Nichita Stanescu - mbriarea

mbriarea
Cnd ne-am zrit, aerul dintre noi
i-a aruncat dintr-o dat
imaginea copacilor, indifereni i goi,
pe care-o las s-l strbat.
Oh, ne-am zvrlit, strigndu-ne pe nume,
unul spre cellalt, i-att de iute,
c timpul se turti-ntre piepturile noastre,
i ora, lovit, se sparse-n minute.
A fi vrut s te pstrez n brae
aa cum in trupul copilriei, ntrecut,
cu morile-i nerepetate.
i s te-mbriez cu coastele-a fi vrut.
-= Versuri trimise la www.versuri.ro de Pxier =-