Sunteți pe pagina 1din 3

TEMA 8 EVALUAREA REZULTATELOR SCOLARE

Metode de masurare a rezultatelor şcolare


Clasificari posibile
a) din punct de vedere al circumstantelor (conditiilor) evaluarii
- in situatii specifice de examinare (lucrari de control, teze, exemene etc)
- in afara situatiilor specifice – observarea curenta, in clasa, scoala si in afara etc,
consultarea cu alte cadre didactice, cu parintii etc.
b) dupa natura probei, acestea pot fi orale, scrise, practice, asistate de calculator
si combinate.
c) din perspectiva dimensiunii secventei de instruire ale carei efecte sunt evaluate –
probe curente
- probe de bilant
- probe aplicate la inceputul unei etape
d) in functie de factorii/persoanele care evalueaza:
- evaluare interna si evaluare externa

Examinarea orala
Avantaje – comunicare mai completă, feed-back mai rapid, se favorizează dezvoltarea
capacitatii de exprimare a elevilor, asertivitatea şi capacitatea de persuasiune a acestora,
importante şi pentru viaţa socială…
Dezavantaje – obiectivitate mai scăzută, din cauza multitudinii de variabile – starea de
moment a evaluatorului (şi a evaluatului), gradul diferite de dificultate a întrebărilor puse,
etc., timp mai mare…
Examinarea scrisa
Avantaje – grad mai mare de obiectivitate (mai ales în condiţii de anonimat),
cuprinderea unui număr mai mare de elevi, raportarea problemelor la un criteriu unic de
validare, avantajul unor elevi mai timizi (dezavantajaţi de evaluarea orală)
Dezvantaje – feed back mai slab – unele erori sau neîmpliniri nu pot fi sesizate şi
eliminate operativ de profesor…
Criterii de apreciere prin probele scrise (dupa D.Muster)
- fondul - continut, mod de prezentare
- forma - stil, ortografie, prezentare grafica
- factorul personal - originalitate, sensibilitate
Examinarea prin probe practice, poate fi, in functie de specific:
- la educatie fizica: baremuri precise
- la lucrari practice, de laborator – operatii si actiuni mai concrete: utilizarea,
manuirea etc
- la ateliere - executia unei operatii etc.
Metode alternative de evaluare
Studiul de caz – metoda utilizata mai frevent in predare-invatare poate fi folosita si ca
metoda de evaluare; se realizeaza in principal prin elaborarea, prezentarea si dezbaterea
cazului implicat.
a) Fisa pentru activitatea personala a elevilor – care imbina functia de organizare a
invatarii personale cu cea de evaluare
b) Investigatia – de asemenea o proba cu functie atat de invatare cat si de evaluare –
are la baza documentarea, observarea, experimentarea etc
c) Observarea curenta a comportamentului elevilor – un produs al interactiunii
profesor-elevi, cu posibilitatea de a surprinde apecte variate ale rezultatelor scolare
(cunostinte, capacitati, competente…)
d) Raportul de evaluare (portofoliul) – este mai degraba o metoda de valorizare a
datelor obtinute prin evaluari realizate; are in vedere toate produsele realizate de
un elev si in acelasi timp progresul realizat de la o etapa la alta…
f) Evaluarea cu ajutorul calculatorului
Avantaje
- elimina subiectivismul
- creste increderea elevilor - in profesor, in sine
- cresc sansele de autoevaluare
- se realizeaza o evidenta si o gestiune mai buna evaluarii…
Cum putem optimiza E – la verificari curente si examene:
- eliminarea sau reducerea factorilor perturbatori
- elaborarea de obiective pedagogice adecvate
- instrumente adecvate de evaluare
- utilizarea a cat mai multe probe curente;
- diversificarea si combinarea metodelor de evaluare
- utilizarea constanta a probelor scrise
- dezvoltarea capacitatii de autoevaluare etc.

Aprecierea rezultatelor scolare


Consideraţii generale
Aprecierea – a doua etapa fundamentala a evaluarii, dupa masurare – este in esenta un
act de valorizare, care exprima o atitudine axiologica, care presupune raportarea la obiectul
aprecierii, la anumite criterii si la modul de realizare a aprecierii.
Obiectul aprecierii – ce anume este supus valorizarii?
Este necesara distinctia dintre rezultate, performante si competente (Radu, 2004)
Daca rezultatele se identifica cu schimbarea produsa de invatarea scolara, sunt efectele
instruirii, performantele reprezinta un anumit nivel al rezultatelor, sub aspect cantitativ si
calitativ, un rang pozitiv de apreciere.
Competenta presupune demonstrarea abilitatii (priceperii), capacitatea de a o aplica,
ceea ce se poate aprecia mai ales in viata reala.
Criteriile de apreciere, termenii de referinta reprezinta o problema esentiala a
evaluarii, disputata si controversata. Cele mai utilizate modalitati criteriale sunt:
a) Raportarea la norma – performantele posibile asteptate – se realizeaza mai ales in
cadrul evaluarilor realizate prin teste standardizate, in contextul examenelor
nationale. In acest caz vorbim de raportarea la un grup scolar larg, identificabil
prin anumite caracteristici comune: varsta, nivel de scolaritate, conditii
asemanatoare de instruire. Se poate face raportarea si la un grup concret (o
anumita clasa) care poate insa prezenta variatii fata de populatia larga.
b) Raportarea criteriala, legata dupa unii autori mai ales de obiective – obiectivele
terminale ale activitatii devin termeni de referinta in aprecierea rezultatelor
elevilor;
c) Evaluarea de progres – criteriul de baza sunt rezultatele anterioare ale
fiecarui elev, potentialul lui individual. Este o modalitatate stimulativa pentru
multi elevi (cei cu perioade de insuccese si apoi cu reveniri - investitie de incredere –
cei care nu fac suficient efort etc)
In practica se recomanda utilizarea combinata a celor trei abordari.
Modul de realizare (si comunicare) a aprecierii – poate fi foarte variat, nuantat;
modalitatea depinde in mare masura de evaluator, poate fi neutra sau partizana, se poate face
si de alt evaluator, de calculator…

Modalitati/sisteme de apreciere
Aprecierea rezultatelor se poate face:
 propozitional - printr-o scară de expresii verbale (in esenta de acord/dezacord) – se
realizeaza in interactiunea curenta a profesorului cu elevii)
 prin simboluri – note, litere, culori sau alte simboluri; este cea mai frecventa modalitate,
mai ales prin numere sau litere; caracteristicile notarii se refera la:
- intindere, respectiv numarul de valori 10 (Romania, Finlanda s.a.), 7 (Norvegia), 6
(Germania si Elvetia), 5 (Rusia); peste 10: Danemarca (13), Grecia si Franta cu
20); exista si scale cu 2 trepte (admis/respins)
- marimea segmentelor scalei – legate de aprecierea reusitei si a nereusitei
(la noi de pilda se utilizeaza in mod real note de la 3-10, mai putin 1 si 2)
Aprecierea prin litere (scale de 6-7 trepte, de regula de la A) este specifica sistemelor
scolare anglo-saxone; in SUA este corelata cu punctajele obinute la testele standardizate…
 prin calificative (la ciclul primar la noi); se coreleaza cu descriptorii de
performanta:
• F. Bine – invatarea deplina, cunostinte, capacitate de operare, autonomie
• Bine – palierul credit – corespunde, ofera garantia unor progrese
• Satisfacator – palierul prag, minim acceptabil
• Nesatisfacator – palierul inacceptabil - insucesul
 Nonverbal
 Prin clasificare – evaluarea de bilant exprimata in media generala
 Prin raport de evaluare – realizata de profesor cu concursul profesorilor clasei
(la noi Caietul de evaluare al elevului, la ciclul primar – un soi de potret scolar…
Aprecierea, judecarea rezultatelor şcolare se concretizează in sistemul romanesc prin
notare. Putem defini notarea ca un act didactic de ataşare a unei etichete, a unui semn la un
anumit rezultat al învăţării (Psihopedagogie, Polirom, Iaşi 1998, pg.182).
Landsheere (1975) definea nota ca o apreciere sintetică ce traduce evaluarea unei
performanţe în domeniul învăţământului.
Funcţiile notei (după Vasile Pavelcu, 1976):
- rol de informare, pentru elevi, profesori şi părinţi
- rol de reglare a procesului de învăţământ
- rol educativ (formativ) prin interiorizarea aprecierii
- de catalizator al unui nivel optim de aspiraţii al elevului
- rol terapeutic, dinamizator, pentru anumite cazuri – prin acordarea de puncte în
plus
- rol patogen, mai ales în situaţiile de insucces, când nota induce stress şi disconfort
psihic la elev…