Att de fraged, te-asemeni

Cu floarea alb de cire,

i ca un nger dintre oameni

n calea vieii mele iei.

Abia atingi covorul moale,

Mtasea sun sub picior,

i de la cretet pn-n poale

Pluteti ca visul de uor.

Din ncreirea lungii rochii

Rsari ca marmura n loc

S-atrn sufletu-mi de ochii

Cei plini de lacrimi i noroc.

O, vis ferice de iubire,

Mireas blnd din poveti,

Nu mai zmbi! A ta zmbire

Mi-arat ct de dulce eti,

Ct poi cu-a farmecului noapte

S-ntuneci ochii mei pe veci,

Cu-a gurii tale calde oapte,

Cu-mbriri de brae reci.

Deodat trece-o cugetare,

Un vl pe ochii ti fierbini:

E-ntunecoasa renunare,

E umbra dulcilor dorini.

Te duci, -am neles prea bine

S nu m in de pasul tu,

Pierdut vecinic pentru mine,

Mireasa sufletului meu!

C te-am zrit e a mea vin

i vecinic n-o s mi-o mai iert,

Pi-va visul de lumin

Tinzndu-mi dreapta n deert.

i s-mi rsari ca o icoan

A pururi verginei Marii,

Pe fruntea ta purtnd coroan

Unde te duci? Cnd o s vii?