Sunteți pe pagina 1din 7

Titlul 3- Infractiunile privind autoritatea si frontiera de stat

Infractiunile contra autoritatii


Prin autoritate intelegem
- prestigul de care trebuie sa se bucure institutiile publice in activitatea lor
- un organ din sistemul de organe al puterii publice
- dreptul (ce se refera in atributiile specifice) institutiilor publice de a isi impune vointa in
raport cu destinatarii activitatii lor
Autoritatea este protejata sub diferite forme.
Exemplu:
- autoritatea simbolica (sub forma uniformelor)
- autoritatea conferita unor functii si persoane (in cazul infractiunii de ultraj sau uzurparea
de calitati oficiale)
- autoritatea ce se reflecta in activitatea dispusa de catre ale autoritati (in cazul infractiunii
de sustragere de sub sechestru sau rupere de sigilii)
Ultrajul- art 257
Acesta consta in amenintarea savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa,
precum si lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, lovirile sau vatamarile cauzatoare de
moarte ori omorul, savarsite impotriva unui functionar public care indeplineste o functie ce implica
exercitiul autoritatii de stat aflat in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu exercitarea
acestor atributii.
Fapta mai consta in savarsirea unei infractiuni impotriva unui functionar public care
indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat ori asupra bunurilor acestuia in scop de
intimidare sau de razbunare in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu.
Fapta este si mai grava daca sunt comise asupra unui politist sau jandarm aflat in exercitiul
atributiilor de serviciu sau in legatura cu exercitarea acestor atributii.
Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii de stat.
Fiind o infractiune complexa, fapta are si un obiect juridic secundar, ce consta in relatiile
sociale referitoare la libertatea psihica sau morala a subiectului pasiv.
Atunci cand se produc loviri sau orice alte acte de violenta sau vatamari corporale sau loviri
sau vatamari cauzatoare de moarte ori omorul, atunci obiectul juridic il constituie relatiile sociale
referitoare la integritatea corporala si sanatatea functionarului precum si relatiile sociale privind
dreptul la viata al functionarului public.

Obiectul material- in situatia in care fapta se comite prin amenintare, infractiunea este lipsita
de obiect material.
In cazul comiterii faptei prin loviri sau orice alte acte de violenta sau vatamari, obiectul
material il constituie corpul persoanei impotriva careia se indreapta actiunea infractionala.
Subiectul activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele sale.
Subiectul pasiv principal este statul reprezentat printr-un organ ce reprezinta autoritatea
publica in care isi desfasoara activitatea persoana care devine victima a infractiunii.
Subiectul pasiv secundar poate fi numai un functionar public care indeplineste o functie ce
implica exercitiul autoritatii de stat.
Functionarul care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat poate fi
numai o persoana care isi desfasoara activitatea in cadrul unui organ al puterii executive, legislative
si judecatoresti si care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii publice.
Prin functie ce implica exercitiul autoritatii publice se intelege acea functie care ii confera
functionarului competenta de a da dispozitii obligatorii si de a lua masurile necesare pentru
respectarea lor.
Sunt functionari publici care indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat
membrii Parlamentului, Guvernului, Curtii Constitutionale, agentul de la circumscriptia financiara,
ofiterul de politie.
Latura obiectiva- elementul material in cazul formei simple se realizeaza prin actiunea de
amenintare sau prin lovire sau alte violente, vatamare corporala, loviri sau vatamari cauzatoare de
moarte sau omorul.
Pentru existenta elementului material se cer a fi intrunite mai multe cerinte esentiale:
- fapta sa fie comisa nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa
Prin fapta savarsita nemijlocit se intelege fapta comisa in prezenta efectiva a functionarului.
Prin fapta savarsita prin mijloace de comunicare directa se intelege fapta comisa in absenta
funtionarului, insa prin mijloace care ii pot aduce amenintarea la cunostinta. (convorbire telefonica,
scrisoare etc)
- fapta sa se fi comis impotriva unui functionar public, aflat in exercitiul functiunii ori pentru
fapte indeplinite in exercitiul functiunii
Functionarul se afla in exercitiul functiunii in tot timpul destinat indeplinirii atributiilor sale
de serviciu, fie ca le indeplineste la sediul institutiei fie in afara acesteia, fie chiar in afara orelor de
program.

Cand subiectul pasiv nu se afla in exercitiul functiunii pentru ca infractiunea de ultraj sa


existe este necesar ca amenintarea sa se fi comis pentru fapte indeplintie in exercitiul functiunii,
fiind in legatura cu aceasta.
In situatia cand functionarul isi depaseste atributiile sale de serviciu, le incalca sau le
exercita in mod abuziv, atunci actele lui numai pot fi considerate ca fiind ale autoritatii ce o
reprezinta, deoarece tocmai el se situeaza in afara protectiei pe care i-o acorda legea.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru autoritatea cu care este
investit organul din care face parte functionarul public.
Urmarea secundara consta in atingerea adusa libertatii sau integritatii corporale, sanatatii sau
vietii functionarului public.
Latura subiectiva- forma de vinovatie este intentia directa sau indirecta.
Este necesar ca faptuitorul sa aiba o dubla reprezentare, pe de o parte calitatea victimei si
anume aceia de functionar public ce indeplineste o functie care implica exercitiul autoritatii de stat,
iar pe de alta parte sa cunoasca faptul ca acel functionar se afla in exercitiul functiunii sau ca
amenintarea sau lovirile care se aduc functionarului public sunt in legatura cu o fapta indeplinita in
exercitiul functiei.
Formele infractiunii- tentativa nu se pedepseste, iar consumarea infractiunii are loc in
momentul in care actiunea sau actiunile fiind savarsite produc urmarea imediata.
Avem si o modalitatea agravanta si anume atunci cand faptele sunt savarsite impotriva unui
politist sau jandarm, aflat in exercitarea atributiilor de serviciu.
Se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune ale carei limite se
majoreaza cu jumatate.
Uzurparea de calitati oficiale- art 258
Aceasta consta in folosirea fara drept a unei calitati oficiale care implica exercitiul autoritatii
de stat, insotitia sau urmata de indeplinirea vreunui act legat de acea autoritate.
Fapta mai consta si in fapta functionarului public care continua sa exercite o functie ce
implica exercitiul autoritatii de stat dupa ce a pierdut acest drept conform legii.
Fapta este si mai grava daca faptele au fost savarsite de catre o persoana care poarta fara
drept uniforme sau semne distinctive ale unei institutii publice.
Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la autoritatea de stat, relatii ce implica
exercitarea calitatilor oficiale numai de catre persoanele investite in conditiile legii cu astfel de
calitati.
Obiect material nu avem.

Subiectul activ poate fi orice persoana, chiar si o persoana investita cu o calitate oficiala
daca foloseste fara drept o alta calitate oficiala sau persoana care a avut o calitate oficiala, daca
continua sa o exercite dupa ce nu o mai are.
Participatia penala este posibila sub toate formele sale.
Subiectul pasiv- autoritatea publica ale carei interese au fost lezate prin calitatea oficiala pe
care faptuitorul o foloseste fara drept in mod ilegal.
Elementul material presupune in cazul modalitatii tip savarsirea cumulativa a celor 2 actiuni
prevazute in norma de incriminare:
- prima actiune este folosirea fara drept a unei calitati oficiale, adica ati atribui o calitate
oficiala fara drept, fara un titlu legitim
Este suficient ca faptuitorul sa isi asume o calitate oficiala fata de alte persoane, chiar si
printr-o simpla afirmatie.
- cea de a doua actiune care trebuie indeplinita cumulativ este indeplinirea unui act legat de
acea calitate, adica a efectua un act care intra in sfera atributiilor de serviciu ale persoanei legal
investita cu exercitiul acelei calitati
Pentru existenta infractiunii nu are nici o relevanta modul in care faptuitorul si-a asumat
calitatea oficiala. (expres sau implicit, verbal sau prin mijloace care sa ii creeze o anumita aparenta)
Exemplu: faptuitorul isi atribuie calitatea de ofiter de politie si efectueaza o perchizitie
corporala asupra unei persoane.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru autoritatea statului si a
organizatiei de stat sau publice in numele careia s-a folosit, fara drept calitatea oficiala.
Forma de vinovatie este intentia directa sau indirecta.
Intentia priveste atat actiunea de folosire fara drept a calitatii oficiale, cat si de indeplinirea
actului legat de acea calitate.
Formele infractiunii- actele preparatorii si tentativa desi posibile, nu se sanctioneaza.
Consumarea infractiunii intervine in momentul in care folosind fara drept o calitate oficiala,
faptuitorul indeplineste un act legat de acea calitate.
Infractiunea poate imbraca si forma continuata.
Avem si o modalitate agravanta si anume atunci cand faptele au fost savarsite de catre o
persoana care poarta fara drept uniforme sau semne distinctive ale unei autoritati publice.

Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri- art 259


Fapta consta in sustragerea sau distrugerea unui inscris care se afla in pastrarea ori in
detinerea unei persoane din cele la care se refera art 176 sau 175 alin 2.
Fapta este mai grava daca este savarsita de catre un functionar public aflat in exercitarea
atributiilor de serviciu.
Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la securitatea inscrisurilor care se afla
in pastrarea sau detinerea persoanelor prevazute la art 175 si 176 alin 2.
Obiectul material- inscrisul ce se afla in pastrare sau detinere
Prin inscris se intelege acele inscrisuri care produc efecte juridice.
Subiectul activ poate fi orice persoana.
In cazul alin 2 subiectul activ poate fi un functionar sau orice alt salariat aflat in exercitarea
atributiilor de serviciu.
Participatia penala este posibila sub toate formele sale.
Subiectul pasiv poate fi orice persoana dintre cele la care se refera art 176 sau 175 alin 2.
Elementul material consta in actiunea de sustragere sau distrugere.
Prin sustragere intelegem luarea si deplasarea obiectului de la locul in care se afla in alt loc
pentru a fi scos din sfera de dispozitie a persoanelor prevazute la art 176 sau 175 alin 2.
Prin distrugere intelegem nimicirea, desfiintarea totala sau partiala a inscrisului.
Forma de vinovatie este intentia directa sau intentia indirecta.
Tentativa se pedepseste.
Consumarea are loc in momentul in care executarea a fost dusa pana la capat si s-a produs
rezultatul vatamator.
Ruperea de sigiliu- art 260
Aceasta consta in inlaturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat.
Fapta este mai grava daca este savarsita de catre custode.
Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii, relatiile
care sunt incompatibile cu faptele de inlaturare sau distrugere a unui sigiliu legal aplicat.
Sigiliul este aplicat pentru a semnifica indisponibilizarea unui bun sau necesitatea
conservarii acestuia ori a unei probe.
Obiectul material il constituie sigiliul legal aplicat, adica materialul in care se gaseste
amprenta sigiliului. (plastilina, ceara, plumbul, plic sigilat)
Subiectul activ poate fi orice persoana.
In cazul alin 2 subiectul activ poate fi custodele.
Participatia penala este posibila sub toate formele sale.

Subiectul pasiv principal este statul.


Subiectul pasiv secundar este organul sau unitatea care a dispus si in numele caruia s-a
aplicat sigiliul.
Latura obiectiva- elementul material consta in 2 actiuni prevazute alternativ si anume
inlaturarea sau distrugerea.
Inlaturarea sigiliului consta in indepartarea materialului in care a fost imprimata amprenta
sigiliului.
Desi prin inlaturarea sigiliului acesta nu este distrus, totusi scopul in care a fost aplicat nu se
mai poate realiza.
Distrugerea sigiliului consta in nimicirea, suprimarea acestuia.
Atat inlaturarea cat si distrugerea trebuie sa fie efective si sa priveasca un sigiliul legal
aplicat, adica de catre un organ competent si cu respectarea conditiilor de fond si de forma
prevazute de lege.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru autoritatea organului care a
aplicat sigiliul.
Latura subiectiva- forma de vinovatie este intentia directa sau intentia indirecta.
Faptuitorul trebuie sa cunoasca imprejurarea ca actiunea sa priveste un sigiliu legal aplicat.
Formele infractiunii- tentativa nu se pedepseste.
Consumarea intervine in momentul distrugerii sau inlaturarii sigiliului.
Avem si o modalitate agravanta si anume atunci cand fapta a fost savarsita de catre custode,
acesta incalcand increderea ce i-a fost acordata atunci cand bunurile sigilate au fost lasate in
custodia sa.

Sustragerea de sub sechestru- art 261


Aceasta consta in sustragerea unui bun legal sechestrat.
Fapta este mai grava daca este savarsita de catre custode.
Obiectul material consta in bunul legal sechestrat ce este sustras.
Subiectul activ poate fi orice persoana.
Avem si o modalitate agravanta si anume atunci cand fapta a fost savarsita de catre custode.
Participatia penala este posibila sub toate formele sale.
Subiectul pasiv este organul de stat care a dispus sechestrul in mod legal.
Elementul material consta in actiunea de sustragere a bunului legal sechestrat adica in
scoaterea bunului de sub puterea sechestrului, cea ce nu presupune neaparat insusirea bunului, dar
nici nu o exclude.

Sustragerea se poate realiza prin instrainare ori prin consumarea bunurilor.


Forma de vinovatie este intentia directa sau intentia indirecta.
Faptuitorul trebuie sa cunoasca ca bunul pe care il sustrage se afla sub sechestru.
Tentativa nu se pedepseste.
Consumarea intervine in momentul sustragerii bunului legal sechestrat.