Accent

Basarabean #2

Stresiunea 2010

Îndrăznește și dă pagina
 2
D
eci da, ai înţeles bine, te

Sesiune
paşte sesiunea! Şi tu, care
Accent Basarabean #2

credeai că viaţa de student

se ţine numai pe chefuri,
prieteni şi expoziţii de tot felul... gata, acum a
sosit momentul să îţi demonstrezi aptitudinile
tale de super-student de an 1!
Te gândeşti că ai primul examen luni şi
deci ai 6 zile la dispoziţie, de mâine te apuci
neapărat de învăţat, însă ajungi duminică seara
să întelegi că nu ai avut nici o secundă liberă
pentru nesuferita de algebră superioară şi, ca
să te mai consolezi un pic, intri pe mess pentru
a vedea ce zice lumea. Nu afli mai nimic, însă
la 3 dimineaţa îţi dai seama că mai poţi face
ceva, adică să consulţi caietul cu însemnări; tu
fiind un student vigilent care frecventează cu
regularitate cursurile, ar trebui să găseşti ceva
valoros pentru învăţare acolo. Din fericire, se
întâmplă acest lucru şi eşti salvat la examen.
Dupa câteva ore chinuitoare în care rezolvi tot
ce ştii, ieşi mândru de tine de la primul exa-
men, sărutând în secret coperta caietului cu
însemnări.
Te bucuri că ai găsit timp pentru ca
să mai şi citeşti înainte de sesiune, te bucuri
foarte mult de faptul că ai mai şi mers pe la
cursuri, că deh, ai fost un student responsabil
şi nu te-ai ţinut numai de nebunii şi distracţii.
Acum înveţi prima ta lecţie şi anume faptul că
lucrurile se fac treptat şi nu toate odată, eşti
mândru de tine pentru a doua oară şi mergi să
te plimbi prin oraş.
După primul examen, lucrurile devin
mai simple, mai ales în cazul în care ai reuşit
să te faci cunoscut cu profesorii. În cazul în
care aceştia te-au observat, lucurile decurg
absolut formidabil pentru că tu ştii că dacă îţi
manifeşti cât de puţin interesul pentru ceva,
eşti neapărat răsplătit şi deci ai timp mai mult
pentru interesele tale. Începi să înţelegi cum
stau lucrurile, sesiunea nu mai este un mon-
stru, NU!!! Chiar nu este dacă ştii cum să îţi
organizezi corect timpul, chefurile şi întâl-
nirile. E stresant într-adevăr, dar tu poţi să tre-
ci peste asta, chiar fără a te alege cu restanţe.
Ai scăpat, ai scăpat cu bine de data asta
şi, pe lânga faptul că ţi-ai dat cu bine exam-
enele, ai mai învăţat câteva lucruri semnifica-
tive. În primul rând ai învăţat să îţi selectezi
doar lucrurile importante pe care le ai de fa-
cut, fără să te oboseşti cu tot felul de prostii
secundare. Desigur, detaliile contează, dar tu
deja îţi ştii priorităţile şi asta este foarte im-
portant. Tu ştii că atunci când e chef e chef,
iar atunci când e de învăţat, trebuie să te apuci
de carte şi gata. Eşti răbdător şi înţelegător cu
propria-ţi persoană, eşti entuziasmat de alte
proiecte care nu vizează neapărat facultatea şi
asta îţi dă energie să mergi înainte, să progre-
sezi ca personalite. Sesiunea este doar o altă
modalitate de a depăşi obstacolele, un fel de
400 metri garduri, pe care după puţin antrena-
ment, îl poţi trece fără accidente sau răni la
genunchi.
Acum că am scapat cu toţii, avem timp
berechet pentru toate prostiile din lume, nu-
mai pentru facultate nu. Aşa, înaintăm spre noi
culmi ale studenţiei, în care viaţa e stresantă,
obositoare, înşelătoare, dar atât de frumoasă.

Cristina Talpă
 sp u
Ce nții n 3

gibcluj.ro
d
stu e e
sp
de e ? r
ses iu n

Î
nseamnă stres,
îngrăşarea porcului
în Crăciun şi rezul-
tatul faptului că nu
învăţăm cum trebuie în timpul
anului. Terminarea sesiunii e
echivalentă cu scăparea de o mare
povară, care nu-mi permitea sa fiu
liber’’
George Simon,
Bucureşti
Cea mai frumoasă
distracţie din viaţa unui student:
cluburi, ieşiri în oraş cu colegii...
nopţi albe din diverse motive,
iarăşi cluburi şi puţin învăţat.
Oana Buzău,
Bucureşti
Sesiunea e partea mea
preferată a anului universitar.
În sesiune am mai puţine teme
de făcut şi mai mult timp liber.
Am 4-5 examene întinse pe trei
săptămâni, ceea ce e mult mai
lejer decât 4-5 cursuri, semina-
rii, laboratoare zilnic. O chestie
deosebită la sesiune e că ai şansa
să redescoperi un obiect de studiu
pe care l-ai evitat în timpul anului.
Fiind obligat să învăţ pentru a-mi
lua un examen la un obiect de
studiu de care eram dezinteresat
in timpul anului, acum am văzut şi
ceva interesant şi util în studierea
acestuia.
Denis Postu, Cluj
Sesiunea este cea mai
importantă şi mai stresantă
perioadă din facultate, dar este
minunat că pot să-mi organizez
timpul aşa cum vreau pentru a
reuşi să învăţ tot ce trebuie. În
sesiune, pot să îmi dovedesc mie
însămi că informaţiile primite în
timpul semestrului au fost asimi-
late. Este un feed-back al muncii
mele, deşi, nu întotdeauna este
relevantă pentru cunoştinţele pe
care le am in realitate cu privire la
o materie sau alta.
Simona Zavroţchi,
Cluj
Stres, examinare de
cunoştinţe. Stresează presiunea şi
aşteptările rudelor, dai ce poţi, eu
personal dau ce pot, ca nu copiez
niciodată.
Iurie Nuca. Cluj
Iată că am şi ajuns în sesi-
une. După mine e o etapă de trecere
şi de evaluare a noilor cunoştinţe
în domeniul specialităţii, pe care
mi-am ales să o studiez aici la
Universitatea “Stefan cel Mare”,
Suceava. Aş zice ca e o perioadă
destul de grea, că în pragul aces-
tor examene s-a adunat şi multă
materie, avem mult de învăţat, cu
toate că profesorii ne dau mai pe
scurt, iar timpul mă presează tot
mai tare, mai ales atunci când se
apropie ziua, ora examenului.
Dorin Clipa, Suceava
Sesiunea este perioada care
mă face să mă simt cu adevărat
studentă. Sesiunea înseamnă nopţi
albe, multe cursuri şi griji...
Ludmila Gîjău,
Suceava
Pentru mine, sesiunea este
perioada noilor descoperiri. De-
scoperi că poţi să rezişti două
nopţi fără să dormi sau că poţi să
bei 5 energizante şi două cafele şi
să dormi ca un îngeraş, descoperi
că neuronii tăi sunt capabili să
,,îngurgiteze’ toată materia într-o
zi şi o noapte, descoperi că ţi se
face somn exact atunci când tre-
buie să te apuci de învăţat.
Anca Negru, Cluj
Un fenomen interesant care
se întâmplă în sesiune, eu îl voi
numi ,,messengero - facebookist’’.
Tendinţa de a pierde vremea pe
yahoomessenger şi pe facebook
şi alte site-uri de socializare este
mult mai mare în sesiune; exact
atunci când mai ai de citit o frază,
sau de scris un paragraf, ţi se face
,,poftă’’ de facebook sau ţi-ai adus
aminte că trebui să-i spui ceva co-
legului pe yahoomessenger şi de
la un ,,salut’’, ,,cum a fost la exa-
men?’’ până la discuţii intermina-
bile despre fete, băieţi, pasiuni,
haine, beletristică, politică şi sex
nu este decât un pas.
Daniel Vlad, Cluj
4
Interviu cu
Accent Basarabean #2
președintele
raionului
Ungheni“Ion Harea”
Un râu care înseamnă o frontieră de
sânge între două state cu aceiași oameni,
despărțiți doar de greșelile trecutului. 300 de
metri până la Prut, asta e distanța de la casa
unde m-am născut până la graniță. Am cres-
cut pe malul stâng al Prutului și m-am uitat
deseori printre ”gratii ghimpate” la celălalt
mal. Straniu, dar niciodată nu am văzut nimic
diferit ”dincolo”. Era același pământ, același
cer, aceeași natură. De ce? O întrebare care a
apărut în mintea mea târziu, având vaga iluz-
ie că totuși suntem state diferite și frontiera
trebuie într-un fel sau altul însemnată, DAR
- niciodată cu sârmă ghimpată. Noi, cei din
generația ’89, nu am apucat nimic din comu-
nismul sovietic. Noi aveam doar câteva luni
când părinții noștri au reînceput să vorbească
în limba română și au renunțat la chirilică.
Noi abia de stăteam pe umerii taților când au
trecut cu dor Podul de Flori. Noi am crescut
în orașe românești. Comunismul instaurat nu
a însemnat mare lucru pentru adolescentul
din noi, am privit cu o oarecare indignare la
buchetele de flori pe care le primea Voronin
după ce câștigase primul mandat. Nu am spus
nimic, pentru că nu aveam nimic de spus. Era
o putere fictivă care s-a înrădăcinat în mint-
ea oamenilor noștri de acasă timp de 8 ani.
În a noastră, a tinerilor – niciodată. Noi nu
aveam cum să înțelegem sistemul, am prins
o istorie sănătoasă în școală: probabil acesta
a fost motivul. Și astăzi, tineri studenți prin
orașele românești de pretutindeni, analizăm
și ne cunoaștem trecutul și lumea în care am
trăit ani în șir. O analizăm și o privim cu ochi
răi. Vrem să schimbăm. Și totuși o sârmă
care a zgâriat adânc malul stâng al Prutului a
lăsat o cicatrice grea în istorie. O sârmă care
a strămutat amintirile copiilor ce au crescut
lângă Prut.
”Aceștia de la Ungheni, au ce au cu
granița!”
Sârma ghimpată chiar reprezintă o
durere pentru un oraș de frontieră cum este
Ungheniul. Pentru mine personal, sârma
respectivă este un simbol al primitivismului
și al felului de a-ți fi frică”. Eșecul de a fi
respinși în instanța de la Curtea de Apel Bălți
a pus problema sârmei ”la conservat”. Curajul
într-un sistem autoritar cum era cel comunist
era mai degrabă un risc de a-ți pierde și mica
libertate de exprimare permisă. Peste 2000
de hectare izolate de un ”NU” vehement al
vechii puteri comuniste.
[…]În cazul dat, instituţiile statutului
sânt obligate să lucreze cu mentalitatea oame-
nilor, deoarece este o mentalitatea veche, de
sorginte sovietică […]. Guvernanţii trebuie să
ştie că scoaterea gardului de sârmă ghimpată curând pentru micul raion de frontieră. Dân-
va spori tentativele de trecere a frontierei RM, sul vorbește despre teritoriul care rămâne a
care este stabilită pe linia de mijloc al r. Prut fi valorificat și care are un potențial turistic
(câţi dintre înotători nu vor avea o asemenea ce trebuie extins. Rezervele turistice sunt o
ispită?), se vor mări cazurile de înec, precum sursă bună de împlinire atât a celor care vin
şi apariţia gunoiştilor neautorizate, datorită să viziteze cât și a celor care trebuie să-și
apropierii localităţilor de acest curs de apă.
Ceea ce mă deranjează e că organizaţiile de
mediu au luat apă în gură (oare din Prut?) şi
implementeze pe această idee un mic buss-
ines stimulat de proiecte și accesări ale fon-
durilor europene. Teoretic, sârma este istorie
închid ochii la viitorul măcel ce va fi. Cînd
era altă guvernare, erau activi; acum se pare
au întrat în letargie. Ruşine![…]” Cuvântul
și dumnealui spune că o va scoate la licitație,
iar banii vor fi folosiți în scopuri comunitare
cu prioritate comunelor, orașelor care au avut
”Rușine!” este adresat direct forțelor demo- de suferit într-un fel sau altul de pe urma
cratice recent venite la putere în Moldova, strămutării.
probabil dumnealui a scăpat de această rușine, Ana Cojocaru
o dată cu expirarea mandatului în cadrul Con-
siliului Raional. Un răspuns ferm la acuzațiile
indirecte ale comunistului Gaviuc l-a avut
actualul președinte: ”Eu aș pune altfel între-
barea - ce a făcut dânsul pentru a schimba
acea mentalitate pe care o vede în populația
pe care oarecum a orientat-o, a coordonat-o
în perioada mandatului dânsului?”. Harea a
încercat totuși să aducă o explicație la așa-
numita ”mentalitate de sorginte sovietică”:
”Vreau să vă spun un adevăr, pe care l-am
înțeles bine: omului niciodată nu trebuie să-i
spui că este prost! Omului îi trebuie perma-
nent susținere morală, o insuflare pozitivă și
atunci va exista o încredere și o altă atitudine.
Nu trebuie anticipate lucrurile! Trebuie să
lucrăm la o atitudine pozitivă, exemplul ne
este zona Cahul, unde nu se întâmplă nimic în
lipsa sârmei ghimpate - nu se îneacă nimeni în
Prut, nu “sare” nimeni frontiera, dimpotrivă
acolo sunt mai puține încercări frauduloase de
trecere a graniței decât aici.”
”Morminte fără lacrimi”
Oricât de dureros ar suna, Prutul a cu-
prins pe ambele maluri suflete căzute în lupte
crunte, ale căror morminte nu și-au găsit ”lac-
rimile rudelor” nici până astăzi. O sârmă care
poate fi tăiată în orice moment a refuzat drep-
tul la cruce, la memorie și reculegere. Care
este avantajul unui astfel de sacrificiu? Există
oare vreun avantaj? Poate doar un interes ce
elucidează ascunderea adevăraților eroi care
ar fi adus un argument în plus incompetenței
unei puteri epuizate de mult într-un trecut so-
vietic, comunist.
”O scoatem la licitație, și lăsăm o
bucată, vreo doi, trei stâlpi pentru istorie!”
Președinte raionului Ungheni este
optimist și vede un viitor european cât de

Situația relațiilor de politică externă a
Republicii Moldova și Ucrainei este pe cât de
complexă, pe atât de schimbătoare. Anul 2010
promite a fi unul decisiv în ceea ce privește
trasarea unor linii sigure de bună-vecinătate
și cooperare în atingerea obiectivului comun
- aderarea la Uniunea Europeană.
Problema ce este resimțită cel mai
acut de ambele țări este delimitarea frontierei
moldo-ucrainene. Procesul, început în anii
Un 2010 mai bun
pentru Moldova
și Ucraina
‘90 odată cu destrămarea Uniunii Sovietice,
prevedea acordarea Republicii Moldova a
430 de metri din limanul Dunării (porțiunea
Giurgiulești) care, conform Pactului Ribben-
trop – Molotov aparținea Ucrainei Sovietice,
pentru că Moldova să beneficieze de ieșirea
la Marea Neagră. În schimb, Ucraina urma
să primească 7,7 km din șoseaua ce aparține
băștinașilor comunei Palanca, raionul Ștefan
Vodă. Dacă primul transfer de pământuri a
avut loc imediat, situația din Palanca rămâne
incertă. Motivul îl reprezintă cerințele exager-
ate ale autorităților ucrainene, care doresc să
aibă acces nu doar la cei 7,7 km de șosea, ci și
la terenurile agricole aferente, terenuri ce sunt
cultivate de sute de ani de localnicii comunei
moldovenești. Dar se pare că finele anului
2009 au adus un nou suflu și o noua abordare
a mini-conflictului din partea ambelor țări.
La întâlnirea din 28 decembrie din-
tre ministrul de externe ucrainean Petro
Poroșenko și premierul moldovean Vlad
Filat, a fost semnat un document comun pri-
vind utilizarea mecanismelor UE, precum
„Parteneriatul Estic” pentru crearea unei zone
economice speciale în Transnistria. Pe lângă
faptul că acesta este un pas important în regle-
mentarea diferendului transnistrean, el poate
fi considerat și un precedent ce ar dezgheța
procesul privind delimitarea frontierei, fiind
un semn că Moldova este, în pofida deza-
vantajului la care este expusă, „un partener
credibil, o ţară care îşi asumă angajamente şi
le respectă...”, după cum a menționat Filat.
Semne clare pentru ambele țări vin și
din partea Uniunii Europene. La summitul
Ucraina - UE ce a avut loc la 4 decembrie,
Jose Manuel Barosso a declarat că un Acord
de Asociere ar putea fi semnat chiar în 2010.
Dacă va deveni sau nu Ucraina membru UE
depinde însă și de Chișinău, cererile de ader-
are ale acestor țări fiind analizate împreună.
Un alt punct ce va trebui rezolvat este, desigur,
și conflictul transnistrean.
Ministrul de externe, Teodor Ba-
conschi, invitat de omologul moldovean la
Chișinău în 2010, a reiterat poziția României
de “locomotivă” pentru parcursul european
al Moldovei: “Vom fi pentru Republica Mol-
dova la fel cum este Polonia pentru Ucraina”,
a declarat acesta. În ceea ce privește vizita lui
Traian Băsescu, ea a fost amânată pentru luna
februarie, ca răspuns al vizitei la Chișinău a
5
gibcluj.ro
adjunctul premierului rus, Igor Șuvalov.
Interesele Rusiei pentru zona Mării Ne-
gre nu sunt deloc de neglijat în vederea recen-
telor schimbări ale guvernării de la Chișinău,
precum și a alegerilor din Ucraina, de rezul-
tatul depinde demarcare ariei de influență
rusești. Alarmante sunt și recentele acțiuni ale
autorităților de la Kremlin. În luna noiembrie,
președintele Medvedev a promulgat o lege
care permite intervențiile militare în afara
graniţelor în circumstanţe naţionale, pentru
protejarea etnicilor ruşi împotriva atacurilor
militare şi pentru combaterea pirateriei. Iar
în luna noiembrie, pe râul Neva a ancorat o
navă amfibie de atac, capabilă să transporte
până la 900 de puşcaşi marini și până la 70
de blindate, între care 13 tancuri, şi 16 eli-
coptere. Achiziția a costat aproape 1 miliard
de euro, și asta pe fondul crizei economice
și a lipsei de fonduri din industria de apărare
rusească. În opinia expertului ucrainean Mi-
hail Samus, de la Centrul pentru studii în do-
meniul armatei din Kiev, „toate aceste măsuri
reprezintă o dovadă clară a pregătirilor de un
nou conflict în regiunea Mării Negre”, fapt
care îngrijorează toate țările din zonă.
Cât privește relațiile dintre România și
Ucraina, după ce presa din fiecare stat l-a cat-
alogat pe celălalt drept “inamicul nr. 1” , iar
procesul de la Haga, în care România a luat
câștig de cauză, a fost resimțit ca o umilință
de către ucraineni, integrarea europeană s-a
dovedit a fi o premisă insuficientă dezvoltării
și consolidării intereselor naționale și
a minorităților românești și, respectiv,
ucrainene. Diversele organizații culturale ce
activează în Cernăuți se bucură de un sprijin
financiar și politic consistent, iar diplomații
români nu ezită să menționeze despre situația
școlilor românești din Bucovina de Nord
în fața liderilor europeni. Cu toate acestea,
schimbări esențiale întârzie să apară, Româ-
nia concentrându-și atenția către vecinul estic
- Republica Moldova. O dovadă în acest sens
este deschiderea a 2 secții consulare la nor-
dul și sudul Moldovei, pentru decongestion-
area activității ambasadei și a consulatului din
Chișinău.
Surse:
http://inforusia.ro/index.php?option=com_
content&view=article&id=1293:delimitarea-
frontierei-moldo-ucraineana-in-derulare&cati
d=34:politica&Itemid=54
http://politicom.moldova.org/news/vlad-
cubreacov-filat-da-palanca-ucrainei-204612-
rom.html
http://unimedia.md/?mod=news&id=15066
http://unimedia.md/?mod=news&id=14741
http://www.regnum.ru/news/716195.html
Elena Biciuc
6
Accent Basarabean #2
Religie și Sisteme
Complexitatea realității depășește cu
mult simplitatea teoriilor. Scopul teoriilor este
acela de a simplifica, ordona și înșirui logic
o cantitate mare de informații, imposibil de
memorat. Pot fi văzute ca niște scurtături care-
ți simplifică viața. Desigur, vă veți întreba ce
legătura au cele spuse mai sus cu titlul arti-
colului. Au. Ce intenționez prin acest articol
este să deschid o serie de discuții între cititori,
între cititori și mine, între cititori, eu și alte
persoane interesate de acest subiect.
Mă numesc Coșciug Anatolie și sunt
student la Științe Politice anul III și la Comu-
nicare și Relații Publice anul II. Una dintre
dorințele puse la trecerea dintre ani (știți voi,
stupida supersție cum că dacă-ţi pui o dorință
la trecerea dintre ani sunt mari șanse ca unul
dintre moși, Nicolae, Crăciun sau Gerilă să o
audă și să ajute la îndeplinirea ei :D ) a fost
să scriu un articol pe această temă: o cer-
cetare despre legătura dintre religia unei țări
și evoluția sistemului de guvernare.
Desigur, am urmat pașii clasici ai aces-
tui demers: am început să caut informații,
cercetări, lucrări scrise pe aceste teme. Ceea
ce am realizat în scurt timp este că e greu să
întelegi doar CITIND o cultură, un sistem de
de guvernare
valori. Aici intervii
tu, cititorul. Voi folo-
si o scurtătură, mizez
pe diversitatea etnică
și culturală a Cluju-
lui, deci și a posibililor
cititori, pentru a strange
informații standardizate sau
pe înțelesul unui individ, din
mediului cultural occidental, de-
spre marile religii ale lumii.
În fiecare număr al revistei vor
fi „cercetate” din această perspectivă una-
două religii, în funcție de complexitatea
informațiilor primite și găsite, iar la final voi
prezenta un articol complet, cu toate marile
religii, cu temele pe care s-au dus cele mai ap-
rinse discuții, cu analize și concluzii.
Așadar, în urma publicării unui arti-
col despre o confesiune, toți cititorii care se
identifică cu aceasta sau au experiențe cu per-
soane, idei, cutume aparținând acelor religii îi
rog ca pe baza discuțiilor prezente în articol
să trimită feedback pe adresa tonyanatolie@
gmail.com .
Pentru a ne fi mai ușor, datorită
proximității cu această confesiune, voi porni
discuțiile vis-a-vis de această religie. Amin-
tesc, nu vom purta discuții despre dezirabili-
tatea religiei, sisteme de valori sau instituții
sociale specifice acestora, ci doar despre
relația care există în cadrul unor culturi în-
tre societate-stat-biserică. Această parte a
articolului începe prin prezentarea caracter-
isticilor acestei confesiuni, caracteristici ale
interacțiunii biserică-societate-stat, așa cum
apar ele descrise în diverse studii.
Ortodoxismul, așa cum este el văzut
de către cercetătorii care au urmărit relația
stat-societate-biserică, are 3 caracteristici
esențiale. În primul rănd, cultural vorbind, nu
există la nivelul simțului comun o disociere
a sferei religioase de sfera socială sau cea
politică. Biserica se implică activ în spațiul
public, dar mai ales în sfera politică (Voicu,
2001). Dat fiind impactul bisericii în societa-
te, politica, prin liderii săi, caută legitimitate
politică prin asocierea cu biserica (Thomson,
1996).
În al doilea rând, biserica este văzută
doar ca o altă instituție a statului, căruia i se
supune și fără de care nu ar putea exista, fără
a juca un rol activ în protejarea drepturilor
omului și făra a promova toleranța religioasă,
specifică Bisericii Creștine (Guraf and Gu-
raff, 1993). Principalul rol al bisericii, la fel
ca şi celelalte instituții ale statului, este acela
de a controla masele. Această caracteristică
are o consecvență rar întâlnită; ea poate fi
regăsită în Rusia de exemplu: din Evul Mediu
în perioada țaristă, în perioada URSS-ului și
chiar și astăzi. În al treilea rând, legătura din-
tre stat și biserică este extrem de stransă (la
fel de strânsă ca și în alte religii ca și în islam
sau confucianism) singura diferență fiind că
biserica nu se suprapune total societății.
Pentru a facilita înțelegerea, voi in-
troduce un desen pentru a arăta schematic
caracteristicile enunțate mai sus. Statul este
principalul actor, sub forma a diferite instituții
dintre care face parte și biserica. Societatea și
biserica sunt total subclasate statului, însă făra
ca biserica să fie total suprapusă societății ci-
vile.
Așa cum rugam cititorii în prima parte a
articolului, feedback-ul pe tema realației stat-
biserică-societate în țări ortodoxe prezentată
mai sus îl aștept pe
tonyanatolie@gmail.com
Anatolie Coşciug

Are Moldovans
politically tolerant ?
Political tolerance or the willingness to
grant political liberties and rights to disliked
groups is a fundamental democratic value that
undergirds successful and healthy democra-
cies. Political tolerance often involves sup-
port for civil liberties, minority rights and of
course their practical application to disliked
groups.
Some authors argues that healthy de-
mocracies require citizens to tolerate the
views and the political participation of others,
even if they oppose those views or feel threat-
ened by that political participation. (Almond
& Verba, 1963; Inglehart, 1997; Putnam,
1993) In emergent or rather nascent democ-
racies such as Republic of Moldova, citizens
must tolerate the views and participation of
opposing groups in order to ensure successive
transfer of power with free elections. In the
Republic of Moldova the intolerance causes
instability of political system, for example,
groups resisting cede of power to rivals and
try to institutionalize restriction on civil liber-
ties.
Citizens in newer democracies have
had less time to internalize democratic norms
and values and may not have yet learned to
translate democratic principles into democrat-
ic values, such as safeguarding civil liberties
for their least liked groups.
As explained by Peffley and Rohrsch-
neidr (2003, p.244) political tolerance at its
more concrete level is extremely difficult,
citizens must be exposed to experiences that
encourage the application of democratic
norms to specific instances. The theory pre-
dicts that differences in the age of democratic
institutions across established and newer de-
mocracies could produce differences in the
average level of political tolerance, and that
individuals who have had more contact with
democratic institutions should be more toler-
ant than those who were educated under less
democratic time period.
In this paper I investigate the relation
between democracy and political
tolerance in Republic of Moldova,
analyzing at the individual level the
degree of tolerance taking into con-
sideration the emergent democratic
regime. The study is a descriptive
one and has no scientific value. To
summarize, my paper’s purpose is
to evaluate the political tolerance
Least liked groups
allow: teach
in Republic of Moldova with respect to its po-
litical regime.
In 1991, the Moldavian Soviet Social-
ist Republic declared independence and Mir-
cea Snegur, the chairman of the Communist
Supreme Soviet, became the first president of
a democratic Republic of Moldova. Several
years later Snegur’s Centrist Agrarian Demo-
cratic Party (ADP) won a majority of seats in
the first free and fair popular election. Mircea
Snegur’s successor was Petru Lucinschi. The
constitution was amended transforming the
initial presidential regime into a parliamenta-
ry republic, the president being chosen trough
indirect election. Vladimir Voronin Commu-
nist Party has gained the power in 2001, being
re-elected in 2005. In 2009 The Communist
Party was again re-elected, which generated
protests against election fraud which turned
into a violent riot. The political situation is
instable, after several unsuccessful attempts
to elect a president, the parliament was dis-
solved and early elections were organized
on 29th July 2009, but again a president was
not elected, and now there are some plans to
amend the constitution in order to transform
the actual parliamentary republic into a presi-
dential regime again, to avoid repeated early
election.
The purpose of this short introduction
to the political aspects of Moldova is to dem-
onstrate how instable the political situation
actually is. According to the literature, I ex-
pect political tolerance to be low.
According to Freedom House the 1999
political rights scores for Moldova were 2, for
civil liberties - 4, and the country was classi-
fied as partly free.
The data for my study comes from the
World Value Survey WVS (1981-2008). Un-
fortunately only the 1994-1999 wave contains
information on political tolerance for Repub-
lic of Moldova. I use Freedom House scores
to estimate the degree of democratization.
In the WVS for measuring political tol-
96,4 94,1 100
80
60
No
40
Yes
20
3,6 5,9
0
Least liked groups
allow: demonstrate
7
gibcluj.ro
erance the
individ-
uals
were
asked
to name
their most
disliked groups
from a list of choices (for this
paper are important: capitalists, communist,
immigrants, homosexuals and right extrem-
ists) and they were asked two civil liberties
question - whether members of their least-
liked groups should be allowed to teach in
schools and to hold public demonstrations.
As we can see the Moldovans are not
very tolerant with the share of public liberties,
only 3.60% allow the least liked groups to
teach and 5.90% to demonstrate.
In 1994-1999 the results demonstrate
that Moldovans were intolerant. 1994 repre-
sented the year of the first free popular elec-
tions, the first attempt to accommodate demo-
cratic values to a post communist culture. The
Republic of Moldova in 1994-1999 was a
nascent democracy with ups and downs. As
the theory predicts, in newer democracies
tolerance will be lower, because the process
of internalizing democratic values at the in-
dividual and institutional level is just now
beginning.
For future research it will be interest-
ing to compare political tolerance in 1994-
1999 with political tolerance in 2005-2010,
but WVS does not provide such data for the
moment.
This paper has a lot of biases and limi-
tations, because of the available data, but it’s
a starting point for a more serious re-
search on this topic with more valid
data.
References : S. M Pyatt, P Paxton,
Learning Political Tolerance in Eastern
and Western Europe,Springer,2006
www.unimedia.ro
http://www.worldvaluessurvey.org/
Daniela Cervinschi
8
Accent Basarabean #2
Studenția mea
Studenţia mea a fost
marcată de momentul Decembrie
’89. Eram acasă, în Constanţa,
să întâmpin sărbătorile de iarnă
alături de părinţi. Ascultam din
liceu Europa Liberă şi Vocea Am-
ericii. Ştiam ce se întâmplase la
Timişoara. Am ieşit în oraş, curios
să văd ce se întâmpla pe străzi. O
mulţime de oameni adunată în faţa
Primăriei - noi, constănţenii, îi
spuneam Casa Albă. Balconul cen-
tral era plin. N-aveai loc să arunci
o grenadă. Care mai de care dornic
să-şi exprime angoasele, furiile,
frustrările, dorinţele acumulate în
anii epocii de aur. Unul dintre ei
era convins că studenţii sunt laşi.
I-am auzit vocea raguşită: unde
sunt studenţii, de ce nu sunt aici,
alături de Revoluţie? Pentru el,
săracul, Revoluţia era ceea ce am
remarcat că este pentru unii din-
tre fraţii mei din stanga Prutului,
Unirea. Am reuşit, cum necum,
să ajung şi eu în balconul acela.
Am reuşit apoi să adun lângă
mine, în seara aceea, câteva sute
de studenţi. După ore bune de
marş şi lozinci revoluţionare şi
anticomuniste scandate pe princi-
... Am auzit un sunet
lung care îmi ,,tot striga’’ să
mă ridic din pat, semnalând
dimineaţa.
L-am întrerupt, în
speranţa că pot opri puţin tim-
pul ca să nu mă trezesc încă din
vis. Îl aud peste 5 minute iarăşi,
înţeleg că trebuie să dau bineţe
unei zile de luni şi unui început
de săptămână. Încerc sa îmi
amintesc ce cursuri am şi mă
trezesc cu ochii încă solitari şi
călători.
Acelaşi gând îmi
linişteşte starea din fiece
dimineaţă: “Azi o să mă culc
Studenția mea
palele bulevarde, am decis să ne
împărţim pe grupe şi să apărăm de
terorişti instituţiile de cultură din
Constanţa. Astăzi nu îmi pot ima-
gina ceva mai stupid şi mai peri-
culos, dar atunci aşa am facut. Nu
regret. Eram tineri, frumoşi, naivi.
Eram convinşi că facem ceva bun
şi drept pentru cei de lângă noi.
Eram disperaţi să facem ceva
bun şi drept pentru cei de lângă
noi. Tinerii de ieri... Aşa erau tin-
erii tinereţii mele. Credeam ca au
dispărut, copleşiţi de (non)valorile
prost explicate şi prost înţelese ale
democraţiei şi libertăţii cucerite
cu sânge, sub atenta manipulare
a marilor puteri. I-am regăsit pe
ei, tinerii tinereţii mele, în aprilie
la Chişinău. Frumoşi, naivi,
disperaţi, convinşi. Studenţia mea
a fost, dincolo de chiul şi note me-
diocre, un seminar de democraţie.
Acum, unora li se pare că eu pre-
dau democraţia. Greşit. Eu încerc
să o practic. Poate că uneori chi-
ulesc, poate că uneori o practic la
un nivel mediocru. Dar voi ramâne
un student, naiv, disperat, convins
că trebuie să învăţăm mereu, mai
ales din greşelile noastre.
Doru Dendiu
O dimineaţă
studențeasca
mai devreme…probabil”. Pornesc spre palier pentru a repeta
tradiţionalul ritual al dimineţii care mă ajută să intru în ritmul
oamenilor “matinali”. Între timp gândurile îmi aleargă deja prin
dulap şi încerc să decid cu ce mă voi îmbrăca astăzi. Mă amuză
feţele şi mimicile văzute la baie ,dominate de somnolenţă şi
indiferenţă faţă de tot ce le înconjoară. Revin în cameră cu mai Deja e ora 9.10 şi a în-
multă energie şi în timp ce îmi beau ceaiul verific dacă nu am ceput cursul, iar eu încerc să as-
primit un e-mail în ultimele 4-5 ore… cult cu atenţie profa care explică
De ce oare e cel mai dulce somnul de dimineaţă? Mă mişc cu mult entuziasm derivatele şi
încet să nu sperii fiinţele din cameră ce încă mai savurează zâm- extremele. Îmi văd colegii plini
bitor din lumea viselor şi cel mai mult îmi doresc să stau încă 5 de „fericirea”unui nou curs de
minute lipită de pat. mate şi înţeleg cât e de frumoasă
Mai ascult odată piesa preferată şi după ce arunc în geantă viaţa de student, atâţia oameni
toate chestiile „necesare” unei domnişoare, pornesc spre staţia minunaţi în jurul tău şi receptivi
de troleibuz. Aerul de afară îmi inspiră energie şi dispoziţie în la toate activităţile de socializare,
timp ce merg cu paşi grăbiţi şi îmi colectez gândurile ce zboară inclusiv şi cele de la ore.
departe de facultate, undeva pe meleagurile Moldovei, alergând O noua zi de facultate a
pe dealuri în libertate. început, iar eu ador să fiu acolo
Şi de ce niciodată nu ajung la timp în staţie, dar rămân în şi să descopăr tot mai mult acest
urma troleului? Poate că sunt prea multe scări până la staţie sau univers aglomerat de meteori cu
poate că e prea lungă „Piezişa”? Aceeaşi îmbulzeala, forfotă, le destinaţii unice.
simt până la facultate. Din nou o faţă speriată când vine con-
trolorul şi îl prinde că nu şi-a compostat biletul. Am ajuns la fac-
ultate şi intru parfumată de fumul nociv din faţa scărilor. Oare
Ana Bacioi
câtă plăcere poate aduce o ţigară dimineaţă?

Vacanța de student
Sunt perfect conştientă că la
momentul la care veţi citi aceste
rânduri vacanţa de iarnă se va
fi terminat de mult, rămânând o
dulce şi rece amintire. Totuşi, de
ce să uităm lucrurile doar pentru
motivul că au trecut? Mai ales
că e vorba de o perioadă atât
de aşteptată şi binecuvântată
ca vacanţa de Crăciun. Două
săptămâni departe de grijile
studenţiei, în căminul călduţ
în care am crescut, cu o toaletă
curată numai pentru noi şi, în ci-
uda ei, un stomac plin 24 de ore.
Aidoma tuturor studenţilor,
şi eu am aşteptat febril şi cu
nerăbdare timpul liber promis.
Ca un căţel ce vede halca de
carne în mâna stăpânului, ru-
peam fiecare filă trecută din
calendar, numărând clipele până
la magicul „Crăciun Fericit şi
Vacanţă Plăcută!”. Şi uite-o că
sosi: minunata, colorata dată de
18 decembrie: biletul către lib-
ertate, somn şi mâncare. Clujul
îşi aduse şi el darul de Sărbători,
îmbrăcându-se mai frumos ca
orice mireasă: o iarnă (fie şi de
3 zile, cât a ţinut zăpada) atât de
frumoasă ca aceasta, nu am mai
văzut în acest oraş. Mulţumim
frumos.
Aşa că dragă casă, dulce casă,
iată-ma că vin! Aşteptare în gară,
îngheţat pe peron, alergat după
tren – căci evident îngheţasem
pe peronul greşit – mici secvenţe
de film care nu au făcut decât să
sporească plăcerea de a mă trezi
în sfârşit la mine în pat în prima
zi de vacanţă, la minunata oră
„de-amiaz”. Îmi planificasem ca
acest scurt concediu să fie o re-
memorare a copilăriei, în care să
uit de agitaţie şi responsabilităţi
şi să mă concentrez pe uitat la
TV în dodii, tăiat la Salata Ol-
ivié (pentru cunoscători) aka „à
la russe” şi împodobit bradul cu
familia, sub note de colinde. Iar
dacă între timp îmi umpleam
stomacul cu Bucuria (aka praline
de ciocolată) până la refuz nu
aveam nimic de obiectat.Toate
cele intenţionate mi-au ieşit de
minune, însă după cum am
observat în scurtă vreme
(cam pe la 5 după-
amiază în aceeaşi zi)
gătitul, împodo-
bitul şi chiar şi
mâncatul nu
pot ocupa prea
mult timp. Aşa
că, ca orice
student ce se
respectă, m-am
trezit în starea
aceea de beatitudi-
ne totală numită „n-
am ce face şi ce-mi
place”. M-am acomo-
dat la această condiţie
de simplă supravieţuire
atât de repede şi reuşit
încât m-am întrebat
dacă nu cumva cariera de
călugăr budhist mi s-ar fi
potrivit mai bine.
Astfel, zilele au în-
ceput să se scurgă una după
alta, părând o suprarealistă
înlănţuire de „Mulţumesc de
masă” şi „Noapte bună”. Ca
un discipol adevărat, nici în cele
mai plictisitoare momente nici
măcar nu mi-am pus problema să
îmi scot cartea să mai repet niţel.
Ce, nu ăsta-i şpilul vacanţei, să
nu faci nimic? În fine, în continu-
are consemnez aleatoriu câteva
din acţiunile cele mai palpitante
ale acelor zile:
Ziua 1 Trezit la 11. Sculat la
12 jumate. Mâncat până la 14.
Făcut mâncare până la 17, cu
verificare periodică a calităţii
bucatelor. Căutat taburet pentru
a face bradul să pară mai înalt.
Negăsit, aşa că mâncat până la 8.
Culcat la 2. Intervalele de timp
nemenţionate sunt petrecute în
faţa televizorului.
Ziua 2 Trezit la 12. Sculat
la 13. Mâncat mâncarea de ieri
până la 2 jumate. Enervat mami,
făcut din nou mâncare până la
18. Tentativă de a citi un roman,
eşuată. Restul serii la TV. Culcat
la 2. Povestit cu sora. Adormit la
3 jumate.
Ziua 3 Trezit aproape de 1.
Începe să placă viaţa burgheză.
Mâncat mic dejun-prânz cu
tendinţă de cină pe la 4. Găsit
taburet. Căutat covoraş care să
ascundă taburetul. Încep să doară
ochii de la TV, aşa că mâncat 9
în restul timpului. Intenţie duş,
eşuată.
gibcluj.ro
Ziua 4 Trezit la 1. Început de
intoleranţă la mâncare. Numai
salata de vinete mai merge. Mân-
cat 5 felii bine unse. Ieşit să duc
gunoiul. Efort solicitant, mân-
cat încă 2 felii. Refăcut bradul
răsturnat de pisică. Duş amânat.
Culcat la 3. Adormit n-am
îndrăznit să mă uit la ce oră.
Ziua 5 Sculat la 2. Vremea de
spălat pe cap. Acţiune amânată,
în schimb trecere la al doilea bol
de vinete. Urcat pe cântar apoi
coborât repede. Admirat bradul.
Ştiut pe de rost programul TV.
Culcat la 12. Adormit către
dimineaţă.
Ziua 6 Toată ziua: un mis-
ter. Noaptea în pat: capul începe
să scarpine. Scărpinat până la
sânge. Mers pe întuneric la baie,
turnat pentru dezinfecţie spirt
în cap. Turnat prea mult, udat
tot părul. Frig la cap. Căutat pe
întuneric o şapcă. Adormit uşor
pilită.
Ziua 7 Trezit la 1. Şapcă
duhneşte ca la un alcoolic. În
sfârşit spălat pe cap. Stare con-
siderabil îmbunătăţită. Promis să
mă trezesc mai repede. Tentativă
învăţat. Închis cartea în 30
secunde (cronometrat).
Ziua 8 Trezit la 2...
Cam acesta a fost ritmul
primei săptămâni din vacanţa
mea. Norocul a fost că au venit
Sărbătorile şi în sfârşit acestea
m-au făcut să revin la o formă
de existenţă mai apropiată de
uman. Ajutatul la pregătirea
mesei, aranjatul propriei per-
soane, timpul petrecut cu iubita
familie, invitaţii aşteptaţi: toate
m-au făcut să înţeleg că oricât de
plăcut ar fi să lâncezeşti, nimic
nu se compară cu bucuria de a
simţi Spiritul Sărbătorilor altfel
decât prin stomac.
Am hibernat timp de o
săptămână şi nu am crescut cu
nimic, în afară de kilograme. Se
prea poate să fi fost ceea de ce
aveam nevoie şi poate chiar aş
repeta experienţa (minus partea
cu spirtul din păr), însă nu cred că
acesta este scopul Sărbătorilor.
Da, este foarte plăcut să nu faci
nimic altceva decât să exişti, însă
farmecul vieţii nu vine din asta.
A fi alături de cei dragi, a admira
bradul în luminiţe colorate, a
înghiţi fulgii de zăpadă – oare nu
pentru asta iubim noi cu adevărat
Crăciunul şi vacanţa de iarnă?
Corina Donica
10 Cetăţenii străini care
doresc să desfăşoare o activitate
Accent Basarabean #2
lucrativă în România se pot an-
gaja legal în baza unei autorizaţii
de muncă.
Potrivit legii, autorizaţia
de muncă este documentul ofi-
Cariea ta Nr.2: CV-ul
Un CV de nota zece îţi des-
chide calea spre jobul mult visat
În marketing ambalajul
joacă rolul esenţial în HR, însă
conţinutul îşi spune şi el cuvântul.
Şi aici mă refer la calitatea CV-
ului, cum îl poţi scoate în evidenţă
din mulţime? Să-l personalizezi?
Cum? Cu fluturaşi şi mirosuri
ademenitoare – bine, asta făceam
prin liceu pentru a impresiona pe
cineva drag, acum însă nu mai
suntem rebelii neliniştiţi ci maturi
care doresc să-şi înceapă cariera
prin a impresiona angajatorul
prin cartea lor de vizită – CV-ul.
Există o varietate de modele de
CV-uri pe internet atât în română
cât şi în engleză; gura târgului
consideră că un curriculum vitae
în engleză are o valoare deosebită,
deşi nu e musai: poţi să-ţi creezi
un CV în română. Importante sunt
ingredientele, de obicei se cu-
prind 2 pagini:
• Informaţii personale
• Locul de muncă vizat
• Experienţa profesională (aici e
foarte important să subliniezi atât
Permisul de muncă
cial, eliberat în condiţiile legii,
care dă dreptul titularului să fie
încadrat în muncă sau detaşat în
România la un singur angajator.
Pentru eliberarea unei autorizaţii
de muncă, atât angajatorul cât şi
străinul trebuie să îndeplinească
o serie de condiţii prevăzute
în OUG 194/2002 şi OUG
56/2007, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr.
134/2008.
Procedura angajării
cetăţenilor străini este
“intresant de complexă” şi
poate fi divizată în trei etape
principale.
În prima etapa angaja-
torul va solicita obţinerea
unei autorizaţii de muncă
de la formaţiunile teri-
toriale ale Oficiului
responsabilităţile, cât şi realizările
obţinute: “am sporit venitul fir-
mei”, “am primit titlul de angaja-
tul lunii”etc.), adresa companiei şi
recomandări
• Educaţie şi formare: în ordine
crescătoare, începi cu cea mai
veche şcoală absolvită, dacă însă
ai urmat şi masteratul nu e nevoie
să specifici şi şcoala generală
• Aptitudini şi competenţe pro-
fesionale (aici bagi cât în lună şi
în stele: vorbeşti fluent 3 limbi
ş.a.m.d.). Atenţie! Nu băga ca
limbă străină cunoscută şi limba
maternă, rişti să-l faci pe recrutor
să strâmbe din nas
• Competenţe şi abilităţi profe-
sion ale: un spirit de echipă de
invidiat: “am format echipa de
basket în facultate”, participarea
la diverse proiecte
• Aptitudini şi competenţe or-
ganizatorice: experienţă bună a
managementului de proiect al
echipei, responsabilul unei echipe
care se ocupă cu baza de date şi
reţeaua de calculatoare a firmei
• Competenţe şi aptitudini de
Român pentru Imigrări din
judeţul în care are sediul so-
cial. Pentru aceasta, va depune
un dosar respectând condiţiile
prevăzute în Legea 134/2008.
În cea de-a doua etapă străinul
va solicita, pe baza autorizaţiei,
obţinerea unei vize de lungă
şedere pentru angajare de la ofi-
ciile consulare ale României din
ţara de domiciliu.
Ultima etapă constă în
obţinerea permisului de şedere.
După intrarea în România,
pe baza vizei
obţinute la pasul
doi, străinul va solicita personal
eliberarea unui permis de şedere
de la formaţiunile teritoriale ale
Oficiului Român pentru Imigrări
din judeţul în
care se va stabili
cu traiul.
Legea este mai
relaxată în cazul studenţilor
străini. După obţinerea
autorizaţiei de muncă, studenţii
îşi pot continua şederea în Româ-
nia pe baza permisului de şedere
utilizare a calculatorului: eşti spe-
cialist în ale calculatoarelor, când
apare vreo problemă prietenii, co-
legii apelează la tine
• Competenţe şi aptitudini ar-
tistice: eşti pasionat de arta
fotografică
• Alte competenţe şi aptitudini;
hobby: ciclismul, basketul, înotul
• În secţiunea informaţii supli-
mentare incluzi permisul auto
(dacă îl ai) şi anexe precum: copie
diplomă de licenţă, copie carte de
muncă
Acum cu criza aceasta care
ne lasă şomeri pe tot mai mulţi
ghinionişti (printre care şi eu, dar
asta-i altă poveste), candidaţii re-
curg la diverse şiretlicuri pentru a
da un plus de valoare şi person-
alitate cu ajutorul perlelor; simţul
umorului e binevenit dar nu în ex-
agerare, căci rişti să fii luat drept
un clovn şi să-ţi fie expediat CV-
ul la circ.
După ce ataşezi CV-ul ţine
minte să redactezi şi scrisoarea
de intenţie, deşi foarte mulţi
candidaţi ignoră acest aspect este
în scop de studii. Însă aceştia pot
solicita încadrarea în muncă în
baza unui contract individual de
muncă cu timp parţial, cu pro-
gram de maximum 4 ore pe zi.
Totodată OUG 56/2007
prevede mai multe categorii de
cetăţeni străini care pot efec-
tua activităţi lucrative, fără
autorizaţie de muncă (străinii
titulari ai unui drept de şedere
permanentă, membrii de familie
ai unui cetăţean Român etc.).
Costul pentru eliberarea
unei autorizaţii de muncă este de
200 euro, iar pentru autorizaţiile
de muncă acordate studenţilor
sau lucrătorilor sezonieri, angaja-
torul va plăti echivalentul în lei a
50 euro.
Pentru anul 2010 guver-
nul a decis, prin hotărârea nr.
1577 /2009, eliberarea a 8.000
de noi autorizaţii de muncă pen-
tru străini, cu 67% mai puţine
decât în 2008. În situaţia în care
numărul cererilor pentru eliber-
area de autorizaţii de muncă este
mai mare decât numărul stabilit,
acesta poate fi suplimentat prin
hotărâre de guvern.
Andrei Vătavu
foarte important. Nu trebuie să
se furnizeze informaţiile din CV
în scrisoarea de intenţie: aceasta
reprezintă o abordare directă a
angajatorului, în care se exprimă
motivaţia pentru job-ul respectiv.
“Rolul său este esenţial, pentru că
exprimă dorinţa de a lucra într-o
anumită firmă şi pentru o anumită
poziţie, prezentând intenţiile,
calificările şi disponibilitatea per-
soanei care aplică potenţialului
angajator, într-un format suc-
cint şi, mai ales, atrăgător. Prin
scrisoarea de intenţie, angaja-
torul caută informaţii legate de
motivaţia şi argumentele pentru
care un candidat consideră că
este potrivit să ocupe o anumită
poziţie. Dacă aceasta nu oferă
astfel de informaţii, ce constituie
practic obiectivul unui astfel de
document, scrisoarea de intenţie
nu îşi atinge scopul şi nu poate
stârni interesul angajatorului.”
(Mădălina Didea, Managing Part-
ner, Hart Human Resource Con-
sulting) sursa: www.wallstreet.ro
Olga Vornicescu

Politica făcută de „facebook-eri” și
„odnoklasnici”
Subiectul politicii con-
stituie pentru o mare parte
dintre tineri unul dintre cele
mai importante pretexte de
a interacționa, la fel cum
poate pe când eram mici ne
cunoșteam apotențialii prieteni
în anumite locuri, înțelegând
că avem aceleași interese și
valori. Comunicăm, deci avem
interese comune, acum ca
și atunci. Între timp, copiii au
crescut, iar locurile s-au schim-
bat. Internetul găzduiește cele
mai multe dintre dezbaterile
politice purtate atât de tineri,
cât și de cei vârstnici. Având în
vedere că până mai ieri soci-
etatea din Republica Moldova
resimțea aprig încorsetarea
dictatorială a regimului Voro-
nin, publicul de acolo s-a văzut
împins către cyberspace. Aici
s-au întâlnit negreșit cu viitorii
lor prieteni de prin țări euro-
pene și au format în mod firesc
și a unui șir de principii comune
sau nu. Ironia constă în faptul
că acei români pro-români de
care vorbeam mai devreme
se remarcă printr-o activitate
manifestă de promovare a me-
sajului pro-românesc, de multe
ori fără conținut propriu-zis,
ce-i drept, utilizând astfel co-
munitatea drept unealtă media
de promovare a… lor însuși.
Dincolo de adevărul că prin
acest gen de manifestări se
pot obține atât efecte pozitive,
cât și negative, este de remar-
cat că din când în când grupu-
rile respective sunt lichidate
de către administratori, din
cele mai diferite motive, uneori
de-a dreptul aberante, iar al-
teori chiar fără motive anume.
De aici am putea releva un-
ele dintre limitele pe care le
comportă rețeaua respectivă.
De asemenea, putem observa
că realitatea virtuală din cadrul
”odnoklasnicilor” este mult mai
apropiată de realitatea socială
grupuri de interese, tabere,
echipe, cluburi și alte forme de
coagulare informală. Nevoia
de asociere a individului este
una deosebit de exploatată
de numeroși producători care
mizează ca prin produsele lor
să convingă, să atragă și în ul-
tima instanță să fidelizeze un
client. Toate aceste 3 dimensi-
uni pot fi relevate din plin în ca-
zul rețelelor sociale din spațiul
virtual.
Mă voi referi în continu-
are la situația tinerilor români
basarabeni din toată lumea,
cei care nu ezită deloc în a-și
crea și administra un cont
virtual, contribuind astfel la
edificarea comunității virtuale
din cadrul unei
anumite rețele.
Concur-
ente, ca nivel al
impactului asupra
publicului și respectiv
existentă în Republica Moldo-
va , adică unii sunt ”mai egali
decât alții”, iar libertatea este o
noțiune gestionată de unii mai
liberi decât alții.
Pe de altă parte, Face-
book se adresează tuturor per-
soanelor dornice de a comuni-
ca prin intermediul unei rețele
sociale, indiferent de vârstă.
Denumirea sa nu sugerează
un anumit public țintă, ci mai
curând o centrare pe imaginea
și personalitatea utilizatorului.
Într-adevăr, Facebook-ul oferă
un mediu mult mai ”aerisit”
decât “odnoklasnicii”, butoane
în limba română (precum și
în aproape orice altă limbă
populară), o prezentare mai
largă a pozelor, precum și o
multitudine de opțiuni menite
să satisfacă cele mai exigente
nevoi de comunicare. Există
chat-ul Facebook, prin inter-
mediul căruia pot fi accesați în
regim live toți utilizatorii care
se află online, statutul utiliza-
asupra societății sunt cele 2
rețele sociale administrate,
ca și aproape orice alt pro-
dus important din arealul nos-
tru, de reprezentanți ai celor
2 lumi rivale: Occidentul și
Estul. Occidentul are ca in-
strument rețeaua Facebook,
pe când mediul Comunității
Statelor Independente (mân-
dru moștenitor al URSS-ului)
mânuiește cu eleganța brută
tipică spațiului estic, rețeaua
Odnoklassniki. Este de re-
marcat că cel de al doilea
mediu virtual îl depășește
pe cel occidental după
numărul
de utiliza-
tori români
moldoveni, chiar
dacă, s-ar părea,
prezența sa pe un
torului, în cadrul căruia poate fi
afișat orice mesaj pe care să-l
vizualizeze toți prietenii utiliza-
torului respectiv, peretele utili-
zatorului, care se aseamănă
cu statutul, dar permite inclu-
siv afișarea pozelor, link-urilor,
clipurilor video/audio, etc. De
asemenea, există posibilitatea
de a posta notiţe, de a crea
albume foto sau de a trimite
mesaje corporative (mass-uri).
Una dintre cele mai impor-
tante opțiuni, însă, o reprezintă
crearea grupurilor de interes.
Orice utilizator are posibilitatea
de a iniția formarea unui grup
pe Facebook și de a expedia
imediat invitații către ceilalți uti-
lizatori de care este legat. Evi-
dent că în cadrul grupului există
toate acele opțiuni despre care
am menționat mai sus. Astfel,
sistemul stimulează crearea
unei multitudini de grupuri in-
formale (constituite inclusiv din
persoane care nu se cunosc
între ele) care au potențialul de
11
gibcluj.ro
server rusesc, precum și
faptul că toate butoanele și
anunțurile acestuia sunt în
limba rusă, ar constitui pen-
tru tineri (majoritatea lor fiind
pro-români, sau cel puțin anti-
ruși) un impediment. Cei mai
mulți dintre aceștia recunosc
de cele mai multe ori că și-au
creat un cont pe ”odnoklasni-
ci” exclusiv pentru a-și regăsi
foștii colegi. Însăși denumirea
site-ului, odnoklassniki.ru
(colegi de clasă), sugerează
target-ul acestuia, fiind ori-
entat către tinerii care au ab-
solvit deja școala, sau care
urmează să o facă. Grupurile
se creează aici atât în funcție
de interese, cât și în funcție
de clase, iar membrii acestora
interacționează pe baza unei
multitudini de valori personale
a deveni adevărate comunități,
bazate pe solidaritate și coezi-
une. Pentru a ne putea imagina
impactul unei acțiuni de acest
fel, trebuie să conștientizăm că
întregul sistem funcționează
pe baza nevoii de socializare
și solidaritate a indivizilor,
caracteristici care stimulează
dependența și tendința de a
ne menține mereu ”în priză”.
Astfel, orice verificare de rutină
a căsuței poștale virtuale ne
pune, de cele mai multe ori,
față în față cu o multitudine
de mesaje care ne anunță de-
spre existența unei inițiative,
a unei idei sau a unei atitu-
dini expuse în mod public de
vreunul dintre prietenii noștri.
Chiar dacă de cele mai multe
ori reacția primară este de a ig-
nora mesajele venite grămadă,
atitudine care se intensifică
proporțional cu numărul de
mesaje primite, vizualizarea tit-
lului mesajului este inevitabilă,
ceea ce duce la atingerea cel
12 puțin parțială a scopului aces- sau pe alte rețele, inclusiv din de forțe oculte americane velicorus, fără a remarca atitu-
tuia. cauza faptului că Facebook-ul sau pro-americane, inclusiv dinea bazată pe valorile gen-
Accent Basarabean #2

Revenind la politica
facebook-erilor, trebuie să
menționez prevalarea criteri-
ului politic asupra multora din-
tre celelalte criterii de selecție a
celor de care țin cont utilizato-
rii. Adică, un comunist declarat
este a priori în dezavantaj față
de un liberal-democrat, sau chi-
ar față de un socialist convins.
Este mai probabil ca acesta să
se regăsească în alte grupuri
este considerat uneori o rețea
occidentală de ”american-
izare”. Relevant în acest con-
text este subiectul ”revoluției
Twitter” care chipurile s-ar fi
petrecut în RM în perioada de
după alegerile din 5 aprilie.
Atunci, un număr impresion-
ant de lideri de opinie ruși sau
moldoveni transformați, au ieșit
în media rusească pentru a pro-
mova ideea de revoluție dirijată
prin intermediul acestui tip de
rețele. Dincolo de expunerea
tendențioasă precum că Twit-
ter-ul (o rețea de socializare
mult mai simplificată decât
facebook-ul, occidentală și ea)
a catalizat sau mai degrabă
a constituit cadrul dezvoltării
stării de spirit ”revoluționare”,
trebuie să remarcăm cinismul
respectivilor opinați care dau
vina pe americani, în tipicul stil
eral-umane ale tinerilor ieșiți
în stradă, printre care și înaltul
civism de care au dat dovadă,
cu sau fără rețelele de social-
izare.
Până la noi evenimente,
noi rămânem afundați în
realitățile noastre, virtuale sau
nu, în speranța că spațiul nos-
tru public ne-virtual va deveni
cu adevărat public.

Everybody hates
Tudor Cojocaru

winter finals
Yes! It is THAT time of the year; the
time of the year when things don’t really
follow a natural path. We had a couple
of months of school with courses and
seminaries, which initially promised to be
interesting but proven to be quite boring,
during which we may or may not have day
dreamed, flirted with the girl next to us, or
in the most literal meaning forgotten our
pen, or just not attend at all… he he…
Those were the good old days when we
were hanging out at 3 o’clock in the morn-
ing half naked and half wasted on the cor-
ridors of the wrong campus building trying
to find our rooms. Oh! I wish I would have
listened to my teachers and to my mom
and study during the semester. The thing
was… I did have my Teacher’s with me,
but I can’t really remember what it was
saying…
…so pissed off, man! Things don’t
really make sense this time of the year!
After all that fun, guess what? We have a
nice vacation to relax with our friends at
home, to out drink our dads and uncles,
to eat as much as we can, to celebrate
Christmas and New Years, to hook up
with my sister’s girlfriends, then come
back to school and share all our experi-
ences with colleagues. And because we
haven’t seen each other since last year,
to throw a courtesy party, or celebrate
someone’s birthday, because, after all it’s
nice to linger on that holiday spirit!... And
then disaster hits! The alcohol levels dry
out, and that annoying thing inside your
head called memory kicks in! Yeah, the
same memory that won’t work during an
actual exam is reminding you right now
that next week you have your final exams!
The session, as we like to call it! ... Isn’t
those courses and make it through this
one also. I mean, it might feel like the end
of the world, but we survived the previ-
ous ones, and I guess maybe, just maybe
we’ll also survive this one too. After all it’s
just an examination session. We’ll just
have to make those puppy eyes again,
she a b**ch! Sneaking upon us like that…
thicken our cheeks, and appeal to the
who studies when you know it’s only gon-
never ending kindness of our professors,
na happen next year? And let’s be real for
and of course, pray… pray to God for
a second, who studies during Christmas?
wisdom to avoid such situations in the fu-
Ughh… so here we are, tasting pure bit-
ture .. pbbttt! Yea right! Pray that we don’t
terness, and it’s not gin…
flunk cause then mom and dad will frikin
There is a general state of hyste-
cut our beer money!!! Ok… not going to
ria going around: girls freaking out and
freak out right now… breathe in, (one,
weeping like someone died, guys los-
two) breathe out (one, two) breathe in,
ing their temper and running around the
(one, two) breathe out…
campus searching for that ONE nerd that
Much to learn, we still have… so... I
actually has all the courses, (I guess he’s
wish you all the best and hope to see you
feeling quite important this time of year),
all alive after the session !
from time to time you encounter those
walking zombies that keep
humming everything they’ve
learned in a high paced
monotonous rhythm, as
if they are in the mid-
dle of an enchanting
ritual to bring some
daemon onto this
world… and then
it’s me… well, I just
couldn’t pick a bet-
ter time to catch
a cold… I mean,
who would have
thought that you
can get sick from
having a wet bot-
tom from a full
day of “skiing
on your tooshie
with a nylon
bag”? Any-
ways, I guess
we’ll just have
to wrap it
up and start Mihai Vlad
reading
 13
Cele mai nasoale
Da, am auzit-o de când eram mici, am descoperit-o pe măsură ce ne
maturizăm, o ştim cu toţii: viaţa de adult e grea. Facturi de plătit,

Zece meserii
fără vacanţe de vară, fără mami care să te aştepte acasă cu mân-

gibcluj.ro
carea încălzită. Plus o slujbă la care ai parte de plictiseală, bârfe şi
nervi (sau cu puţin noroc de toate trei). Dacă asta spune un om nor-
mal, imaginaţi-vă numai ce simt următorii norocoşi, implicaţi în:

Job nr.1 Job nr.2 Îndepărtarea

Curăţare Cinema Porno
S-o recunoaştem, meseria de curăţător în sine nu e
foarte atractivă, darămite una care să implice curăţatul sălii
după o reprezentaţie porno. Pentru un bărbat măcar o fi
motiv de mândrie printre amici (plus o economie serioasă
pe închirieri de DVDuri), însă nu e chiar genul de mese-
rie despre care să povesteşti părinţilor. Oricum, plăcerea
maximă vine probabil curăţând sub scaun, la veşnica
dilemă „Să fie Cola chestia asta lipicioasă?”.
Job nr.4 Analiză olfactivă a flatulenţelor
Cunoscând că „flatulenţa” în limbaj popular este cunoscută sub numele
de „beşină”, ne putem da seama că oricât ar primi cei cu această minunată
slujbă, „niciodată de ajuns” ar fi cel mai potrivit răspuns. Un gastroenterolog
(american, of course) a dorit să verifice dacă într-adevăr hidrogenul sulfurat
este substanţa responsabilă pentru mirosul respingător, aşa că a colectat sus-
numitele gaze de la un grup de 16 subiecţi (hrăniţi în prealabil cu fasole) şi
le-a dat la mirosit. Norocoşii au avut de analizat în jur de 100 de borcane cu
miresme magice, pentru a confirma ipoteza: da, H2S este cauza putorii. N-aş
zice că a meritat efortul, ce credeţi?
animalelor moarte de pe drumuri
Desigur, această meserie nu există în ţările estice (unde nu ai ce
îndepărta propriu-zis, din moment ce şoferii culpabili au grijă de asta
– a stricat vreodată o cărniţă sau o blăniţă în plus?), însă se pare că în
occident poţi să ajungi chiar să primeşti pensie pe acest motiv. Totuşi,
nu ştiu câţi din noi ar fi de acord să o facă, din moment ce ea implică nu
numai mânuirea cadavrelor de animale izbite, ci şi culegerea lor printre
maşini, cu traficul neoprit. În orice caz, nu te-ai putea plânge de lipsă
de adrenalină; probabil în fiecare dimineaţă te întrebi „Să fie vulpi mai
multe astăzi?.. Iepuri?.. Eu?”
Job nr.3 Degustare viermi
Dacă degustăm dulciuri, vinuri şi brânzeturi, de ce nu
am verifica şi calitatea viermilor – peştii nu au drepturi? După
fabricanţii de conserve pentru pescuit doar simţul uman poate de-
termina cu exactitate care târâtoare sunt mai gustoase, aşa că un
angajat cu stomac tare cu asta se ocupă: miroase, pipăie şi degustă
diferite specii de viermi pentru a alege cele mai atractive variante.
Pariu că în copilărie respectivul visa să se facă pilot.
Job nr.5 Curăţare toalete ecologice
Dacă tot eram în domeniu... A curăţa toalete sună deja bine,
dar v-aţi gândit la cabinele de plastic pe care le folosim în condiţii
disperate în parc sau concerte? Nu e vorba doar de un periat şi
sprayat, nu, o lopată şi găleată sunt şi ele implicate. Să nu ne

Job nr.6 Colectare urină de cimpanzei

Cei cu această sarcină îşi trăiesc zilele umblând după fundul
maimuţelor. Se pare că printre componentele urinei se află substanţe impli-
cate în reproducerea primatelor (ne putem doar imagina care) aşa că cineva
trebuie să le recolteze. Altfel spus, să urmărească cimpanzei cât e ziua de
lungă, având grijă să le agaţe de posterior pungi de plastic înainte de momen-
tul-cheie. Iar dacă aţi fost vreodată la Zoo, ştiţi prea bine că maimuţele nu
sunt la fel de calme ca un urs koala. Ei, cel puţin angajaţii nu s-or fi plângând
de sedentarism.
imaginăm prea mult procesul, însă pare a fi cel mai bun motiv de
a învăţa bine.
Job nr.7 Curăţare Gradină Zoologică
Să mături prin cuşti, să zugrăveşti gratiile – parcă nu sună
aşa rău (în ipoteza că leii sunt legaţi cât timp faci asta); până şi
cu înlăturarea excrementelor te-ai putea obişnui. Problema e că şi
locuitorii respectivelor spaţii trebuie curăţaţi (în toate zonele lor)
şi s-o recunoaştem: nu toate animalele sunt la fel de amatoare de
igienă ca şi pisicile.

Job nr.8 Curăţare a locului crimei
Majoritatea din noi au văzut cel puţin un episod din CSI,
în care experţii în criminalistică analizează poziţia cadavrului,
descoperă urme invizibile de sânge şi colectează fire de păr de
pe podea. Traumatizant, însă e pentru o cauză nobilă: la sfârşitul
fiecărui episod este prins criminalul. Cum rămâne însă cu spaţiul
de investigare după ce poliţiştii pleacă? Da, cineva trebuie să se
ocupe şi de asta: să îndepărteze cadavrul, să frece podeaua... Mai
că ai prefera mai degrabă cinematograful pornografic.
Job nr.9 Momeală pentru ţânţari brazilieni
De ce anume brazilieni, probabil vă întrebaţi. Ei bine, afuriţii ăştia
înţepători spre deosebire de alţii de teapa lor nu sunt la fel de uşor de frai-
erit pentru a fi prinşi şi analizaţi de cercetători: nu sunt atraşi de lumină sau
căldură artificială, ci doar de radiaţiile produse de o fiinţă vie. Astfel spus,
trebuie să se ofere câte un cobai uman, dispus să încaseze până la 3000 de
muşcături per experiment, care să prindă enervantele insecte, supuse ulterior
analizelor ştiinţifice. Exceptând unele cazuri de malarie, cei cu această slujbă
par a fi destul de împăcaţi cu soarta (şi salariul) lor.

Job no10 Degustare mâncare pentru pisici
Ce-i drept, în comparaţie cu toate minunăţiile expuse mai sus, această me-
serie pare a fi cea mai tolerabilă: tot ce trebuie să faci este să verifici că prânzul
pisicii o să îi fie pe plac. Pasul numărul unu: miroşi mâncarea pentru a te asigura
de prospeţimea ei, pasul 2: îţi afunzi mâinile ca să depistezi eventuale bucăţi de os
şi în sfârşit, pasul 3: iei o îmbucătura, pe principiul dacă îţi place ţie precis că şi
felina ta va fi mulţumită.
În concluzie, dragi colegi studenţi, viaţa de adult e plină
de meserii nasoale. Totuşi, dacă există oameni care să le
îndeplinească înseamnă că omul se poate obişnui cu orice
şi „Impossible is nothing”. În plus, parcă şi studenţia
prin comparaţie pare a fi mai uşoară acum; ce preferaţi:
o lună de sesiune sau un sandviş cu viermi? Nu de-
geaba a spus cineva odată: Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!
Corina Donica
what dreams may come
14
Accent Basarabean #2

Dream and Believe – these

two words have been around me
for the last five years. They have
helped me reach goals, which
years before I had never thought
they could have been even pos-
sible for me to achieve. They
have helped me transform “Set-
ting and reaching goals” into a
challenge, which finally made me
understand my way of being and
employed me in a continuously
growing environment.
And the best part about this
is when you accomplish that goal,
which seemed to be impossible
to reach, and when you get that
feeling which makes you say “I
can do everything” or “Nothing is
impossible” and challenge your-
self to new and more difficult to
achieve goals, which might seem
impossible at all for other people,
but not for you. Cause you… you
can do everything.
First, it was the dream.
I love New York, I’m lov-
ing it since I was 14 years old. I
was collecting images and movie
clips about New York; I had a
lot of souvenirs. I really loved it,
and I never realized I could ever
visit it. Victor Hugo said “There is
nothing like a dream to create the
future”; I had a dream, you might
think it’s a small one; for me it
was the most wanted and the most
beautiful dream I ever had till that day. I didn’t realize that my dream is
happening even when I was landing in J.F.Kennedy International Airport,
what dreams may come
feel confident about what I want,
and when things went wrong, all I
in New York. I only realized it when I was in that yellow Cab, heading to had to do was to find a better way
New York City, going up a hill. We were on the top of the hill, and I was to get there.
talking to my friends, when all of the sudden everyone got quiet. I looked Dream – everything starts
out of the window, and I was stunned. At that moment all the pictures with a dream. Don’t be afraid
that I had collected, the clips I had seen, seemed to be put together like a to dream big. So many people
jigsaw puzzle...and here it was: the unbelievable - New York City. What I struggle to free their imagina-
saw printed itself in my memory forever. All that immensely tall skyscrap- tion. Einstein said “Imagination is
ers that make you feel so small and enclosed; the neon lights, and all that more important than knowledge.”
gorgeous bridges... I could almost see the busy streets, people running to Napoleon said “Imagination rules
work or getting stuck in the traffic. It was breathtaking. There is so much the world.” We have a tremen-
dous power in our dreams and
our imagination and our creativ-
“To accomplish great things, we must not only act, but also dream;
ity. Everybody needs a dream for
not only plan, but also believe.”
life. It is psychologically healthy.
Anatole France
Start living your dream. Make it
a challenge. I dare you to dream!
Be who you were designed to be.
What Dreams May Come.
Last year, I had a dream.
I enjoyed visiting the States, and
afterwards I wanted to study
there; I wanted something differ-
ent for my education, something
that would improve my skills,
history hidden behind those places. At times it felt like all I wanted to and something that would offer
do was to get out of the car and cry out of happiness. I have to admit me a better future. I wanted to
that it gave me chills and a sense of accomplishment that I had never do a Master degree in the United
felt before. At that moment I realized: dreams may become reality, if States. I believed I have what it
you truly believe in them and do anything in your power to make that takes to get there. I knew I can
happen. make things possible; all I had
After that experience, I became confident that if there is some- to do is keep dreaming and doing
thing I can put my mind up to, I can achieve it. I have to admit that it’s my best to get there. That was my
not as easy as it sounds. We have to go through experiences of trials, dream, and everything starts with
disappointment and face mistakes, but the idea behind it is that these a dream.
are the things that make us stronger. These are the facts that made me
Pavel Fusu

Dimineața
Mirosul de gutui, gustul amar al cafelei şi amintirea sunt azi dejunul. Ea stătea desculţă pe
terasă, se ascundea în fular zâmbind. Părul supărat îi încălzea umărul şi părea mai frumoasă ca
oricând. Imaginile vii i se reflectau în negrul ochilor. Copacii indiferenţi şopteau acorduri necunos-
cute. Privea adânc solemnitatea munţilor şi deodată gândul a dus-o la firea mizerabilă a omului. De
ce ne minţim? De ce nu avem curajul curcubeului de a ne manifesta festiv printr-un dans al culorilor?
Iar fraza „Eşti fericită. Văd că porţi inel!” i-a rămas imprimată în intimitatea inimii. Tot acolo
căuta şi răspunsul. Vizita de ieri i-a dat peste cap toate planurile. Ea, care era convinsă că timpul
şterge şi cele mai intense trăiri, acum nu ştia în ce să mai creadă. Ochii lui i-au trezit toate anotim-
purile. Gustul său a rămas îmbibat pe paharul de vin de pe masă. Şi poate de aceea că nu suntem de
lemn, mai ţinem visele în palme şi nu vrem să le lăsăm să plece?
Dimineaţa asta virgină, care nu uită episodul zilei de ieri, care e lenoasă şi nevinovată, îi
aduce dorul de a trăi paradisul lor în care nu se spun cuvinte. De ce s-a trezit aşa de devreme? De ce
n-a rămas să călătorească în lumea ei? A sorbit ultima picătură de cafea şi zâmbind elegant a mers în
birou să-şi continuie a scrie cartea „Acvariul”.
E o dimineaţă graţioasă de martie. Ninge! Camelia Chitic
 15

Angoase

gibcluj.ro
de Cluj
Te pomeneşti găurind un bilet
în troleibuz, în jurul tău - oameni care
încearcă o sincronizare de puzzle, şi
ceaţă… nici nu mai ţii minte când ţi-
ai amintit de tine şi cum se face că
traseul ¸¸camin- facultate-camin’’ se
măsoara nu în integrale ci în distanţe
din care bei şi mănânci temeri în
pacheţele de fornetti. ,,La-la-la-la-la/
Let’s all drink to the death of a clown’’
îţi mai omoară un eu Clujul acompa-
niat de The Kinks, s-a înfipt în tine
şi nu mai vrea să iasă, cadavru de eu
¸¸maldavnesc’’ ce adineaori îţi dădea
¸¸privet’’ în oglindă şi îţi lega funde
roşii la gât… acum zace desfigurat
într-o sală de curs.
Fri(k)ci
De parcă ţi-au furat toate
lopăţelele din clepsidră şi nu mai ai
cu ce săpa galerii, nici nu mai ridici
palate... acum nu te mai joci cu tim-
pul. Cărţile, prietenia, liniştea - totul e
deosebit de preţios! Semaforul roşeşte
de fiecare dată cînd îţi dezgoleşti ner-
vii în faţa lui, îi laşi nuzi ca să mai
ai timp de gândit, după care îţi con- te pierzi în refracţia luminii pe
tinui agonia după fel de fel de umbre băltoacele străzilor şi găsindu-te
deşarte, vrei să ştii tot(ul), vreai să le când plouă să vezi doar viscere.
poţi pe toate...vrei să găseşti dumne- Ţi-e frică şi de visuri frumoase,
zeul pe care l-a pierdut Nietzsche şi dimineţile după ele sunt luni şi
,,să-l apuci de picioare’’. vineri. Când te culci, ţi-e frică să-
,,Aici nu e ca la tine acasă, ţi aminteşti de ce-ţi este frică, iar
aici fiecare îşi are cîte un dumne- ţie îţi este frică să te culci, pentru
zeu’’ îţi spui în timp ce îţi galopezi că ai încă atâtea lucruri de făcut...
singurătăţile pe zebre şi uiţi că/cât nu ţi-e frică şi de amintiri frumoase,
mai eşti la tine acasă. ele te scobesc nemilos până ce dau
Aici toţi oamenii se grăbesc de cearşafurile patului. Ţi-e frică să
să cunoască, zâmbitori se adună ¸¸la iubeşti prea mult pentru că e ciudat
o ţigară’’ şi vorbesc despre nemurirea să iubeşti de unul singur, ţi-e frică
sufletului, beau cafea şi contemplează şi să scrii despre asta. Ţi-e frică să
campania electorală, îşi plimbă câinii plângi în public, urăşti compasi-
şi fac calcule... e chiar ¸¸făşnăbâl’’ să unile şi mila... ţi-e frică, ţi-e frică,
fii fericit în Cluj, să te scuzi, să te ’no’ ţi-e frică.
şi să te ‚ioi’. Aici trebuie să te găseşti, Nu ştiu câţi vor ajunge să
deşi pierdut în altă parte. citească acest articol, nici nu ştiu
Ai putea să forţezi în tine o dacă mai simte cineva la fel; prea
notă de normalitate, chiar practici asta lirică sau desuetă, idioată şi nela-
cînd vorbeşti cu oamenii, le zâmbeşti, locul ei... rămâne a fi oscilaţia unei
îi saluţi, dar cel mai bine îi asculţi. căutări de sine, un dor potenţat de
Uneori vrei să fii ca ei... deseori vrei traseul sinuos care şerpuieşte din
să fii ca tine şi să le placi în acelaşi Casa Matei până în Haşdeu.
timp, alteori te găsesc ei la periferia ta
şi se adaptează ţie.
Ţi-e frică mai ales că ai să Iulia Borş
 Vrei să faci parte
din echipa revistei?
Scrie-ne la:
accentbasarabean@yahoo.com

Redacția:
Coordonator ediţie
Daniela Cervinschi
Editor principal
Ştefan Creţu
Redactor principal
Corina Donica
Fotografie
Daniel Muntean
Echipa de redacţie
Cristina Talpă
Anatol Coşciug
Corina Donica
Andrei Vătavu
Olga Vornicescu
Camelia Chitic
Elena Biciuc
Ana Bacioi
Daniela Cervinschi
Colaboratori
Doru Dendiu
Tudor Cojocaru
Ana Cojocaru
Mihai Vlad
Pavel Fusu
Iulia Borş

Revista este realizată cu sprijinul

Fundației Emanuil Gojdu și SibArt
Cluj-Napoca 2010 - www.gibcluj.ro