Iubirea nu are nevoie de un act ori de valori ce in de a fi ori nu corect.

Femeia ce iubete se nchide n rai chemnd amantul la o distrugere

funebr, mpiedicndu-l s fie el nsui. Privirea trivial a femeii ce-l invit pe
ndrgostit la abrutizare ofer o imagine euforizant.
Eram ndoctrinat cu ideea de iubire a fi ceva reciproc. Dac iubeti
doar tu, nu e iubire, cum nici dac eti iubit nu e. Iubirea ine de sacru, de a
v lega venele dorinei, de a v angaja n ceva att de enigmatic i aparte.
Cci, ce e iubirea? Cine poate glosa iubirea? Nici Cioran i nici Eliade ori
Petrescu nu au venit cu aceleai definiii.
Dac iubirea ar fi avut o definiie asemeni attor simuri, cine ar mai fi dorit
s iubeasc?
Este un mister aparte n nsui cuvntul acesta. Nu poi gndi un singur
lucru cnd auzi ntmpltor acest substantiv comun.
Se poate ca attea poveti s se potriveasc, de aceea medicamentul
potrivit vindecrii sufletului mbolnvit de iubire l gsim n rndurile unei
cri ce ne aduce aminte de trecut.
Dup o dragoste, nu suferi din pricina a ceea ce s-a petrecut ntre voi,
ci pentru c raiunea judec anumite decizii luate de inim atunci cnd se
afla n climaxul fericirii, aa apar mustrrile care ne tortureaz sufletul.
Rilke spunea c aproape toate tristeile noastre sunt momente de
tensiune, pe care le simim ca o paralizie, cci ncetm a ne mai auzi
emoiile trind. , i apoi... cine poate confirma c noi nu sorbim dintr-o
tristee brut ce ne oprete din a face orice lucru orict de mrunt?