunoscute sub denumirea de :
metoda bilantiera (directa);
metoda nebilantiera (indirecta).
Metoda bilantiera (directa) este mai complexa si presupune si o analiza a nivelului soldurilor
conturilor de bilant, raspunzand mai bine unor necesitati de informare suplimentara privind volumul si
structura stocurilor si, implicit, a surselor care le acopera.
Metoda nebilantiera simplifica mult activitatea de control bancar. Are drept suport
consecintele unei utilizari nerationale a valorilor materiale si banesti de catre agentii economici,
concretizata in imobilizarea de fonduri, urmarind in final sa puna de acord volumul creditelor
nerambursate la scadenta cu volumul imobilizarilor existente.
Urmarind efectele procesului de utilizare a fondurilor, foloseste o serie de informatii obtinute in
principiu prin alte cai decat cele legate de bilantul contabil, cum ar fi:
rezultatele controlului faptic al garantiei creditului;
raportarile statistice catre diferite nivele de decizie din intreprinderi;
evidentierile operative si contabile analitice pe linia stocurilor;
concluziile organelor bancare privind situatia financiara a agentilor economici desprinse din
analiza cererilor de credite.
Toate aceste informatii servesc la actualizarea imobilizarilor pana in momentul verificarii
garantiei.
Astfel, in cazul metodei bilantere rezultatele verificarii garantiei se stabilesc prin compararea
angajamentelor de credite (A) cu garantia disponibila pentru aceste credite (G), din comparare putand
rezulta :
un plus de garantie , cand A < G
un minus de garantie, cand A>G
In cazul utilizarii metodei nebilantiere rezultatele verificarii se stabilesc prin compararea
imobilizarilor reflectate in creditele nerambursare la scadenta (Icns) cu imobilizarile actualizate (Ia),
din comparare putand rezulta :
un plus de garantie , cand Icns > Ia
80

un minus de garantie, cand Icns < Ia.

Capitolul 3: DOBANDA SI ROLUL SAU IN ECONOMIE

3.1. Aspecte generale privind dobanda
Dobanda poate fi definita ca reprezentand o forma de remunerare a creditului de catre debitor,
pentru folosirea capitalului imprumutat. Astfel, dobanda poate fi privita ca pret al capitalului
imprumutat si poate fi analizata atat ca marime absoluta cat si in marime relativa (sub forma de rata
procentuala).
Asupra dobanzii si rolului acesteia s-au formulat, in cadrul economiei de piata, mai multe acceptiunii,
astfel:
conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall) abordeaza dobanda ca fiind reglementata de rata
profitului ce se poate obtine prin folosirea capitalului sau ca pret care trebuie platit pentru folosirea
capitalului, pret stabilit ca echilibru intre cererea globala de capital si stocul de capital oferit pe piata.
conceptul neoclasic (Irving Fischer) defineste dobanda ca reprezentand pretul banilor in momentul
actual exprimat in banii de maine.
Conceptul keynesist defineste dobanda ca o recompensa pentru renuntarea la lichiditati pe o anumita
perioada de timp. Potrivit aceleeasi conceptii, rata dobanzii poate fi un instrument de influentare a
volumului de investitii si de combatere a recesiunii si somajului.
Dobnda este un concept care oglindete numeroase aspecte din viata economic avnd o mare
capacitate de a releva sintetic creterea si tensiunile unei economii.
In prezent, s-au conturat si se confrunt doua optici cu privire la dobnda, una restrns si alta
lrgit.
Dobnda in sens restrns, const in acel excedent ce revine proprietarului capitalului dat cu
mprumut, ca rsplat pentru cedarea dreptului de folosin a numerarului pe un timp determinat.Ea
este suma de bani pltit de debitor ,creditorului su pentru dreptul de utilizare a mprumutului acordat
pe un timp limitat.Pentru debitor dobnda este o cheltuial,iar pentru creditor este un venit.
Dobnda n sens larg, este surplusul ce revine proprietarului oricrui capital utilizat n condiii
normale.Dobnda este preul specific pltit pentru a treia mare categorie de factori de produciecapitalul(Paul Samuelson)
Chiar dac cele dou sensuri atribuite dobnzii exprim aspecte specifice ale evoluiei creditului
i teoriei dobnzii, astzi conceptul de dobnd in sens larg este operaional.n acest context,formele
dobnzii in sens larg sunt urmtoarele:
-dobnda pe piaa monetar, care se aplic mprumuturilor pe termen scurt,mprumuturilor
contractate ntre bnci, respectiv ntre bncile comerciale i banca de emisiune;
-dobnda bancar de baz,care se practic pentru remunerarea certificatelor de depozit sau a
bonurilor de trezorerie;
-dobnda aplicat ntreprinderilor de ctre bnci i de alte instituii financiare.Ea const n
dobnda bancar de baz la care se adaug un agio, plusul respectiv fiind stabilit n funcie de credit i
de situaia economic a debitorului;
-dobnda perceput la operaiunile de scontare a efctelot de comer numit i tax de scont
comercial;
81

-dobnzi corelate pentru depozitele la vedere i la termen constituite de bnci, la casele de

economii;
-dobnzi pe piaa obligaiunilor;
rd

D
100
C

-dividende pentru aciunile deinute la societile pe aciuni.

Rata dobnzii sau mrimea relativ a dobnzii este raportul procentual ntre masa
dobnzii(anuale) i capitalul utilizat n condiii normale. Ea poate fi considerat preul pltit pentru
folosirea sumei de 100 uniti monetare pe termen de un an.Formula de calcul este urmtoarea:
Unde:
rd =rata dobnzii
D=dobnda total
C=capital mprumutat
Rata dobnzii n contextul opticii lrgite presupune raportarea dobnzii la capitalul tehnic n
expresie bneasc, indiferent dac resursele bneti au o provenien intern sau una extern.
Asupra ratei dobnzii influeneaz conjunctura economic i politic att din interiorul fiecrei
ri, ct i pe plan internaional.
Asupra nivelului dobnzii influeneaz n primul rnd raportul dintre cererea i oferta de capital
de mprumut.n raportul dintre cererea i oferta de credit, rata dobnzii se afl n postura de variabil
independent, ct i n rolul de variabil dependent.n timp ce oferta de capital este o funcie
cresctoare de rata dobnzii aceasta fiind dat de acel nivel care reprezint remuneraia sacrificiului
mprumutului care schimb o satisfacie prezent contra unei satisfacii viitoare, cererea de capital este
o funcie descresctoare de rata dobnzii, cci aceasta este un cost pentru participani.
Alturi de raportul dintre cererea i oferta de capital de mprumut,asupra nivelului dobnzii,
respectiv asupra ratei dobnzii acioneaz i ali factori.Se au in vedere urmtorii factori:
1.Riscul pentru cel ce acord capitalul de mprumut.Cu ct posibilitatea returnrii capitalului
este mai mare, cu att riscul este mai mic, iar n condiiile cnd ceilali factori sunt considerai constani
n aciunea lor, rata dobnzii este mai mic.Invers,cu ct posibilitatea returnrii capitalului mprumutat
este mai mic,cu att riscul este mai mare i deci rata dobnzii este mai mare.
Deci,dobnda poate fi privit ca o mrime compus din dou elemente i anume:
-dobnda propiu-zis, care este preul pltit pentru dreptul de folosire a mprumutului i care se
determin prin aciunea cererii i a ofertei, mrimea ei reprezentnd baza ratei dobnzii
-prima de asigurare contra riscurilor, care variaz de la caz la caz, n funcie de situaiile
concrete de acordare a mprumutului. Dac baza ratei dobnzii este aceeai pentru toate
mprumuturile,rata dobnzii fiecrui mprumut se schimb prin intervenia factorilor de risc.
2.Inflaia este un alt factor de influen asupra ratei dobnzii.De regul, rata dobnzii se
majoreaz cu rata inflaiei.n perioadele n care inflaia se resimte n economia unei ri, rata dobnzii
va fi mai mare dect n perioadele neinflaioniste.
3.Durata creditului influeneaz rata dobnzii.De fapt influena este reciproc.Dac mprumutul
este pe termen scurt i rata dobnzii este ridicat, atunci va crete cererea de credite pe termen scurt,
ceea ce va duce la reducerea ratei dobnzii pentru asemenea credite, paralel cu creterea ratei dobnzii
la creditele pe termen lung(5-10 ani).
Desigur, rata dobnzii mai poate fi influenat i de ali factori, unii strict conjuncturali, alii cu
aciune permanent.Un factor care poate influena la un moment dat rata dobnzii l constituie costul
procesului de acordare de mprumuturi.La mprumuturile mari i care se rentorc la creditori dintr-o

82

dat(un singur termen de scaden), costurile sunt mult mai mici dect n cazul mprumuturilor mici i
care se returneaz creditorului n rate.
Dobnda indeplinete anumite funcii bine determinate n cadrul mecanismului economic,alturi
de alte prghii i instrumente de intervenie n economie, statul folosind dobnda pentru atingerea
obiectivelor stabilite prin planul naional unic.
Se poate afirma c ndeplinete urmtoarele funcii:
-prghie de influenare a activitaii economice desfurate de intreprinderile creditate;
-modalitate de a asigura instituiilor bancare recuperarea cheltuielilor efectuate i realizarea
unui beneficiu normal;
-prghie de redistribuire n anumite situaii, pe cale ocolit, a venitului net creat de ntreprinderi.
Rolul dobnzii n economie nu poate fi redus la faptul c constituie cel mai important venit
realizat de bnci, nu trebuie subestimat contribuia acesteia la crearea premiselor ca instituiile bancare
s funcioneze pe principiile autogestiunii.Dei nu desfoar o activitate direct productiv,bncile au
un rol deosebit de important n buna desfurare a activitii economico-sociale
Bncile efectueaz o multitudine de cheltuieli, care n virtutea autogestiunii economicofinanciare trebuie acoperite din veniturile realizate, n cadrul crora dobnda deine ponderea
hotrtoare.Pe seama veniturilor realizate trebuie s se asigure bncilor obinerea unui beneficiu care s
permit constituirea fondurilor specifice bncilor, precum i a fondurilor de stimulare a personalului
bancar
Cretera rolului dobnzii n economie ,sporirea influenei sale pozitive, pot fi asigurate nu prin
activizarea unei anumite funcii, ci a tuturor in ansamblul lor.Influena sa pozitiv poate fi sporit
numai dac aciunea sa este corelat cu aciunea celorlalte prghii de intervenie n economie.
Forme ale dobanzii
Diversitatea activitatii economice, precum si tipologia creditorilor si debitorilor antreneaza
forme ale dobanzii, dupa cum urmeaza din clasificarea acestora.
Exista mai multe criterii in functie de care se face analiza tipurilor de dobanzi.
A. Din punct de vedere al bancii, se disting: dobanda bonificata si cea perceputa
a) Dobanda bonificata: reprezinta nivelul dobanzii cu care sunt remunerate disponibilitatile banesti ale
celor care si-au constituit depozite bancare. In general, dobanda bonificata este mai scazuta decat
dobanda perceputa la credite.
Factorii care influenteaza nivelul acestei dobanzi sunt:
rata inflatiei
rata de refinantare (taxa oficiala a scontului)
ratele dobanzilor practicate de celelalte banci comerciale.
b) Dobanda perceputa: exprima dobanda incasata de banci de la clientii care beneficiaza de creditele
acordate.
Factorii de influenta ai acestei dobanzi sunt:
erodarea monetara
83

nivelul cheltuielilor cu operatiunile bancare

gradul de risc
profitul bancar
rezerva minima obligatorie.
In economia romaneasca, in perioada anilor 60- 80 s-au practicat dobanzi simbolice in cazul
creditelor acordate intreprinderilor. In perioada 1960 1967 s-a practicat o dobanda anula de 1 % 2%
(pentru creditele pe termen scurt), urmand, apoi o majorare pana la 4-5%. Sub influenta cerintelor FMI,
dobanda a fost majorata la 7-8%. Pentru cazul dobanzilor bonificate, s- a mers pe ideea ca economiile
populatiei nu trebuie incurajate, deci nivelul a fost foarte scazut. Odata cu trecerea la economia de piata
rolul dobanzii a fost reconsiderat si pus in legatura cu rata inflatiei.
B. Din punct de vedere al nivelului la care se practica dobanda, se disting:
- taxa oficiala a scontului (tos);
- taxa privata a scontului (tps);
- dobanda practicata intre intreprinzatori;
- dobanda practicata pentru titluri guvernamentale si alte efecte de comert emise de societati
comerciale.
Scontarea: reprezinta una dintre principalele operatii active ale bancilor comerciale,prin care
intreprinzatorul cedeaza bancii portofoliul de efecte comerciale, in schimbul unei sume de bani,
reprezentand valoarea nominala a cambiilor, diminuata cu un nivel al dobanzii, numit scont.
Astfel, taxa privata a scontului (tps) este dobanda la care bancile comerciale sconteaza cambiile
prezentate de intreprinzatori, si la care se acorda credite acestora.
Taxa oficiala a scontului (tos) este acel nivel al dobanzii la care banca centrala sconteaza cambiile
prezentate de bancile comerciale si acorda imprumuturi celorlalte banci (dobanda de refinantare). In
conditii normale, rata dobanzii perceputa de banca centrala (tos) este mai mica decat rata dobanzii
incasate de bancile comerciale (tps). Prin manevrarea taxei oficiale a scontului, banca centrala poate
actiona asupra volumului creditelor in economie, asupra balantei de plati externe, asupra atragerii de
capitaluri straine. Reducerea tos antreneaza o reducere corespunzatoare a dobanzilor bancare,
stimuleaza activitatea productiva si initiativa de a investi. In economia contemporana, ponderea
creditelor acordate sub forma scontului, este in general redusa, intre 5-10% din suma totala a creditelor.
Dobanda practicata intre intreprinzatori se refera la dobanda practicata la vanzarea marfurilor pe
datorie (creditul comercial) si are cel mai mare nivel din economie.
Alte forme ale dobanzii in functie de nivelul la care se practica se concretizeaza in:
- dobanda la creditul de licitatie, se determina in cadrul sedintelor de licitatie,saptamanal, ca urmare a
cererii si ofertei de capital. Stabilirea nivelului minim de pornire a licitatiei revine bancii centrale.
Factorii care influenteaza aceasta dobanda sunt: suma obtinuta sub forma de credit si termenul de
rambursare;
- dobanda la creditul lombard este dobanda aferenta creditelor acordate de banca centrala bancilor
comerciale sub forma de refinantare. Se stabileste zilnic la nivelul bancii centrale, poate fi modificata
84

fara preaviz si se plateste lunar, in ultima zi a lunii pentru toate creditele aferente lunii respective.
Prezinta cel mai ridicat nivel, cu scopul de a descuraja bancile sa apeleze la acest tip de credite;
- dobanda la rezervele minime obligatorie are un nivel foarte scazut comparativ cu rata dobanzii pe
piata si imbraca atat forma dobanzii bonificate cat si a unei dobanzi penalizatoare pentru neindeplinirea
rezervelor minime obligatorii.
C. Din punct de vedere al relatiei existente intre rata dobanzii si rata inflatiei, se realizeaza distinctia
intre dobanda nominala si dobanda reala.
Aprecierile privind nivelul dobnzii au valabilitate atta vreme ct stabilitatea monetar asigur,
la expirarea scadenei mprumutului, recuperarea integral a valorii avansate, respectiv o putere de
cumprare echivelent momentului acordrii mprumutului. Ori, inflaia cu toate consecinele sale
afecteaz i acest proces i pune pe prim plan riscul eroziunii capitalurilor.
Riscul eroziunii capitalului se refer, nainte de toate, la dimensiunea pierderilor pe care
creditorul le poate nregistra prin faptul c valoarea real (la momentul de referin) a ratelor de
rambursare a mprumutului s nu mai aib capacitatea de acoperire integral a capitalului
mprumutat, evaluat n aceeai termeni.
n aceste condiii, creditorul nu renun a-i valorifica capitalul prin mprumuturi, dar, va cuta
prin atuurile creditului, s-i asigure o compensare corespunztoare, pentru eventualele pierderi cauzate
de deprecierea monetar sau creterea nivelului dobnzii.
innd seama de contextul inflaionist existent n mai toate rile, se impune constatarea c
dobnda capt o semnificaie mult mai profund dac se iau n considerare cele dou ipostaze ale sale:
- dobnda nominal, exprimat ca atare prin rata curent de pia. Ea exprim raportul de
schimb dintre banii de azi i cei de mine. Dac rata nominal a dobnzii (de pe pia) este de 15% pe
an, nseamn c un leu de astzi echivaleaz cu 1,15 lei peste un an.
- dobnda real, ca diferen ntre dobnda nominal i gradul de eroziune al capitalului,
determinat de evoluia procesului inflaionist. n acest context, dobnda real este direct proporional
cu dobnda nominal i invers proporional cu gradul de depreciere monetar. Astfel rata real a
dobnzii se poate obine din relaia:

rr =

1 rn
- 1 , n care:
1 ri

rr - rata real a dobnzii,

rn - rata nominal a dobnzii,

ri - rata inflaiei.
Considernd o rat a inflaiei de 2% i o rat nominal a dobnzii de 10%, vom avea:
1 0,1

rr = 1 0,2 - 1 = - 8,34%
Deci, n cazul n care rata inflaiei are valori sczute (sub 1%) atunci numitorul poate fi
aproximat cu 1, iar rata real cu diferena dintre rata nominal i rata inflaiei.
Dac ns rata inflaiei ar fi de 50% pe an, iar rata nominal a dobnzii ar fi de 20% pe an
rezult o rat real a dobnzii egal cu 20%, respectiv:
1 0,2

rr = 1 0,5 - 1 = - 20%
Din punct de vedere teoretic orice rat a inflaiei pozitiv implic un proces de erodare a
dobnzii sau chiar a capitalului avansat.

85

n primul exemplu, a avut loc un proces de erodare a dobnzii ncasate (diminuarea acesteia de
la 10% la 8% real), iar n cel de-al doilea exemplu procesul de erodare a afectat chiar capitalul
avansat. Erodarea capitalului are loc ori de cte ori rata real a dobnzii este negativ sau este relaia:
1 rn
1.
1 ri
innd seama de aceste influene i de probabilitatea redus a anticiprii corecte a ratei inflaiei,
rata nominal a dobnzii poate fi fix sau variabil. Rata fix a dobnzii se practic n perioade de
stabilitate monetar i se stabilete prin contractul de mprumut nc din momentul acordrii creditului.
Nivelul ei nu se modific dect n mod cu totul excepional nainte de scaden. Rate variabile ale
dobnzii sunt practicate n perioade de instabilitate monetar. Folosirea unor asemenea rate trebuie
neleas ca o msur de protecie pentru creditori (cnd ratele dobnzii sunt n cretere), dar i pentru
debitori (dac pe pia tendina este de scdere a nivelului ratei dobnzii).
Cum procesul inflaionist exist, rata real a dobnzii devine un indicator foarte important
pentru agenii economici .

D. Din punct de vedere al perioadei t pe care se acorda creditul si al capitalizarii dobanzii se poate
face distinctia intre dobanda simpla si dobanda compusa.

3.2.Metode de calcul a dobnzilor

Determinarea dobanzii prezinta deosebita importanta in activitatea practica de creditare. In cele
ce urmeaza sunt prezentate metodele frecvent intalnite in calcularea dobanzii.
a) pentru conturile curente;
b) pentru creditele bancare acordate si depozitele constituite;
c) pentru scontarea si rescontarea efectelor de comert;

a).Metoda de calcul a dobnzilor din contul curent

Determinarea dobnzilor aferente operaiilor bancare curente ale clienilor bncilor este relativ
complex, att datorit diversitaii, multitudinii operaiilor ct i datorit tehnicii de lucru utilizate.
Stabilirea volumului dobnzii aferent operaiunilor n cont curent se poate realiza prin trei
metode:
-metoda direct;
-metoda indirect;
-metoda n scar.
Toate aceste metode se bazeaz pe utilizarea numerelor de dobnzi i a divizorului fix.
Metoda direct
Utilizarea ei presupune funcionarea contului bancar al clientului doar sub forma unui cont de
disponibil.
n vederea stabilirii dobnzii aferente unei perioade date se vor parcurge urmatoarele etape:
86

a.nregistrarea sumei n cont(operaii de pli n debitul contului deschis la banc, operaiuni de

ncasri n creditul contului)
b.Determinarea numrului de zile t cuprins ntre momentul efecturii operaiei i momentul
nchiderii contului.
c.Stabilirea numerelor de dobnzi N
Relatia de calcul este:
N=C*t
Unde:
C=capitalul depus/ridicat de la banc
t=numrul de zile calculat
Determinarea numerelor de dobnzi se face pe fiecare operaie (n cazul n care fiecare operaie
are loc n alt zi) sau pe rulaj zilnic al operaiilor(n cazul n care ntr-o zi au loc mai multe operaii);
d.Stabilirea totalului numerelor debitoare TND,a totalului numerelor TNC, i a soldului
numerelor de dobnzi SN ce poate fi creditor, reflectnd un disponibil n contul bancar;
e.Calculul valorii divizorului fix:
D fix

100 * 360
rd

unde:
rd= rata dobnzii.n principiu este o rat a dobnzii unic, anual,aceeai i pentru debitul i
pentru creditul contului;
f.Determinarea dobnzii.
Se utilizeaz urmtoarea relaie de calcul:
D

SN C
D fix

Metoda n scar
Utilizarea ei permite funcionarea contului clientului sub form de cont curent(posibilitatea de a
avea la un moment dat slod debitor sau sold creditor)
n vederea stabilirii dobnzii aferente unei perioade date se parcurg urmatoarele etape:
a.nregistrarea sumei C n cont ;
b.Stabilirea soldului contului la sfritul fiecrei zile n care au loc operaii de ncasri i/sau
pli;
c.Determinarea numrului de zile t n care soldul contului rmne nemodificat(este reprezentat
de intervalul -n zile- dintre dou operaii consecutive din zile diferite);
d.Calculul numerelor de dobnzi N aferente fiecrei zile sau moment n care a avut loc
modificarea soldului;
e.Determinarea numerelor de dobnzi debitoare TND i a totalului numerelor de dobnzi
creditoare TNC.n cazul n care se utilizeaz o rat unic a dobnzii(aceeai pentru operaiunile debitoare
i creditoare) se va stabili i valoarea soldului numerelor de dobnzi SND(C) (debitoare sau creditoare)
f.Stabilirea valorii divizorului fix.n cazul n care se utilizeaz rate ale dobnzii diferite debitcredit, se vor determina separat divizorii fixi pentru dobnzile debitoare ct i pentru cele creditoare;
g.Calculul dobnzii.n cazul dobnzii unice, se va utiliza aceeai relaie ca i n cazul metodei
directe.

87

n cazul n care avem rate ale dobnzii diferite pentru debit i pentru credit, relaia de calcul
devine:
D

TND ( C )
D fixD ( C )

unde:
TND(C) =total numere de dobnzi debitoare sau creditoare
DfixD(C)=divizor fix debitor sau creditor
In practica, pentru dobanda creditoare se utilizeaza si notiunea de dobanda acordata sau
bonificata, iar pentru dobanda debitoare se utilizeaza termenul de dobanda perceputa.
Aplicaie
Soldul iniial la nceputul lunii iunie al unui agent economic este de 100000 lei.n data de 10
iunie se achit obligaiile fiscale, n sum de 500000 lei.n data de 14 iunie se acghit o factur n
valoare de 400000 lei.n data de 21 iunie se lichideaz un debitor n sum de 300000 lei i n aceeai zi
se ridic numerar pentru plata salariilor,n sum de 190000 lei.n ziua de 29 iunie agentul economic
pltete un creditor n sum de 110000 lei.
tiind c banca utilizeaz o rat a dobnzii anuale debitoare de 36% i o rat a dobnzii anuale
creditoare de 18%, s se stabileasc dobnda la sfritul lunii iunie precum i soldul final al contului la
sfritul lunii.
Pentru rezolvarea aplicaiei se va utiliza tehnica tabelar:
Data
Suma
Sold
T
N=Sold*t
D/C
1.06
100000
100000
4
400000
C
4.06
700000
800000
6
4800000
C
10.06
500000
300000
4
1200000
C
14.06
400000
100000
7
700000
D
21.06
300000
190000
10000
8
80000
C
29.06
110000
100000
1
100000
D
30.06
2440
97560
Din ultima coloan din tabel avem:
TND=700000+100000=800000;
TNC=400000+4800000+1200000+80000=6480000
Fiind utilizate rate ale dobnzii diferite debit-credit se vor stabili divizori fixi separat pentru debit i
credit:
Dobnda se determin n acest caz separat:
D fixD

DC

D fixC

100 * 360

1000
36

TNC
6480000

3240lei
D fixC
2000

DD
88

100 * 360
2000
18

TND
800000

800lei
D fixD
1000

De unde :
D=DC-DD=3240-800=2440lei;dobnd creditoare
Metoda indirecta
Metoda indirect, mai rar practicat de banc, apeleaz la un artificiu de calcul, datorit faptului
c nu se cunoate precis momentul ncheierii contului. Se calculeaz o dobnd fictiv, cuprins ntre
momentul deschiderii contului i momentul nceperii operaiilor de cont. Atunci cnd se cunoate
momentul nchiderii contului se va calcula o dobnd total pentru perioada cuprins ntre momentul
deschiderii contului i cel al nchiderii acestuia. Din dobnda total se deduce dobnda fictiv, astfel
nct se obine o dobnd real.
b).Dobnda activitii de creditare
n cazul creditelor acordate pe termen mijlociu i lung, rambursarea are loc n forma ratelor
anuale,trimestriale sau semestriale.Exist mai multe metode ce permit calculul ratelor i dobnzilor
aferente acestora:
Metoda 1:Rambursarea n trane egale plus dobnda asupra sumei de rambursat
Considerm un credit n valoare de 1600000lei,acordat pe o perioad de 4 ani, cu o dobnd de
16% annual,rambursabil n 8 rate.S se stabileasc valorile de rambursare.
Rezolvare:
Se utilizeaz relaia de calcul a dobnzii simple aplicat la restul de plat:
Di

C i * rdi * t i
100 * 360

unde:
Ci=rest de credit de rambursat;
rd=rata dobnzii,exprimat procentual;
ti=numrul de zile ntre dou momente succesive de rambursare:
rata lunar
=30 zile
rata trimestrial =90 zile
rata semestrial =180 zile
rata anual
=360 zile.
i=1,.n
n acest caz dobnda se va determina astfel:
unde:
x * 16 *180
Di i
100 * 360
x1 1600000 xi 1 xi 200000

xi=partea de credit ce nu a fost nc rambursat

i=1,.8
n determinarea valorii de rambursat exist corelaia:
xi xi 1 T

unde:
T=trana de credit rambursabil periodic. Ea se poate determina potrivit relaiei:
unde:
C=valoarea iniial a creditului;
T

C
Nr

89

Nr=numrul de rate n care se ramburseaz creditul.

n acest caz valoarea unei trane este:
T

1600000
200000lei
8

Ealonarea unui credit i calculul ratelor prin metoda regresiv:

Credit
Dobnda
Trana
Rata
1600000
128000
200000
328000
1400000
112000
200000
312000
1200000
96000
200000
296000
1000000
80000
200000
280000
800000
64000
200000
264000
600000
48000
200000
248000
400000
32000
200000
216000
200000
16000
200000
216000
Total
576000
1600000
2176000
n cazul n care rambursarea se face n rate trimestriale,numrul de zile va fi de 90 zile, iar n
cazul n care rambursarea se face n rate lunare numrul de zile va fi 30, metodologia de lucru va fi
aceeai.
Metoda 2:Rambursarea n trane egale plus dobnda asupra tranei pe toat perioada de
creditare(metoda progresiv)
Considerm acelai exemplu ca i n cazul metodei regresive:
-mrimea creditului=1600000lei
-rambursarea=4 ani
-rata dobnzii=16%
-tran semestrial T=200000lei
-felul ratelor:semestriale,8 rate.
Determinarea dobnzii se realizeaz cu urmtoarea relaie general:

Di

Ti * rdi * t i
100 * 360

unde:
Ti=trana din credit ce se ramburseaz n momentul respectiv;
rd=rata dobnzii;
ti=intervalul de timp cuprins ntre momentul acordrii creditului i momentul rambursarii lui.
Tranele pot fi rambursate lunar, trimestrial,semestrial sau annual.n funcie de acest fapt, se va
determina ti:
ti=n*t
unde:
n=numrul tranei;
t=numarul de zile dintre dou rambursri consecutive.
n acest caz, dobnda se determin cu relaia de calcul urmtoare:
i=1,8; ti=180*I
200000 * 16 * t i
Di
100 * 360
90

Modul de rambursare este prezentat n tabelul urmtor:

Credit
de Scadena
Dobnda
Rata
rambursat
200000
180
16000
216000
200000
360
32000
232000
200000
540
48000
248000
200000
720
64000
264000
200000
900
80000
280000
200000
1080
96000
296000
200000
1260
112000
312000
200000
1440
128000
328000
1600000
X
576000
2176000
n cazul ratelor trimestrale scadena pn la sfritul perioadei de creditare, exprimat n zile va
fi de : 90, 180,270, iar n cazul celor lunare 30, 60, 90, 120
Metoda 3:Metoda ratelor egale
Presupune utilizarea tabelelor de calcul pentru determinarea volumului dobnzilor aferente
ratelor scadente.Aceast metod este cunoscut i sub denumirea de metoda francez i asigur
posibilitatea determinrii unor rate egale de rambursare a mprumutului.
Pentru calculul ratelor egale de rambursare a creditului se utilizeeeaz urmtoarea relaie de
calcul a anuitii:
a C*

rd
100
1

r
1 d
100

unde:
a=anuitatea;
C=valoarea creditului;
rd=rata dobnzii;
n=numarul de rate.
c) Calculul dobanzii in cazul scontarii si rescontarii efectelor de comert;
Dobanda, care poarta denumirea de scont se calculeaza dupa urmatoarea relatie:
S= V n z r s
Unde, S = scontul;
V = valoarea nominala a titlului de credit;
nz = numarul de zile pana la scadenta;
rs = procentul ratei dobanzii sau taxa scontului.

91

3.3 Tipuri de dobnzi

Desfurarea unor multiple activitai, implic calculul dobnzilor aferente.n acest sens pot fi
regsite urmtoarele tipuri de dobnzi:
Dobnda simpl
Se utilizeaz n cazul n care este luat n considerare o perioad de pn la un an , cu o singur
achitare a dobnzii(la scaden).
Relaia de calcul este:
unde:

C * t * rd
100 * 360

D=suma dobnzii
C=capital
t=perioada de timp(exprimat n zile)
rd=rata dobnzii anuale(exprimat n procente)
Se obine astfel ceea ce se numete valoarea dobnzii zilnice
n cazul n care perioada de timp este exprimat n luni, relaia de calcul va deveni:
D

C * t * rd
100 *12

Se obine astfel ceea ce se numete valoarea dobnzii lunare

n varianta ultim,calculul ntregii dobnzi anuale se va realiza prin formula:
Pornind de la relaia de baz a dobnzii simple rezult n mod firesc i urmatoarele relaii
matematice:
D

C
t

C * rd
100

D *100 * 360
t * rd

D * 100 * 360
C * rd

rd

D *100 * 360
C *t

n cazul n care se are n vedere valoarea capitalului fructificat,relaia mbrac forma:

C f Ci D Ci

C i * t * rd
t * rd

Ci * 1

100 * 360
100 * 360

unde:
Cf=capital fructificat
Ci=capital iniial
92

D=dobnda
Urmrind aceast relaie pe axa timpului vom avea:
C f0 Ci

n momentul iniial dobnda este nul,deci:

-La sfritul primului an:
C f 1 C i D C i Ci *

rd
r

Ci * 1 d
100
100

-La sfritul celui de-al doilea an:

C f 2 Ci Ci *

rd
r
r
r

Ci * d Ci 2 * Ci * d Ci * 1 2 * d
100
100
100
100

.
-n momentul n:
r

C fn Ci * 1 n * d
100

Aceasta n condiiile n care dobnda nu este supus procesului de capitalizare.

Aplicaie
Presupunem existena unui capital depus la banc pentru 2ani n valoare de 100000lei pentru
care se bonific o dobnd anual de 20%. Se cere s se determine dobnda dup fiecare an i valoarea
capitalului fructificat total.
Dobnda dup un an este:
d1 C i *

rd
20
100000 *
20000lei
100
100

Iar capitalul devine:

C1 100000 20000 120000

Dobnda dup al doilea an:

r
20

d 2 2 * C i * d 2 * 100000 *
40000lei
100
100

Capitalul devine:
C 2 100000 40000 140000lei

Dobnda la dobnd (dobnda compus)

n cazul n care perioada de timp este mai mare de un an, i se realizeaz o fructificare i a
veniturilor obinute din dobnda aferent perioadei, apare aceast categorie special de dobnd.Este
vorba de aa numita dobnd interanual.
Este utilizat n cazul n care procesul de creditare se deruleaz pe o perioad mai mare de un
an, dobnda i creditul urmnd a fi rambursate la scaden.Se utilizeaz i n cazul n care exist
depozite bancare a cror dobnd se cuprinde, n momentul bonificrii,n depozitul iniial constituit.
93

Se identific dou situaii:

a.n cazul n care perioada este alctuit dintr-un numr de ani(subperioade)intregi.
n momentul iniial t0 se avanseaz capitalul iniial Ci. La sfritul primului an(perioad) t1
vom avea:
La sfritul celui de+al doilea an (perioade) t2,vom avea:
C f1 C i C i *
C f 2 C f1 C f1 *

rd
r

Ci 1 d
100
100

rd
r
r
r
r

C f1 * 1 d C i 1 d * 1 d C i * 1 d
100
100
100
100
100

.................................................................................................................................................
Dup n ani, n momentul tn, vom avea:

C f Ci * 1 d
100

unde:
n=numrul de ani avui n vedere
Termenul:
r

1 d
100

Este regsit n literatura de specialitate i sub denumirea de factor de fructificare(K)

n acest caz relaia de calcul va deveni:
Aceast relaie de calcul este valabil n cazul n care avem n vedere o perioad de baz egal
C f Ci * K n

cu un an.n cazul n care exist subperioade: semestru,trimestru,lun sau zile, relaia va suferi o
modificare:
-perioada de timp=m*n
-rata dobnzii va deveni:rd/m
-m=numrul subperioadelor dintr-un an.
n aceste condiii vom avea:
n cazul unei dobnzi semestriale vom avea m=2:
rd

C f Ci * 1

m * 100

n*m

rd

C f Ci * 1

2 *100

n cazul unei dobnzi trimestriale vom avea: m=4:

rd
C f Ci * 1

4 * 100

n*4

n cazul unei dobnzi lunare vom avea: m=12:

94

n*2

rd

C f Ci * 1

12
*
100

n*12

n cazul unei dobnzi zilnice vom avea:m=365:

b.n cazul n care calculul dobnzii se face pentru o perioad mai mare de un an,perioad

rd

C f Ci * 1

365 * 100

n*365

cuprinznd i pri fracionare de ani,relaia de calcul va deveni:

r
C f Ci * 1 d
100

t * rd
t * rd

* 1
Ci * K n * 1

100 * 360
100 * 360

unde:
n=numr de ani ntregi
t=partea fracionar dintr-un an
Aplicaie
Sa se determine ce capital vom avea dup 800 de zile(un an =360 zile),n cazul n care suma
iniial de 300000lei este plasat cu o rat a dobnzii de 20 % precum i valoarea dobnzii ncasate.
Dobnda continu
2

20
80 * 20

C f 300000 * 1
* 1
300000 * 1,44 * 1,044444 451200lei
100
100 * 360

D C f C i 451200 300000 151200lei

Acest procedeu presupune o cretere continu n fiecare clip, fa de celelalte abordri n care
creterea este n trepte, fragmentat pe perioade de timp prestabilite:lun,trimestru,semestru sau an.
Cu ct intervalele de timp sunt mai mici cu att diferena dintre dobnda aferent la dou
perioade consecutive este mai mic.Se poate ajunge astfel ca un proces care,n principiu,pn acum era
perceput ntr-un proces liniar.
r

C f Ci * 1

100
*
m

n*m

mprind anul n mperioade de dobnzi avem:

Cf

Cf

Cf

C i 1
p

C i 1
p

C i 1
p

1
*m*n
p

r *m*n
100*m

r *n
100

de unde rezult:

95

1
r

p m * 100
100 * m
p
r

1
C f C i * 1
p

n*m

tiind c:

1
e lim 1
p
p

rezult c pentru capitalul fructificat vom avea urmtoarea relaie de calcul:

r *n

C f C i * e 100

Dobnda medie
O problem cu caracter deosebit apare n cazul n care un client al bncii, beneficiar a mai multe
credite, cu dobnzi fixe, diferite,dorete s le nlocuiasc cu un singur credit.Aceasta ar prezenta pentru
el un avantaj real,avantaj ce rezult din simplificarea plii datoriei sale scadente.n acest scop este
necesar calculul valorii dobnzii medii.
Pentru calculul procentului mediu de dobnd considerm un numr de n credite
Ci,contractate la dobnzi diferite DI i pentru scadene diferite ti.
Dobnzile aferente acestor sunt:
-pentru primul credit:

D1

C1 * t1 * rd1

100 * 360
-pentru al doilea credit:
C 2 * t 2 * rd 2
D2
100 * 360
-pentru ultimul credit:
de unde rezult:
C n * t n * rd n
Dn
100 * 360
deci
D1 D2 ..... Dn Dni
C1 * t1 * rd1
100 * 360

C 2 * t 2 * rd 2
100 * 360

......

C n * t n * rd n
100 * 360

96

C1 * t1 * rd C 2 * t 2 * rd
C *t *r

.... n n d
100 * 360 100 * 360
100 * 360

rd m

C1 * t1 * rd1 C 2 * t 2 * rd 2 ..... C n * t n * rd n
C1 * t1 C 2 * t 2 ...... C n * t n

adic:
n

rd m

C
i 1

* t i * rdi

C
i 1

* ti

unde:
rdm=rata medie a dobnzii
Swap de dobnzi
Swapul de dobnd este un schimb de pli de dobnzi (mprumuturi sau hrtii de valoare
purttoare de dobnzi) ntr-o moned unic i prestabilit.
n acest sens se pot ntlni multiple forme de derulare a operaiei de swap:
-dobnd fix contra dobnd variabil
-dobnd variabil contra dobnd fix
-dobnd variabil contra dobnd variabil,dar la scadene diferite.
Dobnda fix este convenit n momentul contractrii mprumutului,n timp ce dobnda
variabil este cea stabilit de pia cu scadene diferite(1,3,6 luni)
Piaa SWAP cuprinde segmente ale pieei de capital pe care se deruleaz operaiuni financiare
cu scadene ntre 2 pn la 10 ani.
Operaia swap presupune existena a 2 persoane: pltitorul(iniiator) i destinatarul.
n cazul dobnzilor variabile ce apar n contractul swap se utilizeaz i o supratax convenit n
contractul swap. Aceast tax va majora corespunztor costul dobnzii variabile achitat la scaden.

3.4 Evoluii ale ratei dobnzii

Dobnzile acordate de bnci la depozitele persoanelor fizice i juridice au sczut foarte mult n
anul 2002,comparativ cu anii anteriori.
Dobnda la depozitele pe o lun era de 48% pe an n Februarie 2000, 38% pe an n ianuarie
2001,iar n iulie 2002 este de 20% pe an.
Dobnda la depozitele pe 3 luni era n ianuarie 1996 de 40% pe an, n noiembrie 1996 de 55%
pe an, n ianuarie 2001 de 40% pe an, iar n iulie 2002 de 23% pe an.
i la acest termen s-au efectuat reduceri de 2-3%, plafonul maxim fiind stabilit la un nivel al
dobnzilor de 23% pe an, palier care va rezista cu siguran pn la sfritul lunii august 2002.
Comparativ cu evoluia probabil a ratei inflaiei, depozitele la trei luni pot fi cele mai
profitabile.
Emisiunea de certificate pentru populaie este bonificat de Ministerul Finanelor cu 25% pe
an.Acesta este motivul pentru care bncile au redus cu circa 3% cele mai bune oferte pentru depozitele
constituite pe ase luni.
Rata dobnzii de referin a crescut de la 9% pe an n martie, la 9,03% n a patra lun din 2008,
nivel inferior celui al dobnzii de politic monetar, de 9,50% pe an.Banca central calculeaz dobnda
97

de referin sub form de medie ponderat ntre dobnzile de intervenie practicate de banca central n
luna
precedent.
Pentru luna mai 2008, nivelul ratei dobnzii de referin a Bncii Naionale a Romniei este de
9,50% pe an, iar hotrrea BNR este n conformitate cu statutul bncii centrale i ine seama de
evoluiile macroeconomice i monetare recente.
Dobnda de referin pentru aprilie este cu aproape 3 puncte procentuale peste cea din august
2007, de 6,10%, care a reprezentat un minim al ultimilor ani. n acea perioad ns, banca central
steriliza excesul de lichiditate din pia la o dobnd "a pieei ", rezultat din confruntarea ofertelor, n
timp ce n prezent, BNR pltete bncilor la depozitele atrase de la acestea o dobnd anual egal cu
cea de politic monetar.
Consiliul de administraie al BNR a hotrt, pe 26 martie, s majoreze dobnda de politic
monetar cu o jumtate de punct procentual, la 9,5%, ceea ce a reprezentat a patra majorare
consecutiv a dobnzii cheie a bncii centrale, dup cele din 31 octombrie 2007 (de la 7% la 7,5%), 7
ianuarie (de la 7,5% la 8%) i din 4 februarie (de la 8% la 9%).
Dobnda de politic monetar nu a mai fost la un nivel att de ridicat din august 2005, cnd
BNR a hotrt s micoreze dobnda cheie de la 12,50% la 8,50% pe an.
Pentru a intelege mai bine mecanismul ratei dobanzii am prezentat mai jos 2 tabele cu ratele
medii ale dobanzilor practicate pe piata bancara romanesca in martie si aprilie 2008 ,de unde se
observa o usoara tendinta de crestere a ratei dobanzii,in conformitate cu rata dobanzii de referinta
anuntata de BNR pentru 2008.
Rata dobnzii reprezint una dintre cele mai monitorizate variabile din economie, ntruct
modificrile nivelului acesteia afecteaz direct activitatea zilnic i are importante consecine asupra
creterii economice.Banca Nationala a Romaniei a anuntat, pentru luna martie, un nivel al ratei
dobanzii de referinta de 10,14%, de la 10,25% cat a fost in februarie.Rata dobanzii de referinta se
calculeaza ca medie aritmetica, ponderata cu volumul tranzactiilor, a ratelor dobanzii la depozitele
atrase de BNR si la operatiunile reverse repo din luna anterioara celei pentru care se face anuntul.
Este pentru prima data incepand cu decembrie 2007 cand rata dobanzii de referinta scade.
Evolutia ratei dobanzii de referinta

feb 2009 - sept 2008: 10,25%

iulie 2008 - iunie 2008: 9,75%

mai 2008: 9,50%

aprilie 2008: 9,03%

martie 2008: 9,00%

Evolutia dobanzilor in 2009

98

Confruntate cu o criz de lichiditate, bncile au nceput nc din toamna anului trecut s renune
la promovarea produselor de creditare i s ias n fa cu depozite i conturi de economii. Deponenii
vor avea cel mai mult de ctigat n 2009, n timp ce mprumuturile vor rmne mai departe scumpe.
Odat cu eliminarea impozitului pe dobnzile din depozite, bancherii sper ca populaia s devin din
ce n ce mai interesat s i plaseze economiile n bnci.
n luna decembrie, trei bnci importante - BCR, BRD i Alpha Bank - au anunat oferirea unor dobnzi
de peste 7% la depozitele n euro constituite de populaie, n condiiile n care nivelul dobnzilor pe
piaa internaional - Euribor- a sczut la minimul din ultimii 2 ani.
Dobnzile la depozitele n valut stagneaz
O reducere a nivelurilor de dobnd la depozite n acest an nu este previzionat de bancheri dect
pentru economiile n lei. Pentru depozitele n valut, acetia consider c s-a atins un prag maxim peste
care bncile nu vor trece, dar nici nu se va nregistra o tendin de diminuare. Dobnzile pltite de
bnci pentru persoane fizice se vor situa ntre 4,5% i 7% (n.r. la euro) n funcie de produsul fiecrei
bnci, au precizat analitii BCR.
n cazul dobnzilor n lei, scderea dobnzii de politic monetar va duce n final la o reducere a
randamentelor pentru depozitele n moneda naional. Rata stabilit de BNR se ridic acum la 10,25% cel mai nalt nivel din Uniunea European iar o diminuare a acesteia este anticipat de analiti.
Costul resurselor de finanare nu permite ieftinirea creditelor
Oferirea unor dobnzi prea mari la depozite are ca scop atragerea de lichiditate din pia pentru a
facilita acordarea de noi mprumuturi. Dar, aceste dobnzi mari pun presiune suplimentar pe atingerea
intelor de profit ale bncilor i le foreaz ori s majoreze costurile la creditele acordate, ori s i
reduc marjele de profit. Bncile trebuie s fie foarte prudente n ceea ce privete majorarea dobnzilor.
Simpla cretere a acestora ca instrument de marketing peste nivelul costurilor ar putea aduce bncile
ntr-un impas nedorit.
Riscul de ar ine sus dobnzile la euro
n cazul dobnzilor la credite, situaia previzionat de bancheri pentru 2009 nu va fi cu mult diferit de
cea aferent depozitelor: costurile la lei vor scdea, n timp ce costul unui credit n valut va rmne n
jurul nivelurilor actuale. n prezent, DAE medie la creditele ipotecare n lei este de 20%, n timp ce
pentru un credit ipotecar n euro, DAE mediu ajunge la 12,3%. n cazul creditelor de consum, costul
mediu este de peste 27% la lei i 22,8% la euro, n cretere fa de nceputul anului trecut cu 8,
respectiv 6 puncte procentuale.
n ceea ce privete dobnzile la valut, m atept ca acestea s rmn ridicate pe tot parcursul anului.
n primul rnd, am n vedere cauza pentru care aceste dobnzi sunt ridicate i anume riscul ridicat
ataat Romniei. n al doilea rnd, motivele pentru care riscul Romniei este ridicat - deficit de cont
curent, deficit fiscal - nu vor disprea n cursul anului viitor. Evoluia va fi contrar n cazul dobnzilor
la lei, care vor scdea pe toate segmentele.
Reprezentanii BCR avertizeaz chiar c dobnzile la produsele de creditare n euro vor continua s
creasc. Potrivit estimrilor acestora, dobnzile n euro la creditele ipotecare nu vor cobor sub 9,5%, n
timp ce la creditele de consum, cel mai jos nivel al dobnzii va fi de 14,5%.
Din 2010 piaa creditelor va iei din blocaj
99

Cred c n 2009 volumul creditelor acordate va continua trendul descendent n care s-a nscris i la
sfritul acestui an. Volumul creditelor va scdea, ns va crete cu siguran calitatea portofoliilor, a
precizat Alin Merer, care consider c abia din 2010 piaa creditelor n Romnia va iei din blocajul n
care se afl la momentul actual.
Rata medie a dobanzii la ofertele de credite
Credite imobiliare/ipotecare
Martie 2009
RON
17.9

Aprilie 2009
18.2

EUR
Credite auto
RON

10.0
Martie 2009
18.4

10.0
Aprilie 2009
18.7

EUR
Credite de nevoi personale cu ipoteca
RON

11.4
Martie 2009
18.9

11.8
Aprilie 2009
19.0

EUR
Credite de nevoi personale
RON

10.8
Martie 2009
19.7

10.7
Aprilie 2009
20.2

EUR
Carduri de credit
RON

13.9
Martie 2009
24.63

13.8
Aprilie 2009
24.82

DAE la ofertele de credit

Credite imobiliare/ipotecare
RON

Martie 2009
21.6

Aprilie 2009
21.9

EUR
Credite auto
RON

12.2
Martie 2009
25.9

12.2
Aprilie 2009
26.9

EUR
Credite de nevoi personale cu ipoteca
RON

15.9
Martie 2009
23.5

16.6
Aprilie 2009
23.5

EUR
Credite de nevoi personale
RON

13.4
Martie 2009
29.4

13.5
Aprilie 2009
29.6

EUR
Carduri de credit
RON

21.2
Martie 2009
29.4

21.1
Aprilie 2009
29.6

Rata medie a dobanzii la depozite

Dobanzi in lei

Martie 2009

Aprilie 2009

100

1 luna

11,30

11,34

3 luni

12,09

11,84

6 luni

12,28

11,86

12 luni

12,24

11,84

Dobanzi in euro
1 luna

Martie 2009
4,81

Aprilie 2009
4,79

3 luni

5,27

5,12

6 luni

5,15

4,87

12 luni

5,24

5,05

Ratele dobanzilor pe piata interbancara

Dobanzi
3 luni
6 luni
ROBOR
12.99
13.27
EURIBOR
1.37
1.56
LIBOR USD
1.23
1.77
LIBOR CHF
0.41
0.54

12 luni
13.26
1.73
2.03
0.85

Ultima actualizare
30-04-2009
30-04-2009
24-03-2009
24-03-2009

Capitolul 4: MANAGEMENTUL ACTIVITATII BANCARE

101

4.1 Notiunea de management bancar

Atunci cnd o banc i determin strategia pe un termen scurt, mediu i lung i, pe aceast
baz, politicile de implementare n activitate a diverselor componente strategice i de promovare a
mijloacelor de realizare n mediul extern, baza de la care se pornete este nivelul maxim al profitului
posibil de realizat n condiiile concrete ale mediului economic i condiia minimizrii riscurilor. Avnd
n vedere att funciile bncii, ct i caracteristicile de extrem volatiliate a majoritii produselor i
serviciilor bancare, legtura direct proporional dintre profit i risc n managementul bancar este
obligatorie.
Profitul este utilizat pentru constituirea rezervelor i fondurilor de dezvoltare ale bncii i
pentru remunerea aciunilor.Bncile trebuie s in seama la stabilirea politicilor de diverse termene.
Ele trebuie s asigure un echilibru activ ntre profitabilitate, lichiditate, solvabilitate i risc. Bncile
acioneaz n condiii de incertitudine, att n domeniul resurselor care nu au, spre deosebire de
entitile economice nonbancare, o stabilitate cuantificabil, ct mai ales n domeniul plasamentelor,
care conin un factor de risc prin natura lor. Cu ct un plasament este mai profitabil, cu att el este n
principiu mai riscant. De asemenea, n cazul plasamentelor cu un termen lung riscul este mai mare.
Obiectivul fundamental al oricrei bnci este nuanat fa de obiectivele unei societi
nonbancare, n sensul c se definete ca fiind maximizarea profitului n condiii de minimizarea a
riscului.
Msurarea ctigurilor i gestionarea riscurilor prezint o importan deosebit n aprecierea
calitii att a activitii bancare, a performanelor acesteia, ct i a calitii managerilor unei bnci.
Performanele bancare i analizarea lor sunt foarte utile investitorilor, societilor care solicit un credit,
simplilor depuntori sau oamenilor de afaceri care au relaii stabile i de mare anvergur cu o anumit
instituie bancar.
Funcia de previziune presupune cunoaterea forelor cu impact asupra opiunilor viitoare
pentru societatea bancar n cauz, precum i definirea traiectoriilor posibile de dezvoltare a acesteia
innd cont de evoluia ansamblului de factori interni i externi.
Organizarea se circumscrie reperelor instituionale comune i obiectivului principal de
optimizare a evoluiei patrimoniului, cu specificaia c include o component semnificativ legat de
gestiunea riscurilor specifice sistemului.
Funcia decizional i de antrenare este cea care face s funcioneze organizaia. Ea vizeaz nu
numai administrarea patrimoniului propriu ci i gestionarea eficient i n condiii de siguran a
resurselor atrase.
Coordonarea presupune legtura, uniunea i armonizarea activitilor, a persoanelor implicate
i a eforturilor necesare procesului de administrare.
Controlul nu se rezum la aciunile i structurile instituionale dedicate acestui scop ci
reprezint o coordonat permanent, constnd n prevenirea apariiei unor deficiene posibile i n
sesizarea la timp a deficienelor manifestate, pentru nlturarea lor grabnic i limitarea efectelor
acestora.
Managementul bancar reprezint conducerea tiinific a activitii bancare comerciale.
Nu avem n vedere managementul bancilor centrale i de emisiune ntruct acestea ,poate fi
influienat vremeinic de:

factori politici

factori externi

factori de conjuctur.
n principiu ,managementul bancar are n vedere toate laturile activitii bancare sub aspectele
coninutului caracteristicilor i modului concret de manifestare n fiecare domeniu al activitii.
102

Managementul bancar este cel mai strns legat de gestiunea bancar ,aceasta ns este doar un
instrument al managementului i anume cuprinde n deosebi,componentele acestuia cu funcii
executive.
Astfel ,gestiunea bancar se refer n esen la autorizarea eficient a fondurilor ceea ce conduce n
final la creterea performanelor bancare,care la rndul lor sunt considerate ca rezultat direct al
managementului eficient.
n al doilea rnd managementul bancar este mai cuprinztor i dac ne referim la domeniile de activ
ale bncilor,astfel managementul are printre atribuii i resursele umane de care nu se ocup gestiunea
bancar .
Gestiunea bancar este o condiie ,dar i un scop al managementului bancar performant.
Managementul bancar are n vedere atragerea unor resurse ,de pe pieele financiare,de la firme i de
la persoane fizice.
A doua latur principal al managementului bancar nseamn plasarea resurselor bncii n condiii
de incertitudine i risc.
De aceea ,n bnci se realizeaz mai complex scopul principal al oricrei entiti din economia de
pia i anume maximizarea profitului.
Majoritatea bncilor prefer s obin un profit mediu dar n condiii de risc sczut.
Managementul bancar mai presupune realizarea de profit n condiiile n care bncile ,lucreaz n
cea mai mare msur cu banii altora.
n mod firesc,partenerii bncilor doresc i ei participare la repartizarea profitului.
Managementul bancar este influienat n mare msur de managementul firmelor i pieelor
financiare.
Managementul bancar se desfoar avnd n vedere rolul bancilor de principal finanator al
economiei naionale.
Managementul bancar se desfoar n condiiile n care bncile prezint un mare grad de
centralizare a capitalului(deci de capitalizare).
Caracteristicile managementului bancar

managementul bancar este mult mai complex dect cazul firmelor obinuite
n determinarea performanelor bancare ,managementul trebuie s ia n consideraie i
rezultatele clienilor si
managementul bancar este n mai mare msur legat de riscul afacerii,de aceea presupune
acordarea unei mari atenii,gestionrii riscului
managementul bancar se desfoar pe o pia diversificat de produse i servicii
managementul bancar prezint un grad mai mare de centralizare n privina adoptrii
deciziilor,dar justificarea acesteia apare doar n msura n care decizia bancar este luat n legtur cu
banca central (credite de refinanare i de overdraft). De asemenea aceast centralizare a deciziilor
apare i n cazul tranzaciilor bancare comerciale pe pieele financiare i n deosebi la bursele de valori
(n primul rnd ,vnzarea, cumprarea de titluri financiare,speculaii valutare, contracte futures).
managementul bancar se bazeaz n foarte mare msur pe programe strategice
managementul bancar utilizeaz mult marketingul
managementul bancar trebuie s fie performant ,adic eficient n condiiile unei concurene mult
mai dure dect n alte domenii
avnd n vedere c produsul principal este creditul,managementul bancar are ca principal
atribuie,gestiunea riscului ratei dobnzii.

103

managementul bancar se caracterizeaz printr-un nalt nivel de restructurare i performan a

compartimentelor sale funcionale( bncile au departamente de risc,de strategie si marketing,te
trezorerie i sintez,de management performant)
Managementul bancar abordeaz cu prioritate urmtoarele aspecte i domenii:
climatul activitii bancare
cunoaterea principalelor segmente ale activitii bncii
cunoaterea concurenei
politici financiari ce trebuie adoptate
realizarea indicatorilor nscrii n standardele financiare internaionale
previziunile pt. venituri i cheltuieli ,fluxuri de numerar,bilan
programele de realizare a profitului
alternetive la finanare creditare
nbuntirea ratingului
convingerea c trebuie utilizate strategii i politici financiare moderne,bazate pe ncrederea
clienilor bancari
confidenialitate
O alt particularitate a managementului bancar este faptul c, mult mai evident i mult mai
profund dect n cazul ntreprinderilor nonbancare imaginea unei bnci n mediul economic n care
activeaz este organic asociat imaginii promovate de ctre conductorii ei, calitatea i stabilitatea unei
bnci fiind definite chiar n cadrul rapoartelor de audit independent n funcie de calitatea i
profesionalismul managerilor acesteia.
n activitatea bancar, performana este privit ns n primul rnd n termeni de stabilitate i de
eficien i mai puin de competiie, aceasta din urm fiind mai degrab o consecin a nivelului de
performan. Comensurarea performanelor bancare presupune analiza unor indicatori att cantitativi
ct i, mai ales, calitativi care vizeaz n primul rnd determinarea soliditii bncii, a gradului de
expunerea a acesteia n faa diverselor categorii de risc i mai apoi a nivelului de eficien al acesteia.
Din perspectiva strict a activitii bancare, performana este o consecin a stabilitii, iar nivelul de
eficien reprezint doar o component a performanei.
Ratingul acestei componente reflect capacitatea consiliului de admninistraie i a
managementului bncii de a identifica, cuantifica, monitoriza i controla riscurile activitii i de a
asigura, astfel, stabilitatea, sigurana i eficiena instituiei, n concordan cu legile i reglementrile n
vigoare. Conducerea executiv este rspunztoare pentru dezvoltarea i implementarea politicii,
procedurilor i practicilor care transpun obiectivele consiliului de admninistraie i limitele de risc n
standarde prudente de operare.
n funcie de natura i scopul activitilor bncii, practicile manageriale au n vedere ntreaga
gam de riscuri:
- riscul de credit, de lichiditate, de pia, operaional, de tranzacie, de reputaie, de
strategie, de conformitate, legal i alte riscuri.
Soliditatea practicilor manageriale este demonstrat de: existena unui personal competent, a
unor politici adecvate, a unui program de audit propriu i control intern corespunztor cu mrimea i
complexitatea instituiei, abilitatea n administrarea riscurilor, precum i de existena unui sistem
informaional eficient.

104

4.2 Definirea si tipologia riscurilor bancare

ncercand definirea i explicarea riscului bancar n general, Dennis G.Uyemura i Donald
R.Deventa1, pornesc de la ideea c riscul reprezint volatilitatea (dispersia) a fluxurilor de numerar
nete (net cash flows) ale unei uniti de afaceri. Prin unitate de afaceri, n cazul bncilor, putem
considera un departament, o sucursal, un produs, ntreaga banc.
Din punct de vedere matematic, definiia de mai sus poate fi formalizat astfel:

unde:
CFi = fluxurile de numerar (cash flow) n perioada i
CFm = cash flow mediu
Fluxurile de numerar exprim intrrile i ieirile de cash i cash equivalent; Cash-ul
cuprinde numerarul i depozitele la vedere, n timp ce cash equivalent cuprinde plasamentele pe
termen scurt, investiiile cu grad de transformare nalt n numerar i care nu sunt supuse devalorizrii.
Riscul bancar este probabilitatea ca ntr-o tranzacie s nu se obin profitul ateptat i chiar
s apar o pierdere.
Din punct de vedere al supravegherii, riscul reprezint posibilitatea ca evenimente poteniale,
previzibile sau neateptate, s aib un impact negativ asupra capitalului sau veniturilor unei bnci.
Simpla existen a riscului nu trebuie s fie neaprat motiv de ngrijorare. Ceea ce examinatorii
trebuie s decid este dac i n ce msur riscurile asumate sunt bine administrate. n general, riscurile
sunt considerate bine administrate cnd acestea pot fi nelese, msurate i controlate i cnd banca are
capacitatea de a rezista impactului negativ al acestora.
Exist opt categorii principale de risc care se au n vedere n procesul de supraveghere a
sistemului bancar: riscul de credit, riscul de pia (riscul de schimb valutar, riscul ratei dobnzii),
riscul de lichiditate, riscul operaional, riscul reputaional, riscul de ar (riscul de transfer), riscul
legal.
Aceste categorii nu se exclud reciproc, avnd n vedere faptul c un produs sau un serviciu
poate expune banca la riscuri multiple. Cel mai adesea, riscurile bancare sunt considerate din dou
puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere teoretic i cel practic.
Atunci cnd definesc riscul bancar i gestiunea riscului, cei mai muli autori se concentreaz
asupra funciei clasice a bncilor, de intermediere n sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora.
Din acest punct de vedere este tratat ndeosebi problema unor pierderi neprevzute la activele
bancare, pierderi cauzate de riscuri de pia, de credit sau de lichiditate.
Ali autori se concentreaz asupra unor pierderi poteniale sau efective cauzate de riscuri cu
totul aleatoare i necontrolabile, cum ar fi frauda, incendiul sau catastrofele naturale.
Cei mai muli practicieni abordeaz, de regul, o singur grup sau clas de riscuri, cel mai
frecvent sub aspectul tehnicilor de gestiune i doar foarte rar sunt analizate i mecanismele de
transmitere i amplificare a riscului suportat de instituia financiar.
Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii bncii sau instituiei financiare
analizate, att un impact n sine, sub forma pierderilor suportate direct, ct i un impact indus, cauzat de
efectele asupra clientelei, personalului, partenerilor de afaceri i nu n ultimul rnd, asupra autoritii
bancare.
105

n acelai context, prin expunere la risc se va nelege valoarea actual a tuturor pierderilor i
cheltuielilor suplimentare pe care le suport sau le-ar putea suporta o anumit instituie financiar. Din
definirea precedent rezult c expunerea la risc poate fi efectiv sau potenial.
Diferitele accepiuni acordate riscului bancar se vor prezenta sub forma tipurilor de riscuri
bancare.
Expunerea la risc este generat n permanen de o multitudine de operaii i proceduri. De
aceea, mai ales n domeniul financiar, riscul trebuie privit ca un complex de riscuri interdependente,
putnd avea cauze comune sau producnd alte riscuri n lan.
Clasificarea riscurilor bancare n funcie de originea lor
O clasificare curent ntlnit n literatura de specialitate mparte riscurile specifice activitii
bancare n trei categorii:
riscuri financiare;
riscuri comerciale;
riscuri de mediu.
A. Riscurile financiare
Sunt riscuri specifice operaiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste riscuri fcnd
obiectul unor reglementri bancare.
Formele sub care se manifest sunt urmtoarele:
riscul de credit;
riscul ratei dobnzii;
riscul de lichiditate;
riscul de schimb valutar;
riscul insolvabilitii.
Riscurile financiare sunt strict legate de structura bilanului contabil al bncii, sunt foarte
sensibile la dezechilibrele care pot apare n compoziia resurselor i plasamentelor bncii.
Riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot fi generate, gestionate, amplificate sau
eliminate de ctre managementul bancar.
Datorit importanei pe care o dein n gestiunea zilnic a bncii, vor fi tratate n mod
individual, acordndu-le atenia cuvenit.
B. Riscurile comerciale
Sunt riscuri generate de inadaptabilitatea bncii la noile servicii i produse ca urmare a unui
slab serviciu de marketing i lipsei de talent managerial pentru noile piee.
Formele sub care se manifest riscurile comerciale sunt urmtoarele:
Riscul de produs este rezultatul unei evoluii nefavorabile a valorificrii unui produs nou sau serviciu,
ca urmare a lipsei de abilitate a bncii privind distribuia produselor.
Riscul de pia este efectul dependenei de pia a bncii; dac acesta nu este mprit ntre mai multe
piee, rentabilitatea bncii este dependent direct de evoluia unei singure piee.
Riscul de imagine comercial const n percepia negativ a unei bnci de ctre clienii ei, ca urmare a
unei caliti generale sczute de servire a clienilor sau a soluionrii deficitare a reclamaiilor clienilor,
culminnd cu articole de pres n defavoarea bncii.
C. Riscurile de mediu
Sunt riscuri asupra crora banca fie nu are control, fie are un control limitat. Formele sub care
se manifest sunt urmtoarele:
riscul de deficit produs de ctre hoi sau frauda comis de angajaii bncii;
riscul economic determinat de conjunctura economic la nivel naional i regional;
106

 riscul competitional determinat de similitudinea produselor i serviciilor oferite de celelalte

bnci sau instituii financiare;
riscul de reglementare determinat de deciziile luate de autoritile bancare, de cele mai
multe ori ntr-o manier nefavorabil pentru banc.
O aprofundare i o analiz de detaliu a tipologiei riscurilor bancare este conferit de abordarea
modern a acestei problematici de ctre analitii de risc i va fi prezentat n continuare.
Clasificarea riscurilor bancare n funcie de expunerea la risc
Expunerea la risc a unei instituii financiare, dei generat de acelai ansamblu de activiti,
poate fi privit din dou puncte de vedere: ca expunere inerent i ca expunere suplimentar sau
subiectiv.
n acest context, riscurile pure se caracterizeaz prin aceea c expunerea este generat de
activitile i procesele bancare cu potenial de a produce evenimente care s se soldeze cu pierderi.
Astfel de evenimente pot fi considerate fraudele n efectuarea unor pli, accidentarea unui
client ntr-unul din sediile bncii sau degradarea mediului ambiant de ctre activele dobndite de banc
n urma exercitrii unor drepturi de ipotec prin nclcarea normelor de poluare.
Riscurile pure se pot mpari n riscuri fizice, riscuri financiare, riscuri criminale i
frauduloase, riscuri de rspundere. Se vor prezenta cteva exemple:
Riscurile fizice se pot manifesta prin distrugeri ale cldirilor, avarierea construciilor neterminate,
distrugerea liniilor de telecomunicaii, avarierea mainilor i materialelor diverse, deteriorarea
materialului n cursul transportului, accidente de circulaie.
Riscurile financiare pot apare ca pierderi complete de date i informaii confideniale, pierderi de
cecuri n curs de ncasare, distrugere a arhivelor informatice i documentare.
Riscurile criminale i frauduloase pot consta n ptrunderi neautorizate n fiierele informatice,
utilizarea frauduloas a mijloacelor de plat, duplicarea i contrafacerea crilor de credit i a cecurilor,
utilizarea frauduloas a unei operaiuni bancare de ctre un salariat sau de ctre teri, ntocmirea
dosarului de credit pe baz de falsuri, toate tipurile de deturnri de fonduri, bancnote false, atac armat,
rpiri sau sechestru de persoane, tlhrii (furt din seifuri, furt de valori pe timpul transportului).
Riscurile de rspundere sunt date de o varietate de situaii: nerespectarea normelor privind
deschiderea de conturi, pierderi de efecte n contul clienilor, acordri abuzive de credite, suspendri
abuzive de credite, erori de gestiune a conturilor i a serviciilor de fructificare a economiilor, erori de
ordin bursier n operaiunile cu titluri financiare, pierderi de cecuri returnate de agenii, greeli de
consultan n ingineria financiar.
Acest tip de risc este adesea referit ca fiind risc operational.
Riscul operaional poate fi definit la modul general ca acel risc al erorilor si accidentelor datorate
fiinei umane dar i tehnologiei. El este riscul producerii unor pierderi generate de proceduri interne
inadecvate sau incorect aplicate, de oameni, de sisteme sau de evenimente externe.
Pentru cea de-a doua categorie, riscurile lucrative sau speculative, expunerea este generat de
ncercarea de a obine profit mai mare.

107

4.3 Proceduri i politici utilizate n managementul riscului

Noiunea de management, sau de gestionare a riscurilor bancare include ntreaga gam de
instrumente, metode, tehnici i repere organizatorice utilizate pentru msurarea i controlul riscurilor n
condiii de profitabilitate.
Direciile de aciune n managementul global al riscurilor pot fi structurate dup cum urmeaz:
- evaluarea riscurilor asumate prin activitatea anterioar, al cror efect se poate traduce n
pierderi poteniale;
- estimarea riscurilor aferente noilor categorii de operaiuni, produse i servicii prevzute n
planul de dezvoltare al bncii;
- monitorizarea binomului risc-performan pe diviziuni organizatorice, categorii de clieni,
produse i servicii;
- restructurarea portofoliului de plasamente i a gamei de activiti, pornind de la rezultatele
analizelor anterior amintite.
n literatura de specialitate, managementul riscurilor bancare este tratat dintr-o dubl
perspectiv i anume aceea a conexiunii dintre managementul global i cel sectorial, pe de o parte,
respectiv a legturii dintre sfera financiar i sfera comercial, pe de alt parte.
Exist ns i proceduri specifice viznd minimizarea i controlul fiecrei categorii de risc n
parte.
Astfel, n cadrul politicilor privind portofoliul de credite avem:
- politici i proceduri menite s limiteze sau s reduc riscul de credit;
- politici i proceduri de clasificare a activelor;
- politici i proceduri privind previzionarea pierderilor.
Literatura de specialitate consacr ideea revizuirii funciei i a operaiunilor de creditare, n
sensul asigurrii permanente privind ndeplinirea celor trei obiective fundamentale:
- acordarea creditelor pe o baz sntoas, astfel nct acestea s poat fi rambursate;
- investirea profitabil a fondurilor, n beneficiul acionarilor i pentru a asigura protecia
deponenilor;
- satisfacerea necesitilor legitime de creditare ale agenilor economici i/sau ale persoanelor
fizice.
Politicile de management al lichiditii cuprind, de regul, o structur de luare a deciziilor, un
model de abordare a operaiunilor de finanare i obinere a lichiditii, un set de limite pentru
expunerea la riscul de lichiditate i un ansamblu de proceduri pentru planificarea lichiditii dup
scenarii alternative, inclusiv n situaii de criz.
Politicile privind riscul de pia sunt formulate n funcie de restriciile prevzute de cadrul
legal i prudenial aplicat i, din acest motiv, numeroase tipuri de proceduri sunt prezente la toate
bncile.
Asigurarea unui management coerent al riscului ratei dobnzii presupune nu doar o
supraveghere sistematic i adecvat a fenomenului de ctre factorii decizionali, ci i existena unor
politici i proceduri de gestionare a riscului, clar stabilite i coroborate cu complexitatea i natura
activitii bncii, precum i cu nivelul expunerii la aceast categorie de risc.

108

 Managementul operaiunilor de creditare

Decizia de creditare i administrarea creditului
Decizia de creditare este o opiune unilateral a bncii, bazat pe evaluarea multicriterial a
clientului-solicitant n funcie de o serie de parametri stabilii de legislaia n vigoare, de reglementrile
bncii centrale i, n ultim instan, de normele interne n materie.
Criteriile avute n vedere n acest sens (principiul celor 6 C ) privesc:
- caracterul - se refer la voina mprumutatului de a rambursa creditul;
- capacitatea - privete posibilitatea efectiv de plat a datoriei, pe seama unui flux de numerar
corespunztor;
- capitalul - este un reper care indic fora financiar proprie;
-colateralul sau garania -const n activele care susin mprumutul;
-condiiile economice dimensioneaz vulnerabilitatea mprumutului fa de influena factorilor
externi;
- conformitatea fa de normele legale.
Credit scoring reprezint procesul de modelare a deciziei de acordare a unui credit. Acest
proces este desfurat de bnci sau alte instituii financiare i implic metode statistice cum sunt analiza
discriminant sau a seriilor cronologice. Bazat pe analiza statistic a datelor istorice, anumite variabile
financiare sunt considerate a fi importante n procesul de evaluare a stabilitii financiare i puterii
solicitantului de credit.
Aceste informaii sunt sintetizate i se folosete un sistem de punctaje n vederea acceptrii sau
respingerii cererii de creditare.
Motivaia acordrii creditelor pe baza metodei scorurilor const n identificarea avantajelor si
dezavantajelor legate de riscurile implicate n aceasta.
Aceasta este ns o concepie superficial despre obiective i, deci, trebuie examinat
ndeaproape ceea ce se dorete a fi fcut.
n concluzie, ideal a fi s se acorde credite doar persoanelor ce vor aduce profit companiei.
Deoarece procesul lurii deciziilor n astfel de condiii nu poate fi automatizat, el este un proces
lent si nu poate fi aplicat miilor si chiar milioanelor de tranzacii zilnice. Viteza lurii deciziilor este
foarte important deoarece ntrzierea cu o zi a lurii deciziei finale l poate face pe solicitantul
creditului s se orienteze spre alte bnci.
Pn la nceputul anilor 80 comunitatea financiar-bancar internaional privea unilateral
problema riscului numai din punctul de vedere al creditului. Gestionarea riscurilor bancare se reducea
la riscul de creditare, acest lucru fiind posibil datorit stabilitii relative a sistemului financiar i chiar
a pieelor. Aceast stabilitate caracteristic acelor ani se datora existenei mecanismului sistemului
monetar internaional de la Bretton-Woods.
Riscul de creditare este riscul cel mai important dintre cele de pe piaa produsului, el datornduse deprecierii valorii, ca o consecin a falimentului sau a nerambursrii mprumutului. Creditul este
orice angajament de plat a unei sume de bani n schimbul dreptului de rambursare a sumei pltite,
precum i plata a unei dobnzi sau a altor cheltuieli legate de aceast sum , sau orice prelungire a
scadenei unei datorii i orice angajament de achiziionare a unui titlu care ncorporeaz o crean sau a
altui drept de plat a unei sume de bani.
Bncile gestioneaz riscul de creditare prin:
- decizii echilibrate de creditare, prin care riscul creditului este corect apreciat;
- asigurarea unor debitori diveri, aa nct pierderile s nu fie concentrate n timp;
- cumprarea de garanii de la tere pri (asigurarea creditelor astfel ca riscul de faliment s fie total
sau parial transferat de la creditori).
109

n asumarea unui risc acceptabil, precum i a unei datorii acceptabile, este important s se
neleag modul n care acest risc poate fi micorat la maximum. Aceasta presupune utilizarea unui
sistem de investigare a tuturor componentelor de risc.
Cuantificarea riscului se urmrete utiliznd metode, proceduri i tehnici cunoscute pe plan
internaional, lund n considerare elemente cum ar fi:
- performana financiar a clientului;
- structura tranzaciei;
- calitatea i structura sursei de rambursare;
- calitatea i structura garaniilor.
Garaniile reprezint sursa de rambursare a creditului i sunt utilizate numai n cazul n care nu
mai exist alte posibiliti de rambursare a acestuia i a plii dobnzii.
Obiectivul important al analizei de cuantificare a riscului creditului l constituie cunoaterea
evoluiei clientului din perioadele trecute i prognozarea performanelor viitoare ale acestuia, n
vederea unei previzionri a viabilitii lui.
O preocupare permanent pentru asigurarea unui control eficient al riscului de credit va fi
monitorizarea volumului creditelor, a structurii i calitii acestuia, evideniindu-se n dinamic i
cauzalitatea creditelor restante.
Sistemele expert reprezint o alt manier de apreciere a nivelului de conformare cu normele de
creditare, bazat pe simularea raionamentelor unui decident uman i structurat pe dou niveluri de
analiz.
n prima etap, criteriul de orientare l reprezint istoricul solicitantului, dintr-o perspectiv
complex care include situaia sa financiar, relaiile cu furnizorii i clienii, comportamentul fa de
bncile partenere, modalitatea de abordare a obligaiilor bugetare i potenialul intrinsec de dezvoltare.
Cea de a doua etap se materializeaz printr-un proces de nvare (pe baza exemplelor) a
tehnicilor de evaluare specifice bncii, decizia de creditare fiind selectat dintr-o gam mai larg de
soluii ce depind de condiiile economicofinanciare specifice fiecrui caz n parte.
Rolul managementului de grup n procedura de aprobare a creditelor nu se limiteaz la
evitarea subiectivismului, ci are n vedere implicarea tuturor factorilor responsabili, cu atribuii n
evaluarea i optimizarea riscurilor bancare.
Administrarea creditelor comport i ea mai multe categorii de operaiuni, dintre care sunt de
menionat evidena tragerilor i a rambursrilor, n raport cu graficele convenite prin convenia de
credi-tare i urmrirea evoluiei sistemului de condiionri pe baza crora s-a aprobat cererea de
creditare.
Clasificarea creditelor a fost tratat n cadrul unui capitol precedent, n strns legtur cu
sistemul de provizionare. Ea st, ns, i la baza unor decizii individuale privind derularea fiecrui
contract de credit n parte (revizuirea condiiilor, rambursarea anticipat, procedurile de executare
silit).
Executarea garaniilor clienilor insolvabili, chiar cu preul declanrii procedurilor de
reorganizare judiciar sau de faliment al debitorilor ru-platnici, reprezint un act firesc de igienizare a
mediului de afaceri, chiar dac ndestularea bncii, n asemenea situaii, este doar parial fa de
sumele care i s-ar cuveni.
Managementul lichiditii
Lichiditatea reprezint capacitatea de a face fa n orice moment la angajamentele financiare
asumate sau, prin extensie, posibilitatea de mobiliza rapid activele disponibile, adic de a le
transforma n bani. Vom discerne ntre:
- lichiditatea primar, absolut sau perfect, pe care o reprezint banii nii;
110

- lichiditatea secundar, constituit din activele care pot fi transformate oricnd i cu costuri
rezonabile n bani,
- lichiditatea teriar, care pentru a fi transformat n bani necesit o perioad de timp mai
ndelungat sau incumb costuri substaniale.
O alt structur a lichiditii se refer la modul de acces la resursele necesare, caz n care vom
deosebi:
- lichiditatea stocat: numerarul i depozitele la alte bnci; certificatele de depozit; titlurile
negociabile; titlurile primite n pensiune; creditele vandabile prin intermediul rescontrii sau
titularizrii;
- lichiditate cumprat: creditele obinute de la banca central, de la alte bnci sau de pe pieele
externe; emisiunea de titluri negociabile, inclusiv a certificatelor de depozit de valori mari.
Noiunea de poziie monetar reflect valoarea tuturor activelor lichide ale unei bnci la un
moment dat, clasificate n urmtoarele categorii:
- numerarul aflat n casieriile bncii i n seifurile sale;
- disponibilitile aflate n contul bncii centrale;
- disponibilitile din conturile bncilor corespondente;
sumele n tranzit (float).
Funcii ale managementului lichiditii:
- asigurarea suportului operaional al instituiilor de credit, n raport cu cerinele clienilor;
- optimizarea raportului complex cost-risc-profit;
- sporirea credibilitii instituiilor bancare;
- previziunea n detaliu a echilibrului activ-pasiv, pe fiecare band de scadene a resurselor i
plasamentelor.
Structurarea poziiilor bilaniere n: active certe, lichide sau nelichide i active poteniale
incluznd creterea prevzut a creditelor.
Resursele se structureaz, n mod asemntor, n: resurse certe, reprezentate de pasivele volatile
(depozitele la vedere; mprumuturile pe termen scurt) i cele stabile (depozitele la termen; capitalul
propriu; capitalul suplimentar), respectiv n resurse poteniale, privind creterea prevzut a
depozitelor.
Sistemul de indicatori utilizai:
- pentru echilibrul poziiilor bilaniere pe fiecare band de scadene (nivelul pasivelor nete
simple, nivelul pasivelor nete cumulate, indicele de lichiditate, transformarea medie a scadenelor);
- nivelul lichiditii imediate (poziia lichiditii, nivelul de ndatorare pe termen scurt);
- indicatori specifici privind lichiditatea stocat (poziia monetar, lichiditatea generat de
titlurile de valoare, poziia net n raport cu banca central);
- indicatori specifici privind lichiditatea cumprat (indicele pasivelor foarte lichide, indicele
plasamentelor vulnerabile, indicele depozitelor stabile);
- ratele de referin ale lichiditii
Din punctul de vedere al structurii organizaionale, managementul lichiditii presupune
atribuii numeroase i diferite, legate de poziia pe scara ierarhic a entitilor implicate i de
specializarea diferitelor compartimente.

Managementul operaiunilor cu titluri

Managementul portofoliului
Principii de construirea unui portofoliu echilibrat i eficient :
- alegerea instrumentelor de investire care corespund propriilor necesiti (aciuni - ctig de
capital, obligaiuni - sporirea randamentului principalului);
111

- investirea la momentul n care piaa, n ansamblul su, este n cretere;

- sesizarea fragilitii titlurilor care au nregistrat o cretere semnificativ;
- diversificarea plasamentelor ;
- investirea numai n sectoarele performante, innd cont de micarea de simpatie" a titlurilor
diferitelor societi din acelai domeniu;
- nsuirea, fr ezitare a beneficiilor realizate i vinderea titlurilor care nu aduc satisfaciile
sperate;
- analiza complex a titlurilor care urmeaz a fi achiziionate.
Managementului portofoliului de obligaiuni cuprinde mai multe etape care se refer la
urmtoarele coordonate de aciune:
alegerea obiectivelor, apreciind i nivelul de compatibilitate a acestora;
stabilirea structurii portofoliului de baz (faza de analiz i faza de alocare propriu-zis a
activelor);
administrarea poziiilor din portofoliu (arbitrajul), prin strategii privind acoperirea riscului de
variaie a dobnzii, din rndul crora vom meniona:
proceduri de tip SWAP, ntre obligaiuni cu dobnd fix i variabil;
tranzacii FUTURES pentru estimarea curbei dobnzilor;
alte forme de acoperire a riscului dobnzii pe piaa OTC (titluri n contrapartid, opiuni de
lichidizare a portofoliului) ;
- evaluarea periodic ;
- msurarea performanei.
Problemele cu care se confrunt investitorul bancar privesc: considerarea implicaiilor legate de
calitatea emitentului (ratingul sau calitatea semnturii) i estimarea riscului ratei dobnzii.
n arbitrajul obligaiunilor, asumarea riscului de variaie a dobnzilor de pe pia presupune
dou opiuni decizionale diferite:
- cnd nivelul dobnzilor de pe pia este n scdere este de preferat s facem plasamente n
obligaiuni pe termen lung;
- cnd nivelul dobnzilor de pe pia este n cretere este de preferat s reducem ponderea
plasamentelor n obligaiuni cu termen lung de maturitate.
Regula general, n cazul subscrierii de obligaiuni sau al achiziiei acestora de pe piaa
secundar, este c - pe fondul unei scderi a ratei dobnzii - sunt de preferat titlurile cu o durat mai
mare de imunizare i, implicit, o sensibilitate mai puternic, n timp ce expectaiile de cretere a
nivelului dobnzilor impun selecia unor titluri cu o durat ct mai mic de imunizare i, respectiv, o
sensibilitate foarte redus.
La fel ca i n cazul obligaiunilor, managementul portofoliului de aciuni presupune o serie de
opiuni privind selecia titlurilor n care urmeaz a se investi, precum i referitoare la perioada de
deinere.
Exist mai multe sisteme de analiz care privesc, n ultim instan, acelai fenomen i care
trebuie utilizate n mod corelat.
Analiza fundamental (stock picking) presupune alegerea titlurilor care promit cel mai mult n
privina beneficiilor viitoare, indiferent cum se vor realiza acestea: prin dividende sau prin creterea
preului bursier.
Ea poate fi structurat, la rndul ei, pe trei niveluri sau coordonate:
- analiza economic a firmei ncearc s disting punctele tari i cele slabe n ceea ce privete
poziia pe pia a emitentului ;
- analiza financiar se refer, n principal, la datele din bilan i din contul de profit i pierderi,
care pot da indicii relevante privind atractivitatea tilurilor emise de companii;

112

- analiza bursier (de pia) opereaz cu indicatori care se refer la randamentul investiiilor n
aciuni, prin prisma dividendelor obtenabile i a creterii cursului acestora.
Analiza grafic, numit i analiza chartist, sau analiza tehnic, se bazeaz pe micarea
preurilor ca rezultat al procesului de echilibrare a cererii cu oferta. Proieciile cursurilor viitoare ale
aciunilor pe pia ignor, aadar, alte elemente de analiz, fiind raportate exclusiv la extrapolarea
tendinelor de cretere sau de descretere a valorii de pia a titlurilor considerate, n contextul
modelelor i configuraiilor avute n vedere.
Alte configuraii ntlnite n analiza grafic sunt: configuraiile de tip con sau triunghi (cu
sens ascendent sau descendent), configuraiile de tip M i W, configuraii date de modelul numit
valurile lui Elliot.
Analiza cantitativ presupune alegerea portofoliului de aciuni n contextul optimizrii
raportului risc-rentabilitate. Se consider c nivelul de variaie al cursului unei aciuni este influenat de
evoluia general a pieei bursiere, concretizat n riscul sistematic i de elementele specifice fiecrui
titlu, crora le corespunde riscul specific, difereniat sau diversificabil. Acesta din urm poart, la
rndul su, alturi de coordonatele individuale generate de emitentul sau deintorii titlului n cauz, i
amprenta sectorului economic cruia i aparine.
Valoarea coeficientului , care exprim sensibilitatea titlului la fluctuaiile pieei, structureaz
aciunile n trei categorii i anume:
- titluri ofensive sau titluri de cretere, pentru care > 1 si care amplific variaia previzibil a
cursului mediu de pia;
- titluri defensive, pentru care < 1 si care reduc nivelul de influen al pieei (riscul
sistematic);
- titluri neutre (stock value), pentru care = 1, a cror evoluie se aliniaz la tendinele pieei.
Experiena a artat c pentru investitorii relativ pasivi, aa cum sunt bncile, este de preferat ca
baza portofoliului de aciuni s fie constituit din titluri neutre. Evident c, n cazul unor tendine
stabile de cretere a cursului pieei, pentru creterea randamentului se va investi preponderent n aciuni
ofensive, n timp ce n perioadele de recesiune vor fi preferate cele defensive, inndu-se ns cont i de
costurile implicate de acest arbitraj.
Managementul trezoreriei

Trezoreria - concept i spaii de operare

Noiunea de trezorerie subsumeaz un ansamblu operaional privind dinamica fondurilor unei
entiti publice sau private, prin care se urmrete optimizarea fluxurilor financiare n scopul realizrii
obiectivelor de baz ale entitii n cauz.
n cazul instituiilor de credit, trezoreria capt o semnificaie aparte, avnd n vedere faptul c
tranzaciile financiare constituie nsi raiunea de existen a acestor societi. De altfel, n mediul
bancar se pot pune n eviden, mult mai explicit, obiectivele specifice ale activitilor din domeniul
trezoreriei, constnd, n principal, din:
- meninerea lichiditii necesare derulrii obiectului de activitate;
- asigurarea necesarului de fonduri pentru clientela bncii;
- optimizarea structurii bilanului, n vederea minimizrii factorilor de risc.
Direciile de aciune n acest domeniu privesc:
- operaiunile interbancare;
- relaia instituiilor de credit cu banca central;
managementul lichiditii.

113

 Managementul comportamentului bancar

Relaiile dintre bncile comerciale i clienii lor cu privire la operaiunile i serviciile pe care le
presteaz sunt supuse unor reguli de comportament care, odat statuate devin obligatorii.
n principal, se au n vedere urmtoarele:
* stabilirea i contabilizarea dobnzilor i comisioanelor datorate de clieni la nivele negociabile;
* mobilizarea disponibilitilor clienilor prin cele mai bune plasamente pentru a putea realiza n orice
moment restituirea acestora;
* s execute orice operaiune solicitat n mod expres de ctre clieni;
* s onoreze cecurile emise de clieni i s ncaseze documentele de decontare primite n favoarea lor;
* s elibereze periodic extrase de cont;
* s nu furnizeze informaii cu privire la afacerile clienilor dect la cererea lor sau n situaii prevzute
expres prin acte normative.
Ca atare, prin tot ceea ce face, banca trebuie s acorde asisten clienilor si, s-i sprijine i s
aib o colaborare sincer i eficient cu acetia. n toate rile dezvoltate exist o legislaie care
protejeaz pe client de eventualele abuzuri ale bancherilor.
Exist chiar organisme specializate pentru protecia clienilor particulari (firme mici sau persoane
private). Chiar dac unele din aceste organisme sunt finanate de ctre marile bnci, ele ofer servicii n
mod gratuit. n cazul cnd n continuare clientul se consider nendreptit, el se poate adresa justiiei.
n contextul problemelor prezentate, bncile comerciale din rile dezvoltate, pun un mare
accent pe activitatea bancar orientat spre client (customer driven banking). Studierea serviciilor
bancare, atragerea clientelei i deservirea superioar a clienilor constituie principale repere care fac
obiectul unei discipline specifice marketingul bancar. Trebuie s se in seama c, sintagma
"servirea clientului" implic toate activitile bncii efectuate pentru satisfacerea clienilor. Aceasta
trebuie s nsemne mai mult dect rezolvarea plngerilor, corectarea greelilor i zmbetul adresat
clientului. De asemenea "servirea clientului" nseamn "cutarea" lui, fcnd apoi tot ce este posibil
pentru a-l face mulumit i lund decizii n favoarea lui.
O bun deservire a clientului, presupune ca personalul bncii s se ghideze dup o serie de
reguli (porunci) de baz conturate n tiina marketingului, i anume:
* clientul este cea mai importan persoan;
* clientul nu depinde de dumneavoastr, ci dumneavoastr depindei de client;
* clientul nu este o ntrerupere a muncii dumneavoastr, el este scopul muncii
dumneavoastr;
* clientul v face o favoare vizitndu-v sau telefonndu-v;
* clientul este o parte a afacerii dumneavoastr;
* clientul nu este o simpl cifr ntr-o eviden, el este o persoan sensibil ca i
dumneavoastr;
* clientul nu este cineva cu care s te ceri sau contrazici;
* este de datoria dumneavoastr s satisfacei nevoile, dorinele i ateptrile clienilor care v solicit
i, de cte ori este posibil, s rezolvai plngerile i temerile lor;
* clientul merit tratamentul cel mai curtenitor i profesional;
* clientul este fluidul viu ce pune n micare toate resorturile bncii. Fr el, banca nu ar exista.
inndu-se seama de particulariti specifice etapei actuale, tot mai multe bnci comerciale din
ara noastr sunt preocupate n promovarea unui comportament modern fa de clieni.
Tendinele care se manifest n activitatea bancar din ara noastr, cu referire la
114

transformarea bncilor comerciale n bnci universale, apariia i dezvoltarea mediului concurenial n

sistemul bancar, creterea numrului clienilor i amplificarea volumului afacerilor, creterea
exigenelor fa de sistemul bancar, au fcut ca unele bnci comerciale s fie interesate de activitatea de
marketing bancar. De exemplu, Banca Comercial Romn i alte bnci comerciale au nfiinat, la
nivelul centralei, Direcia de marketing. Ca obiective strategice, Direcia de marketing a Bncii
Comerciale Romne are n vedere urmtoarele:
* consolidarea poziiei bncii pe piaa bancar i creterea cotei de pia;
* meninerea i dezvoltarea contactelor cu clienii actuali;
* creterea volumului depozitelor atrase de la clieni i reducerea dependenei de resursele procurate de
la Banca Naional a Romniei;
* atragerea de noi segmente de clieni;
* promovarea unei imaginei globale favorabile;
* creterea competitivitii bncii prin calitatea produselor i serviciilor oferite;
* mbuntirea calitii personalului n relaia banc-client.
Toate acestea au ca obiectiv final obinerea n faa clientelei a unei poziii prioritare, care s
diferenieze banca n relaiile de concuren.
Pe de alt parte, aceste obiective trebuie s rspund criteriilor de marketing pe care Banca Comercial
Romn i propune s le promoveze, i anume:
* ncrederea clienilor n stabilitatea bncii i n capacitatea sa financiar;
* calitatea produselor i serviciilor oferite;
* calitatea personalului;
* o bun recepionare a solicitrilor clienilor i ale pieei i implicarea n problemele partenerilor de
afaceri;
* satisfacerea cerinelor clienilor cu costuri rezonabile.
n faza actual, Direcia de marketing din centrala Bncii Comerciale Romne cuprinde dou servicii:
Serviciul marketing, reclam i publicitate i Compartimentul vnzri i monitorizarea pieei.
Managementul costurile bancare
Optimizarea raportului ntre venituri i costuri, cu implicaii directe asupra creterii profitabilitii
bancare, constituie un obiectiv esenial al managementului bancar. Acest aspect are o importan aparte
i constituie nu numai o problem strict bancar, ci i o expresie a evoluiei economiei, n general. Este
o realitate fr de care analiza costurilor bancare nu ar avea nici o semnificaie.
Activitatea bancar de intermediere a circulaiei capitalurilor i de efectuare a diverselor servicii, n
strns legtur cu circulaia monetar i cu evoluia puterii de cumprare a banilor, este deosebit de
util ntregii societi, ocupnd un loc n continu cretere n activitatea social, respectiv nregistrnd o
anumit pondere n Produsul Intern Brut (PIB).
Privitor la politica bancar privind costurile, n majoritatea rilor dezvoltate se manifest o serie de
trsturi specifice, i anume:
* neremunerarea depozitelor la vedere;
* promovarea unor msuri stimulative pentru depunerea economiilor la termen cu dobnzi relativ mici;
* efectuarea unor operaiuni de gestiune a ncasrilor i plilor n mod gratuit sau cu "tarife" reduse.
n foarte multe situaii, aceste aspecte au produs distorsiuni asupra raportului venituricheltuieli,
aspecte ce au generat soluia acoperirii globale a cheltuililor bancare. Ca atare, n lumea bancar se
manifest anumite controverse n ceea ce privete tarifarea serviciilor de gestiune, n special cele
referitoare la operaiunile de ncasri i pli. Se are n vedere faptul c accelerarea plilor i extinderea
"bancarizrii" se poate transforma ntr-o activitate benefic att pentru sistemul bancar n ansamblul

115

su, ct i pentru ntreaga economie naional. Aceste operaiuni pot avea un aport mai mare la
constituirea resurselor i, totodat, contribue la fluidizarea capitalurilor bneti.
n acest context, se manifest tot mai multe opinii potrivit crora, serviciile bancare, oricare ar fi ele,
trebuie suportate de ctre beneficiari. Nu se recomand s fie transferate, ca suportabilitate a costurilor,
asupra altora. De pild, remunerarea depozitelor la vedere i plata serviciilor bancare de ctre
utilizatorii cecurilor i a altor instrumente de circulaie a monedei scripturale ar avea ca efect imediat o
raionalizare a utilizrii acestora i ar ncuraja o larg extindere a crilor de credit.
n general, n activitatea bncilor privind exercitarea funciilor de intermediere,
distingem dou categorii importante de costuri:
* costul resurselor;
* costul de funcionare, distribuire i recuperare a disponibilitilor colectate.
n ceea ce privete costul resurselor, acesta este influenat direct de nivelul dobnzilor
bonificate, determinate ca raport al ofertei i cererii de moned, pe de o parte i ca urmare a orientrilor
de politic monetar i de credit, pe de alt parte. Ca mrime medie, dobnda de pia nregistreaz
evoluii diferite, inndu-se seama de taxa scontului i de nivelul dobnzilor de valorificare a diferitelor
disponibiliti.
Dobnda de pia se coreleaz i cu anumite influene monetare externe. De pild, creterea
dobnzilor la nceputul anilor 2000 pe pieele naionale a fost influenat i de mrimea nivelului
dobnzilor practicate pe piaa SUA, corelat cu o cerere sporit de capital pe piaa american.
Deci, nivelul naional al dobnzii depinde n mod direct de evoluia puterii de cumprare a monedei, de
gradul de eroziune a capitalurilor bneti, i, n general, de gradul de dezvoltare i stabilitate
economic, nregistrndu-se n acest cadru situaii foarte diferite de la o ar la alta, fapt vizibil chiar i
n cadrul rilor integrate n Comunitatea Economic European.
Mai mult, nu toate bncile au o situaie egal n raport cu costul de obinere a resurselor. Astfel,
marile bnci de depozit, datorit unei reele largi de agenii, au posibilitatea s atrag sub forma
depozitelor la vedere o mare parte a resurselor necesare, atfel c se bucur de un nivel foarte redus al
costurilor pentru procurarea acestora.
Modificri n structura resurselor, exprimate n general prin reducerea volumului depozitelor la
vedere, creeaz probleme legate de "preul" acestora pentru bncile comerciale mici i cele specializate.
Ele trebuie s recurg la piaa monetar sau s apeleze la investitorii instituionali, pe alte segmente ale
pieei creditului unde, de regul, dobnzile sunt mai ridicate.
Referitor la costul de funcionare, acesta are o structur specific, incluznd:
* cheltuielile de personal sub forma salariilor i alte drepturi asimilate. Acestea reprezint cea mai
important parte a costului de funcionare. Personaluli bncilor este foarte divers i complex, deoarece,
prin specificul activitii sale, acesta, pe lng activitatea propriu-zis, acioneaz ca ndrumtor sau
consultant, ntr-un cadru de dialog i colaborare, de responsabilitate pentru el i
de mare importan pentru client. Astfel, personalul bancar se deosebete net de personalul angajat n
oricare alt sector prestator de servicii. Pe de alt parte, personalul bncii trebuie s fie foarte bine
instruit n domeniul utilizrii tehnicilor informatice moderne, care au revoluionat n ultimii ani tehnica
bancar. n ansamblul su, activitatea bancar impune un grad nalt de calificare a personalului su.
Specific pentru personalul bancar este i structura sa. De pild, potrivit datelor oferite de Asociaia
Francez a Bncilor, rezult c n anul 2004, structura personalului bancar cuprindea: 15,6%, cadre de
conducere; 53,8%, efi de compartimente i numai 30,6% funcionari. Toate aceste argumente vin s
justifice de ce salariile personalului bancar sunt mai ridicate dect n alte sectoare de activitate.
* cheltuielile generale i de amortizare. Sunt relativ mai reduse ca pondere dar nregistreaz o cretere
permanent. Sporesc continuu cheltuielile legate de dezvoltarea reelei bancare i pentru ntrirea
securitii casieriilor i tezaurelor. De asemenea, cheltuieli importante de investiii i amortizare sunt
necesare n legtur cu extinderea i perfecionarea reelei informatice, de prelucrare a datelor de
116

gestiune, crora li se adaog noi echipamente necesare n prestarea unor servicii bancare, cum ar fi
terminalele de pli electronice i reelele aferente.

4.4 Profit bancar si indicatori de apreciere a performantelor bancare

Profitul este scopul esenial al oricrui ntreprinztor. Prin activitatea pe care o desfoar, ca parte
din lumea afacerilor, bncile sunt preocupate n a cumpra" cu pruden resursele bneti i a le utiliza
cu maximum de randament, innd seama de toate riscurile posibile, pentru a obine profituri ct mai
mari. n ultim instan, rezultatul financiar a oricrei bnci, fie c se gsete sub forma rofitului brut
sau a profitului net, trebuie raportat la principalele lui determinante pentru a evidenia
interdependenele n evoluia performanelor bancare i a pune n valoareprghiile de acionare pentru
mbuntirea acestora.
Poziia unei bnci trebuie apreciat global att de conducerea bncii i de acionari, cat i de
autoritile bancare i de investitorii poteniali. Acetia din urm se afl intr-o poziie relativ
defavorizat, datorit faptului c nivelul lor de informare este mai sczut. Aprecierea calitii unei bnci
din sistem de ctre Banca Central nu se poate face in mod disparat, prin urmrirea separat a modului
de ncadrare in limitele stabilite de autoritatea bancar, datorit urmtoarelor motive:
activitatea bancar se realizeaz global i implic riscuri globale,la nivel deinstituie;
de multe ori, obiectivele urmrite sunt divergente; aprecierea Bncii Centrale trebuie sa fie nuanat
pentru a putea permite gruparea bncilor in clase de caliti diferite i pentru a putea avea fa de ele o
atitudine diferit: impunerea unor sanciuni, transmiterea unor recomandri, suspendarea accesului la
refinanare, creterea sau reducerea frecventei inspeciilor bancare, modificarea primelor de asigurare
limitarea sau blocarea aprobrii unor participaii de capital sau fuziuni etc.
Pentru aprecierea poziiei unei bnci, in S.U.A, de exemplu, se folosete un sistem de
calificative denumit CAMEL (capitalizare, calitatea activelor, management i lichiditate). Pentru
fiecare element se atribuie calificative de la 1 la 5 (5 pentru nivelul maxim de preocupare al
autoritarilor bancare). Exceptnd bncile cu calificative 3 la care examinrile se fac cel puin o dat pe
an, celelalte bnci sunt examinate o data la 24 de luni.
CAMEL este un acronim format pe baza principalelor elemente componente ale procesului de
examinare a siguranei i soliditii bncilor:
- solvabilitatea - Capital adequacy;
- calitatea activelor - Asset quality;
- conducerea - Management;
- veniturile - Earnings;
- lichiditatea - Liquidity.
Din structura acestor criterii se poate observa c performana este privit mai ales ca soliditate.
Aceasta deoarece rentabilitatea este privit ca o prioritate a fiecrei bnci, i nu a autoritii bancare.
Veniturile i conducerea bncii sunt abordate in acest context doar ca modaliti de minimizare a
riscurilor i de acoperire a expunerii la risc. Deci, este evident c pentru autoritile bancare din S.U.A
(Corporaia Federala de Asigurare a Depozitelor Bancare, Sistemul Rezervei Federale i Oficiul
Controlului Monedei) performanta bancar este interpretat, in primul rnd, ca siguran i soliditate.
Aprecierea performanei instituiilor de depozit supravegheate se face prin evaluarea fiecrui
criteriu de performanta pe baza rapoartelor periodice. Calificativul CAMEL este o nota compus
(medie ponderata), pe care autoritatea bancar o recalculeaz periodic, semnificaia acestor calificative
fiind urmtoarea:
117

 calificativul compozit CAMEL 1 bncile din acest grup sunt instituii financiare solide din aproape
toate punctele de vedere considerate;
calificativul compozit CAMEL 2 bncile din acest grup sunt de asemenea instituii fundamental
solide, dar pot manifesta slbiciuni modeste ce pot fi corectate prin derularea normal a operaiunilor;
calificativul compozit CAMEL 3 bncile din acest grup manifest o combinaie de slbiciuni, care
reflect condiii ce variaz de la potrivit de severe la nesatisfctoare, fiind vulnerabile i necesitnd
mai mult dect supravegherea normal;
calificativul compozit CAMEL 4 bncile din acest grup au un volum substanial de active
ndoielnice sau o combinaie de alte condiii, care sunt mai puin dect satisfctoare, existnd un
oarecare potenial de faliment;
calificativul compozit CAMEL 5 bncile din acest grup au slbiciuni de o asemenea natur i
amploare, care impun urgent sprijin din partea acionarilor sau din alte surse, probabilitatea unui
faliment fiind ridicat.
Bncilor care au un calificativ compozit CAMEL 4 sau 5 opereaz intr-o manier care nu poate fi
apreciat ca prudent i sunt expuse la faliment. Astfel de bnci sunt supravegheate ndeaproape i, de
regul, sunt chiar forate de autoritile bancare sa-i modifice gestiunea financiar.
Calificativele CAMEL nu sunt fcute publice de ctre autoritatea bancar, deoarece se consider c
avantajele evidente pentru informarea pieelor nu sunt suficiente pentru a justifica creterea riscului
sistemic i chiar de panica bancar.
Indicatorii de apreciere a performanelor bancare au o mare expresivitate, reflectnd o
multitudine de aspecte: gradul de generare a profitului, eficiena operaional i managerial, etc. Aceti
indicatori rezult din datele contabile care reflect perioada de referin. Bilanul bancar, ca in oricare
alt domeniu, reprezint documentul oficial de gestiune a bncii care cuprinde situaia patrimonial
(bilanul propriu-zis), rezultatele financiare (contul de profit i pierdere), anexa cu datele care
completeaz informaiile prezentate in bilan i contul de rezultate, precum i raportul de gestiune al
Comitetului de direcie. Prin coninutul i structura sa bilanul d posibilitatea analizei comparative i
cunoaterii modificrilor survenite in structura elementelor de activ i pasiv, dar, in acelai timp
reprezint i instrumentul principal pentru analiza complet i clar a patrimoniului bncii, a situaiei ei
financiare i a rezultatelor obinute. In practica bancar, evaluarea performanelor bancare se realizeaz
utiliznd o serie de indicatori a cror mrime este rezultatul comparrii posturilor bilaniere.
Analiznd indicatorii performanelor bancare prezentai de literatura de specialitat occidental dar i de
teoria i practica bancar romneasc s-a realizat gruparea lor in funcie de principalele direcii i
obiective ale managementului bancar, astfel:
indicatori pentru aprecierea eficienei de ansamblu a activitii bancare;
indicatori pentru evaluarea calitii activelor;
indicatori pentru aprecierea solvabilitii i lichiditii;
indicatori pentru aprecierea profitabilitii i rentabilitii
indicatori pentru analiza veniturilor i costurilor bancare.
Analiza performantelor bancilor comerciale se face pornind de la o serie de documente complexe cum
ar fi: bilantul, situatiile operative, programul strategic, s.a. Cu toate ca aceste documente au caracter
static sau cumulativ, ele reflecta deciziile luate de managerii bancii respective, in ultima instanta
efectele acestor decizii.
Evaluarea profitabilitatii unei banci comerciale se bazeaza pe indicatorii de performanta
bancara, indicatori cu o mare expresivitate, care reflecta o multitudine de aspecte privind gradul de
realizare a profitului, eficienta operationala si manageriala, etc.
Dinamica, in marime absoluta, a veniturilor, cheltuielilor si profitului unei banci comerciale
reflectata managementului bancar, ilustrand gestionarea cu un inalt grad de profitabilitate a resurselor
118

bancii in conditiile reducerii factorilor de risc privind plasamentele si dobanzile, consolidarea in

termeni reali a capitalurilor si fondurilor proprii de care dispune respectiva banca.
Diminuarea in timp a performantelor bancare, scaderea relativa a profitului, cresterea angajarii
neacoperite a bancilor, reducerea lichiditatii sunt semne ingrijoratoare, dar care sesizate la timp pot
permite luarea unor masuri corespunzatoare.
Scopul esential al inteprinzatorului bancar pe care acesta il urmareste de-alungul intregii sale
activitati de management, apreciind cu grija angajarile pe linia procurarii resurselor si utilizarea
acestora prin acordarea de credite si tinand seama de toate riscurile posibile, este obtinerea de venituri,
respectiv maximizarea profitului bancar. Profitul contribuie atat la marirea capitalului propriu, cat si la
conturarea imaginii bancii pe piata.
Indicatorii utilizati pentru analiza si evaluarea performantelor bancare pot fi grupati astfel:
Indicatori pentru aprecierea eficientei activitatii bancare
1.Rata profitului brut:profit brut/venituri totale x 100;
2.Rentabilitatea: profit brut/cheltuieli totale x 100;
3.Productivitatea muncii: profit brut/ numar mediu de salariati;
4.Ponderea salariilor in totalul cheltuielilor cu functionarea bancii: salarii + cheltuieli aferente/
cheltuieli de functionare x 100;
5. Cheltuieli cu functionarea pe salariat: cheltuieli de functionare/ numar mediu de salariati;
6.Gradul de acoperire a cheltuielilor cu salariile din comisioanele incasate: comisioane
incasate/ salarii + cheltuieli aferente x 100;
7.Gradul de acoperire a cheltuielilor cu functionarea bancii din comisioane: comisioane
incasate/ cheltuieli cu functionarea x 100.
Indicatori pentru aprecierea profitabilitaii si rentabilitatii
1.Rata rentabilitatii financiare (rentabilitatea capitalului
social). Masoara rezultatele managementului bancar in ansamblul sau si exprima pentru actionari
efectul angajarii lor in activitatea bancii. Se determina potrivit relatiei:
Rrf= profit net/capital x 100
Profitul net se determina prin deducerea din venituri a tuturor cheltuielilor si a impozitului pe
profit, iar capitalul prin insumarea capitalului social, a profitului nedistribuit si a fondului de rezerva.
In cazul unitatilor bancare care se bazeaza intr-o mare masura pe imprumuturi pentru a-si
sustine activele, rentabilitatea capitalului social are o tendinta de crestere. O rentabilitate prea mare,
insa, indica marimea necorespunzatoare a capitalului propriu si, prin urmare, o capacitate redusa de a
atrage fonduri suplimentare de pe piata de capital;
2. Rata rentabilitaii economice ( rentabilitatea activelor) releva efectul capacitaii manageriale de
a utiliza resursele financiare si reale ale bancii pentru a obtine profit. Se calculeaza potrivit relatiei:
Rre= profit net/active x100.
Este considerat indicatorul care reflecta cel mai bine performantele bancare, intrucat exprima
direct rezultatul in functie de modul specific de optimizare a operatiunilor active. O evolutie
descrescatoare a indicatorului constituie un semnal ca banca respectiva intimpina greutati in realizarea
119

de venituri, in timp ce un trend crescator este un semnal pozitiv, dar poate indica, in acelasi timp, un
risc excesiv de mare asumat de banca.
3.Efectul de parghie releva gradul in care utilizarea unor resurse suplimentare serveste cresterii
rentabilitatii capitalului propriu. Actioneaza atunci cand angajarea unor resurse noi este avantajoasa sau
cal putin egala cu rentabilitatea economica. Se determina prin raportul : Ep= active/capital;
Cei trei indicatori prezentati se afla intr-o relatie directa, astfel:
Rrf=Rre x Ep;
4.Rata profitului net, stabilita prin raportul: Rp=profitul net/venituri totale x 100;
5. Rata utilizarii activelor (randamentul activelor), calculata potrivit relatiei:
Rua= venituri totale/active x 100;
Marimea indicatorului este influentata de marimea ratei dobanzii de pe piata si structura
activelor bancare si prezinta ponderea activelor purtatoare de dobanzi in totalul activelor. Maximizarea
indicatorilor se realizeaza prin cresterea ponderii activelor care aduc cele mai mari venituri. Aceasta
crestere este insa limitata, pe de o parte de faptul ca aceste active sunt si cele mai riscante iar, pe de alta
parte, desfasurarea activitatii bancare presupune si includerea unor active care nu aduc venituri.
Lagatura expresa intre acesti indicatori este data de relatia: Rre= Rp x Rua
6. Dobanda neta marginala este un indicator de mare sensibilitate pentru activitatea bancara. Se
exprima prin raportul:
Dnm= venituri din dobanzi cheltuieli cu dobanzile/active generatoare de venit x 100;
Utilitatea indicatorului se datoreaza expresivitatii sale, caracteristica indicatorilor marginali in a
reflecta masura in care creste venitul net din dobanzi in conditiile sporirii activelor cu o unitate. O
dobanda neta marginala scazuta poate fi rezultata dependentei bancii fata de resursele atrase pe termen
scurt. Tendinta de crestere a indicatorului este rezultatul optimizarii managementului activelor si
pasivelor bancare sau al investitiilor in active riscante.
Literatura de specialitate prezinta posibilitatea utilizarii si a altor indicatori pentru evaluarea
profitabilitatii bancare.
Indicatori pentru analiza veniturilor si costurilor bancare
Evaluarea profitabilitatii bancare trebuie completata cu analiza structurala a veniturilor si a costurilor
bancare. In general, veniturile si costurile unei banci comerciale pot fi grupate astfel:
Venituri
Costuri
Total venituri, din care:
Total cheltuieli, din care:
1.Venituri din dobanzi, din care:
1.Cheltuieli cu operatiuni bancare, din care:
dobanzi la disponibilitati si
cheltuieli cu dobanzile;
depozite;
cheltuieli cu comisioane, taxe,
dobanzi la credite.
speze
alte cheltuieli
2.Venituri din comisioane, taxe,speze
2.Provizioane pentru credite si dobanzi
3.Alte venituri
3.Cheltuieli generale de functionare, din
care:
cheltuieli cu personalul;
chelt. cu amortizarile;
cheltuieli materiale;
alte cheltuieli.
120

Principalii indicatori utilizati in analiza veniturilor si costurilor bancare sunt:

Ponderea veniturilor din dobanzi in total active:

1.
1.

Venituri din dobanzi/Total active x 100;

2.
Ponderea veniturilor din alte surse decat dobanzile in total active:
Venituri din alte surse decat dobanzile/ Total active x 100;
3.
Rata cheltuielilor cu dobanzile fata de total active:
Cheltuieli cu dobanzile/Total active x 100.
Indicatorii riscurilor bancare

1.

1.1
1.2
2.

3.

O alta dimensiune a performantelor bancare este data de

amplitudinea riscurilor, care, in masura in care nu sunt corect apreciate, pot conduce, brusc sau in
timp, la anihilarea efectelor de rentabilitate sau chiar la faliment. Principalele categorii de riscuri
bancare si indicatorii aferenti de evaluare sunt urmatorii:
Riscul lichiditatii, poate fi apreciat prin compararea
activelor cu lichiditate imediata, cu depozitele, care pot reprezenta o dimensiune posibila a solicitarilor
creditorilor. Poate fi exprimat prin rata lichiditatii (Rl), conform relatiei:
Rl=Numerar + Depozite la vedere la alte banci/Total depozite x 100;
Pentru aprecierea lichiditatii, in practica bancara se utilizeaza si urmatorii indicatori:
Rl=Active lichide/Total active x 100;
Rl= Active lichide/Total depozite + imprumuturi x 100
Riscul ratei dobanzii, decurge din utilizarea raporturilor
de credit cu dobanzi flotante, apreciate in activitatea bancara drept creante si respectiv dobanzi
sensibile. Se exprima, in general, prin rata gradului de sensibilitate (Rgs):
Rgs = Active sensibile/Pasive sensibile x100;
O valoare ridicata a indicatorului demonstreaza un grad mare
de dependenta fata de dobanda pietei. In literatura de specialitate, avand in vedere dificultatea
previzionarii ratei dobanzii, se considera un risc minim atunci cand valoarea indicatorului se apropie de
100. Indicatorul reflecta riscul pe care banca este dispusa sa si-l asume pentru a putea prognoza
evolutia viitoare a ratelor dobanzii. Daca acest indicator are o valoare peste 100 veniturile bancii vor fi
mai reduse in situatia in care ratele dobanzii scad si mai ridicate in cazul in care ratele dobanzii cresc.
3.Riscul creditului (Rc),este riscul ce poate aparea ca urmare a faptului ca dobanzile sau
sumele imprumutate sa nu poata fi platite sau rambursate in conformitate cu conditiile contractuale.
Este un risc de angajare si se exprima astfel:
Rc=Credite de calitate medie/Total credite x100;
Daca o mai mare parte a creditelor acordate este reprezentata de angajamentele de calitate
medie, profitul va fi mai mare dar si riscul va fi la fel. O valoare mare a riscului de creditare, de peste
70%, denota si un profit mai mare.
Riscul capitalului (Rk), exprima masura in care activele
riscante sunt acoperite de capital (adecvarea capitalului). Este apreciat cu ajutorul relatiei:
Rk= Capital/Active riscante x 100;
Acest indicator este unul din cei mai importanti, care prezinta gradul de adecvare a capitalului,
evolutia lui fiind urmarita atat prin legislatia romaneasca cat si prin recomandarile Comitetului de la
Basel.
121

In urma analizei acestor indicatori, in mod firesc se va urmari stabilirea unor niveluri optime.
Acest lucru este, deocamdata, destul de greu de realizat deoarece atat literatura de specialitate cat si
institutiile financiar-monetare nationale si internationale prezinta pentru putini indicatori niveluri
optime. Spre exemplu, indicatorul de solvabilitate sau adecvarea capitalului are un nivel minim stabilit,
de catre Comitetul de la Basel, de 8%.
Deocamdata printre posibilitatile de apreciere a indicatorilor de evaluare a performantelor
bancare trebuie sa punem accentul pe evolutia lor si pe analiza componentelor care intra in calculul
acestora, pentru ca apoi, in viitor, pe baza experientei dobandite, sa gasim niveluri optime pentru acesti
indicatori.

4.5 Structura si analiza bilantului bancar

Bilantul bancar, ca in oricare alt domeniu, reprezinta, documentul oficial de gestiune a bancii
care cuprinde situatia patrimoniala (bilantul propriu-zis), rezultatele financiare (contul de profit si
pierdere), anexa cu date care completeaza informatiile prezentate in bilant si contul de rezultate,
precum si raportul de gestiune al Comitetului de directie.
Prin continutul si structura sa da posibilitatea analizei comparative si cunoasterii modificarilor
survenite in structura elementelor de activ si pasiv pe perioada analizata. Bilantul bancar reprezinta in
acelasi timp instrumentul principal pentru analiza completa si clara a patrimoniului bancii, a situatiei ei
financiare si a rezultatelor obtinute, atat la fiecare trimestru cat si anual.
Activele din bilant sau elementele patrimoniale sunt structurate in functie de continutul material
si dupa gradul de risc. Din punct de vedere al continutului material bancile au active imobilizate
(corporale, necorporale si financiare) si active circulante (stocuri, creante, plasamente pe termen scurt,
disponibilitati banesti). In functie de gradul de risc, activele se clasifica in patru grupe. Astfel cel mai
mic grad de risc (zero) il reprezinta numerarul, disponibilitatile la termen, titlurile de valoare 100%
garantate. Gradul cel mai mare de risc il au imprumuturile pe termen mediu si lung care nu sunt
garantate de stat sau banci, titlurile de valoare bazate pe ipoteci.
Pasivele bancare cuprind resursele proprii, disponibilitatile si depozitele banesti de la clientii
nebancari si resursele atrase de pe piata interbancara.
Analiza bilantului bancar poate fi realizata, in general, pe doua planuri:
a)
analiza distincta a activului si pasivului;
b)
analiza corelata a activelor cu pasivele.
Pentru realizarea unei analize cat mai cuprinzatoare a
bilantului bancar consideram ca trebuie luate in considerare si urmatoarele aspecte:
indicatorii realizati in perioada de raportare sa fie
comparati nu numai cu cei realizati in perioada anterioara, ci si cu cei programati prin bugetul de
venituri si cheltuieli;
analiza bilantului sa cuprinda si modul de realizare a unor
indicatori economico-financiari, considerati reprezentativi pentru activitatea desfasurata de banca
(indicatori ai rentabilitatii, solvabilitatii, lichiditatii, productivitatii si altele), care sa fie utilizati atat in
activitatea de previziune financiara (la elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli), cat si in activitatea
de analiza a rezultatelor (la intocmirea bilantului contabil);
- analiza detaliata a bilantului in valuta al bancii, respectiv
analiza creantelor si angajamentelor in valuta, avand in vedere activitatile externe ale bancilor
comerciale.

122

Capitolul 5: POLITICI MONETARE SI DE CREDIT

5.1 Politica monetara si instrumentele sale
Politica monetara reprezinta unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul careia se
actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii monetare rezulta din
obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea inflatiei
si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea ndeplinirii acestor obiective
revine bancii centrale, care detine monopolul n formularea si transpunerea n practica a obiectivelor
politicii monetare. Stabilitatea preturilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, n
acelasi timp, reprezinta un obiectiv central al politicii economice, alaturi de: cresterea economica
durabila, ocuparea deplina a fortei de munca, sustenabilitatea balantei de plati. Pentru atingerea acestor
obiective, la nivelul fiecarei tari, sunt identificate instrumentele care sa conduca la cele mai bune
rezultate, dintre care cele mai nsemnate sunt: politica fiscala, politica veniturilor, politica monetara,
politica valutarasi politica comerciala . Politica monetara contribuie la realizarea politicii economice si
prin obiectivele specifice
care constau n urmatoarele:
a) cresterea masei monetare pna la un nivel optim
b) mentinerea ratei dobnzii la un nivel corespunzator
c) practicarea unui nivel optim al ratei de schimb
d) alocarea optima a resurselor financiare (fonduri pentru creditare) n cadrul economiei
a) Acest obiectiv cantitativ se concretizeaza n determinarea de catre autoritatea monetara a unui nivel
de crestere a masei monetare, ct mai apropiat de rata de crestere reala a economiei. Astfel, n anii 70,
n tarile dezvoltate, obiectivele formulate au vizat dinamica
agregatelor monetare, nsa regulile au demonstrat ca este dificil si limitat un control al masei monetare,
atunci cnd economiile tarilor respective participa puternic la relatiile comerciale si financiare
internationale.
b) Rata dobnzii si nivelul optim al acesteia a fost considerata ca obiectiv fundamental al
politicii monetare pna n anii 70, situndu-se n centrul analizelor lui Keynes care evidentiaza ca
banca centrala poate echilibra piata monetara prin utilizarea unui nivel de echilibru al ratei de dobnda.
n prezent, rata de dobnda prezinta un rol important n cadrul politicii monetare, prin aceea ca permite
mentinerea unui anumit nivel al cursului de schimb si influenteaza investitiile agentilor economici .
c) Mentinerea unui anumit nivel al cursului de schimb constituie un obiectiv al politicii monetare, prin
aceea ca antreneaza echilibre sau dezechilibre ale balantei de plati n functie de aprecierea sau
deprecierea monedei nationale. Daca nivelul cursului este supraevaluat pentru moneda nationala,
rezulta un consum de rezerve valutare, n timp ce un curs depreciat ar putea antrena cresterea
exporturilor si majorarea disponibilitatilor in
valuta .
d) Alocarea optima a resurselor financiare, la nivelul unei tari, consta n selectarea creditelor n functie
de nivelul rentabilitatilor posibile de obtinut. Un asemenea obiectiv antreneaza efecte negative, precum
si diminuarea concurentei ntre agentii economici si diminuarea reactiei acestora la evolutia ratei de
dobnda. Din acest motiv se remarca, n prezent, o limitare a utilizarii acestui obiectiv al politicii
monetare .
123

Pentru ndeplinirea obiectivelor de politic monetar pot fi utilizate instrumente directe i

indirecte ntre care este posibil stabilirea urmtoarei distincii :
-instrumentele indirecte sunt utilizate de ctre banca central n relaiile cu celelalte bnci i cu
agenii nefinanciari. La modul tradiional, aceast categorie de instrumente include instrumente care
permit controlul asupra costului i asupra cantitii de moned central.
- instrumentele directe sunt reprezentate de msurile care afecteaz, n mod direct, utilizatorii i
deintorii de moned, inclusiv instituiile financiare. Dintre acestea prezint importan: ncadrarea
creditului, fixarea administrativ a unor rate ale dobnzii i controlul asupra ratei de schimb .Din
distincia prezentat, rezult c instrumentele indirecte corespund aciunilor asupra pieei, iar cele
directe constituie msuri ale autoritilor monetare.
Prin fiecare tip de instrument pot fi urmrite anumite obiective, astfel nct exist posibilitatea
clasificrii instrumentelor dup urmtoarea structur:
a) instrumente prin care banca central furnizeaz i retrage moneda central;
b) instrumente care afecteaz direct activele sau pasivele bncilor;
c) instrumente care permit controlul operaiunilor cu strintatea.
a) n prima categorie a instrumentelor pot fi incluse urmtoarele tipuri de operaiuni i msuri adoptate
de banca central:
- operaiunile de open-market i acordarea de credite cu rat variabil a dobnzii pe piaa monetar sau
financiar ;
- operaiunile de rescontare; plafonarea disponibilitilor pentru rescontare i stabilirea costului
rescontrii (rata de rescontare sau taxa special a scontului) ;
- avansurile acordate de ctre banca central statului i celorlalte bnci: determinarea plafonului i a
costului (ratei de dobnd) pentru aceste avansuri;
- constituirea rezervelor obligatorii obinuite i cele constituite asupra depozitelor i creditelor ;
b) n a doua categorie pot fi ncadrate obiective cantitative globale i obiective selective, dintre care
pot fi enumerate urmtoarele:
- ncadrarea creditului bancar sau a finanrilor ;
- ncadrarea sau limitarea depozitelor remunerate i gestionate de ctre bnci ;
- raporturile bilanului (raportul dintre credite i fonduri proprii) ;
- coeficientul de utilizare obligatoriu concretizat n portofoliul minim de obligaiuni, bonuri de tezaur
sau alte utilizri ;
- controlul emisiunilor de titluri pe piaa financiar ;
- stabilirea ratei de dobnd debitoare sau creditoare ;
c) Instrumentele care permit controlul operaiunilor cu strintatea includ urmtoarele :
- controlul schimburilor (mprumuturi externe autorizate, piaa devizelor, reglementarea poziiei
exterioare a bncilor, depozitele constituite la banca central din devizele achiziionate de ctre agenii
nefinanciari) ;
- reglementrile aplicabile dobnzilor pltite pentru depozitele nerezidenilor i nivelul ratelor de
dobnd ;
- rezervele obligatorii constituite pentru depozitele nerezidenilor ;
- interveniile bncii centrale pe piaa schimburilor valutare ;
Politica monetar desemneaz complexul msurilor luate prin banca central sau autoritile
monetare pentru a influena lichiditatea economiei, stabilitatea preurilor i a cursurilor valutare, n
scopul de a contribui la realizarea obiectivelor politicii economice.
Instrumentele monetare utilizate de politica monetar n influenarea economiei pot fi
mprite n dou categorii:
instrumente de intervenie indirect;
instrumente de intervenie direct sau reglementrile bancare.
124

Instrumentele ce aparin tehnicilor de intervenie indirect sunt urmtoarele :

taxa scontului;
sistemul rezervelor minime obligatorii;
politica de open-market.
Aceste tehnici se sprijin pe urmtoarele elemente:
dependena sistemului bancar fa de banca central;
corelaia dintre volumul creditului i volumul activitii economice;
elasticitatea cererii de credit n funcie de nivelul dobnzii.
Aplicaiile privind politicile monetare i de credit vizeaz cunoaterea mecanismelor acestor
politici i a efectelor pe care le genereaz asupra ansamblului economic.

5.2 Politica monetar promovat de BNR

5.2.1 Evoluia politicii monetare n Romnia
nfptuirea politicii monetare n Romnia, n ultimii 10 ani a fost condiionat de gradul
de
independen al bncii centrale pe de-o parte, i de transformrile instituionale i de comportament la
nivel micro- i macroconomic. Condiiile specifice ale tranziiei au impus BNR realizarea unui
echilibru ntre obiectivele pe termen ale politicii monetare i restriciile pe termen scurt, date de
evoluia condiiilor din economie.
Obiectivele politicii monetare i anume: limitarea creterii preurilor, eliminarea supraevalurii
monedei naionale n vederea asigurrii sustenabilitii balanei de pli, au fost compromise de
fragilitatea sistemului bancar, de rigiditatea economiei reale precum i de constrngerile de natur
social. Din acest motiv, s-au succedat perioade de control asupr masei monetare i de echilibrare a
pieei monetare i valutare, cu cele n care masa monetar a sporit considerabil, iar cursul de schimb a
fost supraevaluat. n anul 1991, politica monetar a avut ca obiectiv controlul privind creterea masei
monetare, printr-o serie de msuri de limitare a creditului neguvernamental. Efectul generat a constat
n amplificarea indisciplinei financiare i fenomenul de neplat a datoriilor, respective blocajul
financiar.
n anul 1992 politica monetar a fost ezitant i marcat de fluctuaii; masa monetar a crescut
rapid, iar fenomenul inflaionist s-a reinstalat. Astfel, pentru perioada 1991 1993 rezultatele politicii
monetare au fost pariale: n anul 1993, inflaia msurat prin indicii preurilor de consum a depit
250% (nivel mediu anual), fenomen care a demonstrat i apogeul dificultilor n economie. Anul 1994
a fost considerat un succes al politicii de macrostabilizare, iar politica monetar s-a centrat pe utilizarea
concomitent, sincronizat a dou prghi eseniale: controlul expansiunii monetare i creterea ratelor
de dobnd, prin care au putut fi influenate cantitatea de bani din economie i preul acestora. Anul
1994 prezint importan i prin aceea c a marcat redobndirea ncrederii n moneda naional. Dac
pn n acel moment se manifestau intens demonetizarea, dolarizarea i dezintermedierea financiar,
din 1994 procesele respectiv au fost stopate. Masa monetar a crescut n termeni reali, economiile i
creditul, de asemenea, iar viteza de circulaie a monedei sa stabilizat. O pondere nsemnat au deinut-o
operaiunile de refinanare de la BNR prin linii de credit. n ansamblu, la nivelul anului 1994, politica
monetar s-a caracterizat prin coeren, ceea ce a condus la reluarea procesului de economisire n
moned naional. Anul 1995 poate fi definit ca anul n care obiectivul explicit al politicii monetare l-a
constituit reducerea ratei inflaiei pn la 30%. n ultima parte a anului, s-a produs o deteriorare a
balanei de pli i au reaprut presiunile inflaioniste care a determinat BNR s nspreasc politica
rezervelor minime obligatorii i s revin la o politic de dobnzi mai restrictiv. S-a urmrit, astfel,
reducerea deficitului extern i reducere lichiditii disponibile pentru a limita procesul de multiplicare a
125

bazei monetare. Rezultatele politici monetare n perioada anilor 94 i 95 au evideniat urmtoarele

corelaii:
- creterea mai rapid a economiilor populaiei dect a masei i a creditului neguvernamental, a
reprezentat ancora de baz pentru meninerea ncrederii n moneda naional;
- creterea masei monetare n sens larg (M2) mai rapid dect a celei n sens restrns (M1) i dect al
bazei monetare (M0), indic rolul important al intermedierii financiare;
- meninerea ratelor dobnzii la nivele real pozitive de nivel mai ridicat dect deprecierea monedei
naionale, au descurajat pstrarea valutei i au sporit ncrederea n moneda naional.
Specificul anului 1996 l-a constituit manifestarea cu acuitate a dezechilibrelor n economia
romneasc. Dezechilibrul structural dintre cererea agregat, pe de o parte i volumul i structura
ofertei interne, pe de alt parte, s-a reflectat n creterea inflaiei i a deficitului extern. Asupra BNR sau efectuat presiuni pentru finanarea deficitelor pe calea creditelor direcionate, a dobnzilor
subvenionate i a aprecierii cursului de schimb. Politica monetar s-a deteriorat vizibil n anul 1996 i
s-a concretizat n pierderea ncrederii n moneda naional, atestat de urmtoarele evoluii:
- economiile populaiei nu au mai crescut n termeni reali;
- viteza de circulaie a banilor a crescut indicnd preferina publicului pentru ale activiti;
- dolarizarea economiei a tins s creasc;
- remonetizarea a ncetat (creterea masei monetare a fost nsoit de creterea inflaiei).
Anul 1997 a marcat o serie de modificri importante n cadrul politicii monetare:
- s-a renunat la refinanarea prin credite structurale i s-a trecut la refinanarea prin mecanisme i
instrumente specifice de pia monetar;
- s-au introdus instrumente prin care s se realizeze sterilizarea excesului de lichiditate, respectiv
vnzarea titlurilor de stat din portofoliu i atragerea de depozite la banca central;
- liberalizarea pieei valutare, prin acordarea licenei de dealer tuturor bncilor comerciale i asigurarea
unui nivel de echilibru al cursului de schimb;
- influenarea cursului de schimb prin utilizarea instrumentelor indirecte.
Politica monetar, susinut n mare parte de politica fiscal, a reuit o performan pozitiv, n sensul
c inflaia a fost redus la 40,6% fa de 151,4% din anul precedent. Costurile antrenate de reducerea
dobnzilor i canalizarea resurselor ctre sfera bugetar (fenomen cunoscut sub denumirea de
eviciune).
n anul 1998, politica monetar restrictiv a condus la temperarea semnificativ a inflaiei. Politica
bncii centrale bazat pe ancora monetar a atenuat considerabil anticipaiile inflaioniste precum i
impactul asupra preurilor, generat de ajustrile fiscale. n acelai an politica monetar a temperat
tendina de depreciere mai accelerat a cursului de schimb i efectul acesteia asupra inflaiei. Pentru
anul 1999, obiectivul de atenuare a creterii preurilor a fost atins, inflaia nregistrnd nivelul de
54,9%. Restrictivitatea politicii monetare a dus la creterea M2 cu 44,9% n special pe seama activelor
externe nete, n timp ce creditul intern a sporit doar cu 25,8%, exclusiv pe seama creditului
guvernamental. Acesta a nregistrat o cretere cu 105,3% i s-a datorat, n totalitate, titlurilor de stat
emise pentru restructurarea bancar i prin care s-a preluat, la datoria public, un volum nsemnat de
active neperformante bilaniere i extrabilaniere.
n perioada 2000-2007, pentru a asigura mentinerea ofertei de moneda la un nivel care sa nu
genereze presiuni inflationiste, BNR a continuat sa sterilizeze masiv lichiditatea excedentara din piata
prin instrumente de piata (atragere de depozite, certificate de depozit, reverse repo si facilitatea de
depozit si prin mentinerea unor rate ridicate ale rezervei minime obligatorii la lei (n prezent 20%) si
cresterea ratei rezervei la valuta pna la 40%.
Instrumente de politica monetara utilizate in banca

126

Instrumentele folosite de autoritatea monetar i au sporit, treptat, gradul de complexitate, urmrinduse alinierea la standardele i practicile din rile Uniunii Europene i cele internaionale:
- n primul stadiu al reformei au fost utilizate plafoanele de credit, dup care, ncepnd cu anul 1992 au
fost nlocuite cu mecanismul refinanrii bncilor comerciale;
- mecanismul refinanrii a fost mbuntit trecndu-se la garantarea creditelor acordate cu titluri de
stat;
- facilitile de creditare (creditul structural, creditul de licitaie, lombard i creditul special) au devenit
practici cuvenite n activitatea de refinanare;
- mecanismul rezervelor obligatorii a fost introdus, n anul 1992, i a fost adaptat n permanen, n
funcie de structura pasivelor bncilor comerciale;
- anul 1997 a marcat debutul operaiunilor pe piaa monetar (operaiuni de open-market).
Prin dezvoltarea instrumentelor de plasament financiar i dup adoptarea noii legislaii bancare,
BNR a pregtit trecerea la utilizarea operaiunilor de open-market ca principal instrument de politic
monetar.
Potrivit ultimelor reglementri, operaiunile BNR pe piaa monetar constau n urmtoarele:
- tranzacii repo i reverse repo (pensiuni) cu titluri de stat. Acestea sunt tranzacii reversibile care
se refer la cesiuni de creane pe o baz contractual, prin care instituia cedent se angajeaz s
reprimeasc, iar instituia cesionar s retrocedeze aceleai titluri de stat, sau titluri de stat din aceeai
serie la un pre i la o dat stabilite prin contract. Preul la care se rscumpr titlurile de stat se
compune din preul de vnzare i dobnda datorat la scaden, aferent sumei luate cu mprumut.
Valoarea de pia a titlurilor de stat care fac obiectul tranzaciilor repo i reverse repo trebuie s
acopere n permanen valoare de rscumprare a acestora.
- credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare. Acestea sunt tranzacii reversibile n
cadrul crora debitorul pstreaz proprietatea asupra activelor eligibile respective aduse n garanie.
Valoarea activelor eligibile aduse n garanie trebuie s acopere 100% din creditul acordat i dobnda
aferent.
- vnzri i cumprri definitive de titluri de stat (outrighit transactions), reprezint tranzacii care
implic transferul definitiv al proprietii asupra acestora de la vnztor la cumprtor i se realizeaz
prin mecanismul livrare contra plat;
- emiterea de certificate de depozit de ctre BNR se poate face n form materializat sau
dematerializat. Certificatele de depozit sunt emise cu discount i rscumprate la scaden la valoarea
nominal. Diferena dintre valoarea mai mic la care sunt emise i valoarea nominal reprezint
dobnda aferent sumei pltite de deintor, la o rat a dobnzii convenit ntre pri la scadena
tranzaciei.
- swap-ul valutar const n dou tranzacii simultane prin care BNR:
- cumpr la vedere lei contra valut convertibil i vinde la termen (forward) aceeai sum n valuta
convertibil contra lei;
- vinde la vedere lei contra valut convertibil i cumpr la termen (forward) aceeai sum n valut
convertibil n lei.
- atragerea de depozite de la bnci reprezint o tranzacie cu scadena prestabilit; rata dobnzii
aplicate asupra depozitului este rata dobnzii simple, iar dobnda se pltete la scadena depozitului.
Dintre msurile adoptate de banca central privind perfecionarea instrumentelor de politic
monetar se enumer i:
- facilitile de refinanare i de depozit acordate bncilor de ctre BNR;
- facilitile de refinanare, sunt puse la dispoziia bncilor prin intermediul creditului de lombard
(acordat pentru o zi overight). Bncile pot avea acces n orice moment al zilei bancare pn la ora
1400, la facilitatea de refinanare oferit de BNR. Nivelul ratei dobnzii pentru creditul de lombard este
stabilit de ctre Consiliul de administraie al BNR, n conformitate cu obiectivele de politic monetar;
127

- facilitile de depozit sunt puse la dispoziia bncilor de ctre BNR, n scopul absorbiei de
lichiditate. Perioada de atragere a depozitelor de ctre BNR n cadrul acestei faciliti este de o zi, iar
remunerarea depozitelor se face la o rat fix a dobnzii.
n strategia politicii monetare a BNR, regimul cursului de schimb prezint o mare importan,
iar rolul acestuia a oscilat de la o etap la alta, n conformitate cu evoluia reformei.
Perspective ale politicii monetare a BNR
Abordarea perspectivelor de evoluie a politicii monetare trebuie realizat pornind de la premisa
integrrii europene, ntr-un viitor mai mult sau mai puin apropriat. Din acest motiv, pentru politica
monetar se impun cerine de integrare monetar european, respectiv ndeplinirea unor criterii de
aderare referitoare la nivelul inflaiei, stabilitatea cursului de schimb, structura dobnzilor pe piaa
monetar. Potrivit statutului BNR, autoritatea monetar trebuie s urmreasc dou obiective majore,
respectiv: stabilitatea monedei i stabilitatea preurilor.
Pe termen scurt, banca central poate stabili obiective intermediare, precum: agregatele
monetare, ratele dobnzii i cursul de schimb, astfel nct acestea s conduc la atingerea obiectivului
de limitare a inflaiei.
Pentru ca un obiectiv intermediar s poat fi folosit ca ancor monetar antiinflaionist se au n
vedere urmtoarele elemente:
- care este indicatorul cu influen mai mare asupra evoluiei preurilor;
- care sunt restriciile exogene induse de situaia balanei de pli;
- care este percepia publicului fa de eficacitatea instrumentelor de intervenie ale bnci centrale.
Astfel, pornind de la situaia nregistrat n anii 1999 i 2000, se apreciaz c principalul obiectiv
intermediar al politicii monetare l va constitui, n continuare, meninerea agregatelor monetare ca
ancor antiinflaionist, ceea ce poate asigura ndeplinirea obiectivului fundamental pe termen lung, de
reducere a inflaiei pn la un nivel care s se situeze sub 10% anual.
Pe termen lung, obiectivele intermediare ale politicii monetare se pot
caracteriza astfel:
- meninerea controlului asupra agregatelor monetare;
-meninerea ratei dobnzii real pozitive;
- predictibilitatea cursului de schimb.
Dei, pe termen mediu stabilitatea relativ a preurilor poate fi nfptuit prin mijloacele enunate,
totui, pe termen lung limitarea inflaiei depinde nu numai de politica monetar, ci i de meninerea
deficitului public n limite reduse, i finanarea neinflaionist a acestuia.
5.2.2 Instrumente de politic monetar i de credit ale Bncii Naionale a Romniei
Aplicarea msurilor de politic monetar necesit utilizarea unui set de instrumente prin
intermediul crora banca central s-i exercite influena la nivelul economiei. Bncile centrale
utilizeaz o multitudine de instrumente de politic monetar, unele dintre acestea fiind generate prin
propriile aciuni ntreprinse, altele genernd influene n plan monetar ca urmare a aciunilor ntreprinse
de bncile din sistem, finalitatea acestor aciuni fiind aceea de a injecta sau, dimpotriva, de a retrage din
economie lichiditate. Diversificarea mixului de instrumente este dat de nenumarate nevoi manifestate
de bncile centrale n aciunile ntreprinse de acestea pentru elaborarea i aplicarea programului de
politic monetar, nevoi ce presupun:
- asigurarea atingerii obiectivelor legate de controlul masei monetare n condiiile existenei unor
puternice ocuri generate la nivelul cererii i al ofertei de moned;
- posibilitatea unei adaptri rapide att a instrumentelor, ct i a obiectivelor operaionale n
scopul reflectrii constrngerilor instituionale care pot influena nefavorabil aciunea generat de
instrumente;
128

- asigurarea atingerii i altor obiective adiacente (precum asigurarea funcionrii normale a

sistemului de pli din economie, asigurarea dezvoltrii rapide a pieelor monetare i de capital,
posibilitatea prevenirii unor posibile crize);
reflectarea condiiilor macroeconomice, n general, i a tipului de politic monetar i a
regimului valutar adoptate de autoritatea monetar.
Trecerea de la mecanismele administrative de aplicare a politicii monetare la instrumentele
indirecte de aciune ale bncii centrale, specifice economiei de pia, reprezinta un proces complex
caracterizat, pe de o parte de restructurarea instituional a sistemului bancar (att din punct de vedere
al bncilor comerciale din sistem, ct i din punct de vedere al bncii centrale), iar, pe de alt parte, de
reorientarea treptat a instrumentelor de politica monetara n funcie de conjunctura economic. n
consecin, instrumentele trebuie modificate pe msura ce pieele i instituiile evolueaz, ca de altfel,
i n condiiile n care condiiile macroeconomice se modific.
Pe de alta parte, mixul de instrumente de politic monetar ales trebuie s asigure realizarea
interaciunii dintre dimensiunea macroeconomic a politicii monetare (reprezentat de controlul
agregatelor monetare asigurat de banca central n scopul atingerii obiectivului final al politicii
macroeconomice) i cea structural (legat de obiectivele i constrngerile instituionale care
condiioneaz eficiena transmiterii msurilor de politic monetar).
Se poate face, astfel, distincie ntre instrumente directe i indirecte de politica monetar.
Dac instrumentele indirecte acioneaza prin intermediul pieei pentru a influena semnificativ
anumite condiii viznd cererea i oferta, instrumentele directe stabilesc i impun limite n planul
activitii monetare prin acte normative. Pornind de aici, putem structura instrumentele de politica
monetar astfel:

INSTRUMENTE DE POLITIC MONETAR

DIRECTE

INDIRECTE

Plafonul de credite;
Politica selectiva a creditelor
Creditele Direcionate;
Active lichide obligatorii;

Credite de refinanare;
Mecanismul rezervelor
minime obligatorii;
Mecanismul taxei oficiale a
scontului;
Operaiunile de openmarket

5.2.2.1 Instrumente directe de politic monetar

1. Plafonarea creditelor
129

Au existat nenumrate situaii cnd, bncile centrale au utilizat instrumente directe de control monetar,
cel mai cunoscut fiind plafonul de credit impus bncilor prin care banca central aloc creditele, n mod
direct, la nivelul intermediarilor financiari. Aceasta a reprezentat, n fond, o implicare a bncii centrale
n activitatea curent a bncilor n scopul controlrii directe a agregatelor monetare i a nivelului
creditului din economie. De cele mai multe ori, utilizarea acestor plafoane de credit a fost legat de
existena unei puternice instabiliti la nivelul relaiilor interbancare, banca central fiind astfel nevoit
s adopte o astfel de msur care s-i permita influenarea n mod direct a activelor interne nete ale
bncilor din cadrul sistemului respectiv. Acesta a fost, n principal, cazul rilor aflate n tranzitie la
economia de pia, care, ca urmare a slabei dezvoltri a pieei, au impus de la sine bncii centrale
adoptarea unui astfel de instrument.
Se consider c adoptarea acestui instrument este determinat de mai multe motive, printre care:
- usurina aparent de implementare a acestui instrument;
- percepia relativ legat de acurateea cu care pot fi realizate obiectivele monetare i cele legate de
credit;
- n condiiile unei piee cvasiinexistente sau n curs de dezvoltare, ca de altfel i ale unei bnci centrale
n curs de restructurare, s-a dovedit a fi cel mai eficient instrument de politic monetar la momentul
respectiv;
- faptul c era considerat una dintre cele mai eficiente modalitti de direcionare a creditelor ctre acele
sectoare favorizate (precum sectorul agricol, energetic etc.).
n cazul Romniei, la nceputul perioadei de tranziie, plafonul de credit reprezenta, n fond, singurul
instrument posibil a fi utilizat, n condiiile trecerii treptate spre economia de pia.
Nici cadrul instituional i, implicit infrastructura financiar, nici liberalizarea graduala a preurilor care
inducea o inflaie corectiva anuala de 3 cifre, nici situaia balanei comerciale i nici nivelul rezervelor
valutare oficiale care s-au epuizat rapid n-au permis, pentru nceput, adoptarea unui alt instrument de
politic monetar.
Banca Naional a Romniei a dispus de utilizarea plafonului de credit pna la finele anului 1991, cnd,
ca urmare a demararii restructurrii sistemului bancar, se putea trece la utilizarea altor instrumente
intermediare de aplicare a politicii monetare.
Chiar dac s-a renunat la plafoanele de credit (determinate n cazul Romniei trimestrial pe baza
ponderii deinute de fiecare banc la nivelul creditului din cadrul sistemului bancar, la finele fiecarei
perioade), s-au meninut creditele direcionate ctre cele sectoare de activitate considerate a fi
favorizate (precum sectorul agricol i cel energetic) care au beneficiat de credite acordate la o rat a
dobnzii subvenionat, rezultatul acestora nefiind altul dect acela al alimentrii cu lichiditi
suplimentare a economiei, pe fondul transformrii inflaiei corective n inflaie structural.
2. Politica selectiv a creditelor
Selectivitatea creditelor urmrete controlarea nu a volumului, ci a orientrii creditelor bancare n
direcia dorit de stat. Selectivitatea procedeu concordant cu tradiia centralist a unor state europene
i nu lipsit de asemnri cu creditarea preferenial practicat de economia planificat a fost
puternic intensificat la nceputul anilor 80, n cadrul programelor de combatere a inflaiei adoptate n
aceea perioad ntr-o serie de ri dezvoltate. n prezent, se vorbete, dimpotriv, despre o anumit
banalizare a creditelor.
n sprijinul alocrii raionale a resurselor, guvernul s-a implicat n susinerea anumitor sectoare ale
economiei: agricultura (prin Banca Agricol), exportul i sectorul energetic (prin Bancorex). Guvernul
si-a asumat un mare risc limitnd controlul Bncii Naionale a Romniei asupra acestor credite , astfel
nct libertatea bncilor comerciale n acordarea acestor credite au condus la schimbarea destinaiei
130

acestora. Aceste credite au devenit neperformante deoarece nu au reuit s i ating scopul,

reprezentnd sprijinirea produciei agricole i a exportului.
3. Nivel minim al activelor lichide
Acesta reprezint, n fond o norm prudenial bancar potrivit creia bncile din sistem sunt obligate
s dispun de active lichide determinate ca procent din totalul depozitelor constituite la nivelul lor.
Efectul acestei impuneri este simit doar n condiiile n care bncile apeleaz la resursele bncii
centrale, deoarece dobnzile practicate de aceasta sunt practic, prohibitive. Avantajul imediat al acestui
instrument este acela ca, n cazul rilor aflate n curs de dezvoltare, n combinaie cu alte instrumente
de politic monetar, poate da rezultate n ceea ce privete ntrirea siguranei operaiunilor bancare.
5.2.2.2 Instrumente indirecte de politica monetara
1. Operaiunile de reescontare
Primele instrumente indirecte de politic monetar au fost reprezentate de operaiunile de rescontare,
sau mai bine spus, specific economiilor actuale mecanismul taxei oficiale a scontului. Prin intermediul
operaiunilor de rescontare banca central finana bncile din sistem, acceptarea doar a unor efecte
comerciale conducnd la transformarea acestui mecanism ntr-o modalitate de alocare a resurselor
disponibile la nivelul economiei. Prin nivelul dobnzii folosite la aceste operatiuni, se evidenia care
este direcia de aciune a bncii centrale n ceea ce privete orientarea politicii monetare, tiut fiind
faptul c taxa oficial a scontului reprezenta cea mai mic dobnd a pieei.
Pe fondul dezvoltrii economice, se evidentiaz, ns, tot mai multe dezavantaje ale utilizrii
mecanismului taxei oficiale a scontului. Un prim dezavantaj este legat de natura tehnic a
mecanismului n sine, impunnd cheltuieli destul de ridicate pentru derularea lui (transportul efectelor
comerciale, lungile proceduri de verificare a efectelor comerciale i a valabilitii acostora). n acelai
timp se poate spune c reprezint un instrument rigid de politic monetar, deoarece trebuie s se
adapteze n permanen modificrilor ce intervin la nivelul economiei.
Dac avem n vedere ratele dobnzilor practicate de Banca Naional, acestea nu au fost declarate
efectiv instrumente de politic monetar, dar prin aciunile ntreprinse de
autoritatea monetara n aceast direcie, s-a conturat direcia influentei pe care dorete s o exercite la
nivelul economiei. Un prim pas l-a constituit abandonarea controlului administrativ n ceea ce privete
stabilirea dobnzilor pe pia, tocmai n ideea instaurrii mecanismelor specifice economiei de pia.
Dar creterea mult mai rapid a preurilor a fcut ca o perioada destul de lunga dobnzile din economie
s se situeze la un nivel real negativ, fapt ce a generat, o dat n plus, accentuarea fenomenului de
demonetizare a economiei.
2. Politica de refinanare a bncilor comerciale
n ceea ce privete mecanismul de refinanare, Banca Naional a Romniei a realizat o restructurare a
acestuia impunnd condiii restrictive de acces la resursele de reinanare (n cele mai multe cazuri
impunerea obligativitii prezentrii de elemente colaterale agreate de banca central, n principal titluri
de stat). Astfel, Banca Naional a Romniei i impune rolul de creditor de ultim instan al
sistemului bancar romnesc.

131

Accesul nestingherit la resursele Bncii Naionale a Romniei, n prima parte a procesului de

tranziie la economia de pia, a fost determinat i de posibilitatea obinerii de resurse de recreditare n
baza descoperitului de cont, pe fondul dezvoltrii timide a pieei monetare interbancare.
Dezvoltarea acestei piee nu a schimbat cu mult comportamentul bncilor, metoda apelrii la resursele
Bncii Naionale a Romniei fiind una dintre cele mai comode.
Odata cu intrarea n vigoare a noului Statut al Bncii Naionale a Romniei, acordarea de credite pentru
descoperit de cont a fost prohibit, motiv pentru care bncile au fost nevoite fie s-i gestioneze ntr-o
mai bun msura resursele, fie s obin mprumuturi de pe piaa monetar.
Mecanismul de refinanare practicat de Banca Naionala a Romniei are la baz urmatoarele
mecanisme:
creditul de licitaie -acest credit a fost introdus de BNR n 1993, ca un prim mecanism de pia
(doar pe jumatate . deoarece finana, n primul rnd descoperitul de cont) pentru a face trecerea de la
creditul dictat de decizii administrative.
creditul structural (discount window / strucutrated credit facility) - are la baz decizia
Parlamentului sau a Guvernului de a susine activitatea n anumite sectoare economice (cum a fost, n
special, cazul agriculturii). Dac pna n 1996 acesta reprezenta mai mult de 70% din totalul
refinanrii, ncepnd cu 1997 s-a diminuat simitor, Banca Naional a Romniei, ca urmare a politicii
de sterilizare a masei monetare din economie, devenind debitor net la nivelul sistemului bancar.
creditul lombard - este un credit overdraft acordat n vederea acoperirii nevoilor temporare de
lichiditate ale bncilor din sistem. ncepnd cu 1998 (data la care a intrat n vigoare noul Statut al
Bncii Naionale a Romniei) creditul lombard nu mai poate fi utilizat pentru descoperit de cont. Din
anul 2000, creditul lombard (sub forma unei faciliti marginale de mprumut) este nsoit de elemente
colaterale, iar rata dobnzii percepute este cea mai ridicata de pe pia, n scopul asigurarii distribuirii
echilibrate a lichiditii n economie.
facilitatile speciale de credit - sunt utilizate de ctre bnci n cazul nregistrrii de dificulti,
creditul fiind acordat pentru o perioad de cel mult 30 de zile, impunnd respectarea unui plan financiar
de redresare a bncii vizate i, bineneles, colateralizarea creditului cu titluri de stat (n special bonuri
de tezaur).
n condiiile actuale pe piaa noastr interbancar se efectueaz mai ales operaiuni de
refinanare i mai puin operaiuni de creditare interbnci. O dat cu creterea ponderii proprietii
private n economie, creditul eficieanei va predomina, iar lichiditile economiei vor crete. BNR va
dobndi posibiliti mai largi de intervenie prin operaiunile de open-market. n cadrul acestor
operaiuni, banca central cumpr i vinde pe pia titluri ale mprumuturilor publice, cu scopul de a
lrgi sau restrnge lichiditile bncilor, de a influena volumul creditelor i evoluia general a
cursurilor titlurilor de pia. n msura n care banca central cumpr titluri de pe pia, ea distribuie
moned, lichiditi. n situaia invers, are loc un reflux de moned i astfel scad lichiditile de pe
pia.
Tranziia la piaa monetar deschis presupune privatizarea bncilor comerciale, ntrirea
concurenei, nlturarea dominanei nete a unora dintre ele, creterea numrului de bnci, dezvoltarea
reelei bancare.
3. Politica monetar inter-bancar
Piaa monetar interbancar se definete ca o pia continu, n care se efectueaz operaiuni de
atragere i plasare de depozite la vedere i la termen, n moned naional, la nivelurile ratelor dobnzii
determinate liber de societile bancare participante.
Oficializarea pieei monetare interbancare are loc n aprilie 1995, definit ca o pia continu, pe care
BNR poate interveni prin efectuarea de operaiuni de atragere i plasare de depozite la vedere i la
132

termen, n moned naional, la nivelul ratelor dobzii determinate liber de societile bancare
participante.
BNR regleaz i supravegheaz piaa monetar interbancar, supravegheaz societile bancare
participante pe piaa monetar i public zilnic un nivel de referin pentru depozitele atrase (BUBID)
i plasate (BUBOR).
Piaa monetar s-a caracterizat o bun perioad de timp (pn n anul 2000) prin existena unui numr
redus de instrumente, fapt ce a avut ca efect sensibilitatea crescut a acesteia la intervenile Bncii
Centrale. Circulaia foarte restrns a unor instrumente precum certificatele de depozit sau a altor titluri
de valoare negociabile a condus la majorarea rolului certificatelor de trezorerie. Tranzaciile pe aceast
pia s-au meninut la un nivel aproximativ redus.
Diminuarea refinanrii BNR n anii 1997-1998 a determinat creterea sensitivitii pieei monetare
interbancare la lichiditatea oferit de banca central. Atunci cnd n sistemul bancar exist lichiditate n
exces, dobnzile pe aceast pia nregistreaz o scdere. Excesul de lichiditate n sistemul bancar
determin i o cretere a volumului tranzaciilor pe piaa monetar, ns nu este o regul general. Dac
BNR iniiaz atragerea de depozite, adic un control mai strict al lichiditii n sistemul bancar,
scderea dobnzilor este temperat. O reducere a dobnzilor s-a nregistrat n prima jumtate a anului
1998 (din cauza lichiditii n exces), ns n luna august a aceluiai an a avut loc un punct de inflexiune
n evoluia dobnzilor, odat cu eliminarea excesului de lichiditate de pe piaa monetar din cauza
dificultilor de constituire a rezervelor obligatorii (prin introducerea noului Regulament privind
rezervele minime). Rata dobnzii pe piaa monetar a nregistrat dup aceea o pant asendent, dar nu
numai pe seama exigenelor impuse de regimul rezervelor minime obligatorii, ci i a creterii
volumului depozitelor atrase de cele dou bnci cu capital de stat (Bancorex i Banca Agricol) pe
fondul deteriorrii situaiei lor financiare.
Pe lng problemele celor dou bnci, intensificarea presiunilor pe piaa valutar, precum i creterea
nevoii de finanare a deficitului bugetar de pe piaa intern (din cauza accesului limitat la piaa extern)
determin o volatilitate pronunat a pieei monetare. n general piaa monetar a fost caracterizat pn
n anul 2000 de fluctuaii mari ale volumului tranzaciilor, ale volumului depozitelor dar i ale ratelor
dobnzii.
Funcionarea pieei monetare monetare interbancare a cunoscut o relativ ameliorare n anul 2000 i
2001 datorit nsntoirii sistemului bancar, dar mai ales datorit noului Regulament al operaiunilor
de pe piaa monetar, care stabilete urmtoarele operaiuni efectuate la iniiativa bncii centrale:
cumprri/vnzri reversibile repo, reverse/repo de active eligibile pentru tranzacionare;
acordare de credite colaterizate cu active eligibile garantate;
vnzri/ cumprri de active eligibile pentru tranzacionare;
emitere de certificate de depozit;
swap valutar;
atragere de depozite.
4. Politica de open-market
Utilizarea politicii de open-market de ctre BNR pentru reglarea masei monetare i a lichiditii
pe pia a fost condiionat de emisiunea titlurilor de stat. Prima emisiune de titluri de stat
(mprumuturi de stat) a fost fcut n 1994. Ele au fost un discount cu dobnd. Pn n luna aprilie
1997 plasarea emisiunilor de titluri de stat s-a realizat numai prin subscripie public.
n aprile 1997 a intrat n vigoare un nou Regulament privind operaiunile cu titluri de stat
derulate prin BNR, n calitatea sa de agent al statului, ce ofer un cadru general att prin desfurarea
activitii pe piaa primar, ct i pe cea secundar a titlurilor de stat.
133

n ceea ce privete piaa primar, Regulamentul prevede criteriile privind acordarea calitii de
participant pe aceast pia i instituirea unui sistem al dealer-ilor primari. Sunt stabilite modalitile de
plasare a titlurilor de stat i anume: subscripie public, subscripie public garantat i licitaie
(mecanismul licitaiei confer randamentului titlurilor un caracter competitiv); alegerea modalitii de
plasare se face n funcie de experiena intermediarilor pe piaa primar, de tipul titlurilor de stat emise.
Pentru a utiliza politica de open-market era ns nevoie de piaa secundar deoarece BNR nu poate
cumpra titluri de stat de pe piaa primar (Romnia a solicitat asisten tehnic de la Fondul Monetar
Internaional pentru a dezvolta acest instrument). Participanii pe piaa secundar sunt intermediarii pe
piaa primar, ali intermediari autorizai de BNR, precum i deintori nregistrai care pot, comform
legii, s desfoare operaiuni cu titluri de stat. O faz intermediar spre introducerea operaiunilor de
open-market reprezint obligativitatea bncilor comerciale de a garanta creditele de refinanare cu
titluri de stat.
Tot n 1997 este anul n care BNR a nfiinat primele operaiuni de open-market, avnd ca obiectiv
absorbia excesului de lichiditate, vnznd n aprile i mai 1997 titluri de stat n valoare de 495 miliarde
de lei, dup ce cumprase n n februarie titluri de stat n sum de 744 miliarde de lei. La 30 iunie 1997,
valoarea nominal total a titlurilor de stat n circulaie era de 5780,2 miliarde de lei 1, din care 4907,8
miliarde de lei la societi bancare, ns portofoliul de titluri de stat al autoritii monetare s-a epuizat (a
ajuns la scaden). Refacerea acestui portofoliu al BNR ar fi generat un plus de lichiditate nedorit.
Dup o evoluie puin spectaculoas, operaiunile open-market au cunoscut o intensificare fr
precedent n trimestrul al treilea al anului 1998 , att ca volum ct ca i frecven, concretizndu-se n
doar trei operaiuni de vnzri de titluri de stat n valoare nominal de 297,5 miliarde de lei i n 12
operaiuni de cumprare, ce au avut ca rezultat o furnizare net de lichiditate de aproape 3000 miliarde
de lei. La sfritul trimestrului, banca central deinea titluri de stat n valoare de peste 6000 miliarde
de lei, iar la sfritul anului 1998 deinea un portofoliu n sum de de 9361miliarde de lei.
Efectul a fost contrar obiectivului de control al masei monetare, ns a fost asociat cu dificultile
structurale de lichiditate ale unor bnci cu capital de stat. Banca central a utilizat celelalte instrumente:
rezervele minime obligatorii i, mai puin, atragerea depozitelor (pe piaa monetar) pentru a reduce
excesul de lichiditate.
5. Politica rezervelor minime obligatorii
Rezervele minime obligatorii constituie unul dintre principalele instrumente folosite de BNR n
promovarea politicii sale monetare.
Rezervele minime obligatorii sunt disponibiliti bneti ale bncii/casei centrale a cooperativelor de
credit, n lei i n valut, pstrate n conturi deschise la BNR.
Instituiile de credit sunt obligate s constituie RMO proporional cu pasivele deinute (anumite
elemente precum fondurile atrase de la BNR, capitalurile proprii, etc, fiind exceptate).
Cuantumul rezervelor minime obligatorii se stabilete difereniat, funcie de natura pasivelor, moned,
scaden i alte condiii specifice.
Modul de remunerare al rezervelor minime obligatorii se precizeaz difereniat, pentru conturile
exprimate n moneda naional, n EUR i respectiv n USD.
Mecanismul rezervelor minime obligatorii are pentru banca central un dublu scop: prudenial i
monetar. Rolul prudenial deriv din necesitatea de a asigura publicul c bncile dispun oricnd de
suficient lichiditate pentru a face fa ordinelor deponenilor, dar i pentru a facilita sistemul
decontrilor ntre bnci. Rolul monetar se manifest sub forma limitrii capacitilor bncilor

134

comerciale de a multiplica depozitele clienilor i deci de a creea moned n afara bncii centrale motiv
pentru care rata rezervelor minime obligatorii este invers proporional cu multiplicatorul depozitelor2.
Mecanismul rezervelor minime obligatorii a fost introdus n Romnia, n cursul anului 1992, n scopul
reglrii lichiditii excedentare din economie. De-a lungul timpului, acest mecanism a cunoscut o serie
de completri din mers la condiiile n schimbare ale economiei n tranziie i la dezvoltarea
operaiunilor bancare.
Bncile a cror activitate este reglementat prin Legea bancar nr.58/1998 au obligaia constituirii
rezervelor minime obligatorii n lei i n valut pentru conturile deschise la BNR. Din punctul de
vedere al metodologiei aplicate prezint importan definirea urmtorilor termeni:
- baza de calcul reprezint nivelul mediu, pe perioada de observare, a elementelor de pasiv din
bilanul bncilor asupra crora se aplic rata rezervelor minime obligatorii;
- perioada de observare este intervalul de timp pentru care se determin baza de calcul i este dat
de perioadele 1 15 ale lunii i respectiv 16 30 (31) ale lunii;
- perioada de aplicare const n intervalul de timp n care trebuie meninut n contul de la BNR
suma care reprezint rezerva minim. Aceast perioad este chenzina imediat urmtoare a perioadei de
observare;
- nivelul calculat este produsul dintre baza de calcul i rata rezervelor minime obligatorii;
- nivelul prevzut reprezint soldul mediu zilnic pe care banca trebuie s-l nregistreze n contul n
care se menin rezervele;
- nivelul efectiv soldul mediu zilnic nregistrat de banc n contul n care se menin rezervele
obligatorii n perioada de aplicare; se determin n funcie de numrul de zile calendaristice din
perioada de aplicare;
- nivelul minim prevzut reprezint soldul minim zilnic al contului n care se menin rezervele
minime obligatorii;
- nivelul maxim prevzut reprezint soldul maxim al contului n care se menin rezervele minime
obligatorii;
- excedentul de rezerve constituie diferena pozitiv dintre nivelul efectiv i nivelul prevzut al RMO;
- deficit de rezerve reprezint diferena negativ dintre nivelul efectiv i cel prevzut.
Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii o constituie mijloacele bneti n moned naional i
valut, care reprezint obligaii ale bncii fa de persoanele fizice i juridice: surse atrase,
mprumutate, datorii i alte obligaii.
Nu se iau n considerare:
- sursele atrase de la BNR sau de la alte bnci care au obligaia constituirii de reserve minime
obligatorii;
- surse atrase de la instituii financiare externe dac au scadene mai mari de 12 luni;
- sume care intr n contul curent al Trezoreriei statului.
Baza de calcul se determin ca medie a soldurilor zilnice ale elementelor de pasiv n perioada
de observare.
Pentru mijloacele bneti n valut, mediile soldurilor zilnice se determin pe fiecare tip de valut n
parte, prin transformare n $ sau n euro. Meninerea rezervelor obligatorii se realizeaz n conturi
diferite, pentru mijloacele bneti n lei i pentru cele n valut.
ndeplinirea nivelului RMO se realizeaz atunci cnd nivelul efectiv al acestora este
egal cu nivelul prevzut. Datorit meninerii n conturi diferite, nu este permis compensarea ntre
depirea i nendeplinirea rezervei obligatorii n lei i a celei n valut. nregistrarea de ctre o banc a
unui deficit de rezerve nu antreneaz msuri de supraveghere prudenial dect atunci cnd se constat
pe o perioad de dou luni consecutiv. Altfel, deficitul nregistrat ntr-o lun se adaug la nivelul
calculat al perioadei urmtoare. Stabilirea nivelului ratelor rezervelor obligatorii se afl n sarcina
2

135

Bncii Naionale, care le comunic bncilor n cel puin 7 zile nainte de nceperea perioadei de
aplicare. Pentru nivelul efectiv al rezervelor, banca central pltete dobnd, pn la nivelul maxim
prevzut al rezervelor obligatorii. Mrimea acestei rate a dobnzii se situeaz cel puin la nivelul ratei
dobnzii medii pentru depozitele la vedere practicate de bnci. Excedentul de rezerve nu este remunerat
de ctre BNR. Atunci cnd bncile nu raporteaz, la termenul stabilit, baza de calcul sau raporteaz n
mod eronat nivelul acestora, BNR aplic sanciuni, fie sub forma majorrii nivelului rezervei
obligatorii, fie sub forma unor amenzi cuprins ntre 0,1 i 1% din capitalul social al bncii.
Ratele rezervelor minime obligatorii (RMO)
Rata RMO (%)
Elemente ale bazei de calcul

lei

n vigoare
ncepnd cu:

valut

n vigoare
ncepnd cu:

Pasive cu scaden rezidual mai mica de 2 ani de la finele perioadei de

18 24 nov.2008
observare

40

24 mar.2006

cu clauz de rambursare, transferare,

18 24 nov.2008
retragere anticipat

40

24 mar.2006

fr clauz de rambursare,
transferare, retragere anticipat

Pasive cu scaden rezidual

mai mare de 2 ani de la finele
perioadei de observare
mprumuturi nerambursabile

24 aug.2002

24 mai 2009

24 aug.2002

24 aug.2002

6. intirea direct a inflaiei

Regimul de intire direct a inflaiei nglobeaz recunoaterea importanei fenomenului imflaionist n
economiile moderne i, implicit, faptul c asigurararea stabilitii preurilor reprezint cea mai eficient
cale de susinere de ctre politica monetar a dezideratului general de cretere economic pe termen
lung. Utilizat pe scar larg n rile industrializate n anii 90, strategia de intire direct a inflaiei a
devenit, ulterior crizelor din America Latin i Asia, o alternativ atractiv i pentru economiile
emergente.
Strategia de intire direct a inflaiei prezint urmtoarele caracteristici definitorii:
asumarea neechivoc a angajamentului fa de stabilitatea preurilor ca principal obiectiv al
politicilor monetare i plasarea pe un plan secundar a celorlalte obiective tradiionale (creterea
economica, creterea competitivitii externe, acoperirea deficitelor fiscale sau scderea omajului);
transparena strategiei de politic monetar prin comunicarea ctre public a obiectivelor i
deciziilor de politic monetar;
creterea rspunderii bncii centrale pentru atingerea obiectivului de inflaie;
dependena de furnizarea n timp util a unui set complet de informaii privind variabilele
relevante pentru toate cele patru blocuri macroeconomice (real, monetar, fiscal, extern).
Un regim de intire a inflaiei permite politicii monetare s se concentreze pe aspecte ale
mediului financiar intern i s rspund mai bine ocurilor din economia naional. Relaia bani-inflaie
nu este elementul definitoriu al strategiei de intire direct a inflaiei, dar constituie o premis
favorabil pentru determinarea adecvat a instrumentelor monetare pentru care autoritatea monetar
opteaz.
Principalalele condiii instituionale sunt:
Prioritatatea abslout a obiectivului de infaie. Angajamentul instituional fa de stabilitatea
preurilor presupune ca politicii monetare s-i fie acordat un mandat clar prin care acest obiectiv s aib
un caracter fundamental i prioritate n faa altor obiective, precum creterea economic,
competitivitate extern sau majorarea gradului de ocupare a forei de munc.
136

Independena bncii centrale n utilizarea instrumentelor. Regimul de intire direct a inflaiei

presupune un grad sporit de independen a bncii centrale n conducerea politicii monetare. n plan
instituional, acesta implic existena unei legi care s statueze independena consiliului de
administraie al bncii centrale (numit pe termen lung i protejat de revocri arbitrare) fa de guvern i
s acorde bncii centrale controlul exclusiv i complet n alegerea i aplicarea instrumentelor de
politic monetar.
Armonizarea politicii monetare cu politica fiscal. Independena de facto a bncii centrale- definit
prin libertatea de a utiliza instrumentele de care dispune m maniera pe care o consider potrivit pentru
atingerea obiectivului su- este restrns de prezena dominanei fiscale, care distorsioneaz eficiena
msurilor de politic monetar. Att timp ct politica mometar opereaz ntr-un mediu n care
avantajul primei micri revine politicii fiscale, cmpul de aciune al bncii centrale este sensibil
ngustat. Independena acesteia este deplin doar n condiiile n care cadrul operaional asigur
primordialitatea intei de inflaie asupra obiectivelor de natur fiscal. ntr-un astfel de context, politica
fiscal este cea care trebuie s-i ajusteze comportamentul astfel nct s nu pericliteze obiectivul de
inflaie, ceea ce este echivalent cu absena oricror simptome de dominan fiscal, finanarea
deficitului public direct de ctre banca central sau de ctre sistemul bancar s fie redus sau
inexistent, guvernul s nu depind de veniturile din senioraj, pieele financiare interne s fie suficient
de dezvoltate pentru a permite tranzacionarea instrumentelor de ndatorare publice sau private, nivelul
datoriei publice s fie sustenabil.
Curs de schimb flexibil. Un aspect suplimentar ce poate ridica serioase probleme strategiei de intire
direct a inflaiei este fenomenul de dolarizare ce caracterizeaz, n multe cazuri, pieele emergente.
Flexibilitatea cursului de schimb nominal este o cerin a regimului inflation targeting ce deriv din
asumarea ca obiectiv prioritar a intei de inflaie. Riscurile asociate nu sunt ns neglijabile n condiiile
n care deprecierea abrupt poate determina creterea poverii datoriei denominate n dolari, iar
aprecierea monedei poate produce deteriorarea balanei comerciale. n acest context, implementarea
intirii directe a nflaiei n economii parial dolarizate trebuie precedat de introducerea unor
reglementri prudeniale stricte i a unei supravegheri eficiente a instituiilor financiare care s asigure
capacitatea sistemului de a absorbi ocurile cursului de schimb.
Transparen i responsabilitate. Transparena politicii monetare este extrem de util unei bnci
centrale cu o orientare ferm antiinflaionist. Dac banca este consecvent n conduita antiinflaionist,
comunicarea public a obiectivelor, instrumentelor, procedurilor, deciziilor i prognozelor sale i
ntrete credibilitatea, concomitent cu sporirea gradului de responsabilitate n faa publicului.
Atingerea repetat a intelor anunate genereaz ctiguri reputaionale, sprijinul publicului pentru
independena bncii centrale majorndu-se chiar i n absena unui cadru formal riguros de evaluare a
performanelor acesteia.
Dincolo de cerinele instituionale, adoptarea unui regim de intire direct a inflaiei presupune
rezolvarea unor aspecte de ordin tehnic.
alegerea unui indice de preuri adecvat (reprezentativ pentru puterea de cumprare a banilor i
uor de neles de ctre public);
stabilirea explicit a unei inte cantitative, a intervalului de fluctuaie acceptat i a orizontului de
timp n care se va urmri atingerea obiectivului;
construirea de ctre banca central a unui model performant de prognoz a inflaiei.
Alegerea unui indice de preuri adecvat n funcie de care se stabilete inta de inflaie depinde de
caracteristicile metodologice ale calculrii indicelui preurilor de consum i de senzitivitatea acesteuia
la ocurile din partea ofertei. Multe bnci centrale care au adoptat regimul de intire direct a inflaiei
utilizeaz indicele preurilor de consum (IPC) sau i fixeaz inta de inflaie n termenii inflaiei de
baz, care presupune eliminarea direct din IPC a preurilor administrate i a celor cu volatilitate
ridicat.
137

Alegerea dimensiunii benzii intei reflect un compromis ntre anunarea unei benzi nguste i
anunarea unei benzi largi. O band ngust reflect o poziie ferm a bncii centrale n respectarea
obiectivului de stabilitate a preurilor, dar se poate dovedi dificil de implementat n practic, cu
repercusiuni asupra credibilitii autoritii monetare. Pe de alt parte, adoptarea unei benzi nguste
prezint avantajul accenturii responsabilitii pe termen scurt a bncii centrale n atingerea intei de
inflaie, ns poate s determine instabilitate la nivelul instrumentelor de politic monetar.
Orizontul de timp trebuie s fie prestabilit pentru a se asuma responsabilitatea pentru atingerea
intei.
Capacitatea de prognozare a inflaiei. Ralizarea de ctre banca central a unei prognoze de inflaie este
esenial ntr-un regim de intire a inflaiei, dat fiind caracterul anticipativ al unei astfel de strategii de
politic monetar. Este necesar existena unei bune cunoateri a mecanismului de transmisie a
impulsurilor politicii monetare i a unor piee financiare capabile s furnizeze, n timp util, informaii
corecte bncii centrale, ca rspuns la aciunile acesteia. De asemenea, pentru a nu dobndi un caracter
recursiv, prognozele efectuate n cadrul bncii centrale nu trebuie s ncorporeze anticipaiile privind
aciunile sale pe care se bazeaz prognozele realizate de alte instituii.
Actuala strategie monetar a BNR include elemente precum orientarea dezinflaionist,
flexibilitatea cursului de schimb i rolul important al agregatelor monetare, care se regsesc i ntr-un
regim de intire direct a inflaiei.
n perioada februarie 2008 - ianuarie 2009, rata medie a inflaiei a fost de 7,8%. n 2008, rata
inflaiei a nregistrat o uoar scdere la 6,3%, fa de 6,57%, n 2007. n luna ianuarie 2009, inflaia a
crescut cu aproape un punct procentual, la 1,24%, iar rata anual a urcat de la 6,3% la 6,71%, a anunat
Institutul Naional de Statistic (INS).

5.2 Taxa scontului

Manevrarea taxei scontului constituie n cadrul economiei de pia unul din instrumentele
principale ale politicii monetare i de credit.
Taxa oficial a scontului reprezint dobnda pentru creditele acordate de banca de emisiune n
cadrul operaiunilor de rescontare. Avnd n vedere poziia deosebit pe care o are Banca de Emisiune
n cadrul aparatului bancar, taxa de rescont perceput de ea constituie principala component a taxei de
scont ncasat de bncile comerciale i n consecin principala prghie pentru ieftinirea sau scumpirea
creditului i prin extensie pentru dilatarea sau contractarea masei monetare n circulaie. Cnd Banca de
Emisiune reduce taxa de rescont, bncile comerciale pot i ele s reduc taxa de rescont, fenomen ce
conduce la ieftinirea creditului, la sporirea masei monetare n circulaie i la intensificarea activitii
economice. Invers dac Banca de Emisiune majoreaz taxa de rescont nivelul general al dobnzii
crete, masa monetar n circulaie se reduce, iar activitatea economic se restrnge.
Implicit manevrarea taxei scontului acioneaz i asupra balanei de pli externe. Astfel
scderea taxei scontului conduce la emigrarea capitalurilor strine i las nviorarea vieii economice
numai pe seama capitalurilor autohtone. Dimpotriv majorarea taxei scontului concur la atragerea n
ar a capitalurilor strine. Asemenea efect al manevrrii taxei scontului asupra fluxului sau refluxului
capitalurilor strine implic recurgerea la acest instrument n scopul echilibrrii balanei de pli
externe.
Manevrarea taxei scontului continu s fie utilizat i n zilele noastre ca mijloc de influenare a
economiei, de combatere a inflaiei i de influenare a balanei de pli externe. Ins eficacitatea sa nu
mai este considerat cert cum se aprecia n trecut.
In zilele noastre aparatul bancar dispune de suficiente fonduri, precum i de numeroase ci de a
le procura, nct nu mai depinde n mod hotrtor de refinanrile efectuate de Banca de Emisiune.
Abundena capitalurilor caracteristic perioadei actuale conduce la desprinderea marilor
ntreprinderi de piaa propriu-zis a creditului, acestea dispunnd de capitaluri proprii suficiente sau
138

fiind finanate de societi sau bnci proprii cointeresate i n relaiile cu care nu are importan variaia
monetar a ratei dobnzii.
Totodat nfptuirea investiiilor implicnd aplicarea capitalurilor pe termen lung este orientat
de alte criterii pe care le au n vedere investitorii, acetia fiind mai puin influenai de conjunctura
momentan pe care manevrarea taxei scontului o poate determina.
Chiar pe piaa capitalurilor aflate sub influena taxei scontului, efectele ateptate prin
manevrarea acesteia se exercita adeseori cu ntrziere, partenerii continund s practice nivelurile de
dobnzi anterioare ndeosebi atunci cnd au angajamente sau previziuni proprii asupra conjuncturii.
Aceste elemente privind manevrarea taxei scontului ca metod a politicii monetare i de credit
ne conduc la aprecierea c ea reprezint un instrument anticiclic.

5.3 Sistemul rezervelor minime obligatorii

Acest sistem instituit din grija de a asigura o lichiditate minim, const din obligaia bncilor care
constituie depozite s consemneze n conturile lor deschise la Banca de Emisiune ,o sum dimensionat
de regul sub form de cot procentual.
Pe de alt parte solicitrile depuntorilor ,fie pentru a efectua pli,in numerar ,fie pentru
dispunerea de pli n contul clienilor prin intermediul altor bnci vor fi prompt satisfcute pe seama
depozitelor pe care nsi banca respectiv le are la Banca Central . Astfel fiecare banc are o
lichiditate minim asigurat. Totodat sistemul rezervelor minime obligatorii ndeplinete o funcie
important n cadrul economiei naionale i anume aceea de instrument al politicii monetare i de credit
.
Aa cum s-a precizat rezerva minim obligatorie potrivit dimensiunilor sale, determin un anumit
raport ntre volumul depozitelor i volumul creditului ce se poate acorda n baza acesteia ca resurse de
creditare .
Sistemul rezervelor minime obligatorii constituie una din msurile Guvernului care n raport de
interesele conjuncturale i pot fi utilizate fie pentru creterea volumului creditului acordat economiei ,
determinnd astfel intensificarea activitii , fie pentru reducerea creditelor acordate economiei i
stimularea dezvoltrii activitii economice .
Sistemul rezervelor minime obligatorii a avut n perioada postbelic o larg aplicabilitate n
majoritatea rilor dezvoltate , constituind unul din cele mai utilizate i eficiente instrumente ale
politicii monetare i de credit . O analiz aprofundat a aezrii i modului de acionare a acestuia nu
orienteaz mai precis asupra posibilitilor sale .
Astfel practica cunoate diferenieri cu privire la structura depozitelor luate n calcul . De pild
n unele ri cum sunt SUA i Canada sunt cuprinse n baza de calcul numai depozitele la vedere ,
adic agregatele monetare considerate n sens restrns . In ri , cum sunt Frana, Germania , Spania
sunt luate n considerare agregatele monetare considerate n sens larg, adic cvasi-totalitatea
exigibilitilor .
De asemenea exist diferenieri n ceea ce privete modul de calcul, astfel n unele ri sunt
considerate depozitele n sum efectiv , pe cnd n altele se are n vedere numai variaia acestora de la
un interval la altul .
n ceea ce privete cuantumul rezervei acesta poate fi unic (de exemplu n Spania) sau
difereniat n funcie de gradul de exigibilitate al depozitelor ca de pild n Frana , Germania , Japonia ,
Canada unde sunt ealonate n funcie de scadena depozitelor .
n legtur cu remunerarea depozitelor se utilizeaz procedee diferite . In mod frecvent n foarte
multe ri rezervele nu sunt remunerate. In unele ri o parte a rezervelor sunt remunerate avndu-se n
vedere obligaia bncilor centrale de a folosi aceste rezerve pentru creditarea statului . Soluiile
adoptate tind s egaleze efectele asociind o anumit rat mai ridicat care se remunereaz cu o alta mai
redus care nu se remunereaz . De altfel nu trebuie omis c sistemul rezervelor minime obligatorii
139

influeneaz asupra conturilor bancare acionnd prin intermediul rezervelor mai puin remunerate n
sensul de a determina oportunitatea activelor n funcie de aceste condiii .
Dincolo de obiectivul principal de a permite Bncii Centrale de a aciona asupra creaiei
monetare prin influenarea comportamentului n creditare al bncii , sistemul rezervelor minime este
utilizat i n alte domenii.
De exemplu prin modificarea coeficientului de rezerv pentru depozitele constituite la bncile
strine poate fi exercitat controlul asupra micrii capitalurilor flotante i respectiv operaiilor cu
strintatea i nivelul rezervelor valutare .

Principalele caracteristici ale sistemelor de rezerve obligatorii

n sens strict, rezervele obligatorii reprezint o obligaie de utilizare a monedei bncii centrale. n
momentul iniial, al conceperii acestui instrument, obiectivul principal a fost de a permite bncilor
centrale s acioneze asupra creaiei monetare, prin influenarea comportamentului bncilor n materie
de credite. Dincolo de acest obiectiv principal, rezervele obligatorii prezint importan tehnic n 3
domenii :
- n primul rnd, o cretere a ratei rezervei poate servi la compensarea efectelor asupra lichiditii
bancare pe care le exercit intrarea de devize sau creditele obinute direct de la Banca Central de ctre
trezoreria statului (dup cum evideniaz situaiile din Germania, Spania, Portugalia, Frana) .
- n al doilea rnd, sistemul poate fi utilizat pentru a putea lupta mpotriva speculaiilor antrenate de
revalorizarea monedei naionale. O astfel de utilizare a fost curent n Frana anilor 70, iar n
Germania ntre 1970-1978 .
- n al treilea rnd, meninerea rezervelor obligatorii permite disocierea ntr-o anumit msur, a
costului creditului datorat interveniilor Bncii Centrale pe piaa monetar i permite, de asemenea, s
acioneze asupra cererii de credite.
Remunerarea rezervelor obligatorii genereaz o serie de efecte, astfel:
a) n toate rile, rezervele obligatorii antreneaz un cost care afecteaz costul de exploatare
bancar.
Activitatea practic face s apar dou tipuri de situaii:
- n mod frecvent, rezervele nu sunt remunerate;
- n alte situaii, rezervele sunt remunerate, dar n circumstane particulare, avnd n vedere c Banca
Central are ea nsi o anume obligaie de utilizare a acestor rezerve (finanarea Trezoreriei n Italia
sau Spania).
Remunerarea rmne, uneori, inferioar ratei de dobnd de pia, indiferent dac se aplic asupra
rezervelor sau numai asupra unei pri din acestea .
Remunerarea rezervelor obligatorii la o rat situat sub nivelul dobnzii de pia, reduce rolul specific
al rezervelor ca instrument al politicii monetare. n ipoteza remunerrii la o rat de pia a dobnzii,
efectul acestui instrument se diminueaz, ntruct se produce majorarea rezervelor, fr ca Banca
Central s majoreze oferta de moned central, ceea ce conduce la o cretere puternic a ratei de
dobnd.
Statistic, s-a evideniat c partea rezervelor remunerate este apropiat de ponderea pe care o dein
depozitele fr dobnd ale bncilor comerciale la Banca Central .
Astfel, n Italia, rezervele cu rat de 25% remunerate cu 5,5% rat de dobnd, n condiiile unei rate de
pia a dobnzii de 12%, corespund cu nivelul rezervelor remunerate.
b) din punct de vedere tehnic apar diferenieri ntre sistemele rezervelor obligatorii, n funcie de
urmtoarele elemente:
140

- asieta sau baza de calcul

- rata aplicat
- modul de constituire
Baza de calcul a rezervelor este, n general, constituit din exigibiliti (resurse atrase) i manifest
dou tendine, astfel:
- n rile n care exist preferin pentru agregatele restrnse, rezervele sunt bazate pe depozitele atrase
de la clieni (SUA, Canada);
- n rile n care prezint importan evoluia unor agregate largi, rezervele obligatorii sunt calculate
asupra totalitilor resurselor bncilor (Spania, Frana , Germania).
Trebuie remarcat i faptul c n rile n care nu exist un control al operaiunilor de schimb cu
strintatea, rezervele obligatorii se calculeaz pe o baz care include i deinerile de moned naional
ale nerezidenilor (Germania, SUA).
Rata de rezerv minim obligatorie cunoate o difereniere de la o legislaie la alta, manifestndu-si
dou tendine, astfel:
- n anumite ri, pentru a se ine seama de gradul de lichiditate al disponibilitilor se aplic rate
diferite, dup cum este cazul ncasrilor din tranzacii sau de cvasimoned; Situaia se ntlnete n
cazul Franei, Germaniei, SUA, Japoniei, Canadei, unde cota variaz ntre 10% i 2%, n funcie de
scadena depozitelor;
- cealalt tendin se manifest n rile n care accentul se pune pe substituirea ntre resurse, caz n care
se aplic o rat unic (Spania i Australia).
Modul de constituire al rezervelor urmeaz o metodologie care permite ca acestea s acioneze cel mai
bine asupra creaiei monetare. Referitor la acest aspect, pot fi identificate dou modaliti, i anume:
- rezervele decalate
- rezervele instantanee sau actuale
Distincia dintre cele dou modaliti de constituire a rezervelor const n momentul i perioada de
formare, respectiv, dup cum rezervele sunt constituite n aceeai lun sau trimestru n care banca a
acordat creditele. Rezervele decalate se difereniaz prin aceea c bncile i pot constitui rezervele cu
un decalaj care ajunge pn la 50 zile fa de data de referin. Diferena dintre cele dou modaliti
evideniaz c, atunci cnd bncile constituie rezervele instantanee acestea trebuie s cunoasc precis
nivelul creditelor acordate, ceea ce implic obligaia programrii exacte a distribuirii creditelor. n
cazul unor greeli, bncile vor avea, la sfritul perioadei, obligaia constituirii de rezerve obligatorii
masive, ceea ce antreneaz costuri sporite.
Apogeul rezervelor obligatorii s-a manifestat n anii
60-70, iar modificrile numeroase ale ratelor de rezerv obligatorie au demonstrat integrarea acestui
instrument n strategiil conjuncturale . Astfel, n Germania, rata rezervelor a fost modificat n medie de
3 ori pe an pn n anul 1981, n Austria au fost 9 revizuiri ntre 1972 i 1976, iar n Frana 30, ntre
1970i 1975 . Declinul relativ al mecanismului rezervelor obligatorii s-a produs n anii 80, prin
suprimarea de facto n rile care, tradiional erau ataate de acest instrument, precum i n celelalte
ri, care practicau un control asupra expansiunii monetare, prin acest mecanism. Enumerm cteva
date : 1975 n Belgia; 1977 n Danemarca; 1978 n Elveia; 1980 n Marea Britanie; 1988 n Norvegia;
n 1987 Canada a anunat intenia de a abandona sistemul, iar Australia a diminuat de la 7% la 1% rata
unic a rezervei obligatorii, ceea ce evideniaz c declinul acestui instrument s-a datorat unor factori
comuni tuturor rilor, dintre care importante
sunt: inovaiile financiare i liberalizarea micrilor de capital .
n unele ri, rata rezervelor obligatorii nu s-a modificat perioade ndelungate de timp, fapt ce
demonstreaz c mecanismul nu a putut fi utilizat n scopuri conjunctutale.
Astfel, n Australia i Japonia, ratele au rmas nemodificarte din anul 1982, iar n SUA ntre 1980 i
1990 (an n care au fost reduse).
141

Diminuarea rolului rezervelor obligatorii, n calitate de instrument al politicii monetare, poate fi

cuantificat i prin ponderea relativ a acestora n masa monetar. Astfel, dac n anii 70 volumul
rezervelor obligatorii reprezenta ntre 10 i 15% din masa monetar n sens larg, n prezent, n rile
care menin un astfel de instrument, ponderea este de mai puin 6% din agregatul monetar cel mai larg .
Motivele care au stat la baza unei asemenea evoluii, dup cum s-a artat deja, pot fi formulate astfel :
inovaiile financiare i liberalizarea micrilor de capital. n rile fr control asupra pieei valutare i
asupra schimburilor, existena rezervelor obligatorii ridicate au provocat o delocalizare a operaiunilor
de schimb (de exemplu, a sporit piaa eurodolarilor i s-au dezvoltat operaiile bncilor germane n
Luxemburg). n toate rile n care rezervele obligatorii au nregistrat valori semnificative, s-a
manifestat, pe de o parte dezvoltarea operaiunilor acelor instituii financiare nesupuse mecanismului
rezervelor obligatorii, i pe de alt parte, dezintermedierea sau crearea de ctre bnci a unor
instrumente nesupuse rezervelor .
O asemenea schimbare de atitudine, din partea autoritilor monetare, s-a fundamentat pe
contientizarea faptului c rezervele obligatorii afecteaz contul de exploatare bancar i acioneaz nu
numai asupra ofertei de credit, ci mai cu seam asupra cererii de credit, prin efectul de pre, pe care l
antreneaz.
Datorit inovaiilor financiare, o parte tot mai important a resurselor bancare sunt remunerate prin
rata de pia a dobnzii, i n consecin, sunt sensibile la variaia acesteia din urm. Necesitatea de a
dispune de un volum ridicat de rezerve obligatorii, prin diminuarea costului mediu al pasivelor
bancare, nregistreaz o tendin de diminuare puternic . Se poate concluziona c, dei n prezent,
rezervele obligatorii ndeplinesc nc ntr-un anumit numr de ri dezvoltate, un rol important n cadrul
lichiditii bancare, meninerea ratei nu este considerat un instrument major al politicii monetare. ntro perioad de multiple inovaii financiare i de liberalizare a micrilor de capital, interveniile Bncii
Centrale asupra pieelor de capital permit obinerea de efecte dorite, fr a provoca distorsiuni n
concurena dintre sursele de finanare bancar i cele dezintermediate, i fr a genera efecte inverse,
precum delocalizarea operaiunilor sau accelerarea inovaiilor financiare. Experiena rilor care le
practic demonstreaz, de asemenea, c rezervele obligatorii pot ndeplini un rol structural, cu
condiia ca volumul s fie, relativ, sczut. Rezervele obligatorii menin un anumit interes conjunctural
pentru a deconecta costul creditului i rata dobnzii, atunci cnd exist un conflict ntre rata de schimb
i obiectivul monetar i atunci cnd imperfeciunile pieei nu permit altor finanri s substituie
reducerea rapid a creditelor bancare. n pofida distorsiunilor concureniale pe care le implic, o
majorare a ratei de rezerv obligatorie permite influenarea cererii de credit, fr a se modifica rata de
dobnd pe piaa monetar, ceea ce afecteaz costul de finanare al tuturor agenilor economici care nu
se pot mprumuta direct pe pia.
Atunci cnd rata este relativ stabil i nepenalizatoare, rezervele permit meninerea echilibrului pe
termen mediu pe piaa de capital. Din punct de vedere structural, rezervele constituie o tax asupra
sistemului bancar, n scopul de a face bncile s plteasc serviciile pe care banca central le ofer i de
a compensa privilegiile de care beneficiaz: accesul la resurse centrale i dreptul de colectare a
depozitelor de la public remunerate la nivel redus, nesemnificativ.
Rezervele obligatorii care se menin n Marea Britanie, la un nivel de 0,5% urmresc, ca obiectiv,
furnizarea de lichiditi i asigurarea de venituri pentru Banca Angliei, potrivit sintagmei to secure
Banks ressources and income, acelai argument fiind prezent i n S.U.A.
Principiul de aciune al rezervelor obligatorii
Dup cum s-a artat deja, politica rezervelor obligatorii oblig bncile s constituie la banca central, n
conturi neremunerate sau slab remunerate, o fraciune minim din exigibilitile lor (resurse la vedere
sau pe termen scurt) i, uneori, din creditele pe care le acord. Cu ct rezervele sunt mai mari, cu att
sunt mai constrngtoare pentru bnci i invers).
142

Dac se manifest o cretere a ratei rezervelor obligatorii, atunci nevoile bncilor comerciale n
moned central se majoreaz, ntruct ele trebuie s majoreze suma rezervelor deinute n contul de la
instituia central. Astfel, se reduce lichiditatea bancar (disponibilitile bncilor deinute n moned
central), ceea ce antreneaz probleme de trezorerie ale bncilor respective. Acestea recurg la finanri
de la banca central, prin intermediul pieei monetare.
Dac banca central a determinat, prin interveniile sale, rate de lichiditate ridicate, atunci i bncile
vor suporta un cost de refinanare ridicat. Mai mult, ntruct rezervele obligatorii nu genereaz dobnzi
importante, rezult o lips de ctig important. Acest ultim efect, corelat cu costul ridicat al
refinanrii incit bncile s limiteze aportul lor la crearea de moned.
n sens invers, dac scade rata de rezerv minim obligatorie, atunci nevoile bncilor comerciale
n moned central se vor diminua. Prin urmare, se majoreaz lichiditatea bancar, ceea ce permite
bncilor s fac fa nevoilor de moned central, care rezult din activitatea curent. Astfel, politica
rezervelor obligatorii apare ca o completare indispensabil a politicii de rat a dobnzii pe piaa
monetar, ambele fiind constrngtoare pentru bnci, n msura n care bncile sunt ndatorate la banca
central.
Aceast analiz fundamentat, teoretic, pe ideea multiplicatorului creditului este puternic contestat.
Utilitile rezervei obligatorii n cadrul aciunii asupra lichiditii bancare se pot prezenta astfel:
- rezervele obligatorii permit a se aciona asupra costului creditului fr a modifica rata dobnzii pe
piaa monetar;
- acestea confer aciunii asupra lichiditii bancare un suport previzional stabil, ceea ce compenseaz
neregulile altor factori care influeneaz trezoreria bncilor;
- rezervele obligatorii sunt utile atunci cnd piaa devine supralichid, respectiv atunci cnd deficitul
bugetar este finanat prin creaie monetar;
- rezervele influeneaz costul resurselor bancare, datorit faptului c se restrng posibilitile de
plasament pe piaa interbancar.
Din punct de vedere al modului de calcul pot fi stabilite rezerve asupra depozitelor i rezerve
asupra creditelor.
Rezervele asupra depozitelor (exigibilitilor) pot fi cuantificate prin intermediul unui coeficient
al rezervei, stabilit ca raport ntre nivelul rezervelor constituite i depozite: depozite coeficient al
rezervei =rezerve
n practic, pot fi distini doi coeficieni care iau n considerare, la numitor, depozitele la vedere,
pentru primul i depozitele la termen, pentru al doilea. Depozitele la vedere, avnd caracterul de
mijloace de plat, sunt supuse unei rate mai ridicate dect depozitele la termen.
n cazul rezervelor constituite asupra creditelor (utilizrilor), coeficientul se determin prin luarea n
calcul, la numitor a sumei creditelor de orice natur, acordate de banc ntreprinderilor sau persoanelor
fizice: credite coeficient al rezervei=rezerve
Controlul sistemului rezervelor obligatorii este uor ntruct acestea sunt constituite n conturi la banca
central. Nerespectarea regulilor poate fi sancionat prin aplicarea unei rate penalizatoare.

5.4 Operaiile de open-market

Operaiile de open-market constau n cumprarea i vnzarea de titluri ndeosebi a celor emise
de tezaurul public pe piaa monitor de ctre Banca de Emisiune . In perioada de stagnare economic
Banca de Emisiune cumpr titluri punnd n acest fel moned n circulaie . Pieele fiind alimentate cu
fonduri , lichiditatea bncii crete i n consecin se majoreaz volumul creditelor acordate . In situaia
invers cnd presiunile inflaioniste sunt puternice i se pune problema atenurii ritmului ne-adecvat al
creterii economice , Banca de Emisiune vinde titluri pe pia i n acest fel retrage din circula i n
143

acest fel retrage din circulaie masa monetar care prezint contravaloarea acestora . Drept urmare
banca nregistreaz o diminuare a lichiditii i n consecin i restrnge activitatea de creditare .
Efectele care le genereaz :
Participarea Bncii de Emisiune la negocierile de pia prin achiziia i vnzarea unor titluri ale
mprumuturilor de stat prin efectele pe care le genereaz este ns mult mai complex constituind n
majoritatea rilor dezvoltate una din modalitile de nfptuire a politicii monetare i de credit;
Pe de o parte prin intervenia Bncii de Emisiune pe piaa liber se creeaz premisele pentru
meninerea unor cursuri stabile ale titlurilor de credit public . Dat fiind complexitatea emisiunii de
valoare , statul este interesat n asigurarea unei pli stabile , sigure a titlurilor de credit care s inspire
ncredere celor care le dein ;
Pe de alt parte participarea Bncii de Emisiune la operaiile ce au loc pe piaa liber determin o
redistribuire, prin efectele sale, ntre Banca de Emisiune i celelalte bnci .
In bilanurile centralizate ale bncii efectele generate se reflect astfel :
a)Situaia iniial :
A

Banca de emisiune
P
titluri de stat emisiune
1000
3000

A
Banci comerciale
credite acordate resurse
300
1000
credite acordate
economiei
700

A
Banci comerciale
credite acordate resurse
200
1100
credite acordate
economiei
800

b)cumprri de titluri de la banca de emisiune :

A

Banca de emisiune
P
titluri de stat
emisiune
1100
3100

c) vnzri de titluri de banca de emisiune:

A

Banca de emisiune
P
titluri de stat
emisiune
900
2900

Banci comerciale
P
credite acordate resurse
400
1000
credite acordate
economiei
600

Cumprarea titlurilor de ctre Banca de Emisiune ( cazul B ) determin creterea emisiunii i

creeaz o eliberare egal a plasamentelor bncilor , fapt ce poate conduce la sporirea creditelor acordate
economiei.

144

Dimpotriv vnzarea titlurilor de ctre Banca de Emisiune (cazul C ) implic retragerea din
circulaie a banilor i determin restrngerea posibilitilor bncilor comerciale de a acorda credite
economiei datorit creterii plasamentelor n titluri .
Decurgnd din conceptele Keynsiste i considerate i de monetariti, nsui de Mylton
Freedman ca modalitate accesibil, intervenia Bncii de Emisiune pe piaa liber se confrunt n zilele
noastre cu o serie de limite i de contradicii . Dimensiunile tot mai mari a datoriei publice ,
perpetuarea deficitelor bugetare acionnd n sensul unic al creterii valorii pentru efectele publice sunt
factori care diminueaz rolul regulator al operaiilor de open-market asupra capitalurilor de creditare a
aparatului bancar i a masei monetare n circulaie .

5.4.Reglementrile bancare expresie a politicii promovate de bnci

Reglementrile ca forme de intervenie direct a autoritilor n desfurarea activitilor bancare
i au originea n consecinele crizei economice mondiale din 1929-1933 care dup cum se tie a
sancionat drastic lipsa de lichiditate a bncilor . Reflectnd concluziile acestor experiene ,
reglementrile bancare au stabilit principii care s-au meninut n vigoare timp de cteva decenii .
Potrivit acestor principii , concurena interbancar era strict limitat prin reglementarea
dobnzilor creditoare decurgnd din depozite sau cuvenite deintorilor de titluri financiare utilizate
pentru plasarea economiilor . Trebuie menionat c asemenea principii de organizare bancar erau
expresia aplicrii teoriei keynesiste a crei tez principal era rolul major atribuit dobnzilor n
echilibrul circulaiei monetare i a celui economic general .
n lumina acestor concepii au fost cristalizate politicile care prin norme cu aciune direct au
stabilit comportamente pentru bnci privind volumul lichiditilor sau o anume utilizare predeterminat
a activelor bancare .
Dintre acestea mai importante pot fi menionate :
a)plafonul efectelor publice prin care se stabilea o destinaie obligatorie ce trebuie dat
resurselor rezultate din creterea depozitelor .Prin acest instrument se asigura un plasament obligatoriu
n active bneti a bonurilor de tezaur , fapt ce uura plasarea acestor titluri i implicit creditarea
statului . Evident era asigurat pe aceast cale i un anumit grad de lichiditate bancar .
b)
coeficientul de reinere stabilea obligaia bncii de a pstra un portofoliu minim din
efectele pe termen mediu , obligaie ce restrngea pentru bnci posibilitatea de a le resconta i crea
necesitatea de a le acoperii din alte resurse .
c)ncadrarea creditului reprezint o restricie automat a progresului creditului distribuit de
aparatul bancar. In acest cadru se stabilea pentru fiecare banc respectiv pentru fiecare categorie de
credit o anumit limit , limit care se determina prin aplicarea unui procent asupra angajamentelor
totale .Creditele supuse acestor reglementri au fost cele pe termen mijlociu .
nclcarea respectiv depirea cadrului stabilit genera consecin costisitoare pentru bnci
deoarece le obliga s constituie ntr-o proporie progresiv rezerve neremunerate la Banca de Emisiune.
d)
creditul de consum n acest sens potenialul de creditare a fost instrumentul utilizat ,
acesta fiind stabilit ca un indice de ponderare a fondurilor proprii deinute de bnci . De exemplu n
Frana , potenialul de creditare pentru creditele de consum era dat de produsul dintre fondurile proprii
deinute de bnci i cifra 9 .
e)creditele personale autoritile monetare au ncercat s controleze aceast categorie de
credite , fie prin limitarea duratei maxime de acordare , fie prin stabilirea unui plafon maxim global.
Reglementrile bancare acionnd ca restricii cantitative i implicit ca sanciuni n termen de
costuri , au generat influene negative n urmtoarele direcii :

limitarea activitii desfurate de bnci ;

145

mpiedicarea angajrii tuturor resurselor existente n depozite bancare inducnd impulsul de

migrare a capitalurilor ;
avantajarea marilor ntreprinderi apreciate de a fii generatoare de riscuri reduse.
Pe acest fundal propice considerat de specialiti sau nscut dereglementrile financiare i
bancare de la sfritul deceniului VIII i nceputul deceniului IX al secolului al XX .
Ele nu s-au concretizat ntr-o dezorganizare a activitii bancare ci mai ales n instaurarea unui
cadru mai simplu , mai adaptat condiiilor contemporane .
Cauzele eseniale care le-au generat pot fi sintetizate astfel ;
dinamismul care a caracterizat evoluia pieei financiare ;
creterea accentuat i mai ales instabilitatea dobnzilor i cursurilor valutare care au generat
incertitudini pe piaa financiar ;
mutaiile tehnologice care au contribuit la mondializarea pieei de capital, permind att difuzarea
rapid a informaiei ct i a transferurilor pe diferite piee financiare ;
deficitul maxim nregistrat de bugetul SUA dar i al altor state dezvoltate a fcut s creasc cererea
de capital pe piaa naional i internaional.
In functie de aceste cauze, dereglementarile au vizat mai multe obiective. In primul rand,
conditiile de pret ale diferitelor servicii bancare au fost dereglementate.
In al doilea rand, s-au produs unele dereglementari care afecteaza bancile si modifica structura
operatiilor bancare, fenomene care, ivite din necesitate, se pare ca s-au instalat, cu perspective, inviata
economica si financiara actuala. Este vorba de dezvoltarea fara precedent a certificatelor de depozit
emise de intreprinderi, banci si societati financiare. in acest context, piata resurselor se ingusteaza si se
scumpeste pentru banci.
Concomitent se diminueaza si piata creditorilor prin accentuarea fenomenului de titularizare a
creantelor. Transformarea creantelor in titluri disperseaza riscurile si permite o mai facila circulatie si
administrare a creantelor, dar, in acelasi timp, modifica structura activelor bancare, reducand
posibilitatea de acordare pentru creditele curente.
In al treilea rand, sunt semnificative mutatiile in produsele financiare ale statului. Acesta isi
diversifica instrumentele de credit si le majoreaza remunerarea, astfel ca ele devin atragatoare si pentru
banci.
Dereglementarile bancare, diferite ca intensitate si efect in diferitele tari, au generat odata cu
inlaturarea unor contradictii, si o serie de premise ale sporirii riscurilor lor. A aparut astfel necesitatea
institutionalizarii unui nou cadru de reglementare bancara, atat in interiorul fiecarei tari cat si pe plan
international.
Au fost legiferate, in acest context, noi norme prudentiale. Scopul lor principal este de a proteja
pe deponenti si a evita dezechilibrele bancare intre resurse si angajamente. De pilda, in Franta normele
noi instituite se refera la:
coeficientul fondurilor proprii si resurselor permanente;
coeficientul lichiditatii potentiale ;
norma Cooke.
Coeficientul fondurilor proprii si resurselor permanente stabileste un raport minim de 60%
intre resursele bancare mobilizate pe termen lung si utilizarea lor. Scopul principal al acestor
reglementari este limitarea creditarii pe termen lung la resursele cu acelasi caracter si evitarea creditarii
pe termen lung pe seama creatiei monetare.
Coeficientul lichiditatii potentiale, ca modalitate de reglementare a lichiditatii, se determina
prin raportul intre lichiditatea activelor si exigibilitatea pasivelor mai mari de o luna.
Numaratorul cuprinde creditele cu o scadenta mai mare de o luna si alte active, mobilizate sau
negociabile, ponderate dupa natura lor, in functie de gradul de lichiditate.
146

Numitorul cuprinde pasivele la vedere sau exigibile pe termen scurt, ponderate dupa gradul lor
de exigibilitate.
Norma Cooke, considera ca o inovatie in domeniul reglementarii prudentiale, obliga bancile sasi asigure un raport minimal intre fondurile proprii si riscurile ponderate, dupa natura lor, astfel:
- pe de o parte, sa asigure un raport minim de 4% intre samburele dur al fondurilor proprii (capital +
rezerve) si activul ponderat;
- pe de alta parte, sa asigure un raport minim de 8% intre fondurile proprii considerate in sens larg si
activul ponderat.
Politica de creditare a bancilor este orientata, in lumina normelor analizate, cu luarea in
considerare a riscurilor si rentabilitatii. Cu toate acestea, controlul clasic asupra dobanzii si creditului,
prin politicile monetare si de credit isi mentine rolul preponderent.
Influenta politicii monetare asupra situatiei si valorii bancii
Valoarea actual a unei bnci reprezint suma actualizat a veniturilor ateptate din exploatarea
activelor bancare i depinde n mare msur de marja ratei de dobnd influenat de nivelul ratelor de
dobnd precum i de structura ratelor de dobnd pe termen lung i scurt. Variaia ratei de dobnd
influeneaz, n mod direct, valoarea activelor i pasivelor, aceste influene fiind denumite efecte
pre. Veniturile bancare sunt n mod sensibil influenate alturi de efectul pre i de efectul
cantitate atunci cnd variaiile de rat a dobnzii influeneaz nivelul depozitelor sau al creditelor
acordate i, la modul mai general, climatul de afaceri i nivelul activitii economice. Nu trebuie
neglijat un alt aspect i anume efectul risc ntruct situaia debitorilor bncii depinde de nivelul ratei
de dobnd care se repercuteaz indirect asupra rezultatelor bancare, prin intermediul calitii
creanelor i al numrului de incidente de pli sau al constituirii provizioanelor de risc.
Aceste efecte influeneaz, n mod difereniat, activitatea bncilor n funcie de structura bilanului, a
crui valoare este mai mult sau mai puin imunizat contra variaiilor de rat a dobnzii i care au o
inciden global, funcie de structura industriei bancare i, n special, n funcie de gradul de
concuren n cadrul sectorului. Aceasta permite determinarea poziiei de pia a bncilor i
repercutarea variaiilor de rat a dobnzii asupra condiiilor pe care le practic, cu privire la clientel,
sau referitoare la rezistena la cererile de renegociere a ratelor asupra contractelor vechi.La modul
general, se admite c o scdere a ratei dobnzii pe termen scurt, ceea ce corespunde unei politicii
monetare expansioniste, este favorabil bncilor i contribuie la revalorizarea acestora. Uneori aceste
corelaii nu sunt universal valabile, astfel:
-Efectul de diminuare a ratei de dobnd asupra situaiei bncii este favorabil atunci cnd, aceasta
conduce la transformarea mprumuturilor pe termen scurt n mprumuturi pe termen lung cu rat fix a
dobnzii, respectiv atunci cnd durata pasivelor bancare este inferioar celei a activelor. n plus,
trebuie ca structura ratei dobnzii s fie normal, cresctoare. n aceste condiii, reducerea ratei de
dobnd se traduce printr-o cretere a marjei de intermediere, cel puin pe termen scurt, ntruct costul
de refinanare este mai elastic la scderea ratei dobnzii, comparativ cu rata de randament a activelor.
Efectul reducerii ratei dobnzii este i mai favorabil, dac structura se deformeaz, respectiv scade rata
dobnzii pe termen lung mai mult dect se reduce rata dobnzii pe termen scurt (dup cum a fost cazul
n SUA n anii 91 92), mecanism cunoscut sub denumirea de discount window.
Reducerea ratei dobnzii este favorabil, de asemenea, bncilor care au o puternic activitate de pia,
ntruct revalorizeaz portofoliile de titluri i stimuleaz piaa bursier i implicit veniturile realizate
sub form de comisioane.
- Un alt aspect ce trebuie evideniat l constituie efectul pe termen lung i efectele immediate ale
scderii ratei de dobnd. Pe termen imediat, efectul scderii ratei dobnzii este pozitiv, atunci cnd
structura bilanului este normal, iar pe termen lung efectele se concretizeaz n elasticitatea creditelor
147

la variaiile de rat de dobnd comparativ cu resursele. Dac randamentul creditelor se ajusteaz, n

funcie de rata dobnzii, atunci i marja de intermediere se reduce.
Rolul politicii monetare in anumite crize bancare recente
ntruct perioada anilor 88 98 a fost marcat de crize sau dificulti bancare n numeroase ri,
este interesant de a analiza n ce msur politicile monetare au contribuit la ameliorarea sau accelerarea
acestor crize. Astfel, SUA au nregistrat o grav criz a caselor de economii n anii 80, iar la nceputul
anilor 90 o criz de dimensiuni a bncilor comerciale, soldate cu numeroase falimente. Criza caselor
de economii a fost declanat prin punerea n aplicare a unei politici monetare restrictive, de lupt
contra inflaiei, ceea ce a condus la situarea ratelor de dobnd pe termen scurt la niveluri foarte
ridicate. Au rezultat, astfel, pierder considerabile; costul resurselor a crescut mai repede comparativ cu
randamentul utilizrilor pe termen lung i cu ratele fixe de dobnd. Casele de economii au lichidat
atunci activele lor, al cror pre s-a diminuat considerabil. Astfel, 10% din numrul caselor de economii
au nregistrat falimente ntre 1979 i 1992. Acesta a fost primul pas al crizei. Politica monetar n-a fost
orientat ctre reglementarea sistemului bancar, astfel ca s-a manifestat, n continuare, criz bancar,
care a nregistrat paroxismul ntre 1988 i 1990. Pn n 1993 un numr de peste 1500 de bnci au
falimentat, ca urmare a creterii considerabile a riscurilor bancare. Pentru a pune capt unei asemenea
situaii bazate pe rate de dobnd sczute, ceea ce a permis lupta mpotriva crizei, bncile au restabilit
marjele de dobnd, ceea ce a evideniat faptul c dispunnd de o anumit poziie pe pia au gsit
repede drumul spre nsntoire.
n Europa de Nord o violent criz bancar s-a manifestat ntre anii 1988 i 1993, cazul Suediei fiind
reprezentativ. Factorii ce au contribuit la acest fenomen au fost:
-dereglementrile din anul 1985;
- creaia monetar bazat pe credite;
- politica fiscal care a ncurajat ndatorarea.
Astfel, a rezultat o puternic i speculativ cretere a preului activelor, ceea ce a antrenat o concuren
acentuat ntre grupurile financiare, concretizat n scderea marjei de dobnd i o puternic majorare
a riscurilor de credit. Criza a izbucnit n anul 1989, cu efecte asupra preului imobilelor; criza
imobiliar s-a manifestat puternic n anii 1991 i a provocat falimente n ansamblul economiei i
repercusiuni puternice asupra bncilor. Totalul pierderilor cumulate ntre 89 i 92 a nregistrat 8% din
PIB. n septembrie 1992, guvernul suedez a decis un plan de
salvare a sistemului financiar nsoit de o injecie masiv a banilor publici i o modificare a politicii
monetare, care a permis bncilor modificarea marjei de dobnd.
Criza japonez a nceput n 1991 cnd marile bnci s-au aflat n dificultate, situaii care se explic
prin urmtorii factori:
-operaiuni speculative, traduse printr-o acumulare puternic de creane de slab calitate n bilanurile
bancare i prin scderea preului activelor care s-a manifestat cu ncepere din 1989.
n timpul speculaiilor bursiere, bncile au acumulat plus valoare asupra activelor, iar la sfritul anilor
80 profiturile bancare proveneau din plus valoarea asupra titlurilor i din dobnzi (1/3), n timp ce
politica monetar restrictiv reducea puternic marjele ratei de dobnd.
Aceast politic monetar restrictiv a contribuit la cderea bursei cu 60% ntre 1989 i 1992, i la
izbucnirea crahului bursier cu ncepere din 1992. Preurile terenurilor au sczut cu 50% n august 1992
i cu mai mult de 60% n 1993. Autoritatea public a pus n aplicare politici macroconomice monetare
i fiscale favorabile restabilirii bncilor i au favorizat operaiunile de
restructurare a bncilor aflate n dificultate. Dup anii 95 au fost angajate i fondurile publice n
salvarea bncilor, n pofida opoziiei populaiei i au fost lsate s falimenteze cteva bnci, ceea ce nu
era specific tradiiei japoneze.
148

Politica monetar ndeplinete un rol important prin aceea c permite practicarea unor rate de dobnd
pe termen scurt apropiate de zero, n special pentru a ajuta bncile s-i restabileasc rentabilitatea i s
se reduc sprijinul bugetar. O asemenea politic, dac se menine, permite bncilor s digere
progresiv creanele lor n pierdere i plus valoarea asupra activelor imobiliare i mobiliare. Dac ratele
de dobnd se majoreaz, antrennd o recdere a preului activelor, atunci bncile pot reintra n criz.
n centrul crizei bancare franceze s-a aflat supracapacitatea sectorului bancar, precum i dificultatea
bncilor de a gestiona riscul de credit. Deteriorarea calitii creditelor este rezultatul crizei imobiliare,
la care se adaug efectul recesiunii i ratele de dobnd ridicate. Aici, autoritile au ndeplinit rolul de
organisme de ultim resort de organizare i salvare a instituiilor aflate n dificultate. Contrar altor ri
redresarea bncilor nu s-a putut baza pe politica macroeconomic. Politica monetar a rmas restrictiv
iar ratele pe termen scurt nemodificate, ceea ce a permis bncilor s-i reconstituie marjele de dobnd
i s relanseze cererea de credite. Rezult c politica monetar a ndeplinit i ndeplinete un rol
important n declanarea i gestionarea crizelor bancare. Cu excepia Franei, dup anul 1987,
generalizarea politicelor monetare conjuncturale pentru limitarea riscului sistemic, au favorizat
creterea speculativ a preurilor activelor bursiere i imobiliare i a stimulat ndatorarea agenilor
economici, ceea ce a creat sursa unor dificulti bancare ulterioare.
Mai trziu, aceste politici monetare au devenit restrictive i au contribuit la declanarea crizelor. n
final, ele s-au generalizat fiind pe larg utilizate pentru a acompania msuril bugetare de restructurare i
nsntoire a bncilor.
Politica monetar intervine la dou niveluri pentru ieirea din criz.
a) la nivelul interveniilor pe care banca central la efectueaz ca mprumuttor de ultim rang
b) la nivelul msurilor macroeconomice.
a) Referitor la primul nivel se remarc urmtoarele aspecte:
Apariia unei crize bancare necesit o intervenie de urgen a autoritilor i const n aporturi de
lichiditate pe termen scurt, pentru a evita falimentul bncii, declanarea unei panici sau contagiunea
altor bnci. Banca central ndeplinete rolul su de ultim mprumutator, fie prin deschiderea unei linii
de credit, fie prin scontare sau organizarea refinanrii bncilor aflate n dificultate. Fcnd acestea,
banca central evita ca bncile s nregistreze pierderi, ca urmare a cererilor de retragere a depozitelor
clienilor i permite rennoirea creditelor ajunse la scaden i ai cror debitori au ajuns n
imposibilitatea de rambursare.
b) La nivelul msurilor macroeconomice trebuie evideniat caracterul lor mai discret dect al
msurilor bugetare, fiind imposibil de evaluat transferul asupra sistemului bancar. Scderea ratei de
dobnd permite relansarea economic i a activitii de creditare, amelioreaz situaia debitorilor i
evit falimentul acestora, limiteaz scderea activelor mobiliare i imobiliare n bilanul bncilor. De
asemenea, permite bncilor s digere criza chiar dac ntrzie restructurrile care par inevitabile. n
S.U.A., n rile Europei de Nord i n Japonia, politicile macroeconomice au jucat un rol determinant
n ieirea din criz. n mare parte, ca urmare a unei politici monetare conjuncturale, bncile solvabile au
regsit prosperitatea i au reuit s gestioneze crizele. n celelalte ri europene, autoritile monetare au
fost paralizate de necesitatea realizrii criteriilor de la Maastricht i n-au acceptat modificri n
politicile macroeconomice.

149

BIBLIOGRAFIE

1.Marin Oprescu,Jenica Popescu,Alina Manta Moneda,credit,banci, Editura Sitech, Craiova

2009;
2.Marin

Opritescu,

Jenica

Popescu,Cristi

Spulbar-

Moneda

si

Credit,Editura

Universitaria,Craiova, 2002;
3.Marin Opriescu, Teodor Rosca, Dumitru Ciobanu Creditul si dobanda in mecanismul
economic, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1987;
5.Iulian Vacarel Finante internationale Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996;
6.Lucian Ionescu Bancile si operatiunile bancare, Editura Economica, Bucuresti, 1996..
7.Basno Cezar,Dardac Nicolae,Floricel Constantin-Moneda,Credit,Banci,Editura Didactica si
Pedagogica,Bucuresti,1999;
8.Basno Cezar;Dardac Nicolae-Operatiuni bancare-instrumente si tehnici de plata,Editura
Didactica si Pedagogica,Bucuresti ,1996
9. Cerna S., Sistemul monetar i politica monetar, Ed. Enciclopedic, Bucureti, 1996.
10. Ionescu L.C., Bncile i operaiunile bancare, Ed. Economic, 1996.
12. http://www.conso.ro
13. http://www.capital.ro
14. www.biblioteca.ase.ro
15. www.brd.ro

150