Departe sunt de tine i singur lng foc,

Petrec n minte viaa-mi lipsit de noroc,

Optzeci de ani mi pare n lume c-am trit,

C sunt btrn ca iarna, c tu vei fi murit.

Aducerile-aminte pe suflet cad n picuri,

Redeteptnd n fa-mi trecutele nimicuri;

Cu degetele-i vntul lovete n fereti,

Se toarce-n gndu-mi firul duioaselor poveti,

-atuncea dinainte-mi prin cea parc treci,

Cu ochii mari n lacrimi, cu mni subiri i reci;

Cu braele-amndou de gtul meu te-anini

i parc-ai vrea a-mi spune ceva, apoi suspini,

Eu strng la piept averea-mi de-amor i frumusei,

n srutri unim noi srmanele viei,

O! glasul amintirii rmn pururi mut,

S uit pe veci norocul ce-o clip l-am avut,

S uit, cum dup-o clip din braele-mi te-ai smuls,

Voi fi btrn i singur, vei fi murit de mult!