Sunteți pe pagina 1din 7

CEFALOSPORINELE

Au fost descoperite inca din 1940, cand profesorul Giuseppe Brotzu, din
Cagliari, a identificat fungul Cephalosporum acremonium, al febrei tifoide si al
brucelozei, cu care a reusit sa inhibe diverse culturi bacteriene ,folosind empiric
extrasele totale in tratamentul unor infectii cutanate.
Identificarea substantei active a fost reusita insa in 1948 in laboratoarele regale
din Oxford cu care a colaborat. Aau fost extrase :
-cefalosporina P - activa mai ales pe bacteriile gram-pozitive
-cefalosporina N - activa indeosebi pe germenii gram-negativi
-cefalosporina C - desi mai slaba antibacterian, s-a dovedit mai stabila si mai
rezistenta la penicilinaze .
Evolutia fructoasa a cercetarilor din diverse laboratoare,cu lansarea a zeci de
preparate , a impus o clasificare a lor, pe generatii ( I-a ,II-a ,III-a ,IV-a). In 1993 ca
urmare a lucrarilor Congresului International de la Stockholm , a fost propusa o noua
clasificare ,aceasta prezentand unele avantaje :
-diferentiaza de la inceput preparatele dupa calea de administrare ( parenterale si
orale )
-pentru unele se utilizeaza o orientare suplimentara dupa spectrul de activitate
antibacteriana.
Toate produsele au un nucleu comun -nucleul cefem, apropiat nucleului
penicilanic ,ambele posedand o legatura betalactam ce confera acestor produse
principala actiune antibacteriana prin acelasi mecanism celular de blacare a sintezei
peptidoglycanului din structura peretelui rigid. Proteinele de legare difera si au
afinitatii diverse de la un produs la altu ,ceea ce explica diferentele.

H
R1CONH
O

7
8

H
6
5

S
1 2
3
4

R2

COOH

ANTIBIOTICE DATE GENERALE

Antibioticele i chimioterapicele antimicrobiene reprezint medicamentele


capabile s distrug i s stnjeneasc multiplicarea microorganismelor patogene
implicate n variate boli infecioase. Au aciune antimicrobian specific i selectiv.
n doze terapeutice nu lezeaz celulele gazdei. Antibioticele sunt extrase din
mucegaiuri (ciuperci) existente n sol sau sunt obinute prin semisintez; polimixinele
i bacitracina sunt produse de bacterii din genul Bacillus, iar monobactamul
(aztreonamul) de Chromobacterium violaceum.
Chimioterapicele antimicrobiene se obin prin sintez chimic.
Antisepticele i dezinfectantele au aciune toxic neselectiv asupra
microorganismelor.
Antisepticele se aplic pe tegumente i mucoase i au aciune antiinfecioas
(efect bacteriostatic). Ele aparin uneia din urmtoarele categorii: ageni oxidani (apa
oxigenat), derivai halogenai (cloramin, clorhexidin, tinctur de iod,
hexaclorofen), fenosept, nitrat de argint, oxicianur de mercur.
Dezinfectantele au aciune bactericid puternic i sunt folosite pentru
decontamianrea mediului extern. Antisepticele n concentraii crescute pot fi folosite
ca dezinfectante.

Spectrul antimicrobian iniial cuprinde:


1. antibiotice cu spectru ngust
de tip penicilinic: antibiotice active pe coci G (+), coci G (-),
bacili G (+)
de tip streptomicinic: antibiotice active pe coci G (+), coci G (-),
bacili G (-)
2. antibiotice cu spectru larg i ultralarg, active pe coci G (+), coci G
(-), bacili G (+), bacili G (-)

Bacili G (+)

Coci G (+)

Coci G (-)

Bacili G (-)

Spectru de tip penicilinic


Spectru de tip streptomicinic
Spectru larg i ultralarg

Mecanismul de aciune este asemanator


cu al celorlalte antibiotice lactamice: creterea bacterian este inhibat prin interferarea sintezei peretelui
celular. inta primar este reprezentat de structura de legatur ntre lanurile
peptidoglicanului. Peptidoglicanii sunt lanuri polizaharidice alctuite prin alternana
NAG i NAM. ntre lanurile polizaharidice se stabilesc legturi care dau moleculei
aspect de reea (plas). Aceste structuri se inser n membrana citoplasmatic prin
aciunea unui grup de enzime care include transpeptidaze, carboxipeptidaze i
endopeptidaze. Inelul lactamic asigur penicilinelor i cefalosporinelor o conformaie
similar cu structura D-alanin-D-alanin a pentapeptidului de legatur dintre lanurile
peptidoglicanului. De aceea, -lactaminele se leag covalent de aceste enzime (i mai
ales de transpeptidaze PBPs) pe care le inhib.
Localizarea PBPs n spaiul extracelular difer ntre G (+) i G (-).
Peptidoglicanul G (+) este localizat pe suprafaa extern a celulei bacteriene, n timp
ce la G (-) cel mai extern se situeaz LPZ. Cefalosporinele trebuie deci s treac de
LPZ pentru a ajunge la PBPs.
intele PBP difer, ca tip i concentraie, de la o bacterie la alta. Cocii G (+) i
G (-) au ntre 3 i 5 PBPs. Bacilii G (-) conin 7-10 PBPs. Cefalosporinele pot avea
afinitate deosebit pentru fiecare din aceste PBPs. n concentraie joas,
cefalosporinele se leag preferenial la PBPs a G (-) bacili, determinnd formare de
filamente cu septuri.
n general, cefalosporinele sunt considerate bactericide. Rata de omorre a
bacteriilor prin cefalosporine este dependent de concentraia antibioticului.
Capacitatea bactericid maxim se observ la concentraii de antibiotic de 4 ori mai
mari dect MIC (minimal inhibitory concentration). Cefalosporinele determin o
supresie persistent a creterii bacteriene (efect postantibiotic) cu durata de cteva ore
pentru G (+) i de durat mai scurt pentru G (-). Activitatea antibacterian a
cefalosporinelor este dependent n principal de durata de timp n care concentraia
antibioticului este mai mare dect MIC.

Cefalosporinele sunt antibiotice cu structura beta-lactamica, avand


ca nucleu de baza acidul 7-aminocefalosporanic, care cuprinde un inel
dihidrotiazinic condensat cu un inel beta-lactamic.
Mecanismul de actiune este bactericid prin legarea de proteine
membranare specifice, PBP3, cu impiedicarea formarii legaturilor

transversale la nivelul polimerului peptidoglicanic din structura peretelui


bacterian si prin activarea autolizinelor bacteriene.
Rezistenta se instaleaza prin:
Scaderea permeabilitatii membranei celulare externe;
Modificarea PBP;
Inactivarea prin beta-lactamaze.
Spectrul antimicrobian este diferentiat in functie de generatia din care
fac parte:
Generatia I:
Coci G+: streptococ, pneumococ, stafilococ secretor de beta-lactamaze,
dar meticilino sensibil;
Coci G-: meningococ, gonococ;
Bacili G+: Clostridium perfringens, bacilul difteric;
Unii bacili G-: Proteus mirabilis, Klepsiella pneumoniae, E. coli.
Spectrul corespunde asocierii: ampicilina+oxacilina.

Generatia a II-a:
Coci G+: streptococ, pneumococ, stafilococ secretor de beta-lactamaze,
dar meticilino sensibil;
Coci G-: meningococ, gonococ;
Unii bacili G-:Haemophilus influenzae, inclusiv cel rezistent la ampicilina,
Proteus mirabilis, Klepsiella pneumoniae, E. coli.
Spectrul este corespunzator asocierii: ampicilina+ oxacilina+ gentamicina
+ metronidazol.

Generatia a III-a:
Grupul cefotaximei este activ pe coci G+ si G-, pe enterobacterii (cu efect
redus pe Bacterioides fragilis si pe piocianic).
Grupul ceftazidinei este activ pe bacilii G- anaerobi, inclusiv pe piocianic.
Grupul oxacefemelor (moxalactam) este activ pe Bacterioides fragilis si pe
alti germeni anaerobi.

Spectrul este corespunzator asocierii: ampicilina+oxacilina+ticarcilina


+metronidazol.
Generatia a IV-a:
Sunt active pe germenii secretori de betalactamaze, avand spectru
ultralarg, care cuprinde enterobacteriacee si alti germeni anaerobi.
Reactii adverse comune cafalosporinelor:
Reactii de hipersensibilizare manifestate prin: eruptii maculopapulare, febra. Mai rar se inregistreaza urticarie, bronhospasm si soc
anafilactic.
Reactiile alergice sunt incrucisate cu penicilinele, de aceea trebuie evitate
la bolnavii care au avut in antecedente accidente alergice la
peniciline.
Reactii hematologice. Neutropenie si trombocitopenie. Rar pot
produce hemoliza.
Produc sangerari prin tulburari de coagulare, cu scaderea
concentratiei de protrombina, ca urmare a reducerii sintezei de
vitamina K. Acest efect apare la compusii cu catena

metiltiotetrazolica: latamoxef, cefoperazona, cefotetan, cefamandol,


care inhiba carboxilaza dependenta de vitamina K. Latamoxeful are
si actiune antiagreganta plachetara..
Pentru cefalosporinele din generatia a III-a efectul se datoreaza
perturbarii florei intestinale saprofite.
Nefrotoxicitatea este mai intensa la cefaloridina (de aceea a fost
retrasa din uz) si creste in urma asocierii cu aminoglicozide.
Hepatotoxicitatea se manifesta prin cresterea transaminazelor
serice,a fosfatazei alcaline. Produc litiaza biliara reversibila la
intreruperea tratamentului.
Convulsiile apar la administrarea de doze mari, mai ales la sugari si
copii mici.
Reactii adverse gastrointestinale: greturi, varsaturi; in mod
exceptional poate apare colita pseudomembranoasa cu Clostridium
difficile, cu Candida sau cu stafilococi meticilino rezistenti.
Reactii adverse locale: flebita si durere la locul
administrarii
intramusculare.
Alte reactii adverse. Intoleranta la alcool, cu aparitia efectului de tip
disulfiram.

Clasificarea cefalosporinelor
Cu administrare parenterala

Administrare oral

GENERAIA I

Cefazolin (Kefzol)
Cefalotin (Keflin)
Cefapirin (Cefadyl)
Cefradin (Velosef)

Cefadroxil (Duricef, Ultracef)


Cefalexin (Keflex)
Cefradin (Velosef)

GENERAIA II

Cefamandol (Mandol)
Cefonicid (Monocid)
Cefuroxim (Kefurox, Zinacef)

Cefaclor (Ceclor)
Cefprozil (Cefzil)
Cefuroxim-Axetil (Ceftin)
Loracarbef (Lorabid)

CEFAMICINE

Cefmetazol (Zefazone)
Cefotetan (Cefotan)
Cefoxitin (Mepoxin)

GENERAIA III

Cefoperazon (Cefobid)
Cefotaxim (Claforan)
Ceftazidim (Fortaz)
Ceftizoxim (Cefizox)
Ceftriaxona (Rocephin)
Moxalactam

Cefdinir (Omnicef)
Cefditoren (Spectracef)
Cefixim (Suprax)
Cefpodoxime (Vantin)
Ceftibuten (Cedax)

Cefalosporinele din generatia I


- Se leaga in proportie de peste 70% de proteinele plasmatice;
- T1/2 este mic;
- Elimnarea se face renal.
Sunt utile in infectiile cu bacterii G+, rezistente la peniciline. Sunt active
dupa administrare orala. Sunt indicate in infectii usoare si medii, acute sau
recidivante in sfera ORL, infectii respiratorii, infectii ale pielii si
tesuturilor moi, infectii urinare. Substantele administrate parenteral sunt
utile pentru profilaxia infectiilor chirurgicale (interventii chirurgicale,
intra-abdominale, ortopedice, insertia materialelor protetice, etc).
In cazul infectiilor sistemice cu bacili G- sensibili se asociaza cu
aminoglicozidele.
Nu se utilizeaza in meningite deoarece nu traverseza bariera
hematoencefalica in concentratii active terapeutic.