4 sayy SORIN PARVU (coord,) DICTIONAR | POSTMODERNISM Monografii si corespondente tematice INSTITUTUL EUROPEAN 2005Cartea a aparut cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor SORIN PARVU a invatat la Rauseni-Botosani (Scoala_generala), lagi (Licew soauiche Negruzzi™: Universitatea Al. I. Cuza™, licent@ in engleza si licen in fiesta Bucuresti (Universitatea din Bucuresti, doctorat in filologie). A predat ta Universi, wAL | Cuza™ (Facultatea de Litere), Cambridge University (Faculty of Medievat Modern Languages). State University of New York at Albany (Department of English), A primit American Council of Learned Societies Fellowship. British Council Scholarship, Fulbright Fellowship. Sorin Parvu, Dicfionar de Postmodernism © 2005, Institutul European, lagi INSTITUTUL EUROPEAN lasi, str. Cronicar Mustea nr. 17, cod 700198, C.P. 161 euroedit@hotmail.com http://www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei: PARVU, SORIN Dictionar de Postmodernism/Sorin Parvu. - lasi: Institutul European, 2005 ISBN 973-61 1-372-8 81'374.2:82.02 Postmodernism=135, | Potrivit Legii nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (partiala sau totala) a Prezentei carti fara acordul Editurii Constituie infractiune si se Pedepseste j, conformitate cu aceasta. este in Printed in ROMANIASCRIITURA Pus: in relatie nu doar cu alte oe sential, itura a dobindit o i Notiuni, ci si cu postul : eral in discutiile din interiorul Cope alors sia incepat, cpleen intr-un concept critic functional; ssi es din 1950, acum constituindu-se ralistilor $i poststructuralistilor au exercitat dio Tel-Quel, ale structu- gale intr-un cadru mai amplu, interdisciplinar luen{A majora asupra circumscrierii problema raporturilor ce se pot stabili intre fil a intertextual, ridicind inc& o datd Importanta termenului este legata ide k pee F de teoriile literare si semiotice, cit si de ties locul central conferit limbajului atit postmodernismul poate fi inteles ca o ,,fun paris Postmoderna. De altfel, centrat de practici discursive aflate in gear ‘ecursiva”, ca un minunchi ne. de idei. Deplasarea c&tre problematica limb: jut he lion eile tern rigid domenii (inclusiv stiinta poate fi consid nea ibis he ae eae dpisecinierel Teoretishriincil Lea onsiderata doar un tip de limbaj) si conduce la c E |. Este momentul in care limbajul invadeazA cimpul problematic universal; momentul in care, in lipsa unui centru si a unei origini, totul devine discurs, altfel spus, sistem in care semnificatul central, fie el originar sau transcendental, nu este niciodata prezent in afara unui sistem de diferente” [1]. Inflatia limbajului vine sa ateste ideea rupturii dintre lucruri si cuvinte: nu existé nici un inteles dincolo de limbaj, discursul find despartit de lume, astfel incit sensurile se fragmenteazi continuu si se creeazA reciproc in perimetrul intertextualitatii. Teoreticienii postmoderni dezvolta o teorie noua cu privire la semnificatia limbajului si a comunicarii, in care relatia dintre semnificat (mesaj) $i semnificant (mijlocul de exprimare) este destabilizata in mod constant [2]. Disolutia teoriilor moderne ale semnificatiei si referintei a dus a preocuparea accentuaté pentru: pluralitatea vocabularelor, a jocurilor de limbaj, a practicilor discursive, la paralogie, incomensurabilitate, diferend. Crizele reprezentirii si ale referintei impun limbajului statutul unui joc liber al semnificantilor care a incetat s& i refere la un inteles exterior. Limbajul nu mai surprinde semnificatia lumii si, a ede la Derrida discursul se reflect si se investigheazA pe sine ca discurs bial aa relatii cu ‘celelate texte prin intermediul c&rora se va crea sensul. sau realiteansformarile sesizate la nivelul limbajului au efecte vizibile asupra teoretizArii $i practicii scriiturii postmoderne. Intertextul, hipertextul sau colajul sint experimente deja realizate, indicind existenta unor tras&turi proprit ale scriiturii 749ditur trarea, supralicitarea, De tg i 7 f entelor, descent ete a actuate, cum ar fi ipsa ea fa filosofie s-au instituit un sufly gi tn sth ie veidegger incoace se accept o i consistenta, ii i Daal seat zaren, gindirea at * pigonii aceatort bind fe care retuza SIs * lea by " sitar filosofied de cea literar’. Seidl de scriere, lectura gi j era See si aduci in sceni modaliti scrtadietisl sau locuritg ree ‘ textelor, erodind si mai mult falia sensului, noncontras mnajore in my £oing textelor, eromin § ci afirma ci nu au apirut inovatii m i tea de Chiar daca unit eric! & unct de vedere din care sint puse, 54 2; » sustine existenta noului p . ionali a se poate susfine evita autorului, relatia cu rationalitatea etc, Radicalizare, i ist ser rete eaten ioe si a schemelor discursive reprezint& 0 caracterigy: temelor. a metodolog oderne, chiar daca, de exemplu, unele Concepte ale distinctt a scritturii: postin sesc in lucr&rile postmodernilor. curentului poststructuralist se regdsesc in lu en predispus la numeroase ¢ Scriitura se instituie, astfel, eee mene diul cdruia se poate surpr pane snaionira i iversi autori in ,,textura”, implicatiile ¢ Oe eo to preps dir aperele acestora pot fi interpretate au Pmeisee ia lor. Pentru a contura 0 schité a scriiturii actuale, vee in esenta articulatiilor sale si nu discontinud, aga cum apare ea frecvent analizata, ay trebui si accentuam trasiturile generale care ii confera legitimitate: subminareq conceptelor, pdstrarea contradictiei, ironia, subtextul tdeologic aproape mereu prezent, derivarea sensului dintr-o refea de situafii contingente, locale gi Pozitionale, lipsa garantiei unui sens central, absolut sau a unui traseu univoc de lecturé etc. Autoreflexivitatea este o alta trisaturi distincta a Scriiturii, ea subevaluind referentialitatea limbajului si potentind spatiul intertextualitatii. De asemenea, se manifesta la acest nivel strategia antilimbajului care actioneazi asupra limbajului standard prin procedeul relexicalizarii (utilizarea unui termen standard cu un sens special, nonstandard) si al superlexicalizarii (proliferarea sinonimelor totale sau partiale) (3). Scriitura si scriere. Termenul francez écriture ridic&, cel putin din Perspectiva unei traduceri adecvate in limba romana, o serie de dificultati. Astfel, avem cel Pufin trei modalit&ti de echivalare a cuvintului: prin scris, Scriere, scriituré, raminindu-ne a alege varianta corecta in functie de context, Ne referim la scris in expresii ca ,scris caligrafic”, vscris frumos”, ,,scris neingrijit” si la scriere in sintagme de genul ,scriere cuneiforma”, .scriere alfabetica”, »Pictografica” ete. Conceptul de Seriiturd ramine unul mai special, intilnit in critica literaré sau in filosofie, si primeste o suiti de interpretari in functie de autor, Perioada sau curent cultural-istoric. Uneori a fost identificat cu stilul unui Scriitor, cu ceea ce are Propriu si distinct modul de elaborare a unei Opere, alteori a fost situat intre timba 5! stil, ca la Barthes, sau a fost corelat cu o istorie, 0 societate sau 0 tending de scriiturd, ca muncd producdtoare, act operatoriu sau Joc al semni id serie de filosofi, la care se face frecvent referire, trimit si la scriere oe = : .in masura in care scriitura " vce intr-0 unica modalit ape intr-o unic itate de a 4 » Dacd spuneam ..limbaj” Sustine Sau de a infra Soncepte se inka. inconstient, experientii say cti a wre) pentru toate acestea, ca gj F afectivitate, acum “ici literare, pictografice sau idewour eeemne Au dee eoe, =Seriitura” My face posibila; si, de asemenea phan ci, de iatains fizice ale ‘wisi [4]. In acest sens, Derrida sustine ru latura semnificanta ‘meee 8 ceea uneia cinematografice. existenta nu doa: » iatura semnificata sia 2! . COregrafii a ir a unei : aolitive, Brafice, muzicale, sculpturale, eae literate, ci politic , atleti ag Dintr-o pozitie similara, in direct; Hee, militare sau ae > irectia A jccentueaza problemele conceptual Unei ..semiologii eteeas a le es a. scriiturii” studiul scriiturii [5]. Astfel, sere Pe care le-a ridicat de-a tun il na , scriitura a fost confundata, i gul timpului le. in plus, istoricii ta, in general, fie cu functiile Storicii au asimilat-o cu o colectie de aneecinte Pree 7 iVit- i di ‘ cansecinjelor sale Politice, sociale sau imelectuale. ES fumai_ din Perspectiva concentrarea atentiei spre operatia de separ. 'Oate aceste interpretari duc la pe care le putem scrie si cele Bec Hates mesajelor in doua categorii: cele poate fi sustinutd, deoarece, din punct de at fem scrie. ° asemenea distinctie nu de expresie fara limite, un instrument mult ee Spree eu ioe Ceea ce sociologia poate st ad Mmuit mai puternic decit comunicarea oral. profunde ale puterii ‘s] Deck a ccriturll este posibilitatea de a sonda ratiunite . Deci, studierea cuplului terminologi adevarat nucleu interdisciplina i Se ec neCOus Prosi pune Ba adecvate. plinar drept garantie a unor intelegeri si contextualizari Perspectivele scriiturii. N ceea ce priveste relatia dintre phone si logos, scriere si memorie, scriere $1 putere, ramin ca puncte de referinta mitul lui Theuth [6] si definitia lui Aristotel, dupa care sunetele articulate prin voce sint simboluri ale starilor sufletesti, iar cuvintele scrise sint simboluri ale cuvintelor vorbite [7]. Scrierea era privita: la vechii greci ca pharmakon de natura declarat ambivalenta, hipnotizind memoria, ,,infectind” [8] interioritatea omului si devenind astfel un suplement primejdios. Platon considera ideali o memorie fara semn, fara cdci introduce primejdia redublarii si, in loc s& stimuleze viata, simulacrul da nastere unei serii infinite de ,,monumente moarte”. Odata cu scrierea se deschide posibilitatea kibdeleumei, a mirfii falsificate, echivoce gi ingelatoare. Viul degenereaza in mimesis, simulare si exces, iar Platon intuia ca, din moment ce s-a deschis aceasta cale, nu va mai dura mult pind se va ajunge la extrema simulare, care este soarta discursului actual, care ¢ lipsit de un centru stabilizator si al cirui obiect nu este decit discursul insusi [9]. ; . Pentru Stagirit, de asemenea, vocea se afli in proximitatea sufletului, esti fiind ,,imagini” ale lucrurilor, identice la toti oamenii, in timp ce cuvintele sint doar simboluri ale acestora din urma. Sa remarcam statutul scrierii, cu toate ci la ,,notiuni” se poate ajunge doar prin intermediul cuvintelor. Diderot si d'Alembert vor continua s& sustind ci scrierea este doar o reprezentare artificialé, un supliment ‘al memoriei, in timp ce Rousseau deschide problematica moderna, “—_ 251 suplement, starile sufletserittura m: vorbirii ti corespunde domeniul Senti i ind acu i doua functii: prima ar § 4 - verseazA datele de pin riitura are dowd i iar sori cel al ideilor. In rezumat, SC In suditiv ta vizual, com cere, i erea de : ond a decurge din trec a frazelor [10]. Lévi- ¢ informatiei, iar sia prin rearanjarea cuvintelor Pen or (10), Lavi Stan a i i i ‘Foucault intr-o alti manier& si U ts a ichel _maniers i wtiliz esata relatia scriituré — putere ls oe gtriomeud F ae ar i Cele trei tera deformath a limbii vorbite), fonografismul (in care i scrisd este o reprezentare a limbii vorbite, dar cu caracteristici SPecificg) aA uf I scrisd este o reprezentare structural: ca un sistem specif autonomismul i i Azuta in care limba serisé este vé “spe int ctioneazA in tnod relativ cu limba vorbita) [5], vor fi reluate si reinterp interactionea in speci errida). Conceptul de scriiturd, asa cum poate fi despy a Se nantes va cunoaste © hier ae ae eit ; celei de-a treia tendinte prezentate, minimalizin orice Soar ink raport cu vreo alta entitate, fie ea vocea, fonetica, ae re al imbgju, se reintorc la sine si, ignorind reperele sau referinta clasica, se a ee imineazy ; se ,,auto-produc”, se ~auto-prezinta”. Aceasta miscare concent ae Participa la dezideratul postmodern al unei scriituri care se scrie Pe sine ca scriitura: Scriitura. ‘a-scriitura ce pune in discutie problema reprezentarii, a sensului, autorului si referintei. . Scriitura, text, discurs. Termenul de écriture, asa cum a fost teoretizat de Roland Barthes, Jacques Derrida, Julia Kristeva, Philippe Sollers, Jean-Louis Baudry, Michel Foucault sau Jean Baudrillard nu este in nici un caz unul univoc, Dimpotriva, el primeste nenumarate sensuri si utilizari, astfel incit ti lipseste o unitate semanticé bine determinata. Este binecunoscut cazul Barthes, cu sinuoasa Constructie a conceptului, cu definitii contradictorii in etape distincte ale evolutiei scriitorului, De aceea, conturarea si analiza termenului se dovedesc a fi dificite, chiar raportate la un singur ginditor, astfel incit nu putem proceda decit punctual gi terminologica. Folosind discursuri de granita, ale caror concepte sint, in mod similar, de limita, multi ginditori considera Scriitura, la fel ca discursul sau textul, un cadru in interiorul ciruia interpretul poate examina fenomene culturale de 0 mare diversitate. In mod obisnuit, Prin text se intelege ori inalul unei deosebire de comentariile sau traducerile sale; totalitaten dents ne “Fazelor care Constituie 0 scriere; orice scriere imprimata sau manuscris; o opera literar& Sau Un extras, doar ci opera” e inchisa, cita vreme ,,textul” € deschis. Desi eo Rofiune ou rareori definit cu claritate: unii Cercetatori ii limiteaza aplicarea la discursul seris, mai precis la opera literara; unii il Considera un sinonim al discursului; tn sfixgity altii ii confera o extensie trans-semiotica, Vorbind despre text filmic, muzica} ete. 252cord cu utilizarea notiunii in cadrul oe sertivurs in ve lingvistica scrisA sau vorbita, forming o untae ation bete de 0 comunicationala, fj i fie oh come in Seement dinte-ofrazk 11) rea dat de grupul Tel-Quel, este fo Ptului de scriiturd, in special in win vedere © ingiruire de fraze, o Singura fraza ae inter pr e aceea Vqrual de constructie a semnificatiei, 4° «practic Semnificanta”, spatiu La rindul sau, in acceptiune obignuita, dis, , in-act™ si Vizeaza trei abordari posibile: disc i $1 3 olimbal- formale; discursul Ca 0 conversatie, in perici Ee vi ae ea ca putere/cunoastere, in abordarea critica [12], meroingieo-empiriek; discursul Dar, definirea discursului pri ia / > det is Prin text si a textului prin di neori dificila stabilire a unui raport intre cei dot oat ee abil if sensuri care li se dau pe rind. Daca ‘intelegem discursul ca find un aeechinae uu enunturi care se refera la o tema anum inci ri care se e, el poate coincide fie (cazul comunicarii scrise), fie cu un ansamblu de texte (cazul ecmcicini eta Daca demarcdm conceptele, discursul devine o a mn mK st secventa de enunturi lingvistice guvernata. de reguli transfrastice de concatenare. Activitatea pila este producerea al c&rei produs este textul [13], in care acceptie textul ar reprezenta un inscris” al unui discurs, partea sa ,,material4”, fixat& pe un suport. Astfel, textului iar corespunde spatiul grafic al comunicarii scrise, in timp ce discursului ii sint asociate ambele tipuri de comunicari: scrisa si vorbita. Ramine de vazut unde poate fi incadrat un mesaj gestual, corporal sau imagistic. Tel-Quel, in special, a apropiat mai mult scriitura de text, pe care il concepe, inca din Program, ca fiind 0 funcfie de care dispune scriitura; aceasta din urma este un text vazut ca producere sau, in termeni barthesieni, un mod diferit de fesere a unui text, in functie de substratul profund al unei epoci, curent sau moment istoric. Fiecare epoc’ impune o anumité grilé hermeneutic’ de receptare si interpretare a unor stiri gi evenimente, iar ea se regaseste in operele literare si filosofice la nivelul profund al scriiturii. In acest sens putem intelege, pe de o parte, scriitura la Roland Barthes ca pe un ,,act de solidaritate istoricd” si, pe de alta parte, situarea ei intre ,,limba si stil”. Lexicul este un dat cu care trebuie sé lucreze scriitorul; prin procesele de formare a propozitiilor si frazelor va rezulta un text care are drept strat de adincime scriitura, iar ca strat vizibil, personalizat, stilul. Scriitura-ca-producere. Ideile scriitorilor tel-quel-isti, asociate unui accentuat spirit de frond& mostenit de la suprarealisti, s-au manifestat de preferinté in revista Tel-Quel, cu aparitie trimestrialA intre 1960 si 1982. Atticolele elena se bazeazi pe sesizarea crizei limbii, a institutiilor sociale sia individul jui si pe elaborarea unei teorii care sa aiba drept puncte de reper notiunile de scriitura, text, roducere. Desi literatura si politica sint considerate interdependente (in sensul a eertore este perceputd ca 0 »revolutie simbolica ce pregiteste ae economice $i sociale), grupul Tel-Quel respinge ideea de literatura angajata,de ao analiza in proprii ei termeni. in consecigy seriitura ett —_— necesitatea . ive ale cercetart une erie a sericrié devil aera fat membrii curentului, $i anume gio pract oneal care gi le- : subiect - erele pe ! - ext si de subiect (asa cum pin rp valui si experientele-limita de fext § “bat ag) constientului $1 Lautréamont), se vor dezvolta trei directii generale de au . Mallarmé si ), Se vO iza, Avind in vedere c& inceputy, lingvistca, exonomia politied si psinanali-a, “ehqueligtit Julia Krista ee se regiisesc si in structuralism $1 Conceptul de semn, in ace, Bolen investiga si aceste domen! : 2 COP titty Barthes vor investiga $1 critici si reevaluari; cercetdri mai recente saussuriand, va suporta numeroase entru a sustine conceperea textului ca ppp eat prioritate elo mt si Jacques Lacan vor fi des invocath w (in acest context, . E . , care apar in mod sco mm set 9 bene oe oot mad oun postmodernismul fesse Fenelon va fi expuad de Barley ine seritge Soller oro Uefa a ten ara { de preocupari al Jacquelinei Risset, joc si discontinuitate va intra See ul gruparii Tel Seriiturd textualé $i scriiturd non-textualt. Program fl é Quel te relevant in ceea ce priveste punctele-cheie ale cercetirilor ulterioare, Precum $i jg realizarea unei imagini esentiale asupra notelor originale sia deschiderilor, De bun inceput, se stipuleaza o teorie de ansamblu pornind de la practica Scriituri (écriture), care nu trebuie insi confundata cu notiunea de literatura, care, la ei, devine in primul rind limbaj sau text [14]. Accentul pe Procesualitate, miscate sj devenire (comune acestea postmodernismului) va face imposibila analiza Scriituri, ca obiect incheiat, finit si care poate fi studiat cu referire la mijloace sau it exterioare ei insesi. Astfel, scriitura va fi surprinsa in propriul sau spatiu, desemnat de conceptul de literaritate. in plus, practica ei va fi definit’ la nivelul textului, iag teoria scriiturii textuale se desfasoara in dinamica practicii, Din moment ¢e conceptul istoric de literatura nu mai poate fi acceptat, se Propune o ,,ruptuni textuala” functionala, care s& inceapa de la o serie de lucrari (cum ar fi cele ale hit Artaud, Bataille etc.) considerate a fi impus ,,o contestare teoretico-formala”, Ope ratia presupune acceptarea discontinuitafii atit in interiorul cimpului literar, cit sim cel istoric, deconstruind idealul unei unitati perfecte. in contextul dat, scriituiy care recunoaste ruptura” devine ireductibila la conceptul clasic (reprezentativ) dé wtext scris”: Cea ce se scrie nu este niciodata decit o Parte din ea insdsi. Scriitamh inglobeaza deci scrierea, Opera. partea materiala a acestui act, dar nu se poate” reduce la ele. Ea Presupune practica, miscarea semnificanta care, raportata la site sau la alte texte, poate crea sensul. Mai mult decit atit, lectura devine ° patti componenté a scriiturii, deoarece Menirea scriiturii nu este aceea de a livra’ anumit sens, ci de a ,,invita” cititorul ca in momentul lecturii s& isi creeze Scriitura. teoria i opera sau autor si demonstrarea inoportunitatii_unor expresii de felul adevarat”, text prim”, text ultim” Din acest punct de vedere, se impune demarcatie intre ceea ce tel-quel-istii numesc Scriiturd textuald (caracterizath fetea literalé cu mai multe dimensiuni, ca Siruri de generari si tr ;| « sume vide de distruge: . ee eee age li ere a limbajului M ydule iS aie liniard, expresiva aoe Prin articularen says seriitura ee td tem aic: Serva ideil. i ‘ : Scriit we dt special Tn iat lui Derrida (eare, dé aie rupli Fa nore 0) care Ca (care, de altfe # sie cit si te ne trimit ati el, a fost asimi pmmarologic, CHL St la experime mit atit |, z it asimilat era < ‘ ntele ; @ teoretizarile di - Jpmbers al lui Ph. Sollers sau a poethulyr ins (precum imepiaaes din De la propane ° intelegere . stereo” c¢ ‘lui Shelley, 7A, rea romanului 1 Triw fl nleencurl ° Presu i mph of L, gextelor sia Sensurilor). Scriitura ieee intrepatrunderea si Mody ae ane limba, din moment ce if depasest semnaleaza, prin urmare. di formarea \ariabil. ste prin introd » distrugerea lucerea unui j Sale seriitura, estore ; intertextualitate. Julia Kei “ Joc pluriliniar si generare aM imbajului textual sia sensului sau panies explicl modalitatea de Site ele (ee ee el a transformat, produs, ee (Primal find nivelul in care iestilae gist Cet teaaat altel cel de-al doilea fiind nivelul textuluirealizat, a , al reziduului in care basculea; zat, al intotdeauna mai putin decit procesul de transfor ZA procesul de productie si care e : f ro @ ‘mare anterior produsului cdror raport priveste productivitatea semnificanti si structura Ce aN cf textul nu are o structura liniara, i ‘it 2 semnificat dinainte propus, sensul eat arin inertial ame operat tote ale mereu prezente. Nici autorul si nici i ‘ Seat scriiturii, astfel incit, pentru eae loa eee definitia scriiturii drept practica semnificanta sau text vazut ca producere. " Jnl Intertextualitatea se refera la interactiunea textuald care se produce in interiorul unui singur text; pentru subiectul cunoscator, ea este indicele modului in care un text citeste istoria si se insereazA in ea. Modul concret in care intertextu- alitatea se realizeaza intr-un text dat va determina caracteristica major (,,sociala”, westetica”) a unei structuri textuale [15]. Modalitatea prin care textele fac referire unele la altele, se intrepatrund prin folosirea citatelor, a aluziilor sau a trimiterilor conduce la imaginea, des invocatd in postmodernism, a unui text continuu, format din toate scrierile existente, precum gi la ideea de fragment, cAci in interiorul acestui text universal orice alt& scriere nu este decit parte a unui intreg in desfa- surare. Nu exista semn fara context, intertextualitatea nefiind decit o consecinta a relatiei scriiturd/context $i a existentei unei traditii scrise pe care orice noua scriere o presupune sio insereaza tacit sau explicit. Conceptul de intertextualitate ar tine deci de o serie cronologica a utilizarii diferitelor contexte anterioare ae inter- textul inseamna in primul rind cA un text se scrie cu texte si nu numai cu raze sau inte. Cu toate acestea, intertextualitatea nu presupune originarea unut text in a copierea sau ,,inspirarea” din ele, ci fenomenele de re-scriere, re-citire, int ee uneori complet involuntare. Intertextualitatea pare a fio instant pede a oricdrei scrieri, 0 componenta a textului, care presupune tret niveluri principale: alte text" i i inglobare a ae ul profund. scriitura, el ye en naan 1) strat mediar. inte are Eins Eeofarar ar ts al: .cuvinte, duce dar de la scriituré spre scriere (atic deg aes a agerea lui porneste de la ultimul nivel spre ri msfund scriitura se vadeste a fi cel mai difici = etarii. Se orca a distinge dou’ registre ale termenulyj primul, in care écritur ebule ent; $i al doile i uie inteleasd ca seriere in sens curent: écriture 2 desemnind un ansamblu de efecte dj a Sanaa ECE fc nu trebuie confundat cu ceea ce se ifice. Acest al doilea regt t ine Spee iee tomata” sau ..scriere mentala”, deoarece srt lep de si coy ificant multiplu” [16] sera paibillaten de a separa textul ca produs de proucetea ss Preupaneg dimensiune important pentru cercetarea tel-quel-ista, aceea a ii. Scriitura Jectura sint considerate procese reciproce si, de fapt, cre ven re integranti Perioada a inteles eee ee a eee cel putin in Variatiuni Pe tema scriiturii este mai ‘eresat de .sensul manual al i i”, it it «debordeaza” (depasind nu doar limbajul makainhe ra nl acer wre de modu! in care limbajul decupeaza realitatea rin gee pee (acea hart pe care el o construieste pretinzind ar aie es ie smut oy nae ofera rh determinatii semantice principale ale scriiturij: Tar retiehly 1s 4 _ este un gest manual, opus gestului vocal (am put . scription, $i rezultat i . _ putea denumi aceasta scrii si ul sau Scripture) : Este un registru legal de macs eeAccentuarea plicerii ca 0 cos ‘| sertitura, _, qoceptarea pluralitatii ei si a tuturor vocior” Peay Se afl in strins& legaturi ind Ia curent cu teoria lacaniand si cu aceea a eat care apar ‘in interiorul stu. fagmentul operei, dispersia unititii, discontinuitat fextualitatii, Barthes preferd content anunarea smortii autorului” ii va aduce o a codului unic. in acelasi posumodernilor, care se gribesc si si-l insuseasca” ‘ecunoastere aparte din partea : Coabitarea limbajelor gi a multiplelor filtre de i Jocturti ca doua fatete ale aceluiasi proces, poate or le interpretare, a scriiturii sia Reeit” (BU. Dorinta limbajului gi plcerea a rea textl de plcee acl Babel demersuri deconstructive care vor substitui Reuntee if tului se transforma in ctimologiei. Teoria textului este, de fapt, o hipol tul scriiturii prin invocarea aseminatoare pinzei de paianjen) si 0 HAO}OBIE care) presupune: teseres ( Paianjen) gi reteserea semnificatiilor ce A desfitare. Textul este aici scriiturd-in-act, 0 instant& Procurd plicere gi suprima categoriile opuse de subiect si obiect, Grecia ine ae aan dialog, din moment ce nu recunoaste garanti de tipul ey stu ite mala concepte metafizice. Realizind o disociere clara intre textul-bolborosealé, sexta de placere si textul de desfatare, Barthes reafirma pluralitatea, intranzitivitatea seriitur' si imposibilitatea de a exista in afara ,,textului infinit” — aceste trasaturi dindu-i posibilitatea scriitorului de a ,lupta” impotriva ideologiei care se vrea, totusi, enunt incheiat, definitivat. ; Prin complexitatea teoretizirilor, Roland Barthes a influentat si, dupa unii, s-a integrat postmodernismului francez. Locul central rezervat conceptului de scriituré in majoritatea lucrarilor sale a contribuit la depistarea unor relatii si la nuanfarea unor termeni care reprezint& baza vocabularului filosofic postmodern. Deconstructie si scriitura. Scriitura, asa cum apare ea in viziunea lui Jacques Derrida, nu poate fi decriptata fn afara demersului deconstructiv (in interiorul cdruia cazul ei este un exemplu intre altele), precum sia principalelor componente ale propriului vocabular introdus (termenii de diferanja, urmd, gramatologie fiind doar unii dintre ei). De asemenea, analiza scriiturii nu se face dintr-un punct de vedere lingvistic, ci, subsumata unui proiect de o mare anvergura filosofic& si cultural, ea va fi inclus& unor argumente ce au drept scop critica ometafizicit rete Graton asc i + cit si in favoarea reabilitarit ee ano ancezl pas de méthode ne permite a afirma oh deconstructia nu toda, c& ea este | fird metod’”, dar gi,mers al metodei”. Modalitatea prin esta tele derridariene de la ,fatalitatea” de a deveni ele insele care lee salveazi fe eounoare ale notiunilor deturnate, este procedeul aplicarii lor concepte tat”, ino i ogica tertului inclus, a Tui sisi” AtA de alternativa ae bee ee ites astfel ideea nuantatd a identitatii in diferent. Cu un ton nich nicl » us deconstructiei”, © strategie spicuit& din lecturile cdrtilor lui este de a pune cu insistent& intrebari referitoare la propriile ‘noastre ; ale altora, si de a nega cA vreun text este definitiv ort stabil. texte, Prom Soontrich a lumii moderne este rade perturbath de sconteren in evidenta a indeterminsrii limbajului” (32). A deconstrui inseamna deci a trata ideileseriitura i nigte entitati care ar putea avea 0 valoare de adev&r, ci ca si Tey iotente.interesate si Propege ria a teats : ind o filosofie @ suplementaritéitii, Jacques Deri Televi Scriees, prezentei. eae hirpenesal deconstructia find chiar procedeul care 0 reabititess, ca model 3 austine afirmatia empiric um cf scrisul ar fi fost reprezenta Sia ai timpuriu decit vorbirea; scrisul nu este ceva parazitar. Mai cronerat orbit tinde prin natura lui sd fie suplementul cuvintului seri, tn 50 fe, jncit esenta limbii, anume stabilirea convenjionald 3 Sea Ieee Semin freatilor, in semnul-substrat, poate fi explicatd cu ator te ale scriiturii. Toate mediile de exprimare sint in esenta ,scriitura” [33]. ; Metafizica occidental a privilegiat constant vocea In raport ou scrierea gj prezenta in raport cu absenta, constituindu-se intr-un logocentrism care este, de asemenea, fonocentrism. Daca semnul era considerat secundar in raport cu lucru| pe care il reprezenta, scriitura era vazutd ca find mai secundara) , din moment ce este semnificantul grafic al unui semnificant fonic. Derrida dezavueazd acest tip de gindire care dainuie inc& de la Platon, si pentru care mitul lui Theuth este la fel de actual; prin analize efectuate pe textele lui Saussure si Rousseau, el proclama scrierea ca posibilitate a limbajului_ si, insistind asupra suplementaritatii, va produce un nou concept de scriitura, denumita gramme sau différance. Aceleasi structuri de adincime care functioneaza in interiorul scrierii: repetitia, absenta, spatierea, se regasesc si la nivelul cuvintului vorbit tocmai pentru ca diferanta le face posibile asigurind corespondenta intre vorbire si scriere. Diferanta nu se mai poate gindi prin intermediul opozitiei prezent’/absenta, ea fiind anterioara oricdrei fiintari, insusi subiectul depinzind de miscarea ei din moment ce nu se poate constitui decit prin aminare, spatiere, temporizare. Odata cu opozitia dintre scriere in general si urmi/scriere in sens restrins, grafie, cei doi termeni ce apartineau a i SESE dedans/dehors (interioritate/exterioritate) — nu mai pot fica primatul vorbirii ierii i mn ; es Fratot Se wreme ce pel senacl, puncturia # intrvalclo st Sega ila ial hehe a > punctuatia si intervalele sint absolut a ps fe u unctionarea ei, fonemul sau grafemul putindu-se constitui doar prin intermediul urmei pe care celelalte componente ale sistemului le imprima in el (complexul acestor urme formeaza i-scrit - Rais arhi-scrierea: i oricarei limbi). scrierea in general, ca model al nu ca pe BIN® | unei energii 9! Scriitura trebuie si functioneze i isi ‘inatarului empiric. De asemenea, ea aebee o fie aeohren crane are ii rului sia destinatarilor sAi. Se descalifica astfel mitul conte: aes destin ceptului de context real sau lingvistic face posibila altnecsra a de ini polisemie spre cel de diseminare ca ,,nucleu” de baz al seriitur P a concep & posibilitatea de a se lipsi de referent sau de semnificat face di: ie gecoral ice (inclusiv cea oral&) ,,un grafem in general”. Pentru John Se a tip de mitce concept — cel de intentionalitate — care apare in orice tip de ee ieee a depinde de absenta autorului, destinatarului si a contextului ome si care a acelasi Searle, confuzia intre conceptul de permanenja si cel de renee: Peony ‘abilitate, ogg RSjasnurt ale discursului, este cea care duce la asimilarea i ain rier’ 34). E . Cuvintului derridarian oy Derrida ramine totusi un reper in eoteri gst dss de d€constucie i de o in a seit cae oe es witiile limbajului insusi. Contributiile adus Scriiturii care si dea seama de on . ee se ae ce aterextualtate, Scritur’ sau metaford rémin Soriano jczmenuiui_de » limitele interpretirilor gale. in general, fiind chiar limitele di 4 ferment. tind & ii inlocuiasea cu AIH cee ente Postmoderne care, deconstruind seriitura ca eveniment, practica si putere. pects similare. Michel Foucault trebuie realizata intr-un cadru parti iza conceptului de scriitura la gchemele sale discursive; scriitura, pina wa dat de notiunile-cheie din predominant filosoficd, este mai curind istorica, Si dintr-o perspectiva cu puterea, cu practica si cu evenimentul. Mai mutt dan ee find asociata mini spatializarea scriiturii, pentru a expune limitele dint vai watheologic” deter- societiti. Dac& reprezentantii grupului Tel-Quel au ire iscursurile diferitelor Foucault studiaz& acest concept mai mult ca pe o practicd ph eee eveniment, in contextul unei misc4ri ample de respingere es sau ca un nuitatii, manifestata atit in literatura, cit si in arta sau filosofie. laneehionen aioe tinuitatii in aceste domenii duce la problematizarea unui ansamblu de tem: vooun uber poo? ane opera, ideea de origine etc. Tocmai in itteriorel soest proiect radical poate fi sury rins cim, i iiturii, A rm rei Ie acorda Foucault pI pul semantic al scriiturii, precum si functiile pe Ipostaze ale scriiturii. Sesizind proliferarea la nesfirsit a limbajului, precum gi tendinta sa de a se suprapune lui insusi (acea inflatie a limbajului de care vorbea si Jacques Derrida), Foucault crede cd limita si centrul su sint date de fenomenul mortii, ca destinatar si amenintare perpetud. Mai mult, nu este vorba aici de un sens personal al scriiturii, dat de acel ,seriu pentru a nu muri”, ci de insasi conditia scriiturii actuale care propune oO serie de experieri-limita, ce par a trimite la epuizarea ei (aceast& metafora ne aminteste de definirea postmodernismului ca arta a epuizarii la John Barth). Limbajul actual se suprapune imaginii bibliotecii ca depozitara a fragmentelor si nu a operelor incheiate, iar aceasta imagine ne descrie, de fapt, conceptul de intertextualitate. Foucault utilizeaz termenul de scriitura in special cind discuté despre literatura care, in viziunea sa, este definita ca find ,,o fiint& de limbaj” (un étre de uu cA nu este conceputh ca obiect teoretic, ea nu poate fi analizata prin intermediul unei experiente decisive, aceea a seriituri. Astfel, in Limbajul la infinit se foloseste imaginea oglinzii sia murmurului pentru a descrie starea actualA a limbajului gi a literaturu, in ideea c& miscarea infinité a cuvintelor nu trebuie sa fie confundata cu vreo durata sau flux al constiintel. Pentru Foucault, scriitura nu este legatd de timp, ci de o creativa intrebuintare a spatiului, lucru subliniat side Derrida [35]. Mai mult, a serie presupune a instaura ° distanja gio exterioritate, CU alte cuvinte, un nou spatiu vid ce se creeazi intre douad stadii ale oglinzii. Scriitura se releva ca fiind un pliu al limbajului, ° repliere asupra hui insusi, ceca ce transforma literatura intr-un spatiu productiv al dublurilor. Lipsité langage). Pentr prin concepte, ci ttn 6scriitura ; 3 decurs ele di de subiect fondator sau de origine, a eeatara = fimbajal Poin, inuitatii, ‘iil! ii supra) 5 bs uy ducont ae 0 sup a. at aib aint exchuse; —_—. de multiplicare a st Moment Jor. Metaforele a Peo mai exist un set de principii originare si absolute care SA-t prime o dintr-un exterior idealizat in ‘ate interi iiturii. spre interiorul seri ee fn ci It se apleaci asupra scri actuale, care Un Cee et a alice la ea insasi, astfel incit ,.nu maj bed il sub tutela expresiei rel ‘ ‘ ; te liber a oe ordonate au atit conform continutului ta Bemalfiet et atu aaa a semnificantului; de asemenca, aceasta regularitate SCriiturii egte i 3 ; A . ‘intotdeau: hetouma mpc Ine I ea oa transgreseze $i Sa inverseze regularitatea i din respingerea continuititii si dig Scriitura, detinind risa ee oe cimbrela practic erovazA un spay ty i iscursurilor dit 7 A Lisle leprae — Foucault va anunta un numar oe de absente: cea q operei, a subiectului, a autorului gi chiar moartea omu fui, fatbhats Scriitura ca absent a autorului, Un ultim scenariu, care inglobeazi caracteristicd a scriiturii intilnita la toti autorii mentionati aici, il oferd scriitura ca lipsi a autorului, ca diminuare a fortei legitimatoare $1 a autoritatii scriitorului, Cultul creatorului si al geniului, dezvoltat in modernitate, este supus aceleiasi deconstructii care intrerupe privilegierea anumitor concepte. Acest scenariu a fost etichetat fie cu sindromul ,uciderii tatalui”, fie cu recitirea intr-o alti varianté a temei nietzscheene a mortii lui Dumnezeu. in postmodernism se considera c& textul confine in sine o serie de presupozitii care depasesc intentia initialé a autorului, la fel cum, de exemplu, o gama intreaga de efecte stilistice pe care de obicei le atribuim genialitatii scriitorului pot fi doar consecinte ale insesi limbii folosite. Textul ,,se face pe sine” si, prin intermediul autoreflexivitatii limbajului, igi creeaz& sensurile la intersectia cu celelalte texte. In lipsa unui centru, discursurile capata sens doar prin dialogul dintre ele, insusi subiectul devenind o »functie-text”. Derrida imbratiseaz4 acest univers descentrat al jocului liber ca fiind »eliberator”, la fel cum Barthes, in Moartea autorului, celebreaz4 intrarea intr-o epocd @ wlibertatii voioase”. Disparitia autorului ca autoritate textual este teoretizat& i reprezenm tantii grupului Tel-Quel. Astfel, Pleynet a deconstruit ideea om yee care semneaza 0 ,,opera”, aratind c4 este vorba despre un text care semneazd cu un nume, la fel cum Houdebine, sustinind teza intertextualitatii, considera c&, de fapt, un text se semneaza cu un alt text, si nu cu un simplu nume. Baudry, de alt parte, dezvolt’ un nou concept pornind de la situatia autorului, cel de oe cauzald, caracterizata mai inti prin disparitia unui semnificat care iar fii ‘ timp origine (autorul cauzA) si scop (adevarul, legea, expresivitatea) 7). scriitura nu mai este un instrument al reprezentarii exterioritatii si nu si ae chiar si atunci cind utilizeazd persoanele, decit la alte texte. Ea si-var ithaca! retort, simbolica in intrebuintarea pseudonimului ca inceput al diminuarii oe original Barthes a dezvaluit metaforele, miturile, .fabricile de poze cet t tarile colective pe care 0 le Ne scriit i Cpreneiy pe epoca le propu lorului pentru a putea o¢ opejpetatd in interiorul unei societati, oa sertitorn te Si ae fa semn sau la text; or, acestn oe autorului a fuat forma eee mitologic’ si fantasmatic’. Scriitorul se Neen ee tl identitate: westiva si cvasi-independent, astfel incit ambele conc ca fantasma a unui text ehh guna, au un earacter ee epte, cel de autor si cel de Moartea autorului, impreun& cu Pla x gentului literar § munitatea” sa in fata Scuaurler tastes. en independenta a meritul de a fi explicat in mod clar sintagma ,,moartea ier inaacNtecnhad refer’ in ict un caz la moartea fizicd a subiectului, ci la depradar nattata reprezentare de c&tre el: .,ca institutie, autorul a murit: petsoara eraceres -institiie a isparut: deposedata, a nu mai exercitd asupra operei sale formidabila cas pe care istoria literara, invatamintul, opinia aveau sarcina si o stabile aa reinnoiascd povestea” (31]. Transparenta lingvisticd si o anumita intel ioe termenului de ,,obiectivitate” cerute de teoria producerii textuale duc ney eee autorului de .,scriptor textual” sau ,,producator”. ilelcie| Dar, chiar daca intreaga retea contextuald a unei scrieri este activaté de cititorul sau, se poate sustine c& aceasta pozitie a autoritatii discursive mai traieste inca, pentru ca este codificata in actul insusi al enuntarii [37]. Barthes marturiseste, de altfel, cA, in pofida destituirii autorului din functia sa clasicd, ,,in text, intr-un anumit fel, eu il doresc pe autor: am nevoie de figura sa (care nu € nici reprezentarea sa, nici proiectia sa), asa cum el are nevoie de a mea” [31] — de unde rezulté ci la nivelul scriiturii atit autorul, cit si lectorul devin simple funcfii discursive. in jocul postmodern se mai poate inc& vedea in scriitor un agent provocator si chiar manipulator al receptorului, dar in conditii textuale bine definite. Caracterul contradictoriu al postmodernismului este inci o data relevat prin intermediul acestor decupaje conceptuale: simultan cu ,,detronarea fastuoasa” a autoritatii si a gindirii centrate se reinnoieste, la un alt nivel si sub 0 alt forma, un interes subteran pentru ele. jn aceeasi miscare de inlaturare a conceptelor ,,tari” se incadreaz& si inlocuirea lecturii reconstructive, care ar recrea un spatiu al semnificatilor inclusi de autor in propria opera, cu 0 lectura deconstructiva, in care textul insusi isi produce semnificatiile, faré a mai face referire fa vreo instant superioara. Cind autoritatea a decizut, doar colajul mai poate defini stilul actual de scriitura, lectura si comunicare. Propozitia axialé nu exist spatiu in afara textului” pare a circumscrie aceasta situatie [38]. eat ; . Pentru Foucault, de asemenea, absenta ,,vocii” din spatele discursului face parte din intentia de suprimare @ instantelor autoritare si a miturilor intretinute. Mai in acest indiferenta trebuie s& recunoastem unul dintre principiile ta Seema ale scriiturii contemporane” (61, de aici inconsistent unel subiectivitati in producerea enunturilor. Reluind interogatia lui ae important’ are cine vorbeste?”, si vedem pozitiile in care se exercit& ctia pe lui; numele autorului (care nu este nici o descriptie definita, dar nici un nume Sasa nun); raporturile de apropriere (autorul nu este nici proprietarul textelor propriu bei tro anumits masurd, nici responsabilul absolut al efectelor lor), rapor de atribuire (in unele situatii, atribuirea textelor unui autor este o operatic dificilé, srieead itic) si pozifi Jui (in propriile ea i criti i pozifia autoru - r ti, care necerih o innreg Saee C n oe situatii ce necesita Prez cimp discurs ; marci distincte). | . iscursului, absenta autorului a Aelia intatcanuice eeu fe eae ex rihilo, dintr-un wnimigr ett indisolubil re fi este conditia de posibilitate, in acest sens ea find merg° precede si ca copra. disparite, Se observ8, de altminteri, C8 nu exist © tepng’ soerel astfl init cuvintul opera” si intreaga unitate la care trimite sint ce} Putin in fel de problematice ca nofiunea de autor; pentru Foucault, conceptul de scritun, + i chiar si oat pet plein ecg ie Sep ain Fi um tanapon Noses do aciarh caracteriatills 360 astfelincit, chiar g fiz poe pulzeazi deschis din alcatuirea sa, ea il revalorizeaza intr-un mo aban Raspunsul apare tot sub forma unei intrebari retorice: »intr-adevar, a atribui scriiturii un statut originar nu este o maniera de a retraduce in termenj transcendentali, pe de o parte, afirmatia teologica a ee séu sacru, iar pe de alti parte afirmarea critica a caracterului sau creator?” [36]. Aceasta interogatie include atentionarea asupra riscurilor majore la care se expune teoretizarea conceptului de scriitura, dintre care cel al transferului caracteristicilor unui termen deconstruit asupra altuia reprezint& un pericol major, pe care fiecare Cercettor al Postmodernismului trebuie sa-I aib’ in vedere. Criticii americani au sesizat de asemenea aceste riscuri, considerind cé limbajul are menirea de a construi un univers similar macrocosmosului si cu aceleasi caracteristici de putere ca ale acestuia, autorul fiind un fel de copie a ideii moderne de Dumnezeu, nevazut in opera, dar de fapt prezent si detinator al pirghiilor de putere — se arunc&i astfel banuiala asupra rezistentei vechiului mod de gindire, a unei scheme care isi pastreaza functiile, dar isi schimba reprezentantii. Putem deci afirma ca, desi utilizeazd un ansamblu de reguli, argumente si relationari diferit in functie de scopurile discursive urmarite sau de curentul literar- filosofic din care fac parte, teoreticienii Pe care i-am avut in vedere ajung, totusi, la o serie de concluzii similare, conturind astfel un portret coerent al Scriiturii actuale. Diminuarea Importanfei autorului ca ins tutie, rolul decisiv in formarea sensului acordat intertextualitatii, autoreferentialitatea si autoreflexivitatea limbajului_ sint trasaturile recunoscute ale scriiturii asupra crora S-a format un fel de ,acord” tacit; Studierea acestui concept deschide posibilitatea realizarii concrete a unui deziderat teoretic postmodern, acela al alaturarii_genurilor si formelor literare gi al j matiilor din diverse ari culturale, numai in cazul Scriiturii conto, indus oe infor $i influente din domeniile semiotic, lingvistic, filosofic. artistic cl sa calcul $i scriitura filmica, fotografica, scenic’, sub semny ‘ . . de domeniul evidentei ca tipul de scriitura si tehnici giscursive. Tine reprezentantii unui curent cultural reprezinta repere ale identifica, vlosite de oltty generale despre limbaj, lume, societate. catti presupozitiilor CAMELIA GRADINARU U0) Jacques Derrida, Scriitura 5i diferenta, trad. it i Bucuresti, 1998 ‘ene Dostana Teena. Univer