Pornind de la definiia oferit de G. Clinescu subliniez importana cercetrii mele asupra basmului popular romnesc, el fiind o oglindire indirect,
codat prin imagini i simboluri, a vieii romneti.
Prin intermediul tehnicii CADRANELE voi prezenta delimitrile conceptuale ale basmului popular.
Conceptul de basm
Basmul (din sl. basn: nscocire, scornire), numit i poveste, este alturi
de povestire, snoav i legend, una dintre cele mai vechi specii
ale literaturii orale, semnalat nc din antichitate , rspndit ntr-un
numr enorm de variante la toate popoarele.
Indiferent de tip, basmul difer de restul scrierilor fantastice,
precum nuvela, prin aceea c prezint evenimente i personaje ce posed
caracteristici supranaturale, fr a pretinde c acestea sunt reale sau
seamn cu realitatea, miraculosul din basme purtnd, astfel, numele
de fabulos i reprezentnd, de fapt, un fantastic convenional, previzibil,
ce vine n contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfurarea epic
i fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite i se manifest n
realitatea cotidian, drept o continuare a ei.
Clasificare
Dup caracteristicile personajelor, specificul i tematica aciunii,
predominana elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de via,
basmele se clasific n :
-
Origini
Trsturi distinctive
apartine folclorului literar ,prin urmare aceasta trasatura ii
imprima caracter anonim si colectiv ,oralitate.
tema-triumful binelui asupra raului
realitatea este transfigurata in fabulos
Basmul fantastic(popular)
Verosimilitatea basmului fantastic trimite spre o vreme ndeprtat, in illo tempore, cnd a
umblat Dumnzu cu Sfntu Ptru p Pmnt, cnd erau viteji cu uriei, adic ntr-un timp
mitic. Despre veridicitatea faptelor petrecute ntr-un timp att de ndeprtat i insondabil chiar
cu percepia omului modern, exist accepiunea: "nu credea nimenea, toat lumea vede c-s
bazme de pierdut vremea, poate copiii tia mai mici cred c-aa o fost. Nu, ce s crezi n
minciuni? Niciodat n-o existat oameni care s cread, chiar dac n-o tiut carte." Insera
n timpul mitic este dat de formule iniiale i finale, care fixeaz timpul narativ n care se
proiecteaz aciunea, iar la sfrit nchide aceast bucl temporal, prin revenirea n timpul
real.
Formulele pot fi diversificate, uneori foarte expresive i dezvoltate, preciznd i atitudinea
naratorului fa de faptele povestite i caracterul lor miraculos, aproape paradoxal, dar toate au
ca nucleu precizarea de ordin temporal: "A fost odat ca niciodat; c, de n-ar fi, nu s-ar mai
povesti; de cnd fcea ploporul pere i rchita micunele; de cnd se bteau urii n coade; de
cnd se luau de gt lupii cu mieii de se srutau nfrindu-se; de cnd se potcovea puricele la un
picior cu nouzeci i nou de oca de fier i s-arunca n slava cerului de ne aducea poveti: De
cnd scria musca pe perete,/ Mai mincionos cine nu crede.Sau o formul de final: "Iar eu,
isprvind povestea, nclecai p-o ea i v spusei dumneavoastr aa; nclecai p-un fus, s fie
de minciun cui a spus; nclecai p-o lingur scurt, s nu mai atepte nimica de la mine cineascult; iar desclecnd de dea, atept un baci de la cine mi-o dup a: Basm bsmuit,/Gura ia trosnit,/i cu lucruri bune i s-a umplut".Formulele mediane menin discursul narativ n
acelai timp al fabulei, fcnd conexiunea ntre secvenele narative, artnd durata,
continuitatea, deplasarea fr sfrit: "i se luptar,/ i se luptar,/ Zi de var pn sear" sau
"Zi de var/ Pn sear,/ Cale lung,/ S-i ajung."
Motive literare:
imparatul fara urmasi;
dorinta(ne)implinita;
probele (ne)depasite si aliatii traditionali;
dorul de parinti;
reintoarcerea la conditia umana sau nunta.
n prezenta lucrare mi-am propus s analizez imaginea personajului fantastic calul n basmele romneti. El fiind un personaj indispensabil n crearea
fabulosului i a lupei dintre bine i ru.
Pentru nceput mi-am propus s realizez sintez a semnificaiei i simbolisticii calului pe aren internaional.
Calul i calareul sunt intim legai. Calul ndeamn pe cel care l calarete spre inta unei taine, pentru ca el are capacitatea de a dibui umbrele sau
fantomele. Cu alte cuvinte, intuiia lumineaza ratiunea!
.
Calul-misterul zodiei
Plecand de la utilitatea sa principala, de motor al miscarii primordiale, fie sub "tutela" unui calaret fie "parte componenta" a carelor,
trasurilor, etc., Calul, ca perceptie simbolica, are de "suportat" numeroase asocieri.
El este cel care poarta in viteza fie eroul eliberator, aducator de dreptate, fie "pumnul" pedepsei intrupat in ceva amenintator sau gata de
actiune, mai mult sau mai putin gata de a purte emblema inevitabilului. Si cum omul va gandi, inainte de toate, la pericol, la implacabil, se
poate spune ca exista o credinta, inradacinata in constiinta tuturor popoarelor, potrivit careia, la origine, calul tasneste galopand, cu sangele in
vine, din bezna si necunoscutul adancurilor (fie maruintaiele pamantului, fie bezna adancurilor).
Fiu al noptii si al misterului, acest cal arhetipal este purtatorul deopotriva al vietii si al mortii, fiind legat atat de focul care nimiceste si
triumfa cat si de apa ce hraneste si ineaca.
Din aceste motive, psihanalistii au facut din cal simbolul inconstientului, arhetip foarte aproape de cel a Mamei ca memorie a lumii sau acela
al timpului, de vreme ce se leaga de tot ce poate fi asociat miscarii marilor ceasornice ale lumii, ori cel al dorintei nestavilite. Astfel, el va
deveni datorita trecerii noptii, un simbol al luminii, aparand intr-un alb vesmant plin de tot ceea ce se poate asocia slavei, incetand sa mai fie
un simbol lunar, simbol al sexualitatii, al tot ceea ce este legat de vis si divinatie.
Acum el devine simbolul instinctului stapanit, sublimat sau strunit, potrivit noii etici, cea a celei mai nobile cuceriri a omului, destinul sau
devenind fara de dubii inseparabil de cel al omului.
Forta si iuteala Calului sunt principalele calitati atribuite in Yijing. El este calarit des de Vayu, divinitatea a vantului, a elementului aer, cei opt
cai ai regelui Mu corespunzand celor opt vanturi ale zonei. In China se considera calul ca fiind un anumail tipic yang, fiind des legat de
ocrotire si longevitate (calul dragon chinez), traditie regasita si in Japonia.
Transformant perceptia de cal dragon se ajunge rapid la aspectul solar al acestuia, cand el este inhamat la carul Soarelui, alb, puternic, simbol
al frumusetii desavarsite, prin dominatia spiritului (stapanul carului) asupra simturilor. Albul stralucitor al acestuia il face sa devina si un
simbol al maretiei, fiind cel mai adesea calarit de cel numit Credincios si Adevarat (asa cum se prezinta in Apocalipsa), in el regasindu-se atat
ingerii cat si, de exemplu, Iisus Hristos si alte simboluri ale credintei - toate marile figuri mesianice calaresc asemenea cai.
Astfel, in India, se va intalni Kalki, ultimul avatar, el insusi cal care devine odata cu ascensiunea sa un cal alb, la a doua sa sosire Mahomed
calareste un cal alb, Budha va incaleca un cal alb pregatindu-se sa plece pe Marele Drum, etc.
De la aceste interpretari pana la a lua in considerare simbolistica bividiului solar nu va fi nici o problema. Calul este atributul lui Apollo, zeu
al soarelui, carul soarelui fiind tras de doi sau patru cai (pe cand cel al lunii este tras de boi), evocand deplasarea. In mod similar, Mithra urca
la cer in carul soarelui, Ilie se inalta la ceruri, etc.
Calul indian Asha (cel care razbate) este asimilat, pur si simplu, luminii, ashvinii fiind legati de ciclul cotidian al zilei si al noptii, fiind
perceputi drept doua simboluri solare care intrupeaza Dharma (legea) si Cunoasterea. Emblema tantrica a lui Bodhisattva Avalokiteshvara,
calul simbolizeaza forta harului sau, imprastiata in cele patru zari. In Bardo Thadol, Ratnasambhava, Bodha de la miazazi si simbolul solar
stau pe un tron facut din cai, simbol al frumusetii formelor.
Puterea cailor de a transporta divinitatea a indus aparitia Pegasului, a calului cu aripi, simbol al simturilor strunite de spirit, cu tot ceea ce va
urma din aparitia acestui "hibrid": el va fi asociat insasi cu soarele (Rig Veda - unde soarele este asociat fie cu un cal, fie cu o pasare fie cu un
Pegas), va fi asociat cu Boreu, Marte, calul rosu din Apocalipsa (vestitor al varsarii de sange), precum si calul razboinic, atotprezent in marile
epopei ale intregii omeniri.
Aceast cal, Pegasul, da puterea altor simboluri de a ajunge parte integranta a eroului, cum ar fi armasarii mai multor Feti-Frumosi, calul
epopeii kirghize a lui Er-Tostuk, etc., animalul capatand puteri si inteligenta care il apropie de om mai mult decat oricand.
Se poate aminti aici si de interpretarile simbolice ale Calului in directia obiceiurilor de inmormantare ale eroilor si conducatorilor (in directa
relatie cu transformarea omului in cal fie in ipostaza posedatului fie in cea a initiatului), de oamenii cai sau binecunoscutii centauri care se
regasesc in diverse ipostaze aproape in toate miturile popoarelor precum si de alte obiceiuri de genul prevestirii sau al sacrificarii calului in
baza anumitor credinte.
Nu trebuie uitat nici de o forma de existenta destul de des intalnita, cea de cal ca divinitate a apelor.
Calul constituie asadar unul din arhetipurile fundamentale pe care omenirea le-a scris in memoria vremurilor. Simbolismul lui, realmente
universal, se intinde de la lumea de jos, ca un avatar al celor trei elemente constitutive (foc, pamant si apa) dar si ca simbol lunar.
Lumea de sus il surprinde asociat cu cele trei elemente constitutive ale ei (aerul, focul si apa) dar si ca simbol solar. Astfel, calul trece cu
usurinta de la noapte la zi, de la moarte la viata, de la activ la pasiv, legand contrariile intr-o manifestare continua, fiind viata si continuitate
deasupra a tot ce reprezinta discontinuitatea vietii si mortii noastre.
Nu este greu sa sesizam ca puterile sale sunt deasupra intelegerii, el fiind Minune, si nu este de mirare de ce omul l-a sacralizat atat de des, din
preistoria pana in istorie, fiind intrecut in subtilitate si interpretare doar de sarpe.
Poate ca, din acest motiv, calul se substituie dragonului in numeroase legende chineze, de la Lisao la Si-yeou, el contribuind permanent la
cautarea Cunoasterii sau a Nemuririi (fara indoiala aceasta este cauza ca reprezentantii taoisti au luat infatisare de negustori de cai).
n continuare voi analiza imaginea personajului fantastic calul n 2 basme populare romneti : ,, Tineree fr btrnee i via far de moarte i ,,
Voi face acest lucru prin metoda notielor paralele.
Analiznd exemplele de mai sus ajungem la concluzia : Calul este personaj fabulos prezent n majoritatea basmelor, ca simbol al prieteniei dintre om i
animal, fiind cel mai apropiat i sincer sftuitor al personajului care ntruchipeaz binele. Personaj nzdrvan, cu caliti supranaturale, calul
acumuleaz funciile de iniiator i de adjutant.
Apariia sa respect un anumit tipar: la nceput este cel mai urt, jigrit i rpciugos, apoi, se transform ntr-un cal artos, cu puteri supranaturale
zboar, vorbete, deine cunotine inaccesibile eroului. n descoperirea calului de ctre erou se poate vedea o prob pregtitoare, cci iniial, feciorul l
trateaz cu dispre i cu violen. Rsplata ia forma unei lecii de via. Dup ce se transform ntr-un cal mndru, acesta l ia pe erou i zboar cu el
pn la lun i soare, nct pe acesta l trec toate grozile morii. Calul prezint tiparul prieteniei adevrate.
Tema :
BLI, 2011
Leahu Raisa