Sunteți pe pagina 1din 8

Curs de pedagogie 2008-2009, Anul II, Semestrul I

Teoria si metodologia instruirii si evaluarii

TEMA 8 EVALUAREA REZULTATELOR SCOLARE

Structura
Ce sunt si cum evaluam rezultatele scolare?
Functii ale evaluarii rezultatelor scolare
Metode de masurare a rezultatelor şcolare
Aprecierea rezultatelor scolare
Factori perturbatori ai evaluarii prin notare
Implicaţii etice ale evaluarii rezultatelor şcolare – in etapa aprecierii

Ce sunt si cum evaluam rezultatele scolare?

Ele reprezinta o realitate complexa, au in vedere efecte ale activitatii de instruire


scolara destul de diferite, prin natura lor.
Tipuri de rezultate si accente in evaluare
Tipologia rezultatelor scolare poate fi abordata din mai multe perspective.
 din punct de vedere al obiectivelor educationale, care la randul lor sunt
diverse;
o poate fi o perspectiva a laturilor personalitatii umane (cognitive,
afective, psihomotorii) – perspectiva dificila si complexa din punct
de vedere al evaluarii...
o din punctul de vedere al ordonarii ierarhice a obiectivelor in clase
comportamentale:
 obiective care privesc stocarea (memorizarea) si
capacitatea de redare (memorie reproductiva) a informatiei
 obiective care privesc capacitati de a opera cu informatiile
dobandite; fiecare dintre acestea presupune mai multe tipuri
de rezultate:
o pe ansamblu se structureaza ca tipuri de rezultate scolare:
 cunostinte acumulate (date, fapte, concepte, definitii,
formule, teoreme etc); evaluarea din perspectiva dominanta
a cunostintelor se va detalia mai jos (metode de evaluare)
 capacitati de aplicare a cunostintelor; in sinteza metodele
si tehnicile pot fi cuprinse in doua proceduri:
• evaluarea procesului de aplicare, care presupune
trei operatii premergatoare:
o descompunerea activitatii practice in actiuni
si operatii componente
o stabilirea indicatorilor (obiectivele
masurarii)
o stabilirea elementelor masurabile ale
fiecarui indicator
* evaluarea rezultatului (produsului) – stabilirea

1
unor indicatori privitori la insusirile pe care
trebuie sa le intruneasca produsul
* evaluarea proiectului – varianta intermediara ...
 capacitati intelectuale generale (a face operatii logice, a
rationa, a argumenta, a interpreta, a fi creativ etc) –
dificultati si provocari mari pentru evaluator...
Aceste tipuri de rezultate se pot prezenta la diverse niveluri de realizare
(performante), ele pot include atat efecte teoretice cat si practice ale activitatii
scolare, fiecare dintre ele poate fi divizata in subcomponente.
 din perspectiva evaluarii competentelor elevilor; ce inseamna
competenta? Multe opinii prezinta ca note definitorii ale acesteia:
o insusire, abilitate identificata prin punerea in lucru (efectiv) intr-
un anumit domeniu de viata;
o capacitatea de a rezolva o problema intr-un context dat.
o capacitatea individuala de a realiza sarcini coerente intr-un
anumit contex (OCDE)t.
Din perspectiva internationala si europeana se accentueaza importanta
competentelor de comunicare si de lucru in echipa.
Dupa Meyer (2000) competentele nu pot fi masurate direct, ele sunt in mare
masura invizibile pentru evaluator, daca programele nu au fost concepute in aceasta
maniera (prin accentuarea competentelor si nu a cunostintelor sau capacitatilor). Se pot
evalua insa rezultatele, urmele vizibile ale competentelor.

Functiile evaluarii, cu referire la rezultate scolare ale elevilor


• de constatare, apreciere a progresului predarii-invatarii, a rezultatelor acestuia
• de diagnosticare a cauzelor care au dus la eventuale rezultate sub aşteptări
• de predictie - prognostic si orientare a necesităţilor viitoare ale elevilor sau
instituţiilor şcolare
• de decizie - asupra orientarii si integrării unui elev într-o anumită formă ori
nivel de pregătire şcolară
• formativ-educativă (pedagogică) = motivarea, stimularea (elevilor dar si a
cadrelor didactice), conştientizarea posibilităţilor (în orientarea spre o carieră
şi evidenţierea problemelor în atenţia profesorului
• sociala, de informare a familiei şi comunitatii, privind stadiul şi evoluţia
pregătirii şcolare.

Metode de masurare a rezultatelor şcolare


Clasificari posibile
a) din punct de vedere al circumstantelor (conditiilor) evaluarii
- in situatii specifice de examinare (lucrari de control, teze, exemene etc)
- in afara situatiilor specifice – observarea curenta, in clasa, scoala si in afara
etc, consultarea cu alte cadre didactice, cu parintii etc.
b) dupa natura probei, acestea pot fi orale, scrise, practice, asistate de calculator
si combinate.
c) din perspectiva dimensiunii secventei de instruire ale carei efecte sunt
evaluate – probe curente

2
- probe de bilant
- probe aplicate la inceputul unei etape
d) in functie de factorii/persoanele care evalueaza:
- evaluare interna si evaluare externa

Examinarea orala
Avantaje – comunicare mai completă, feed-back mai rapid, se favorizează
dezvoltarea capacitatii de exprimare a elevilor, asertivitatea şi capacitatea de persuasiune
a acestora, importante şi pentru viaţa socială…
Dezavantaje – obiectivitate mai scăzută, din cauza multitudinii de variabile –
starea de moment a evaluatorului (şi a evaluatului), gradul diferite de dificultate a
întrebărilor puse, etc., timp mai mare…
Examinarea scrisa
Avantaje – grad mai mare de obiectivitate (mai ales în condiţii de anonimat),
cuprinderea unui număr mai mare de elevi, raportarea problemelor la un criteriu unic de
validare, avantajul unor elevi mai timizi (dezavantajaţi de evaluarea orală)
Dezvantaje – feed back mai slab – unele erori sau neîmpliniri nu pot fi sesizate şi
eliminate operativ de profesor…
Criterii de apreciere prin probele scrise (dupa D.Muster)
- fondul - continut, mod de prezentare
- forma - stil, ortografie, prezentare grafica
- factorul personal - originalitate, sensibilitate
Examinarea prin probe practice, poate fi, in functie de specific:
- la educatie fizica: baremuri precise
- la lucrari practice, de laborator – operatii si actiuni mai concrete: utilizarea,
manuirea etc
- la ateliere - executia unei operatii etc.
Metode alternative de evaluare
Studiul de caz – metoda utilizata mai frevent in predare-invatare poate fi folosita
si ca metoda de evaluare; se realizeaza in principal prin elaborarea, prezentarea si
dezbaterea cazului implicat.
a) Fisa pentru activitatea personala a elevilor – care imbina functia de
organizare a invatarii personale cu cea de evaluare
b) Investigatia – de asemenea o proba cu functie atat de invatare cat si de
evaluare – are la baza documentarea, observarea, experimentarea etc
c) Observarea curenta a comportamentului elevilor – un produs al interactiunii
profesor-elevi, cu posibilitatea de a surprinde apecte variate ale rezultatelor
scolare (cunostinte, capacitati, competente…)
d) Raportul de evaluare (portofoliul) – este mai degraba o metoda de valorizare a
datelor obtinute prin evaluari realizate; are in vedere toate produsele realizate
de un elev si in acelasi timp progresul realizat de la o etapa la alta…
f) Evaluarea cu ajutorul calculatorului
Avantaje
- elimina subiectivismul
- creste increderea elevilor - in profesor, in sine
- cresc sansele de autoevaluare

3
- se realizeaza o evidenta si o gestiune mai buna evaluarii…
Cum putem optimiza E – la verificari curente si examene:
- eliminarea sau reducerea factorilor perturbatori
- elaborarea de obiective pedagogice adecvate
- instrumente adecvate de evaluare
- utilizarea a cat mai multe probe curente;
- diversificarea si combinarea metodelor de evaluare
- utilizarea constanta a probelor scrise
- dezvoltarea capacitatii de autoevaluare etc.

Aprecierea rezultatelor scolare


Consideraţii generale
Aprecierea – a doua etapa fundamentala a evaluarii, dupa masurare – este in
esenta un act de valorizare, care exprima o atitudine axiologica, care presupune
raportarea la obiectul aprecierii, la anumite criterii si la modul de realizare a aprecierii.
Obiectul aprecierii – ce anume este supus valorizarii?
Este necesara distinctia dintre rezultate, performante si competente (Radu, 2004)
Daca rezultatele se identifica cu schimbarea produsa de invatarea scolara, sunt
efectele instruirii, performantele reprezinta un anumit nivel al rezultatelor, sub aspect
cantitativ si calitativ, un rang pozitiv de apreciere.
Competenta presupune demonstrarea abilitatii (priceperii), capacitatea de a o
aplica, ceea ce se poate aprecia mai ales in viata reala.
Criteriile de apreciere, termenii de referinta reprezinta o problema esentiala a
evaluarii, disputata si controversata. Cele mai utilizate modalitati criteriale sunt:
a) Raportarea la norma – performantele posibile asteptate – se realizeaza mai
ales in cadrul evaluarilor realizate prin teste standardizate, in contextul
examenelor nationale. In acest caz vorbim de raportarea la un grup scolar
larg, identificabil prin anumite caracteristici comune: varsta, nivel de
scolaritate, conditii asemanatoare de instruire. Se poate face raportarea si la un
grup concret (o anumita clasa) care poate insa prezenta variatii fata de
populatia larga.
b) Raportarea criteriala, legata dupa unii autori mai ales de obiective –
obiectivele terminale ale activitatii devin termeni de referinta in aprecierea
rezultatelor elevilor;
c) Evaluarea de progres – criteriul de baza sunt rezultatele anterioare ale
fiecarui elev, potentialul lui individual. Este o modalitatate stimulativa pentru
multi elevi (cei cu perioade de insuccese si apoi cu reveniri - investitie de
incredere – cei care nu fac suficient efort etc)
In practica se recomanda utilizarea combinata a celor trei abordari.
Modul de realizare (si comunicare) a aprecierii – poate fi foarte variat, nuantat;
modalitatea depinde in mare masura de evaluator, poate fi neutra sau partizana, se poate
face si de alt evaluator, de calculator…

Modalitati/sisteme de apreciere
Aprecierea rezultatelor se poate face:

4
 propozitional - printr-o scară de expresii verbale (in esenta de acord/dezacord) – se
realizeaza in interactiunea curenta a profesorului cu elevii)
 prin simboluri – note, litere, culori sau alte simboluri; este cea mai frecventa
modalitate, mai ales prin numere sau litere; caracteristicile notarii se refera la:
- intindere, respectiv numarul de valori 10 (Romania, Finlanda s.a.), 7
(Norvegia), 6 (Germania si Elvetia), 5 (Rusia); peste 10: Danemarca (13),
Grecia si Franta cu 20); exista si scale cu 2 trepte (admis/respins)
- marimea segmentelor scalei – legate de aprecierea reusitei si a nereusitei
(la noi de pilda se utilizeaza in mod real note de la 3-10, mai putin 1 si 2)
Aprecierea prin litere (scale de 6-7 trepte, de regula de la A) este specifica
sistemelor scolare anglo-saxone; in SUA este corelata cu punctajele obinute la testele
standardizate…
 prin calificative (la ciclul primar la noi); se coreleaza cu descriptorii de
performanta:
• F. Bine – invatarea deplina, cunostinte, capacitate de operare, autonomie
• Bine – palierul credit – corespunde, ofera garantia unor progrese
• Satisfacator – palierul prag, minim acceptabil
• Nesatisfacator – palierul inacceptabil - insucesul
 Nonverbal
 Prin clasificare – evaluarea de bilant exprimata in media generala
 Prin raport de evaluare – realizata de profesor cu concursul profesorilor
clasei (la noi Caietul de evaluare al elevului, la ciclul primar – un soi de potret
scolar…
Aprecierea, judecarea rezultatelor şcolare se concretizează in sistemul romanesc
prin notare. Putem defini notarea ca un act didactic de ataşare a unei etichete, a unui
semn la un anumit rezultat al învăţării (Psihopedagogie, Polirom, Iaşi 1998, pg.182).
Landsheere (1975) definea nota ca o apreciere sintetică ce traduce evaluarea
unei performanţe în domeniul învăţământului.
Funcţiile notei (după Vasile Pavelcu, 1976):
- rol de informare, pentru elevi, profesori şi părinţi
- rol de reglare a procesului de învăţământ
- rol educativ (formativ) prin interiorizarea aprecierii
- de catalizator al unui nivel optim de aspiraţii al elevului
- rol terapeutic, dinamizator, pentru anumite cazuri – prin acordarea de puncte
în plus
- rol patogen, mai ales în situaţiile de insucces, când nota induce stress şi
disconfort psihic la elev…

Factori perturbatori ai evaluarii prin notare


• Efectul 'halo' - supraaprecierea sau subaprecierea rezultatelor unui elev sub
influenta impresiei generale pe care si-a facut-o in timp profesorul despre
elevul respectiv; riscurile (erorile) –
• 'Efectul bland' - tendinta de a aprecia cu indulgenta persoanele cunoscute fata
de cele necunoscute;

5
• 'Eroarea de generozitate - exigenta scazuta, note foarte mari in raport cu
nivelul de pregatire al elevului;
• 'Efectul Pygmalion' sau 'oedipian' - modificarea comportamentului elevilor
in raport de imaginea profesorului, cu privire la capacitatea sau incapacitatea
unui elev de a face fata cerintelor scolare; concept asemanator - 'neputinta
invatata';
• 'Efectul de contaminare' influentarea notarii la o disciplina de catre notele de
la alte discipline;
• 'Efectul de contrast sau de ordine' - de supraevaluare a unui elev dupa un
elev care a raspuns mai slab sau de subevaluare a unuia care raspunde dupa un
elev ce a stiut mai bine;
• 'Eroarea de tendinta centrala' - evitarea notelor foarte mari sau foarte mici;
• 'Eroarea logica' - substituirea aprecierii bazate pe obiective si continuturi
pedagogice cu criterii secundare (forma, aspecte secundare sau colaterale);
• 'Ecuatia personala a examinatorului - eroarea individuala constanta -
exigenta sau indulgenta fiecarui cadru didactic

Implicaţii etice ale evaluarii rezultatelor şcolare – etapa aprecierii


Evaluarea este un spaţiu psihopedagogic unde vigilenţa de ordin etic trebuie să
fie foarte importantă. Evaluarea nu atinge elevul doar ca persoana care învaţă – nu se
rezumă la simpla poziţionare într-o ierarhie a clasei, ci îl afectează integral ca
personalitate, pe care o influenţează asupra reprezentării (imaginii) de sine. Evaluarea
(aprecierea prin notare) nu trebui deci considerată deci un simplu act tehnic, care
sancţionează fără discuţie un act de învăţare. Notarea poate fi pentru profesor o armă
puternică, un instrument de control, de exercitare a puterii în grupul-clasă. O asemenea
utilizare are un potenţial exploziv, deoarece nu este posibilă o obiectivitate deplina în
notare. Chiar şi în situaţiile când o notă mică sancţionează pregătirea insuficientă (sau
lipsa de pregătire) a unui elev, nu în toate cazurile aceasta înseamnă şi un act de echitate.
Este posibil ca uneori un elev să nu poată învăţa la fel de bine pentru toate obiectele de
învăţământ, din varii motive: timp de reacţie mai lent, supraaglomerare cu teme acasă
(datorat poate şi unui orar neechilibrat (cu anumite zile mai încărcate), etc.
Evaluarea (măsurarea) prin notare a rezultatelor învăţării la elevi are aşadar o
puternică încărcătură etică şi filosofică – care ar trebui să se regăsească şi în formarea
cadrelor didactice. Pentru a gestiona evaluarea într-o pedagogie a diversităţii si echitatii,
educatorul are nevoie de o (nouă) viziune, de o concepţie asupra evaluării. Evaluarea este
probabil partea cea mai complexă, de mare responsabilitate, a demersului pedagogic, în
consecinţă trebuiesc foarte bine analizate si apreciate premisele, anticipate consecinţele.
Cerinţe metodologico-practice de bază care se pun în faţa cadrelor didactice din
acest punct de vedere sunt:
- A nu se confunda persoana cu cel ce învaţă – educatorul trebuie să
aibă grijă ca pe durata evaluării să nu exprime judecăţi de valoare asupra personalităţii
acestuia, ci doar să se rezume la măsurarea comportamentului de persoană care învaţă,
respectiv la rezultatele acestui proces; în anumite tări – ca de pildă în SUA dar si in tari
europene - este interzis a se face publice notele sau a se face remarci personalizate asupra
temelor şcolare. Fiecare elev trebuie considerat integral ca o persoană demnă de respect,
a cărei viaţă privată nu trebuie divulgată, care are un drept imprescriptibil la intimitate.

6
- A nu stigmatiza – evaluările trebuie explicate contextual; trebuie evitata
critica şi stigmatizarea, deoarece toate experienţele demonstrează că încurajarea, întărirea
sunt net superioare în ameliorarea performanţelor celui care le primeşte. Din punct de
vedere pedagogic este aşadar mai eficient să pui în evidenţă progresele realizate, decât
nerealizările. Această atitudine şi conduită dezvoltă motivaţia, lasă fiecărui elev şansa,
speranţa de ameliorare, precum şi sentimentul de a nu fi ‘condamnat’. In educaţia
morală sunt nocive certitudinile foarte solide, care nu suportă interogaţie, reversibilitate,
relativitate…
Functiile etice ale evaluarii scolare - implicaţii
 Pentru profesori evaluarea reprezintă un instrument esenţial de reglementare a
funcţionării unei clase. Cadrele didactice îşi modifică în funcţie de evaluare conduita
psihopedagogică, îşi revizuiesc, adaptează predarea-învăţarea în funcţie de rezultatele
obţinute de elevi în evaluare.
 Pentru elevi, evaluarea furnizează cel mai bun instrument de adaptare în
exersarea funcţiei de ‘învăţăcel’, de persoană care învaţă. Notele obţinute îi permit şi
elevului rectificarea propriilor demersuri pentru a se adapta profesorului şi lumii şcolii.
Din acest punct de vedere modalităţile de ‘corectare a erorilor’ utilizate de
profesor sunt capitale, aşa cum arăta şi Piaget (Psihologie şi pedagogie).
Dacă se face doar corijarea punctuală, această rectificare scurtă riscă
să fie repede uitată, mai ales dacă ea solicită mai mult memoria decât înţelegerea. Este
mult mai eficient, ca mod de corectare a erorilor, atunci când profesorul pleacă de la
ipoteza că elevul nu a făcut o greşeală întâmplătoare ci că aceasta este rezultatul
(consecinţa) unor raţiuni. Rectificarea trebuie, în consecinţă, să regăsească drumul logic
care l-a condus pe elev la eroare, pentru a ne asigura că aceasta nu se va mai repeta.
Rezultă aşadar o implicaţie de natură etică - dacă profesorul a evaluat bine din acest
punct de vedere si daca a evidentiat clar eroarea si cum poate fi ea corectata. Pe de altă
parte în învăţământul modern trebuie să se acorde un spaţiu tot mai adecvat auto-
evaluării, extragerii propriilor invataminte din greseli...
Reacţia profesorilor la succesul sau eşecul copiilor – unul dintre cele mai
importante roluri ale profesorilor.
Dacă legat de reacţia la succes sunt mai mai puţine probleme, trebuie spus totuşi
că unii profesori neglijează faptul că succesul şcolar trebuie interpretat şi în sensul a ceea
ce un copil poate face şi nu doar al cerinţelor curriculare pur şi simplu.
Există mai multe probleme legate de reacţia la eşec. Faptul că un elev face greşeli
nu este o dovadă de insucces ci este o parte integrantă a procesului de învăţare. Dacă
reflectează asupra locului şi felului în care s-a produs eroarea, copiii pot învăţa din
greşeli, îşi pot dezvolta strategii de evitare a acestora în viitor. Lentoarea sau dificultăţile
în învăţare nu trebuie interpretate ca semne de eşec ci situaţii în care elevii au nevoie de
sprijin.
Se pune aşadar cu acuitate chestiunea concepţiei, a atitudinii asupra eşecului, în
clasă şi în şcoală.
O atitudine recomandabilă pentru profesori în faţa unei motivaţii scăzute pentru
învăţare ar fi să-şi pună întrebări de genul:
- Care a fost până în prezent experienţa de insucces a acestui elev?
- Cum a afectat această experienţă motivaţia lui generală de învăţare?

7
8