Cuvntul s-a fcut carne: n aceasta const bucuria ultim a credinei

cretine. n aceasta const plintatea revelaiei. Acelai Domn ntrupat

este Dumnezeu desvrit i om desvrit. Semnificaia deplin i scopul
ultim al existenei umane este descoperit i realizat n i prin ntrupare.
El s-a pogort din ceruri pentru a rscumpra pmntul, pentru a-l unii
pe om cu Dumnezeu pentru totdeauna. i s-a fcut om. Noua er a fost
iniiat. Acum socotim anii Dominii. Dup cum a scris Sfntul Irineu:
Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiul Omului, pentru ca omul s poat
devenii Fiul lui Dumnezeu.1 Nu numai c se restaureaz plintatea
original a naturii umane prin ntoarcerea la comuniunea pierdut cu
Dumnezeu, ci ntruparea este o nou revelaie, un nou pas spre nainte.
Primul Adam era un suflet viu. Ultimul Adam este Domnul din ceruri [1
Corinteni 15: 47]. n ntruparea Cuvntului natura uman nu numai c a
fost uns cu un val de har supraabundent, ci a fost asumat ntr-o unitate
ipostatic cu nsei realitatea Dumnezeiasc n acea ridicare a naturii
umane n comuniunea venic cu viaa dumnezeiasc. Prinii Bisericii
primare au vzut unanim nsei esena mntuirii., baza ntregii lucrri de
rscumprare a lui Hristos. Este mntuit ceea ce este unit cu
Dumnezeu spune Sfntul Grigorie de Nazianz. Ceea ce nu s-a unit nu
poate fi mntuit. Acesta a fost principalul motiv ridicat mpotriva lui
Apolinarie,2 cu privire la plintatea naturii umane asumat de Unul
Nscut n ntrupare. Aceasta a fost principalul motiv din toat teologia
primar n Sfntul Irineu, Sfntul Atanasie, Prinii Capadocieni, Sfntul
Chiril al Alexandriei i Sfntul Maxim Mrturisitorul. Toat istoria dogmei
hristologice a fost determinat de aceast concepie fundamental:
ntruparea Cuvntului ca i rscumprare. n ntrupare se mplinete
istoria uman. Voina venic a lui Dumnezeu este mplinit, taina cea
din venicie i de ngeri netiut. Zilele ateptrii sunt gata. Cel Promis
i cel Ateptat a venit. De aici nainte, ca s folosim fraza Sfntului
Apostol Pavel, viaa omului este ascuns cu Hristos n Dumnezeu
[Coloseni 3: 3].

1 Sfntul Irineu, Adversus haeres, III, 10, : ut fieret filius hominis, ad hoc
ut et homo fierit filius Dei, M.G. VII, c. 875; cf. III, 19,1, col. 939-940; IV,
33. 4, c. 1120. a se vedea i Sfntul Atanasie, De incarnatione, 54, M.G.
XXV, c. 192: .
2 Cf. Sf. Ignaiu, Epist. CI, ad Cledonium, MG XXXVII, c. 118-181:
, .