Sunteți pe pagina 1din 6

Analizorul vizual este un sistem de comunicare a organismului cu lumea nconjuratoare care permite

receptionarea, analiza si traducerea n impuls nervos a informatiilor privind forma, dimensiunile, pozitia, miscarea, culoarea
obiectelor acesteia. Semnalul fizic ce poate fi receptionat de catre analizorul vizual este radiatia electromagnetica cu lungimea de
unda cuprinsa ntre 400 - 750 nm.

VEDEREA N CULORI
Noiuni generale despre culoare
Culoarea reprezint proprietatea de percepie vizual ce corespunde unor radiaii cu diferite lungimi de
und. Culoarea deriv din spectrul de lumin ce interacioneaz n ochi cu senzitivitatea spectral a receptorilor de lumin.
Categoriile de culori i specificaiile fizice ale acestora sunt, de obicei, asociate cu obiecte, materiale, surse de lumin, etc bazate
pe proprietile lor fizice, cum sunt: absorbia luminii, reflexia, spectrul de emisie.Radiaia electromagnetic este caracterizat de
lungimea de und (sau frecven) i intensitate. Cnd lungimea de und intr n spectrul vizibil, se numete lumin vizibil.Lumina
vizibil este, de fapt, radiaia electromagnetic din intervalul 380nm 740nm,perceptibil de ctre ochiul uman.
Vederea culorilor este capacitatea unui organism de a distinge obiectele, bazndu-se pe
lungimea de und (sau frecvena) luminii pe care acestea o reflect sau o emit. Sistemul nervos percepe culoarea prin
compararearspunsului cu lumina de la cteva tipuri de fotoreceptori din ochi. Acetia sunt sensibili la diverse poriuni ale spectrului
vizibil. Pentru a vedea o culoare estenevoie de 3 lucruri: sursa de lumin, detectorul (ochiul) i mostra de vzut.
Culoarea nu este o proprietate a obiectelor, ci este calitatea creat de ctre creierul nostru.Un mr rou nu emite
lumin roie. El absoarbe, pur i simplu, toate frecvenele luminiivizibile care strlucesc pe el, cu excepia unui grup de frecvene
percepute ca fiind rou, ce suntreflectate. Astfel, mrul este perceput ca fiind rou numai pentru c ochiul uman poate
distinge printre diverse lungimi de und.
Teoria culorilor a fost formulat la nceput n termeni de trei culori primare -rou,galben i albastru (RYB red, yellow,
blue), deoarece se credea c acestea sunt capabile, prin amestecare, s formeze toate celelalte culori.
Problema cea mai important a fost confuzia dintre comportarea mixului de luminnumit amestec aditiv de culori i comportarea
mixului devopsea sau cerneal (pigment)numit amestec substractiv de culori. Aceast problem a aprutdeoarece absorbia
luminii de ctre substane materiale are alte reguli dect percepia luminii de ctre ochiul uman.
Se tie c exist trei tipuri de celule fotoreceptoare (conuri). n ochiul uman, conurile recepteaz lungimi de und
scurte, medii i lungi ale luminii, n consecin numindu-se conuri S,conuri M i conuri L. Conurile L sunt cunoscute ca receptori
pentru culoarea roie. n mod similar, conurile S sunt receptori pentru culoare albastr, iar conurile M pentru culoarea verde.
Diverse lungimi de und ale luminii stimuleaz fiecare dintre aceti receptori n diverse grade. Lumina verde-glbuie, de exemplu,
stimuleaz att conurile L, ct i conurile M la fel de puternic, dar cele S sunt slab stimulate. Lumina roie, pe de alt parte,
stimuleaz conurile M lafel de mult ca i pe cele L, ns aproape deloc pe cele S; lumina verde-albastr stimuleaz maimult conurile
M dect L, i mai puternic conurile S; lumina violet stimuleaz exclusiv conurile S. Creierul uman combin informaia primit de la
fiecare tip de receptor, dnd astfel natere la percepii diferite ale diverselor lungimi de und ale luminii.
Celulele cu conuri
Ele suntactivate n condiii de luminozitate accentuat au un prag crescut de activare. Au forma de con,
iar n loc de discuri au o membran faldurat. Pigmentul fotosensibil al conurilor este iodopsina. S-au identificat trei tipuri de
conuri, cu sensibilitate cromatic diferit i care conin trei tipuri de pigmeni iodopsinici: eritrolab(-570
nm) pentru rou,clorolab(-535 nm) pentru verde i cianolab(-445 nm)pentru albastru. Acestea sunt valorile n cazul retinei
umane. Ele difer de la o specie la alta.
Discromatopsiile
Discromatopsia este o anomalie a vederii, cauzat de absena sau de dereglarea funcional a celulelor
fotoreceptoare. Persoanele cu discromatopsie prezint tulburri ale vederii colorate. Lipsa percepiei culorilor,acromatopsia,este
rezultatul lipsei conurilor. Majoritatea persoanelor cu probleme de percepie a culorilor pot identifica anumite culori, n foarte puine
cazuri pacienii ne fiind capabili s recunoasc nici o culoare, ci vd doar nuane de gri, alb i negru. Dicromazia const
n perceperea a dou culori: dac pacientul nu percepe culoarea roie avem de-a face cu protanopie,dac nu este perceput verdele
ne referim la acel tip de dicromazie ca fiind deuteranopie, iar n cazul absenei culorii albastre avem tritanopie. Conform teoriei
tricromatice a vederii colorate(Young,Maxwell, Helmholtz) orice culoare se poate obine prin combinarea a trei culori.
Discromatopsiile sunt, n general, transmise genetic caz n care ambii ochi sunt afectai, aceste tulburari fiind
ireversibile i netratabile, neputndu-se ns agrava.Discromatopsiile pot fi dobndite ca urmare a unor boli (de exemplu, cataracta
care const n opacifierea parial sau total a cristalinului)i traumatisme ale ochiului sau pot s apar cu naintarea n vrst.
Discromatopsiile dobndite pot fi unilaterale sau asimetrice (unul dintre ochi este afectat mai puternic). Acestea pot fi tratate, n
funcie de cauz, prin intervenie chirurgical(n cazul n carecataracta a produs discromatopsia respectiv), prin oprirea
medicamentelor care au cauzat tulburareade vedere, prin recomandarea folosirii lentilelor de contact colorate sau a lentilelor
antireflex (celulelecu bastona funcionnd mai bine la lumin mai slab).Testarea pacienilor const n recunoaterea culorilor i a
denumirii acestora: subiectului i secere s priveasc un aa-numit pattern care este un ptrat cu puncte colorate care realizeazo
liter sau un numar i s recunoasc imaginea alctuit din punctele colorate (testul Ishihara). Cei cu vedere cromatic intact pot
recunoate aceste pattern-uri, persoanele suferind de discromatopsie nu vor recunoate sau vor identifica doar anumite litere sau
cifre.Discromatopsiile pot afecta dezvoltarea cognitiv(un copil cu rezultate slabe va trebui consultat i de un oftalmolog) dar pot
limita i opiunile profesionale.
Fenomenul de dispersie consta in descompunerea luminii albe in spectrul de culori intre rosu si violet.Procesul depinde de
variatia cu lungimea de unda a indicelui de refractie al materialului dispersiv.O radiatie alcatuita din unde electromagnetice, avand o
singura lungime de unda, este numita radiatie monocromatica.In domeniul vizibil lumina, astfel alcatuita, este perceputa de ochi ca
o culoare spectrala.Culorile din spectrul luminii albe sunt cuprinse intre 400nm (violet) si 750 nm (rosu).
Senzatia de culoare nu poate fi explicata insa prin marimile fizice pe care le utilizeaza fizicianul in descrierea
luminii.Culoarea in sine nu spune nimic despre lungimea de unda.Nu este adevarat ca perceperea culorii verzi, de exemplu se
datoreste intotdeauna radiatiei de 520 nm.De la obiectul verde provin radiatii care sunt de fapt un amestec de radiatii
monocromatice de toate lungimile de unda, desigur de intensitati diferite, cele de la mijlocul spectrului fiind probabil cele mai
intense.Pentru a explica in (fig 65) este redata compozitia spectrala a unei radiatii percepute ca fiind verde.

Fiecare punct reprezinta intensitatea unei radiatii componente care are lungimea de unda cuprinsa intr-un interval de 10
nm corespunzator absciselor respective.Din grafic rezulta o mare diversitate de caracteristici fizice ce nu pot fi detectate de ochiul
omului care percepe doar o singura culoare.Culoare nu este reflectata subiectiva simpla a unei radiatii de o anumita lungime de
unda , ci ceva mult mai complex ea este rezultatul unui proces psihologic.Relatiile intre atributele fizice si psihologice ale luminii
sunt cunoscute sub numele de legile lui Hermann Grassmann, care a reusit sa le exprime matematic intr-un mod foarte ingenios.
Aparent, relatia intre lungimea de unda a radiatiei vizibile si senzatia de culoare trebuie sa fie aceeasi ca intre lungimea
de unda a sunetului si senzatia de inaltime, dar intrucat mecanismele de percepere ale imaginii si sunetului sunt atat de diferite, si
exista foarte multe diferente.
Esential este ca urechea receptioneaza un sunet complex prin analizarea fiecarei componente in functie de frecventa sa
prin rezonatorii fibrosi ai melcului.Radiatia electromagnetica interactioneaza cu ochiul la nivelul retinei prin intermediul celor doua
tipuri de receptori, bastonasele si conurile.Prima categorie raspunde numai la caracteristicile fizice ale radiatiei legate de
intensitate.Bastonasele nu reactioneaza in functie de lungimea unda.Cea de a doua categorie este sensibila prioritar la lungimea de
unda a radiatiei.Exista trei feluri de conuri, fiecarui tip fiindu-i caracteristic un anumit tip de pigment pe care celulele de aceasta
categorie il contin.Cu alte cuvinte in privinta lungimii de unda, radiatia poate actiona doar prin trei componente care avand
lungimile de unda corespunzatoare necesare interactiunii cu cei trei pigmenti existenti in conuri, determina stimulii si declanseaza
semnale care contribuie la sintetizarea senzatiei de culoare.
Lumina provenita de la trei proiectoare care emit fascicule de lumina monocromatice, rosie, verde si albastra da regiunea
in care cele trei fascicule se intersecteaza culoarea alba, iar in domeniile de suprapunere rosu-albastru, albastru-verde si verde rosu
apar respectiv culorile violet, albastru deschis varzui si galben , iar culorile albastru si galben amestecate dau verde.
Ipoteza compunerii unei senzatii de culoare din suprapunerea a trei nuante constituie punctul de plecare al teoriei
tricromatice a lumii.In baza experimentala a acestei teorii trebuie incluse observatiile seculare pastrate prin traditie orala sau scrisa
experienta provenind de la omul de rand sau de la meseriasii si artistii care s-au ocupat sau i-au interesat culorile, amestecurile de
culori si combinarea lor.
Experimentele fiziologice conduc la adoptarea ipotezei ca in conuri exista trei feluri de pigmenti.In special din
experimentele cu subiectii care prezinta diferite forme de daltonism s-au putut deduce culorile la care reactioneaza pigmentii
conurilor care au putut fi izolati prin analize chimice de mare finete abia relativ recent.
Prima lege a lui GRASSMANN afirma ca ochiul percepand culoarea distinge trei caracteristici fiziologice ale ei :nuanta,
stralucirea si saturatia.Pentru a intelege mai usor cele trei caracteristici fiziologice alese de Grassmann, imaginam urmatorul
experiment.Una dintre cele doua plaje (campuri) alaturate (1 si 2 fig 66) este iluminata cu un fascicul provenit de la proiectorul M.

Filtrul acestui proiector poate fi schimbat pentru ca pe camp sa apara o anumita culoare care este folosita ca martor
pentru comparatie.Pe cea de-a doua plaja se proiecteaza simultan fascicule colorate date de proiectoarele P1, P2, P3.Cele doua
campuri 1 si 2 pot fi astfel privite si comparate in acelasi timp.
Caracteristicile alese de Grassmann sunt :
Nuanta este caracteristica, atributul, petei de lumina, rosii de exemplu de pe ecran , prin care acestea se deosebeste de
pata verde sau albastra.
Pentru aceeasi nuanta a filtrului pus in fata proiectorului care are ca sursa de lumina un bec putem obtine variind
intensitatea curentului de alimentare, modificarea intensitatii fasciculului luminos emis de bec.Operatia este curent efectuata la
proiectoarele salilor de spectacol in cazurile in care scena trebuie luminata din ce in ce mai intens sau mai slab.Astfel stralucirea
petei de culoare se mareste sau se micsoreaza.
Este cel mai convenabil sa se compare doua campuri iluminate cand acestea sunt plasate alaturat.Prin aceasta metoda,
eroarea in aprecierea identitatii senzatiei de culoare este cea mai mica.In acest loc este bine sa subliniem ca prin aceasta metoda
de zero nu se analizeaza in ce consta senzatia de culoare pentru un subiect.Se cerceteaza in ce conditii doi stimuli sunt
indiscernabili, adica sunt de nedeosebit.Legile descoperite au un caracter static, deoarece se refera la corelatii considerate valabile
pentru cea mai mare parte a subiectilor, corelatii considerate pentru acest motiv normale.Abaterile sunt denumite anomalii.
Prin saturatie cea de-a treia caracteristica a culorii, se intelege, pentru o nuanta oarecare, densitatea acesteia.Daca spre
exemplu peste pata de culoare rosie se suprapune lumina alba ( a unui proiector care nu are filtru) se obtine o slabire a rosului, pata
aparand de culoarea roz.Daca intensitatea spotului luminos alb aruncat pe ecran peste spatiul rosu este slaba, rozul este intens si
apropiat de rosu (este mai saturat).Marind intensitatea luminii albe scade saturatia, sa privim o revista colorata, examinand cu o
lupa o fotografie care contine varietati de rosu.Vom observa ca fiecare pata de culoare este alcatuita din puncte rosii, iar petele mai
saturate au o densitate mai mare de punctele rosii.
Este posibil ca toate cele trei atribute ale culorii sa fie obtinute prin combinarea a numai trei culori pe care le putem numi
primare.Se regleaza intensitatile fasciculelor primare, rosu (720 nm), verde (520(nm) si albastru (420), provenite de la proiectoarele
P1, P2, SI P3, astfel ca prin suprapunere pe plaja 2 sa se realizeze culoarea martor proiectata de pe plaja 1.
Convenim sa notam valorile intensitatilor celor trei fascicule prin literele X, Y, Z, acestea corespundand valorilor a trei
stimuli care suprapusi creeaza ochiul nostru aceeasi senzatie de culoare ca si culoarea martor.Aceeasi culoare poate fi obtinuta si cu

alta combinatie de stimuli.Astfel pentru un triplet de culori de baza se formeaza un triplet de numere x, y, z, numite coordonatele
cromaticitatii.

Ele reprezinta raportul intre intensitatea luminoasa a unui stimul de intensitate luminoasa totala a celor trei stimuli ,

contributia fractionala a fiecaruia la alcatuirea culorii dorite.Se observa ca marind intensitatea fiecarui stimul de un numar k de ori
se obtin aceleasi coordonate ale cromaticitatii culorile realizate pentru orice k diferind numai prin stralucire, prin luminozitatea
lor.Rezulta ca diferitele culori au aceasi nuanta si aceeasi saturatie.Acest fapt poate fi verificat experimental.Se incearca si se
realizeaza pe plaje alaturate culoarea identica monstrei.Se maresc de 3 ori intensitatile fasciculelor provenite de la P1, P2, si P3,.Se
obtine aceeasi culoare, dar de o alta stalucire.Marindu-se de trei ori intensitatea fasciculului martor, se ajunge din nou la identitatea
senzatiilor date de cele doua plaje.
Intrucat exista relatia evidenta rezulta ca numai doua coordonate sunt independente, ceea ce inseamna ca numai doua
valori sunt esentiale in experimentarea cromaticitatii.
x+y+z =1
Cromaticitatea poate fi reprezentata intr-un sistem de coordonate, de exemplu x si y.
Nuantele de baza, (R) rosul cu lR=720 nm, (V) verdele cu lV=520 nm, si (A) albastrul cu lA=420 nm, le reprezentam in
planul x, y prin punctele R(x=1, y=0), V(x=0, y=1), si A(x=0, y=0) (fig 67).

In acest plan, orice culoare isi are corespondentul intr-un punct al triunghiului VAR, si invers.Fie doua culori C1 si C2
corespunzatoare la doua puncte C1 si C2 (fig 67).Legea a doua a lui Grassmann afirma ca orice culoare care se poate obtine din C1
si C2 isi are imaginea intr-un punct de pe segmentul C1 C2.De exempu culorile de pe latura VR pot fi obtinute din amestecul intre
verde si rosu prin variatia raportului intensitatilor lor reciproce.Culoarea C1 poate fi deci combinata cu o alta culoare, C2, pentru a
da o noua serie de culori C, dintre C1 si C2 , iar raportul lungimilor segmentelor C1C si CC2 arata in ce raport intra in amestec cele
doua culori C1 si C2 , pentru a da C.
Aceeasi culoare C poate fi obtinuta din oricare pereche de culori din triunghiul VAR al carei segment trece prin C, de pilda
C3 si C4 desi cele doua combinatii, C1C2 si C3C4, corespunzatoare lui C, s-ar putea sa nu aiba aceeasi compozitie spectrala.
Observam ca o alta culoare, C5 poate fi obtinuta atat din C1 si C2 cat si din C3, C4 si C2(deoarece C este obtinut din
primele doua).
Legea a treia poate fi privita ca o prioritate de adivitate a culorilor de acelasi fel.Ea poate fi exprimata prin propozitia :daca la culori
egale se adauga culori egale se obtin culori egale.Sub aceasta forma putem scrie si opera cu agalitati care contin marimi cu aceasta
semnificatie.
Nu orice culoare poate fi obtinuta din trei culori diferite.In acest caz una dintre cele trei culori care se compun este obtinuta prin
amestec in care intervine culoarea martor.In aceste cazuri, intensitatilor celor trei culori sunt variate cu scopul de a gasi cele doua
culori care s-au amestecat dand culoarea in cauza.Cele trei culori se gasesc pe aceeasi linie a graficului.
Se mai observa ca trasand un triunghi oarecare, toate punctele lui interioare sunt corespunzatoare tuturor culorilor care se pot
forma cu cele trei culori reprezentate prin varfurile sale.
Din rosu (X), galben (M), si albastru (Y) nu se poate obtine verde (Z), intrucat verdele combinat cu rosu da galben.Folosindu-ne de
egalitatea simbolica la care ne da dreptul axioma adunarii putem scrie Y+Z=M+Y, de unde X+Y+Z=M.
Daca pentru nici o valoare a lui X,Y,Z nu se reuseste formarea culorii martor(M), se incearca sa se proiecteze peste aceasta lumina
data de una din culorile primare, de exemplu X.Daca reuseste sa se formeze una din celelalte doua culori, valorile stimulilor sunt
-X,Y,Z.Daca X este formata prin proiectarea pe culoarea martor a altor doua, Y si Z atunci valorile stimulilor sunt X, -Y, -Z.Valorile
negative arata ca din combinatia stimulilor, care sunt afectati de semn, cu martorul, rezulta cea care nu poarta semnul minus.Astfel
se vede in general ca orice culoare poate fi alcatuita prin amestecul a altor trei culori, cu conditia ca sa nu fie toate coliniare in
graficul lui Grassmann , ceea ce inseamna ca nici una nu este combinatia celorlalte doua.
Sistemul stabilit de Comitetul International al Iluminarii elimina utilizarea valorilor negative ale tristimulilor.Acest lucru poate fi
realizat prin utilizarea unei reprezentari conventionale a culorilor spectrale(fig 68), reprezentare pentru care sa obtinut un acord
international.In raport cu reprezentarea in planul coordonatelor cromatice triunghiul VAR este inlocuit cu un alt triunghi curbiliniu
care ocupa aproximativ acelasi domeniu.Se observa ca varfurile V, A, R, se muta din punctele de coordonate (0, 1), (0 , 0 ), si (1, 0 )
in alte puncte.

Sa facut acest lucru pentru ca orice culoare poate fi exprimata prin coordonate cromatice pozitive, dar deoarece, asa cum
s-a mai vazut, trei culori reale nu pot forma toate culorile spectrului numai cu coordonate pozitive, coordonatele reprezentarii CIE
constituie de fapt o reprezentare arbitrara aplicata prin conventie internationala.
Toate culorile spectrale se afla pe curba si toate culorile se gasesc in interiorul domeniului inchis.Culorile din interiorul
triunghiului VAR sunt si in interiorul triunghiului curbiliniu VAR, iar mecanismul de formare a culorilor descris acolo ramane valabil si
aici.Se observa ca triunghiul curbiliniu il include pe cel cu laturi drepte.
Punctul interior C corespunde albului de referinta, albul zilei de amiaza.Culorile complementare se afla la intersectia triunghiului
curbiliniu cu oricare dreapta care trece prin C.De exemplu culorile spectrale cu l1=480 nm, si l2=580nm.Unind C cu un punct de pe
curba se obtin toate culorile intre alb si culoarea spectrului intr-o scara in care saturatia descreste spre C.Nuanta sau culorile
spectrale variaza de-a lungul curbei.
Luand trei culori de baza, obtinem un triunghi in diagrama CIE.Combinand aceste culori se pot obtine toate culorile situate in
interiorul triunghiului.Maximum ce se poate obtine este suprafata VAR si este evident ca ramanerea unor regiuni in afara ilustreaza
faptul ca nici o combinatie de trei culori nu poate reproduce toate culorile.Alegerea unui triplet inseamna un sistem particular.In
fotografie, televiziune si poligrafie exista numeroase moduri de alcatuire a sistemelor particulare.
Sa presupunem ca la tipografie se doreste reproducerea unei fotografii in culori.Se fotografiaza originalul de trei ori cu trei filtre
diferit colorate, rezultand trei negative, sa spunem, rosu(magenta), galben si verde(cian).Se expun pe rand trei placi de lumina
trecuta prin fiecare din aceste negative.Placile au calitatea de a retine cerneala tipografica sub forma de puncte pe suprafetele
impresionate de lumina.La acestea se mai adauga o placa pentru culoarea neagra, pentru detalii si contrast.Foaia de hartie este
tiparita de patru ori in cele patru culori.Incercati sa priviti o fotogratie colorata dintr-o revista cu ajutorul unei lupe.Veti observa ca de
fapt ea este alcatuita din puncte colorate in cele trei culori, plus negru.
Diagrama CIE da posibilitatea descrierii anomaliilor de percepere a culorilor, observate de foarte multa vreme.
Statistic vorbind, 7-9% dintre barbati si numai 0,5% dintre femei nu vad normal culorile, datorita gradului diferit de sensibilitate la
schimbarea acestora.Ei raman insa in cadrul regulei de a forma culorile din trei culori primare.Exista insa oameni la care culorile se
formeaza numai in doua culori primare.Anomalia se numeste dicromatism, iar subiectii dicromatici sau tricomati anormali.
Pe baza diagramei CIE se poate descrie dicromatismul, afectiune datorita absentei unuia din pigmetii existenti in conuri.
Din analiza unor anomalii se obtin curbele de absorbtie ale celor trei pigmenti retinieni in functie de lungimea de unda.Cercetarile
noi nu au permis insa construirea unei teorii coerente asupra pigmentilor din conuri, dar culorile pigmentilor din aceste celule au fost
deduse din determinarile facute cu subiecti anormali prin metoda proiectoarelor.
Dezvoltarea acestui subiect a parut poate in unele locuri oarecum indepartata de problemele biofizice.A fost insa numai o parere
deoarece lucrurile prezentate trebuie interpretate in sensul ilustrarii eforturilor facute pentru corelarea unor cunostinte de fizica si
matematica in scopul descifrarii mecanismului vederii in culori.Desigur ca multe idei par frumoase si multe rezultate
promitatoare.Oricum, putem spune ca intelegem ceva din acest complex proces si mereu apar fapte pe care nu le putem explica
multimitor cu teoria pe care o avem la indemana.Si poate ca aici este bine sa amintim ceea ce scria E. Schrodonger, ca materia
vie cu toate ca nu eludeaza legile fizicii asa cum au fost stabilite pana acum , poate sa implice alte legi ale fizicii, dar care o data
revelate vor deveni o parte la fel de esentiala a acestei stiinte ca si primele .S-ar putea insa sa fim inca nepregatiti sa atacam
definitiv aceasta problema a formarii senzatiei de culoare.

Referine Bibliografice

Linkuri:
http://www.dyschroma.com/vcr3.html

https://www.scribd.com/doc/106057720/Vederea-in-Culori

https://www.scribd.com/doc/29247893/8-Biofizica-Analizorului-Vizual-MG

http://www.scritub.com/biologie/biofizica/ELEMENTE-DE-BIOFIZICA-ANALIZOR235217235.php