BUCURESTIUL SECOLULUI - IX

BUCURESTIUL REVIZITAT:
prin prisma istoriei arhitecturii europene
in relatie cu istoria / constituirea lui particulara
1. BUCURESTIUL BALCANIC
- Tesut foarte imbricat, neierarhizat, fara operatii majore de regularizare si de control;
- Lipsa preocuparilor pentru spatiul public si estetica lui.
- Viata colorata a unei societati balcanice cu caracter medieval intirziat si predominant agricol.
- Un oras mare, dar total diferit si de orasul medieval central european si de preocuparile
contemporane de ordonare, regularizare a spatiului, de cautare a unei estetici
urbane in conformitate cu principiile clasice.
- Putine strazi cu caracter central-european: LIPSCANI
(Cu exceptia unei zone unde se aduna toti negustorii si care este construita dupa modelul
german, restul orasului are aspectul unui sat.)
- Singura interventie majora: Podul Mogosoaiei/Calea Victoriei - Constantin Brancoveanu(16881714)
Devine prima axa N-S a orasului, de-a lungul careia se vor alinia echipamentele urbane ale
orasului modern.
Traditia post-bizantina / balcanica
locuinte joase cu caracter rural, pe loturi mari, amplasate fara o regula evidenta fata de
domeniul public al orasului;
cladiri publice: biserici, manastiri, hanuri
Sfirsit de sec.18, inceput de sec. 19.- Primele preluari din traditia clasica (odata cu cultura
renascentista si cu Secolul Luminilor): importuri stilistice diverse si concomitente la inceput la
nivelul fatadelor.
- Spre 1830 orasul avea: supraf: 3000 ha 60.000 locuitori. (53.888 de rezidenti, 10.000 provinciali,
1.044 straini)
Viena avea, in sec. al XVIII-o densitate dubla.
Este cel mai mare oras din sud-estul european
2. BUCURESTIUL " EUROPEAN" ideea de modernizare
Dezvoltarea generala a fost generata de ideea modernizarii, o forta mult mai puternica decat
conditiile incipiente de natura economica sau sociala care sunt presupuse a ii fi cauzele.
Principalele dimensiuni:
- respingerea mostenirii orientale / balcanice si
- asimilarea grabita, aproape fara selectie, a modelelor occidentale.
Toate echivalau cu modernizarea, iar modernizarea insemna occidentalizare / sincronizare cu
Occidentul, ca o conditie sine-qua-non a noii identitati care se vroia construita.
Pare o negare a istoriei proprii in favoarea celei occidentale; in realitate e o negociere cu
ambele.
Contextul specific care caracterizeaza inceputurile modernitatii in Balcani: o arie unde
se intersecteaza mai multe etnii cu acelasi fond cultural si politic: societati medievale intirziate,
tinute sub controlul Sublimei Porti, sub-dezvoltate din punct de vedere economic, contaminate
foarte tarziu si aproape concomitent de ideile Renasterii si ale Iluminismului.
CA ATARE, PROGRAMUL IDEOLOGIC CONSTA IN RESPINGEREA TRECUTULUI
APROPIAT SI BALCANIC PENTRU A DEVENI EUROPENI (VEST-EUROPENI).
Odata intrevazuta emanciparea politica, procesul modernizarii erupe, dezmembrand spatiul comun
al Imperiului in numeroase entitati animate fiecare de doua imperative principale:

-2 modernizarea orasului
Occidentalizarea modului de viata / locuire;
Ordonarea vietii urbane dupa modelul de dezvoltare economica moderna;
Ordonarea spatiului urban dupa model occidental, pentru ca Bucurestiul sa
devina o capitala europeana.
Schimbarea imaginii orasului (echipare, expresie arhitecturala, scara)In orasul nostru totul trebuie
luat de la capat!
- modernizarea modului de viata
- modernizarea orasului: tesutul "major"
- Amenajarea cheiurilor Dambovitei;
- - Taierea de noi bulevarde;
- Construirea echipamentor publice ale statului modern;
- Constructia de parcuri si gradini publice; ex: Gradinile cismigiu si Gradinile Kisseleff.
- Importul de noi tipuri de locuinte dezvoltate pe inaltime;
- Controlul spatiului public si al edificarii prin reglementari moderne.
- Institutii moderne Ex: Ateneul Roman; Palatul CEC; Muzeul de Istorie
- modernizarea orasului: tesutul "minor"
Bulevardele si cheiurile devin un modelde modernizare care iradiaza:
1890 generalizarea regimului de inaltime pentru alte strazi importante din centru
- modernizarea expresiei arhitecturale
Importurile stilistice continua: a doua jumatate a sec. XIX importul eclectismului EBA (de
factura franceza) care devine stilul oficial
- arhitecti straini
- arhitecti romani diplomati la EBA
-1891 Societatea Arhitectilor Romani
-1892 Scoala de Arhitectura
Sfirsitul sec. XIX cautarile stilistice nationale (stilul neoromanesc) incep sa inlocuiasca
eclectismul de factura clasica.
importul unei deliberari: stilul national Ex: Bufetul de la sosea: Institutul de arh. Ion Mincu
Importurile stilistice continua:
Dupa primul Razboi Mondial se importa si limbajul modernist care cunoaste o mare aderenta.
Pe acest fond se acutizeaza si conflictul traditionalism / autohtonism modernism /occidentalizare,
care constituie o dimensiune de fond a culturii romane.
- limbajul modernist Ex: blocul Aro; blocul Scala;
- strazile capata o noua imagine
- Reglementarea orasului
Ideile orasului functionalist erau cunoscute, dar nu au fost preluate in perioada interbelica.
Orasul s-a modernizat si s-a adaptat vietii moderne, dar s-a structurat si reglementat in continuare
dupa modele traditionale, urmarind principiile operatiilor de modernizare urbana din Occident
(mai ales Parisul celei de a doua jumatati a sec. XIX).
- 1921 primul plan urbanistic general
- 1927 Societatea Urbanistilor Romani
- 1935 Primul plan de sistematizare: clasele de constructii
Inainte de al 2-lea razboi mondial: Bucuresti este capitala cea mai stralucitoare, cea mai vie,
cea mai eleganta, cea mai occidentala din Balcani, desi cea mai estica. Belgrad abia incepe sa
devina un mare oras european; Sofia nici n-a incercat inca nimic in acest sens; numai Bucurestiul
este asa si inca de mult timp. Aceasta il socheaza pe orice strain care cunoaste Peninsula.
Francezul o constata cu sentimentul de doua ori agreabil de a se gasi aproape acasa si, totusi, si
oarecum altundeva. Aceasta prima impresie este corecta.(Georges Oudard, 1935)
PANA LA CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL majoritatea transformarilor principale ale
orasului sunt in curs de desfasurare.

-3-

Bucurestiul "sovietizat
Reconstructia incepe cu o noua speranta modernista, mai radicala decit cea interbelica, care este
inabusita de arhitectura stalinista.
Cam din 1949, speranta este inabusita de dicteul politic.
- Negarea / refuzul limbajului modernist ca burghez, decadent.
- Limbajul realist-socialist = continut socialist in forme nationale continua linia de cautari
stilistice nationale si conservatoare.
- Desi orasul burghez este infierat ca purtator al inegalitatii sociale, in linii mari, constructia noua
nu afecteaza liniile de dezvoltare a orasului trasate in perioada interbelica.
- Arhitectura, invatamantul, profesiunea sunt incluse in sistem si intra sub controlul politic.
arhitectura stalinista: realismul-socialist Ex: Casa presei libere; Opera Romana.
- critica realismului-socialist, noul modernism
- 1953 - moare Stalin; noul secretar: Nikita Sergheievici Hrusciov
- 1954 - discursul lui Hrusciov la Conferinta Unionala a Constructorilor: critica realismsocialismului (risipa a banilor poporului prin decoratii in exces, lipsa de rationalitate)
O SCHIMBARE PRUDENTA
noiembrie 1957 Plenara largita a Comitetului director al Uniunii Arhitectilor
noiembrie 1958 Plenara CC a PMR - Dej preia temele lui Hrusciov:
- Principiile realismului socialist sint aspru criticate pentru lipsa lor de eficienta economica.
- Se traseaza noi principii rationale: economicitatea si industrializarea constructiei de locuinte,
confortul si expresivitatea plastica
- Lucrarile deja incepute continua, dar se simplifica si isi pierd din monumentalitatea serioasa.
Apar, inca timid, noi proiecte de locuinte...
MODERNISMUL DIRIJAT
- Dupa 1959 - modernismul este acceptat (dar nu si reabilitat) - devine stil oficial, dar tot ca
forma nationala a continutului socialist.
- Pentru prima oara sint acceptate si ideile orasului functionalist, pentru constructia marilor
ansambluri, dar tot prin directive de la Moscova, deci in formule mai fixe.
- piete si completari de fronturi ale marilor artere. Ex. Sala Palatului; Ansamblul Gara de Nord &
Calea Grivitei.
- Continuarea axei N-S si Ansamblul Circului si soseaua Stefan cel Mare
- cresterea orasului prin constructia marilor ansambluri
BUCURESTIUL PERIOADEI COMUNISTE - modernizarea de dupa 1958
- cresterea orasului prin cartiere de blocuri Ex. Balta Alba - proiect pentru 300.000 de locuitori

Relatia cu istoria: negarea istoriei

O NEGATIE PARADOXALA :
retorica comunista a NOULUI nu este similara negatiei moderniste
orasul traditional = expresia unei societati bazate pe exploatare
NOUL este continutul socialist in forme nationale, deci si un recurs la istorie, mai veche sau mai
noua.
FARA DISTRUGERI MAJORE ALE FONDULUI ANTERIOR
ANII 45-50: O SCURTA PERIOADA DE SINCRONIZARE CU DEZVOLTAREA
ARHITECTURII OCCIDENTALE
ANII 50: DESINCRONIZARE PRIN REALISMUL-SOCIALIST
ANII 60-INCEPUT DE 70: SINCRONIZARE SI UN INCEPUT DE DESINCRONIZARE,
PENTRU CA NU POATE APAREA O CRITICA BAZATA PE REALITATE.

Bucurestiul " ceausist"

1968 - declaratia din august contra invaziei sovietice in Cehoslovacia
1971 - Tezele din iulie - Mangalia: revolutia culturala

1974 - Ceausescu devine presedinte al republicii (functie nou infiintata)

-4- o noua arhitectura nationala - "cortine" de blocuri si cartiere de blocuri "indesite"
- modernizarea prin demolare
- ascunderea trecutului
- mutilarea Teatrului National
- construirea noului centru civic prin demolarea a 465 ha de oras traditional, zeci de monumente...
- construirea Casei Poporului - artificializarea Dambovitei
Relatia cu istoria: distrugerea istoriei
- O FURIE DISTRUCTIVA FARA PRECEDENT :
- O RETORICA VIRULENTA DE NEGARE A ORICAREI ISTORII ANTERIOARE:
- fondul vechi este demolat arhitectura moderna este respinsa natura este anihilata
MASCATA DE RETORICA NATIONALISTA SI DE UN FALS RECURS LA ISTORIE - UN
FEL DE STALINISM ORIGINAL.
UN TOTAL SI REAL DEFAZAJ CU MODURILE DE ABORDARE ALE ORASULUI,
ARHITECTURII SI PATRIMONIULUI DIN OCCIDENT CARE A ARUNCAT UN
HANDICAP GREU RECUPERABIL PENTRU ARHITECTURA ROMANEASCA SI
PENTRU ORAS.

Bucurestiul de "tranzitie" - relatia cu istoria: mostenirea

o mostenire problematica ...mostenire pe care o distrugem in continuare

relatia actuala cu istoria pare a fi:

- neglijenta
nepasarea
nestiinta
incultura
deocamdata:
Incercarea de a recupera decalajul prin preluari de forme si tehnologii, fara discernamint si
necritic.
Privire retrospectiva critica limitata si inca deformata.
Cu putine exceptii, distrugerea orasului continua prin mecanismele de piata necontrolate de o
vointa urbanistica si de o viziune asupra orasului.
Logica si farmecul orasului se inteleg greu sau rar.
Arhitectii romani par sa nu inteleaga inca temele contemporaneitatii
Incercarea de a recupera decalajul prin preluari de forme si tehnologii, fara discernamint si
necritic, fara a intelege istoria si caracterul orasului.
Arhitectii romani par sa nu inteleaga inca temele contemporaneitatii
Exista foarte putine exceptii, iar ele sunt adesea neintelese
Ex:Casa arhitectului, arh. Dan Marin & Zeno Bogdnescu o strategie de lucru cu istoria.