Sunteți pe pagina 1din 5

Infractiunile privind infaptuirea justitiei

Notiunea de justitie are 2 sensuri:


- un sens restrans si prin acesta intelegem activitatea de solutionare a cauzelor de catre
instantele judecatoresti
- un sens larg si prin acesta intelegem alte activitati care isi aduc contributia la infaptuirea
justitiei
Obiectul juridic consta in relatiile sociale privind buna infaptuire a justitiei.
La marea majoritate a infractiunilor obiectul juridic este unul complex, astfel ca in subsidiar
sunt ocrotite si alte valori sociale precum demnitatea, libertatea etc.
Obiectul material- in general, aceste infractiuni nu au obiect material.
Subiectul activ- in general, poate fi orice persoana.
La unele infractiuni este subiect activ circumstantial functionarul public sau in cazul
marturiei mincinoase martorul.
Subiectul pasiv principal este statul, reprezentat prin organul judiciar a carui activitate a fost
periclitata prin savarsirea faptei.
La unele infractiuni este subiect pasiv secundar persoana fizica ce are de suferit in urma
savarsirii faptei.
Latura obiectiva- elementul material consta intr-o actiune.
La unele infractiuni acesta consta intr-o inactiune. (exemplu: art 266, art 267)
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol cu privire la buna infaptuire a
justitiei.
Latura subiectiva- forma de vinovatie este intentia directa sau intentia indirecta.
Unele infractiuni se savarsesc din culpa. (exemplu: art 266, art 286)
Tentativa se pedepseste numai la art 285, art 286 si art 282.
Nedenuntarea- art 266
Aceasta consta in fapta persoanei care, luand cunostinta de comiterea unei fapte prevazute
de legea penala contra vietii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane nu instiinteaza de
indata autoritatile.
Fata de infractiunile ce trebuiesc denuntate (contra vietii sau care au avut ca urmare moartea
unei persoane), fapta de nedenuntare apare ca o infractiune subsecventa.
Obiectul juridic consta in relatiile sociale privitoare la prompta infaptuire a justitiei, lucru
care nu ar fi posibil daca nu s-ar denunta aceste fapte foarte grave de indata.

Obiectul material lipseste.


Subiectul activ poate fi orice persoana care a luat cunostinta de savarsirea unei fapte care a
avut ca urmare moartea unei persoane sau o infractiune contra vietii.
Subiect activ poate fi si un membru de familie (art 177), dar acesta nu se pedepseste in
calitate de autor, ci doar in calitate de instigator ce instiga o alta persoana la nedenuntare.
Participatia penala este posibila doar sub forma instigarii si complicitatii morale.
Subiectul pasiv este statul, reprezentat prin organele sale specializate.
Latura obiectiva- prin natura ei, aceasta infractiune este o infractiune omisiva, adica exista
obligatia legala de a face. (de a denunta de indata savarsirea)
Obligatia de denuntare trebuie sa fie adusa la indeplinire de indata, adica neintarziat.
Situatia va fi analizata de la caz la caz si numai in functie de imprejurarile concrete in care
subiectul a luat cunostinta de existenta infractiunii, se poate aprecia care a fost momentul in care
acesta a avut efectiv posibilitatea de a denunta.
Denuntarea se poate face in scris, verbal sau prin orice alte mijloace de comunicare.
Notiunea de denunt are intelesul de aducere la cunostinta.
Daca subiectul nu cunoaste pe cei care au savarsit infractiunea dar are cunostinta despre
existenta infractiunii, atunci obligatia subiectului de denuntare este deplina.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru infaptuirea justitiei, in cea ce
priveste activitatea de descoperire a unor fapte grave ce au fost savarsite, precum si a persoanelor
care le-au comis.
Latura subiectiva- forma de vinovatie este intentia in ambele sale forme cat si culpa.
Pentru existenta infractiunii este suficient ca faptuitorul sa cunoasca atatea date incat sa i se
contureze existenta unei fapte a carei omisiune a denuntarii se pedepseste.
Tentativa nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii intervine in momentul cand, faptuitorul luand cunostinta de
savarsirea unei fapte, a carei denuntare este obligatorie, faptuitorul nu si-a indeplinit aceasta
obligatie de indata.
Infractiunea se consuma instantaneu.
Legiuitorul a prevazut si cateva cauze de nepedepsire:
- potrivit alin 2 nedenuntarea savarsita de catre un membru de familie nu se pedepseste
- potrivit alin 3 nu se pedepseste persoana care, inainte de punerea in miscare a actiunii
penale impotriva unei persoane pentru savarsirea faptei de nedenuntare, incunostiinteaza autoritatile
competente despre aceasta sau care, chiar dupa punerea in miscare a actiunii penale a inlesnit
tragerea la raspundere penala a autorului sau a participantilor

Omisiunea sesizarii- art 267


Aceasta consta in fapta functionarului public care luand cunostinta de savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala, in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile omite
sesizarea, de indata, a organelor de urmarire penala.
Obiectul juridic consta in relatiile sociale privitoare la indeplinirea cu promptitudine de catre
functionarii publici a obligatiilor de a sesiza organele de urmarire penala cu privire la faptele
prevazute de legea penala in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi desfasoara activitatea.
Subiectul activ este unul calificat si nu poate fi decat un functionar public.
Notiunea de functionar public este definita in art 175.
Calitatea ceruta faptuitorului trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei, adica in
momentul in care acesta, desi are posibilitatea de a sesiza organele de urmarire penala nu isi
indeplineste obligatia impusa de catre lege.
Prin urmare, participatia penala este posibila doar sub forma instigarii si a complicitatii.
Subiectul pasiv este reprezentat de catre stat, ca titular al valorii sociale ocrotite adica
infaptuirea justitiei.
Latura obiectiva- elementul material consta in omisiunea de a sesiza, de indata, a unei fapte
in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile.
Pentru existenta infractiunii se cere ca fapta despre care trebuie facuta sesizarea este necesar
sa fi fost comisa in legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului.
Nu exista obligatia de sesizare in raport cu acele fapte comise in legatura cu serviciul daca
functionarul care omite sa se sesize a participat el insusi la savarsirea faptei in calitate de coautor,
instigator sau complice.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru infaptuirea justitiei.
In subsidiar, consta in impiedicarea desfasurarii in bune conditii a activitatii organelor in
care isi desfasoara activitatea functionarul public.
Latura subiectiva- forma de vinovatie este intentia si culpa. (alin 2)
Daca faptuitorul urmareste prin omisiunea sesizarii sa impiedice infaptuirea jusitiei,
realizand in acest scop si alte acte materiale (de ajutor) suntem in prezenta infractiunii de
favorizarea faptuitorului. (art 269)
Aceasta infractiune absoarbe in continutul sau infractiunea de omisiune a sesizarii.

Inducerea in eroare a organelor judiciare- art 268


Aceasta consta in sesizarea penala facuta prin denunt sau plangere cu privire la existenta
unei fapte prevazute de legea penala ori in legatura cu savarsirea unei asemenea fapte de catre o
anumita persoana, cunoscand ca aceasta este nereala.
Fapta este mai grava daca ea consta in producerea sau ticluirea de probe nereale in scopul de
a dovedi existenta unei fapte prevazute de legea penala ori savarsirea acesteia de catre o anumita
persoana.
Obiectul juridic este unul complex:
- in principal consta in relatiile sociale privitoare la corectitudinea sau buna credinta cu
prilejul sesizarii organelor judiciare si a administrarii probelor necesare pentru tragerea la
raspundere penala a celor care au savarsit fapte penale
- in secundar consta in relatiile sociale privitoare la demnitatea si chiar libertatea persoanei
Obiectul material nu exista.
Subiectul activ poate fi orice persoana, chiar si o persoana cu capacitate de exercitiu
restransa.
Participatia penala este posibila sub toate formele sale.
Exista coautorat la infractiune atunci cand o persoana face denuntul sau plangerea, iar
cealalta persoana produce sau ticluieste probele nereale.
Subiectul pasiv principal al infractiunii este statul si a carui activitate este pusa in pericol
prin denunturi sau plangeri nereale sau prin sustinerea unor invinuiri cu probe nereale.
Avem si un subiect pasiv secundar adica acea persoana fizica care, in concret este invinuita
pe nedrept de savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
Latura obiectiva- elementul material consta intr-o sesizare penala facuta prin denunt sau
plangere cu privire la existenta unei fapte prevazute de legea penala sau in legatura cu savarsirea
unei asemenea fapte de catre o anumita persoana.
Plangerea (art 289 Cod procedura penala) reprezinta incunostiintarea facuta de o persoana
fizica sau juridica referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat printr-o infractiune.
Denuntul poate fi facut oral sau in scris.
Conform art 290 Cod procedura penala, denuntul este tot o incunostiintare facuta de o
persoana fizica sau juridica cu privire la savarsirea unei infractiuni.
Deosebirea dintre denunt si plangere este ca denuntul se poate face numai personal, iar
plangerea poate fi facuta si prin mandatar.
Pentru existenta infractiunii se cer a fi indeplinite 2 conditii:
- sesizarea penala sa aiba ca obiect o fapta prevazuta de legea penala
- sesizarea penala sa priveasca o anumita persoana, adica o persoana determinata.

Aceasta presupune ca in cuprinsul denuntului sau a plangerii, persoana invinuita trebuie sa


fie suficient descrisa, pentru ca organele judiciare ce primesc denuntul sau plangerea sa poata
identifica persoana.
Daca sesizarea penala se refera la mai multe persoane, va exista un concurs ideal de
infractiuni.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru infaptuirea justitiei.
In subsidiar, consta in atingerea adusa reputatiei unei persoane careia i se imputa in mod
nereal savarsirea unor fapte penale.
Latura subiectiva- forma de vinovatie este intentia directa si intentia indirecta.
Autorul denuntului sau a plangerii sau autorul probelor nereale trebuie sa cunoasca si sa
urmareasca sa le prezinte ca atare in mod nereal in fata organelor judiciare.
Modalitatea agravanta consta in producerea sau ticluirea de probe nereale in scopul de a
dovedi existenta unei fapte prevazute de legea penala.
Prin producere se intelege prezentarea acestora in fata organelor de urmarire penala sau de
judecata, cu ocazia administrarii probelor.
Prin ticluire de probe nereale intelegem nascocirea, confectionarea sau inventarierea de
probe inexistente urmata de prezentarea acestora in fata organelor judiciare.